Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 132/2010
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.289/A/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -secția penală în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpații recurenți, și, asistați de apărător ales, avocat, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor penale atacate și în rejudecare, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad. În subsidiar, solicită achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală. Învederează instanței faptul că prin hotărârile atacate a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prev. de art. 6 din Convenție. Arată că inculpații au fost chemați la sediul poliției pentru prima oară în data de 20 februarie 2007 pentru a li se aduce la cunoștință săvârșirea furturilor cu circa 7 luni în urmă. Precizează că au fost reținuți la poliție, unde li s-au luat declarații. Arată că la data de 26 februarie 2007 s-a început urmărirea penală față de inculpați, dar până la această dată s-au efectuat numeroase acte procedurale - proces verbal de cercetare la fața locului, percheziții - motiv pentru care învederează instanței faptul că toate aceste acte procedurale sunt lovite de nulitate absolută. Precizează că la data de 20.02.2007, când s-au prezentat la poliție, inculpații au fost bătuți și că au făcut dovada în acest sens cu acte medicale și cu martori. Mai arată că la data de 20 februarie 2007 s-au realizat și așa-zisele mărturisiri și procesul verbal de reconstituire, proces verbal care s-a efectuat înainte de începerea urmăririi penale și fără a li se da posibilitatea inculpaților să fie apărați, împrejurare față de care apreciază că toate aceste acte procedurale sunt lovite de nulitate absolută. Arată că până la data începerii urmăririi penale inculpații și-au angajat apărători aleși, însă apărătorul nu a fost anunțat cu ocazia efectuării actelor procedurale. Mai arată că împotriva celor doi polițiști care i-au bătut pe inculpați au formulat plângere penală la data de 21.02.2007, însă, cu toate acestea, actele sunt întocmite tot de acești polițiști. Pentru aceste motive apreciază că este aberant a se aprecia că în acest dosar este vorba de o soluție obiectivă sau de o obiectivitate în administrarea probelor și desfășurarea actelor de procedură. Precizează că procesul verbal prin care au fost ridicate obiecte din mașina inculpatului a fost încheiat la data de 15.12.2006, cu trei luni înainte de începerea urmăririi penale, iar cu privire la acest aspect arată că un martor a declarat că mașina inculpatului a fost mutată de polițist la sediul poliției, după care tot acesta a adus-o înapoi. Apreciază că polițiștii erau interesați să fabrice acele probe. Arată că Tribunalul Hunedoaraa admis apelul și a dispus trimiterea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, recunoscându-se în motivarea hotărârii că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, însă după trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta revine la același complet care apreciază de această dată că actele sunt valide. Apreciază că în cauză există un motiv de incompatibilitate, prin judecarea cauzei de către judecătorii care s-au pronunțat anterior, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 3 Cod procedură penală. Precizează că motivările hotărârilor se bazează doar pe câteva acte:acele declarații din 20.02.2007 luate cu încălcarea dispozițiilor art. 68 Cod procedură penală, proces verbal de reconstituire, declarația martorului. Precizează că la dosar există rezoluția pronunțată în dosarul nr. 1114/P/2007 în care au fost cercetați polițiștii, în care se arată că nu au fost administrate probele solicitate de inculpați deoarece martorii propuși de ei nu se aflau în camera alăturată, cu excepția martorului, care pretinde că ar fi participat la o infracțiune de furt. Apreciază că fiecare act este făcut pentru stabilirea unei stări de fapt, aceea a săvârșirii faptei de către inculpați. Apreciază că nu există nicio probă în dosar care să aibă valabilitate. Arată că singura faptă de furt din viața inculpaților a fost aceea pe care au recunoscut-o și pentru care au fost condamnați, dosar în care inculpații nu au declarat vreo cale de atac. Apreciază că în cauză nu este îndeplinită de către instanța de apel obligația impusă de Curtea de Apel, de readministrare a tuturor probelor din cursul urmăririi penale. Solicită să se observe că se află în situația de a nu mai putea face alte probe.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la motivul de recurs privind neregularitatea actelor de urmărire penală, învederează instanței faptul că acest motiv a fost discutat în ciclurile procesuale anterioare, iar instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestui aspect, motiv pentru care apreciază că nu mai poate fi discutat și solicită respingerea lui ca inadmisibil. Vizând motivul de recurs referitor la incompatibilitatea judecătorilor apreciază că este o falsă problemă întrucât aceștia nu s-au pronunțat în primul ciclu procesual pe fondul cauzei, desesizându-se și trimițând cauza la procuror. Cu privire la susținerea invalidității unor probe învederează că instanța trebuia să se pronunțe doar cu privire la administrarea probelor. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și că achiesează la concluziile apărătorului ales.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 72/2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Brada condamnat pe inculpații:
-, la:
- 3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art.209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. și art. 42.pen.(acțiuni săvârșite la datele de 3/4.06.2006, 10/11.06.2006, vara anului 2006, 11/12.12.2006, și patru acțiuni săvârșite în data de 4/5.12.2006).
