Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 134/2010

Ședința publică din 11 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 3: Maria

Grefier ia

Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatele și împotriva deciziei penale nr. 192/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata recurentă, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatele recurente și, avocat, lipsă fiind inculpatele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpata recurentă a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs.

Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatelor recurente și, avocat, învederează instanței faptul că inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie însă, din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă decât că acestea s-au aflat în zona respectivă, fără a se demonstra că au luat rezoluția de săvârșire a infracțiunii. Apreciază că s-ar putea vorbi eventual despre o tăinuire, având în vedere că inculpatele au beneficiat de pe urma infracțiunilor. Invocă principiul potrivit căruia orice dubiu este în favoarea inculpatelor. Apreciază că nu este corectă condamnarea inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata recurentă, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei penale atacate și în rejudecare, reindividualizarea pedepselor având în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal, și anume, faptul că inculpata nu are antecedente penale, că a regretat săvârșirea faptei și că a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată. Susține motivele de recurs formulate în scris și solicită, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în ce privește redozarea pedepsei, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, având în vedere că nu există constituire de parte civilă.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Consideră că declarația de recunoaștere inițială are aceeași valoare ca și o declarație dată în fața instanței. Învederează că inculpatele nu sunt prezente azi în fața instanței.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 166 din 26 martie 2009 Judecătoriei Sibiu, în baza art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c pen și alin 2 ind.1 lit. a pen. au fost condamnate inculpatele: - fiica lui G și, ns. la data de 10.06.1988 în Sibiu, jud. Sibiu, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorită, fără antecedente penale, fără ocupație, CNP -, domiciliată în orașul, str. -,. 4,.420, jud. Sibiu, citată și prin afișare la Consiliul Local Sibiu; - fiica lui și, născută la data de 4.11.1985 în Sibiu, fără antecedente penale, cetățean român, studii 7 clase, CNP -, domiciliată în Sibiu, str. - nr.41, jud.Sibiu, în Sibiu,-, citată și prin afișare la Consiliul Local Sibiu și - fiica lui și, născută la data de 6.05.1987 în, jud. Sibiu, cetățean român, studii 5 clase, fără antecedente penale, CNP -, domiciliată în Sibiu, str. - nr.41, jud. Sibiu, f.f. în,-,. 510, jud. Sibiu, citată și prin afișare la Consiliul Local Sibiu; la câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71.pen. a fost interzise inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b pen.

În baza art.118 lit. b din pen. s-a confiscat de la inculpata suma de 20 lei.

S-a constat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin.1, 2.proc.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 750 lei, inculpata la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat și inculpata la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța acestă sentință prima instanță a reținut următoarele: în data de 28.11.2006, în jurul orelor 21.30 partea vătămată se deplasa pe B-dul - din Municipiul Sibiu dinspre Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu spre casă. La un moment dat, în apropierea din cadrul Spitalului Clinic Județean Sibiu, inculpatele, și care se deplasau pe același trotuar cu partea vătămată, dar din sens opus, văzând că partea vătămată era singură și profitând de faptul că afară era întuneric, au hotărât să o deposedeze de geanta pe care o avea asupra sa. În acest scop inculpata s-a pus în fața părții vătămate, pentru a nu o mai lăsa să treacă, inculpata i-a tras geanta, după care partea vătămată, care a opus rezistență, a fost trasă de păr și trântită la pământ, apoi lovită cu pumnii și cu picioarele de către cele trei inculpate, în cursul incidentului partea vătămată zgâriind-o pe față pe inculpata. Deși partea vătămată a prins-o de picior pe inculpata, aceasta a reușit să scape, iar inculpatele au fugit, luând și geanta pe care partea vătămată avea asupra sa și care conținea suma de 20 lei, un telefon mobil marca ˝Siemens˝, o carte de legislație rutieră, acte de identitate și carduri bancare.

Pe drum inculpatele au verificat conținutul genții, inculpata luând din aceasta suma de 20 lei, după care poșeta a fost aruncată în curtea imobilului de pe-; inculpata a luat cartea de legislație rutieră și telefonul mobil, iar pe Calea, în timp ce inculpatele au fost observate de un echipaj de poliție sesizat despre comiterea infracțiunii, inculpata a aruncat cartea în curtea SC SA.

În timp ce inculpatele erau conduse la sediul Poliției Municipiului Sibiu, inculpata a ascuns telefonul mobil al pății vătămate sub unul din scaunele autoturismului aparținând Poliției, de unde a fost recuperat și predat părții vătămate.

Cartea de legislație rutieră și poșeta părții vătămate, conținând toate bunurile sustrase, cu excepția cărții de identitate, a unei agende telefonice și a sumei de 20 lei, au fost restituite acesteia.

În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații.