În temeiul art. 83.pen, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1(un) an închisoare la care a fost condamnat inculpatul - prin sentința penală nr. 202/26.09.2005 a Judecătoriei Brad, rămasă definitivă prin neapelare și a dispus executarea acelei pedepse alăturat pedepsei de 3( trei) ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 Cod penal.
II. -, la:
-3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art.209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. art. 42.pen. și art. 37 lit. a pen. (acțiuni săvârșite la data de 11/12.12.2006 și patru acțiuni săvârșite în data de 4/5.12.2006).
În temeiul art. 83.pen, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul - prin sentința penală nr. 202/26.09.2005 a Judecătoriei Brad, rămasă definitivă prin neapelare, și a dispus executarea acelei pedepse alăturat pedepsei de 3 ( trei) ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând în final inculpatul să execute pedeapsa de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare.
A interzis inculpatului - drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 Cod penal.
III. - la:
-3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art.209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. art.42 pen. și art. 37 lit. a pen. (acțiuni săvârșite la data de 11/12.12.2006 și patru acțiuni săvârșite la data de 4/5.12.2006).
În temeiul art. 83.pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1(un) an și 6( șase) luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul - prin sentința penală nr. 202/26.09.2005 a Judecătoriei Brad, rămasă definitivă prin neapelare, și a dispus executarea acelei pedepse alăturat pedepsei de 3 ( trei) ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 Cod penal.
IV. - la:
-3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art.209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. art. 42.pen. și art. 37 lit. a pen.( acțiuni săvârșite la datele de 3/4.06.2006, 10/11.06.2006, vara anului 2006 și 11/12.12.2006 ).
În temeiul art. 83.pen, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul - prin sentința penală nr. 202/26.09.2005 a Judecătoriei Brad, rămasă definitivă prin neapelare, și a dispus executarea acelei pedepse alăturat pedepsei de 3( trei) ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
A interzis inculpatului - drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin. 2 Cod penal.
A obligat pe inculpații - și -, în solidar, să plătească părții vătămate-parte civilă SC SRL B- administrator, suma de 2.928,90 lei, cu titlu de despăgubiri civile, iar părții vătămate-parte civilă, suma de 1.450 lei, cu același titlu.
A obligat pe inculpații -, -, - și, în solidar, să plătească părții vătămate-parte civilă, suma de 248 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat pe inculpații, - și -, în solidar, la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile:
- 500 lei către partea vătămată-parte civilă,
- 350 lei către partea vătămată-parte civilă,
- 25 lei către partea vătămată-parte civilă,
- 160 lei către partea vătămată-parte civilă.
A respins, în rest, cererile de despăgubiri civile formulate în cauză.
În baza art.191 alin. 1 și 2.pr.pen. a obligat pe inculpații, și la plata a câte 100 lei fiecare,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu în cursul judecății a stabilit să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Biroului de avocați
Fără cheltuieli de judecată între părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În noaptea de 3/04.06.2006,inculpații și au intrat prin efracție în magazinul alimentar din, aparținând SC SRL B, prin forțarea ușii de acces în holul imobilului,și din magazin, au sustras diferite bunuri, în valoare de 1083 lei.