Starea de fapt reținută de prima instanță a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate (filele 4-6 dosar de urmărire penală, fila 161 ), care se coroborează cu certificatului medico-legal nr. I/a/1321 din data de 29.11.2006 (fila 7 dosar de urmărire penală), în care se arată că aceasta a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, prin zgâriere și prin cădere pe un plan dur neregulat, leziuni ce pot data din data de 28.11.2006 și au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, precum și cu raportul de constatare medico-legal nr. 666/II/a/67 privitor la inculpata în conținutul căruia se precizează că aceasta, la data de 29.11.2006 a prezentat infraorbitar dreapta o excoriație liniară de 1 cm lungime care poate data din data de 28.11.2006 și care s-a putut produce prin zgâriere, posibil cu unghia (fila 54 dosar de urmărire penală).

Partea vătămată le-a recunoscut la sediul Poliției Municipiului Sibiu după fotografie pe cele trei inculpate, în prezența martorilor asistenți și, ocazie cu care le-a recunoscute pe toate trei ca fiind persoanele ce au agresat-o în data de 28.11.2006 și care au deposedat-o de geantă (filele 31-43 dosar de urmărire penală). Cei doi martori asistenți, audiați în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, au declarat că partea vătămată a recunoscut cele trei inculpate fără a fi influențată în vreun fel de organele de poliție (filele 44-47 dosar de urmărire penală, fila 108 dosar -, filele 162-163). La fila 29 din dosarul de urmărire penală a fost depus raportul agentului de polițe care a găsit telefonul mobil al părții vătămate în autoturismul aparținând Poliției Municipiului Sibiu, iar la fila 30 din dosarul de urmărire penală există dovada de restituire a tuturor bunurilor găsite părții vătămate.

Inculpatele și au negat săvârșirea infracțiunii, însă declarațiile lor au fost inconstante și contradictorii. Astfel, inculpata a declarat (fila 53) că inculpata a agresat-o pe partea vătămată, fără a le spune lor nimic în prealabil, și că partea vătămată a lovit-o pe aceasta, iar pe ea a prins-o de mână, după care inculpatele și au fugit, prima dintre acestea venind înapoi pentru aos căpa, iar apoi au fugit toate, iar inculpata a aruncat o carte peste gardul fabricii. În cea de-a doua declarație inculpata a susținut în plus că inculpata i-a luat geanta părții vătămate, după care, atunci când ea a fost prinsă de mână de partea vătămată, celelalte două inculpate au lovit-o din nou pe partea vătămată pentru a o scăpa (filele 51-52). În fața procurorului inculpata a susținut că doar inculpata a lovit partea vătămată (fila 50).

Inculpata a susținut în prima declarație (fila 61) că s-a deplasat cu celelalte două inculpate pe mai multe străzi din Municipiul Sibiu, însă nu au comis nicio infracțiune înainte de a fi oprite de către polițiști pe Calea; în a doua declarație a susținut că ea și inculpata doar au asistat la comiterea infracțiunii de către inculpata, care a înjurat-o pe partea vătămată, s-a certat cu aceasta, după care cele două s-au bătut, timp în care ele au intervenit să o ia pe inculpata, care a luat geanta părții vătămate și a fugit (fila 60), pentru ca în ultimele două declarații să susțină că doar inculpata a intervenit pentru a le despărți pe partea vătămată și inculpata (filele 57-59).

Și inculpata a negat în prima declarație săvârșirea infracțiunii, susținând că ea și celelalte două inculpate au trecut pe lângă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, însă nu au avut nicio discuție cu vreo femeie (fila 68). Ulterior aceasta a recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunii, inclusiv în prezența apărătorului ales, susținând că una din celelalte două inculpate a propus să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată (folosind expresia "hai să o facem pe asta"), după care inculpata s-a postat în fața părții vătămate, blocându-i trecerea, inculpata a prins-o de geantă, fără a i-o putea smulge, iar apoi când partea vătămată a început să țipe, toate inculpatele au lovit-o cu pumnii și picioarele. A mai declarat inculpata că au fugit apoi toate trei, iar una din celelalte inculpate a luat geanta părții vătămate, apoi pe str.- au intrat într-o curte, unde au verificat conținutul genții, iar ea a luat telefonul mobil și cartea de legislație rutieră, inculpata luând cei 20 lei, pe Calea fiind depistate de organele de poliție (filele 64-67). Aceste declarații ale inculpatei se coroborează sub toate aspectele cu declarațiile părții vătămate, cu certificatul medico-legal eliberat părții vătămate. În plus, inculpata a condus organele de poliție în teren, fiind recuperate o parte din bunurile părții vătămate, așa cum rezultă din procesele - verbale aflat la filele 20-27 din dosarul de urmărire penală.

Prin urmare, având în vedere contradicțiile dintre declarațiile inculpatelor și, care au încercat să se disculpe, negând inițial săvârșirea infracțiunii de către toate inculpatele, pentru ca mai apoi să susțină în esență că singura vinovată este inculpata, precum și faptul că restul probelor administrate au dovedit pe deplin faptul că toate cele trei inculpate au participat la comiterea faptei împotriva părții vătămate, folosind violența, inculpata deposedând-o și de poșeta pe care aceasta o avea asupra ei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatele.