În ce privește această faptă, inculpații,în declarațiile date în fața organelor de poliție (69 și 76 p) la data de 20.02.2007 au recunoscut săvârșirea faptei,iar la data de 22.02.2007 au participat la reconstituirea efectuată de organele de poliție, după cum rezultă din procesul verbal și planșele foto (41-52 p- vol I ); apoi,în declarațiile date ulterior, nu au mai recunoscut săvârșirea faptei.
2. În noaptea de 10/11.09.2006,inculpații și au intrat prin efracție în același magazinul alimentar din, aparținând SC SRL B; inculpații, după ce au pătruns în pod, au spart o porțiune din tavan, intrând în magazie, de au sustras diferite bunuri- țigări, cafea, brichete, doze de spray, în valoare de 1845,90 lei.
Și în ce privește această faptă, inculpații,în declarațiile date în fața organelor de poliție (68 și 69 - vol.II) la data de 20.02.2007 au recunoscut săvârșirea faptei,iar la data de 20.02.2007 au participat la reconstituirea efectuată de organele de poliție, după cum rezultă din procesul verbal și planșele foto (54-67 p- vol II ); apoi,în declarațiile date ulterior, nu au mai recunoscut săvârșirea faptei.
3. În vara anului 2006, inculpații și au pătruns în locuința părții vătămate din,strada -, profitând de faptul că partea vătămată, în perioada ianuarie-noiembrie 2006, a fost plecată de la acea locuință, prin forțarea unei uși cu geam prin care se face accesul în podul locuinței, au pătruns în pod, după care au spart un tavan din rigips, au intrat în una din camere, de unde au sustras un marca Philips, și un cu aer comprimat, bunuri în valoare totală de 1450 lei.
De asemenea, și în ce privește această faptă, cei doi inculpați, în declarațiile date în fața organelor de poliție (28 și 29 - vol.III) la data de 20.02.2007 au recunoscut săvârșirea faptei, iar la data de 20.02.2007 au participat la reconstituirea efectuată de organele de poliție, după cum rezultă din procesul verbal și planșele foto (23-27 p- vol III ); apoi,în declarațiile date ulterior, nu au mai recunoscut săvârșirea faptei.
4. În noaptea de 11/12.12.2006 inculpații, și s-au deplasat cu autoturismul cu număr de înmatriculare - în satul, la locuința părții vătămate, au pătruns,după escaladarea gardului, în curtea gospodăriei acestuia și, dintr-o magazie, au sustras mai multe bunuri - două mașini electrice de găurit, un polizor electric,o raniță de culoare maro,un binoclu,cinci kilograme de cârnați, contactul mașinii,bunuri în valoare totală de 421 lei.
În ce privește această faptă, s-a reținut faptul că ranița sustrasă de la partea vătămată a fost găsită la data de 15.12.2006 în portbagajul autoturismului cu număr de înmatriculare -, cu care circula inculpatul (7 p- vol.IV). De asemenea, o parte din bunurile sustrase ( două mașini de găurit și un binoclu) au fost ridicate de la inculpatul (43, vol.IV).Acesta,într-o declarație, a recunoscut că el personal a sustras aceste bunuri, apoi,în declarația dată la data de 07.03.2007 a susținut că cele două mașini de găurit găsite la domiciliul său (predate părții vătămate și recunoscute ca fiind cele sustrase) erau mașinile de găurit ale tatălui său, aspect nedovedit (78 p -vol. I)
5. În noaptea de 4/05.12.2006, inculpații, și martorul s-au deplasat cu autoturismul cu număr de înmatriculare - aparțin inculpatului în comuna, sat,într-o zonă în care se aflau garaje.
Inculpații au pătruns în mai multe garaje din acel loc, prin forțarea ușilor și încuietorilor, și din garajul părții vătămate inculpații au sustras din autoturismul cu număr de înmatriculare - aproximativ 7- 8 litri de benzină,în valoare de 25 lei; din garajul părții vătămate, inculpații au sustras un sac din rafie în care se aflau un număr de 8 sticle din plastic cu Ť.în valoare de 160 lei; din autoturismul aparținând părții vătămate,cu număr de înmatriculare - aflat lângă garaje, inculpatul a demontat blocul motor și, ajutat de ceilalți, l-a transportat în mașina sa, iar inculpații au sustras din rezervorul aceleiași mașini cantitatea de 7- 8 litri benzină iar din garaj inculpații au mai sustras și un bidon cu trei litri ulei de motor, bunuri în valoare totală de 350 lei; din autoturismul părții vătămate, marca Solenza, cu număr de înmatriculare -, inculpații au sustras un radiocasetofon și două boxe auto, în valoare de 500 lei.