Prin decizia penală nr.192/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu S -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatele, și împotriva sentinței penale nr.166/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

În considerente instanța de apel a reținut că apelurile sunt nefondate.

Starea de fapt reținută de instanța de fond este rezultată din probele administrate, a căror analiză și interpretare a fost făcută în mod judicios. Din conținutul acestora rezultă fără nici un dubiu că toate cele trei inculpate au contribuit, cu intenție, la realizarea laturii obiective a infracțiunii în maniera descrisă.

De altfel, inculpatelor și care nu au recunoscut comiterea infracțiunii, au și dat o serie de declarații contradictorii, ceea ce a fost sesizat de către instanța de fond. Or, toate acestea nu sunt de natură să le exonereze de răspundere penală, atât timp cât contribuția lor reiese din probatoriul administrat.

În cea ce privește individualizarea pedepselor s-a apreciat că acesta a fost bine efectuată în raport de criteriile înscrise în art. 72 din Codul penal, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare. Cuantumul pedepselor a fost stabilit la minimul special care nu permite o altă modalitate de executare decât starea de detenție.

S-a apreciat, de asemenea, că nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, vând în vedere atitudine procesuală și, în general, întregul comportament al inculpatelor.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatele, și.

Inculpatele și au solicitat achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie, deoarece din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă decât că acestea s-au aflat în zona respectivă, fără a se demonstra că au luat rezoluția de săvârșire a infracțiunii. Invocă principiul potrivit căruia orice dubiu este în favoarea inculpatelor.

Inculpata a solicitat desființarea deciziei penale atacate și în rejudecare, reindividualizarea pedepselor având în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal, și anume, faptul că inculpata nu are antecedente penale, că a regretat săvârșirea faptei și că a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în ce privește redozarea pedepsei, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, având în vedere că nu există constituire de parte civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, prevăzute de art.385/9 pct.18 și 14.C.P.P. instanța constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanțele au stabilit corect starea de fapt, prin coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești.

Cu toate că inculpatele și au dat declarații contradictorii, inițial negând comiterea faptei, iar apoi recunoscând că s-au aflat împreună cu inculpata la locul incidentului, dar fără a participa efectiv la agresarea părții vătămate, celelalte probe administrate sunt în măsură să probeze implicarea acestor inculpate la săvârșirea infracțiunii.

Se reține că inculpata, deși inițial a negat comiterea faptei, ulterior a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, constând în faptul că, la data de 28.11.2006, deplasându-se pe B-dul - din Sibiu împreună cu inculpatele și, au abordat partea vătămată, au lovit-o cu pumnii și picioarele și au deposedat-o de geanta pe care o avea asupra ei. Aceeași inculpată a ajutat la recuperarea unei părți din bunurile părții vătămate, conducând organele de poliție în teren.

Aceste declarații ale inculpatei se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu concluziile certificatului medico-legal.

Atitudinea inculpatelor și, care nu au recunoscut comiterea infracțiunii, nu este în măsură să creeze un dubiu care să fie interpretat în favoarea acestora, conform principiului in dubio pro reo. la care se referă principiul invocat de recurente poate rezulta doar din împrejurări obiective și nu din declarațiile subiective sau contradictorii ale părților.

Rezultă deci, în urma evaluării materialului probator, că motivele de recurs invocate de inculpatele și sunt neîntemeiate.

Nefondat este și recursul declarat de inculpata, care a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și executarea pedepsei într-o formă care să nu presupună privarea de libertate.

Cererea nu este admisibilă, având în vedere faptul că inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, de 7 ani închisoare. Instanța a respectat criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, și având în vedere contribuția inculpatei la comiterea faptei, modalitatea concretă de săvârșire (prin agresarea părții vătămate), faptul că inițial nu a recunoscut comiterea infracțiunii și pericolul social concret al faptei, nu pot fi reținute în favoarea acesteia circumstanțe atenuante.

Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, de 7 ani închisoare, nu este admisibilă cererea de suspendare condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.1 lit.a sau Cod Penal ale art.86/1 alin.1 lit.a referitoare Cod Penal la limita maximă a pedepsei aplicate.

În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.P.P. instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele și împotriva deciziei penale nr. 192/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

În baza art.192 alin.2 va C.P.P. obliga recurentele inculpate la plata sumei de 450 lei fiecare cheltuieli judiciare din care, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 300 lei pentru fiecare, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele și împotriva deciziei penale nr. 192/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de 450 lei fiecare cheltuieli judiciare din care, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum total de 300 lei pentru fiecare, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 11.02.2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

ia

Red./ Tehnored.

2 ex./ 17.02.2010

jud. apel,

jud. fond

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Alba Iulia