În ce privește aceste fapte, inculpatul,în declarația date în fața organelor de poliție (17 p - vol. VIII) la data de 20.02.2007 a recunoscut săvârșirea faptei,arătând că s-a deplasat în comuna cu, și și a descris modul de operare; apoi,în declarațiile date ulterior, nu a mai recunoscut săvârșirea faptei.
, audiat în calitate de învinuit în dosarul de urmărire penală (40-44 p- vol VIII) a descris și acesta fapta la care a participat, împreună cu inculpații, și, și fiind audiat în calitate de martor în cursul judecății, a declarat că cei trei inculpați -, și au participat la comiterea furturilor din garajele din (78).
Inculpații și nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe cei patru inculpați au declarat apel în termen, motivat.
Inculpații și au solicitat în principal restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad pentru refacerea urmăririi penale întrucât nu s-a îndeplinit obligația prev. de art. 6 al. 5 Cod proc. penală de a încunoștiința pe învinuit înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător.
În subsidiar, au solicitat achitarea lor conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod proc. penală, întrucât nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Inculpații și au solicitat achitarea lor conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod proc. penală, la dosar neexistând probe din care să rezulte participarea la infracțiunile reținute în sarcina lor.
Prin decizia penală nr. 283/A/2008, Tribunalul Hunedoaraa admis ca fondate apelurile inculpaților și a dispus, în baza art. 332 al. 2 Cod proc. penală, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, pentru refacerea urmăririi penale privind pe inculpații apelanți.
În motivarea deciziei s-a reținut că deși dispozițiileart. 6 Cod proc. penalăprevăd obligația de a încunoștiința pe învinuit, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul verbal de ascultare, această dispoziție nu a fost respectată, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor procesuale.
Așadar, unele acte de urmărire penală ( declarațiile personale date de inculpat în data de 20 februarie 2007, procesul verbal de reconstituire din data de 20 februarie 2007 și procesul verbal de reconstituire din data de 22 februarie 2007 ) sunt lovite de nulitate conform art. 197 al. 1 Cod proc. penală.
În cazul procesului verbal de reconstituire încheiat la data de 22 februarie 2007, nu rezultă ca să fi fost anunțat apărătorul ales al inculpaților și, despre efectuarea acestui act de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 172 al. 1 Cod proc. penală, deși acesta formulase o cerere în acest sens la data de 21 februarie 2008 ( fila 63).
Neîndeplinirea obligațiilor sus menționate constituie motiv de restituire a dosarului pentru refacerea actelor indicate mai sus, în scopul garantării dreptului la apărare.
Împotriva deciziei a formulat recurs în termen și motivat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Prin decizia penală nr. 112/2009, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a casat decizia penală atacată și a dispus rejudecarea cauzei de instanța de apel, Tribunalul Hunedoara.
În motivarea deciziei se arată că instanța de apel a reținut în mod greșit că au fost încălcate dispozițiile art. 6 Cod proc. penală atunci când au fost audiați învinuiții.
Aceasta deoarece, urmărirea penală a fost începutăin personamla data de 26 februarie 2007, în timp ce prima declarație a fost dată la 20 februarie 2007, deci înainte de începerea urmăririi penale. Ori, art. 6 Cod proc. penală reglementează obligația organului de urmărire penală de a-l încunoștiința pe învinuit despre dreptul de a fi asistat de un apărător, fără a exista această obligație ( a cărei nerespectare să fie sancționată de lege) în ceea ce îl privește pe făptuitor.
În ceea ce privește efectuarea reconstituirii, în mod corect s-a arătat în motivele de recurs faptul că, în condițiile în care inculpații refuză să dea declarații, nu mai poate fi refăcut acest mijloc de probă, astfel că restituirea cauzei la parchet apare și lipsită de utilitate.
În ceea ce privește dreptul la apărare, restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii unor acte la care nu a asistat apărătorul ales, aceasta este admisibilă atunci când s-au încălcat dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod proc. penală sau în condițiile art. 197 al. 1 Cod proc. penală, dacă nulitatea a fost invocată în termen.
După cum se poate observa, nu suntem în prezența asistenței juridice obligatorii în faza de urmărire penală, deci nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod proc. penală.
De asemenea nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 197 al. 1 pentru actele care au fost efectuate fără anunțarea apărătorului ales, deoarece nulitatea care le poate afecta este una relativă, care a fost invocată pentru prima oară în apel.
În aceste condiții, instanța va putea aprecia legalitatea administrării probelor, prin prisma tuturor dispozițiilor legale incidente, prin hotărârea ce o va pronunța, având în vedere și faptul că probele trebuie readministrate în faza de cercetare judecătorească.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Hunedoara pentru rejudecarea apelului sub nr-.
Motivele de apel invocate și susținute de inculpații apelanți vizează desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală.
S-a susținut că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută, că inculpaților nu li s-au adus la cunoștință prevederile art. 70 Cod proc. penală și nu le-a fost asigurată asistența juridică obligatorie.
De asemenea, s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 68 Cod proc. penală, deoarece declarațiile din cursul urmăririi penale le-au fost luate inculpaților sub presiune și în mod abuziv, iar în lipsa actelor de urmărire penală nu există nicio probă care să confirme vinovăția inculpaților.
În rejudecarea apelului au fost audiați martorii: ( fila 41), ( fila 42), ( fila 43), ( fila 44), ( fila 70).
Inculpații nu au dorit să dea declarații în fața instanței de apel, prevalându-se de dreptul de a nu face nicio declarație ( filele 26-28).
Prin decizia penală nr. 289/A/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar penal nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 72/2008 a Judecătoriei Brad, Județ
În considerentele deciziei Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
În ceea ce privește invocarea nulității absolute a urmăririi penale, s-a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 197 al. 2 Cod proc. penală, iar Curtea de APEL ALBA IULIA, prin decizia penală nr. 112/2009, a statuat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 Cod proc. penală, atunci când au fost audiați învinuiții în cursul urmăririi penale.
Potrivit dispozițiilor art. 70 alin. 2 Cod proc. penală, învinuitului sau inculpatului i se aduc la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător și dreptul de a nu da nicio declarație.
Inculpaților le-au fost puse în vedere, în cursul urmăririi penale, dispozițiile art. 70 Cod proc. penală, înainte de a da declarații în calitate de învinuiți.
Urmărirea penală a fost începută ulterior datei de 20 februarie 2007, când au fost date primele declarații și a fost confirmată de procuror la data de 26 februarie 2007 ( fila 1 dosar urmărire penală).
Cazurile când asistența juridică este obligatorie sunt reglementate de dispozițiile art. 171 alin. 2 Cod proc. penală.
În cursul urmăririi penale, în prezenta cauză, asistența juridică nu era obligatorie, astfel cum se susține în mod greșit în motivele de apel.
Susținerile că în cursul urmăririi penale au fost încălcate dispozițiile art. 68 Cod proc. penală nu sunt întemeiate, neexistând probe sau indicii temeinice că s-ar fi întrebuințat violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere pentru a determina învinuiții să recunoască comiterea faptelor, astfel cum rezultă în mod elocvent din depozițiile martorului ( fila 70) audiat în apel.
Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina acestora, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
Din coroborarea declarațiilor date de inculpați în cursul urmăririi penale ( filele 68,69,76 - volumul I, 28-29 volumul III, 17, 40-41 volumul VIII), cu procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, procesele verbale de reconstituire și planșele foto însoțite de declarațiile martorilor asistenți, declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă cu certitudine că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora.
Declarațiile martorilor, și, ultimii trei rude cu inculpații, nu sunt de natură să aducă modificări stării de fapt reținute în cauză sau să probeze neimplicarea inculpaților în săvârșirea infracțiunilor.
Atât în cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond, cât și în apel, inculpații s-au prevalat de dreptul de a nu face nicio declarație, situație față de care nu au putut oferi explicații plauzibile cu privire la probele de vinovăție administrate în cauză.
Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 lit. c sau 10 lit. d Cod proc. penală.
Instanța de fond a făcut o încadrare juridică legală a faptelor.
S-a reținut în mod legal împrejurarea că inculpații au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, fiind incidente dispozițiile art. 41 al. 2 Cod penal.
De asemenea, s-a mai reținut în mod corect împrejurarea că inculpații, și sunt recidiviști, în condițiile recidivei postcondamnatorii, conform dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, iar ca urmare a faptului că infracțiunile au fost săvârșite de inculpați în interiorul termenului de încercare stabilit pentru pedepse aplicate anterior și a căror executare a fost suspendată condiționat, s-au aplicat dispozițiile art. 83 Cod penal.
Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate având în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret ridicat al faptelor, împrejurările în care au fost comise, datele care caracterizează persoana și conduita inculpaților, respectiv conduita procesuală în cursul procesului penal și antecedentele penale, astfel încât nu se justifică reducerea pedepselor.
Raportat la pericolul social concret al faptelor și la persoana inculpaților, s-a aplicat în mod legal pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile prev. de art. 71 al. 2 Cod penal, respectându-se principiul proporționalității.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, obligând inculpații, în solidar, raportat la participarea fiecăruia la cauzarea prejudiciului, la plata de despăgubiri civile părților vătămate constituite părți civile, în măsura dovedirii acestora.
La examinarea din oficiu a sentinței atacate nu s-au identificat temeiuri de desființare a acesteia.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală inculpații, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, și care, formulând motive comune, expuse de altfel și în fața Tribunalului Hunedoara, solicită achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu sunt autorii infracțiunilor de furt reținute în actul de sesizare.
Criticile aduse oral, prin apărătorul ales, vizează următoarele aspecte:
- inculpații au fost chemați în fața autorităților judiciare (poliție) după 7 luni de la pretinsele sustrageri;
- procesul verbal de cercetare la fața locului, percheziția și alte acte ce reclamau urgența s-au întocmit după începerea urmăririi penale (în data de 27.02.2007), la 7 luni de la sustragere;
- procesul verbal de reconstituire și reconstituirea în sine ca act procedural s-a realizat în data de 20 februarie 2007, înainte de începerea urmăririi penale, în lipsa unei apărări efective;
- declarațiile de învinuit au fost luate prin constrângere fizică, inculpații fiind agresați de organele de cercetare penală pentru a mărturisi săvârșirea faptelor;
- în cauză existență un motiv de incompatibilitate, judecătorii care au adoptat în cauză o soluție, pronunțându-se din nou asupra cauzei, după trimiterea acesteia spre rejudecarea apelului;
- în cauză nu există nicio probă certă care să demonstreze că inculpații sunt autorii infracțiunilor de furt;
- instanța de apel nu a readministrat probele cauzei;
- chiar dacă inculpații au antecedente penale nu trebuie ignorat faptul că aceștia, la epoca săvârșirii faptelor, și-au recunoscut vinovăția și ulterior acestui moment au avut o conduită socială corespunzătoare:
Verificând legalitatea și temeinicia decizie penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele instituite de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Aspectele sesizate în recurs au fost dezbătute și în fața Tribunalului Hunedoara, care a realizat o evaluare judicioasă a actelor și probelor din dosar, stabilind în mod corect că în speță nu subzistă vicii procedurale apte să conducă la constatarea nulității absolute a urmăririi penale.
2. Curtea arată că începerea urmăririi penale la un interval de 7 luni după săvârșirea infracțiunilor nu reprezintă un impediment în derularea procedurilor și nici un temei suficient pentru a considera că aceasta este arbitrară.
3. Curtea arată că declanșarea procedurilor a fost justificată de existența unor indici raționale că inculpații erau autorii sustragerilor relevate în actul de sesizare.
4. Curtea reține, de asemenea, că susținerile inculpaților cu privire la lipsa unor apărări efective nu sunt justificate atâta timp cât reconstituirea și luarea declarațiilor s-a realizat anterior începerii urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, la data de 20.02.2007.
5. Referitor la obținerea declarațiilor prin constrângere, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 68 Cod procedură penală, neexistând minime suspiciuni cu privire la exercitarea de agresiuni asupra celor patru inculpați.
Existența unor plângeri penale împotriva organelor de cercetare penală nu sunt suficiente, în lipsa unor rezoluții favorabile, pentru a aprecia asupra obținerii ilegale a probei.
6. Curtea arată că în cursul urmăririi penale, efectuarea actelor de procedură vizate de inculpați, nu reclamau o apărare obligatorie, în sensul art. 171 Cod procedură penală, astfel încât, fiind vorba despre o nulitate relativă, aceasta nu mai poate fi invocată în procedura de față.
7. Vizând efectuarea reconstituirii, Curtea reține că în condițiile în care inculpații refuză să mai declare, refacerea actului este imposibilă.
8. Referitor la aspectele de incompatibilitate invocate de inculpați, Curtea constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod procedură penală, cei doi magistrați nepronunțându-se într-un prim ciclu procesual, în apel, pe fondul cauzei, ei adoptând o soluție de trimitere a dosarului la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.
În aceste circumstanțe, nu se poate vorbi despre o antepronunțare sau o prefigurare a soluției adoptate și care este supusă examinării în recursul de față.
9. Curtea, analizând efectiv probele esențiale supuse aprecierii sale, arată că vinovăția inculpaților rezultă în mod clar și neechivoc din actele și lucrările dosarului.
10. Curtea arată, dintr-o primă perspectivă, că inculpații, prin propria voință și neechivoc, au arătat, cu ocazia declarațiilor inițiale, modul în care au sustras bunurile din magazin și din locuințele părților vătămate.
Chiar dacă aceste declarații au fost retrase ulterior, iar apoi conduita procesuală a inculpaților a fost una de tăcere, aspectele relevate în primele declarații sunt concordante cu celelalte probe administrate (proces verbal de reconstituire, declarațiile martorilor, proces verbal de percheziție) și care oferă motive relevante în formarea convingerii că inculpații sunt autorii infracțiunilor de furt.
11. Curtea precizează că în cauză vinovăția inculpaților reiese din coroborarea unor prezumții suficient de puternice, clare și concordante, precum și din situații de fapt necontestate (primele declarații ale inculpaților).
12. Curtea relevă că participarea inculpaților la furturile din garajele din este confirmată și de către martorul ( f 78), persoana care fiind prezentă, a descris întregul "modus operandi" al inculpaților.
13. Apărările inculpaților referitoare la conduita lor uzuală în situații de acest gen - și anume, necontestarea acuzațiilor aduse împotriva lor, când acestea s-au dovedit a fi reale - nu reprezintă un temei suficient pentru a adopta o soluție de achitare, în condițiile în care ansamblul probator de la dosar dovedește contrariul.
14. Curtea reține, la examinarea din oficiu a hotărârii, prin prisma art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, că aceasta conține un aspect de nelegalitate, vizând conținutul pedepsei accesorii aplicate celor patru inculpați.
15. Curtea constată că jurisdicțiile inferioare au recurs cu ușurință la măsura riguroasă a privării dreptului de vot, fără o analiză atentă a principiului proporționalității și fără a realiza existența unei legături vizibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și a aprecia situația persoanelor vizate.
16. În speța de față nu există o legătură suficientă între natura acuzațiilor aduse inculpaților (furt) și interzicerea automată a exercițiului dreptului la vot, interdicție aplicată fără realizarea unui control într-o procedură contradictorie și care să ofere o garanție împotriva arbitrarului.
17. Ca atare, Curtea apreciază că aplicarea automată a interdicției de mai sus ar constitui o ingerință nejustificată în dreptul la vot, ceea ce impune înlăturarea din conținutul pedepsei accesorii a dispozițiilor art. 64 lit. a teza I Cod penal.
18. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursurile inculpaților, casând decizia penală atacată, cât și hotărârea primei instanțe numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, înlăturând dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Se va face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.289/A/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -secția penală în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată cât și sentința penală nr.72/2008 a Judecătoriei Brad, numai sub aspectul conținutului pedepselor accesorii aplicate, în sensul înlăturării dispozițiilor art.64 lit. a teza I Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în favoarea celor patru inculpați, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.02.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria
