Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1748/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2370/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALA
DECIZIA PENALĂ NR.1748
Ședința publică de la 16 decembrie 2009
Curtea compusă din: PREȘEDINTE: Risantea Găgescu JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46/A/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 2 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 decembrie 2009, 10 decembrie 2009 și apoi la 16 decembrie 2009 când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 207 din 30.10.2007, Judecătoria Bolintin Vale, județul G în baza art. 192 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, cu aplicarea art. 71-64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a pr.pen. rap.la art. 10.lit.a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. 2 Cod penal.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 3000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a intrat în noaptea de 04/05.03.2004, în locuința numitei, conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal de contestare a prezenței sale în noaptea susmenționată în locuința părții vătămate, fiind contrazisă de concluziile raportului de expertiză medico-legală ADN nr. A/-/2004/05.04.2004 întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, raport ce stabilește că urmele biologice ridicate de pe covorul din fața patului în care dormea partea vătămată sunt urme de spermă, în urma analizei acestor urme fiind pus în evidență un profil ADN unic, profil ce aparține inculpatului.
În ceea ce privește infracțiunile de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 Cod penal și tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 2 Cod penal, prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză, nu rezultă comiterea acestor infracțiuni de către inculpatul, declarația părții vătămate necoroborându-se cu nici o altă probă, nici măcar cu un raport medico legal care să ateste faptul că partea vătămată prezenta urme ale unei agresiuni fizice, iar pe mânerul cuțitului cu care partea vătămată a susținut că a fost amenințată de inculpat nu au fost găsite urme papilare care să aparțină inculpatului, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul G și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul Gac riticat sentința ca nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 197 alin. 1 Cod penal și art. 211 alin. 2 Cod penal, din cuprinsul probelor administrate în cauză rezultând elemente care conduc la reținerea vinovăției inculpatului și sub aspectul săvârșirii acestor două infracțiuni, declarațiile părții vătămate coroborându-se cu cele ale martorelor și, precum și cu raportul medico - legal de expertiză ADN întocmit în cauză, raport ce precizează că urmele biologice de spermă ridicate de pe covorul din fața patului în care dormea partea vătămată aparțin inculpatului.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat.
Oral, inculpatul a criticat sentința Judecătoriei Bolintin Vale, județul G, prin intermediul apărătorului său ca nelegală și netemeinică, susținând că se pot reține circumstanțe reale și personale mai largi, solicitând totodată și aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 42 din 12.05.2008, Tribunalul Giurgiu în baza art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 207 din 30.10.2007 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale.
În baza art. 379 pct. 2 lit.a pr.pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale împotriva sentinței penale nr. 207 din 30.10.2007 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale pe care desființat-o parțial și rejudecând:
În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe inculpat la 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol.
În baza art. 211 alin. 2 lit.a și b Cod penal a condamnat pe inculpat la 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A menținut dispozițiile sentinței atacate privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
Pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
A constatat că succesoarele părții vătămate, respectiv și nu s-au constituit păți civile.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului 3200 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 100 lei onorariu apărător oficiu.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal inculpatul.
Prin decizia penală nr. 1246/R/06.10.2008 Curtea de Apel București, a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 42/A/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, a casat în întregime decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu cu motivarea că inculpatului nu i-a fost asigurat dreptul la un proces echitabil cum prevăd dispozițiile art. 6 alin. 1 din CEDO.
După casarea cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, s-a procedat la audierea martorelor și, fiicele părții vătămate, precum și la audierea apelantului inculpat, conform dispozițiilor instanței de recurs.
Tot după casarea cu trimitere spre rejudecare, în cauză, s-a procedat la refacerea raportului medico - legal de expertiză ADN întocmit în cauză în cursul urmăririi penale, având în vedere că apelantul inculpat a contestat modul de prelevare a probelor biologice în vederea expertizării ADN, mai exact a susținut că proba biologică inscripționată cu numele său nu i-ar aparține.
Din cuprinsul suplimentului de expertiză întocmit la raportul de expertiză medico - legală ADN efectuat în cursul urmăririi penale, supliment ce poartă nr. A -/20. 05.2009, rezultă că analiza genetică pornind de la eșantionul de tampon cu celule bucale (probă de referință recoltată de la apelantul inculpat în cadrul Laboratorului de al INML " Minovici" B în data de 06.02.2009), a pus în evidență un profil genetic unic, aparținând unei persoane de sex masculin, între caracterele genetice obținute pornind de la proba de referință aparținând apelantului inculpat, primită de la IPJ G în data de 20.07.2006 și cele evidențiate de proba recoltată la data de 06.02.2009, existând o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor autozomali și cromozoniali Y investigați.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu sentința și apelurile declarate tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul G, tribunalul a reținut că este întemeiat, prima instanță dând o greșită interpretare și apreciere probelor administrate în cauză sub aspectul comiterii de către apelantul inculpat a infracțiunilor de tâlhărie și tentativă de viol, fapte pentru care a pronunțat achitarea acestuia.
Potrivit art. 62.pr.pen. în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Potrivit art. 63 alin. 1.pr.pen. constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
În speță, tribunalul examinând ansamblul materialului probator administrat pe întreg parcursul procesului penal, a constatat că faptele reținute în sarcina apelantului inculpat în actul de sesizare a instanței sunt dovedite fără nici un dubiu așa cum cer prevederile art. 62.pr.pen. probele administrate conducând la răsturnarea prezumției de nevinovăție instituită de art. 52.pr.pen.
Este adevărat că apelantul inculpat a negat în mod constant pe tot parcursul procesului penal că ar fi intrat în noaptea de 04/05.03.2004, în locuința părții vătămate, fără acordul acesteia, că i-ar fi luat acesteia vreo sumă de bani sau că ar fi încercat să întrețină cu aceasta relații sexuale, însă potrivit art. 69.pr.pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză ceea ce nu este însă cazul în speță unde declarațiile apelantului inculpat sunt contrazise de celelalte probe administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.
Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului, așa după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 13.03.2004, organele de poliție au ridicat preșul, așezat în fața patului, peste covorul din camera unde dormea partea vătămată, preș pe care partea vătămată a precizat că ejaculat apelantul inculpat atunci când a încercat să întrețină relații sexuale cu ea.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico - legală - examen ADN, raport întocmit de Institutul Național de medicină Legală " Minovici" B și care poartă nr.A-/2004/05.04.2006, rezultă că analiza microurmelor biologice recoltate de pe preșul maro ridicat din camera unde dormea partea vătămată, a pus în evidență prezența spermei la nivelul a două eșantioane din cele zece recoltate pentru pretestare genotipare a microurmelor biologice de la nivelul eșantioanelor de covor, punând în evidență un profil ADN unic aparținând unei persoane de sex masculin.
În urma completării raportului de expertiză medico-legală - examen ADN - nr. A -/2004/25.09.2006, completare făcută de către Laboratorul de din cadrul Institutului de Medicină Legală " Minovici" B, rezultă că, caracterele genetice autozomale din profilul ADN de referință aparținând numitului se regăsesc în totalitate la nivelul tuturor markerilor analizați.
Instanța de apel a mai reținut că suplimentul de expertiză ADN înlătură orice dubiu cu privire la proba recoltată apelantului inculpat de organele de cercetare penală, dar raportul de expertiză medico legală - examen ADN efectuat în cursul urmăririi penale înlătură și cealaltă apărare a acestuia potrivit căreia nu a pătruns niciodată în locuința părții vătămate, declarațiile apelantului inculpat din cursul procesului penal fiind în acest sens, apelantul negând în mod constant prezența sa în locuința părții vătămate la vreun moment dat, prezența urmelor de spermă pe covorul din fața patului în care dormea partea vătămată, urme care aparțin apelantului inculpat, conform raportului medico legal - examen ADN, explicându-se doar prin prezența acestuia în locuința părții vătămate și prin încercarea apelantului de a întreține relații sexuale cu aceasta.
Dacă partea vătămată a fost contradictorie atunci când a încercat să identifice făptuitorul care a agresat-o în noaptea de 04/05.03.2004, aceasta a relatat în mod constant și coerent că persoana care a încercat să întrețină cu ea relații sexuale în noaptea susmenționată a ejaculat pe covorul din fața patului în care dormea, afirmațiile acesteia fiind susținute de concluziile raportului de expertiză medico - legală - examen ADN întocmit în cauză, așa cum cer prevederile art.75 pr. pen. prevederi potrivit cărora declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
La rândul său martora a confirmat prin declarațiile date faptul că partea vătămată, în dimineața zilei de 05.03.2004, deci imediat după agresiune, i-a relatat că în noaptea de 04.03.2004, în locuința sa a pătruns o persoană de sex masculin care a încercat să întrețină cu ea relații sexuale, dar acesta nu a putut și a ejaculat pe jos.
Aceste aspecte partea vătămată le-a relatat și martorelor și, fiicele sale, ulterior relatării făcute martorei, însă cu aceeași acuratețe și multitudine de amănunte, fapt de natură a conduce la concluzia veridicității celor relatate de partea vătămată.
Coroborând declarațiile părții vătămate cu declarațiile martorelor susmenționate și concluziile raportului de expertiză medico - legală - examen ADN, cu completările ulterioare, tribunalul a reținut că apelantul inculpat a pătruns în noaptea de 04/05.03.2004, fără drept, în locuința părții vătămate, unde a încercat să întrețină cu aceasta relații sexuale, însă nu a reușit, ejaculând pe covorul din fața patului în care dormea partea vătămată, fapte ce îmbracă în drept forma infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal și a tentativei la infracțiunea de viol, prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal.
Partea vătămată prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești neputând fi audiată deoarece a decedat între timp, a relatat și faptul că persoana de sex masculin ce a pătruns în noaptea de 04/05.03.2004 în locuința sa, unde a încercat să întrețină relații sexuale cu ea, la plecare a amenințat-o pentru a îi da banii pe care îi avea în casă, inculpatului dându-i suma de 50.000 lei vechi pe care îi avea puși într-o de plastic, sub masa de la televizor.
Motivarea instanței de fond potrivit căreia nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă de viol deoarece la dosar nu există nici o probă care să facă dovada existenței vreunei urme a agresiunii fizice la care aceasta a fost supusă partea vătămată declarând că a fost legată de mâini cu niște prosoape) nu poate fi primită de tribunal întrucât pe de o parte o astfel de probă nu există deoarece partea vătămată nu a dorit să fie examinată medical, rușinea și teama îndurată provocându- acesteia o puternică tulburare, prelungită în timp conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, iar pe de altă parte este de observat că partea vătămată a fost supusă nu numai unor violențe fizice dar și unei violențe psihice, aceasta fiind amenințată cu moartea de către inculpat, sub imperiul acestei amenințări partea vătămată fiind nevoită să răspundă solicitărilor inculpatului.
Așa fiind, tribunalul a reținut că apelantul inculpat se face vinovat și de comiterea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă de viol.
Pentru considerentele arătate mai sus, tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale împotriva sentinței penale nr. 207/30.10.2007 a Judecătoriei Bolintin Vale pe care a desființat-o în totalitate și rejudecând a procedat la condamnarea inculpatului după cum se va arăta mai jos.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise de acesta, persoana inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește pericolul social al faptelor comise de inculpat, tribunalul a reținut că este ridicat având în vedere că în cazul a două dintre infracțiunile comise de acesta se aduce atingere vieții, integrității corporale, sănătății persoanei, dar și libertății sexuale a acesteia, drepturi fundamentale ale ființei umane, iar prin săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu se aduce atingere inviolabilității locuinței și în consecință vieții private a persoanei, încălcându-se totodată și dreptul de proprietate garantat de Constituție.
Referitor la persoana inculpatului s-a reținut că acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele de comitere a faptei, respectiv pe timp de noapte și profitând de vârsta înaintată a părții vătămate, inculpatul știind pe de o parte că lăsarea întunericului ce face să scadă vigilența oamenilor permite desfășurarea activității infracționale sub vălul clandestinității și creșterea șansele de aod uce la bun sfârșit, lăsarea întunericului permițând totodată făptuitorului să se retragă în mai mare siguranță de locul faptei și să șteargă urmele activității infracționale, iar pe de altă parte că vârsta înaintată a părții vătămate o punea pe aceasta în imposibilitate de a se apăra și de a opune rezistență, inculpatul pregătind cu foarte mare atenție desfășurarea activității infracționale, acesta înainte de a pătrunde în locuința părții vătămate procedând la întreruperea curentului electric în vederea împiedicării identificării sale de către partea vătămată, care în cauză a reușit să prezinte unele semnalmente ale inculpatului deoarece acesta a pus-o să aprindă o lumânare iar televizorul din camera în care inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu partea vătămată era aprins.
Având în vedere toate aceste elemente de individualizare a pedepsei, tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. la art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal, este în măsură să contribuie la atingerea scopului acesteia, scop enunțat de art. 52 Cod penal și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări la pedepse cu închisoarea, în condițiile în care victima nu l-a indicat ca fiind autorul infracțiunilor, creându-se confuzie cu fratele său.
Totodată apărarea a solicitat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a la rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, susținând că nu există infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
A fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, ca urmare a pronunțării unor soluții greșite de condamnare de către ambele instanțe.
Un al doilea motiv de recurs invocat de apărare, vizează reducerea pedepselor ca urmare a circumstanței personale ce trebuiesc avute în vedere în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal și anume: împrejurarea că inculpatul are un copil minor fiind sigurul întreținător al familiei sale.
Examinând hotărârile pronunțate în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu se circumscrie cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 18 și 14 Cod procedură penală, criticile invocate de către inculpatul pentru următoarele considerente:
Probele dosarului nu confirmă existența unei erori grave de fapt, cum susține apărarea pentru a se dispune achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Faptele de violare de domiciliu, tentativă de viol și tâlhărie, există și au fost săvârșite de inculpatul, cum în mod corect a reținut instanța de apel.
Pentru a exista o eroare gravă de fapt în înțelesul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, trebuie să se constate de către instanța de recurs, care sunt acele erori care au influențat soluția procesului.
O primă critică a inculpatului, se referă la împrejurarea esențială, nereținută de instanțele de judecată, în sensul că în seara zilei de 04.03.2004, începând cu orele 17,00, a efectuat împreună cu pădurarul paza în pădurea, în dimineața zilei de 05.03.2004, respectiv până la orele 03,00.
În declarația dată în fața instanței de recurs, la termenul de judecată din 02.12.2009, inculpatul a susținut că în noaptea de 04/05.03.2004, ora 01,00, a fost trezit din somn de sora sa pentru a merge într-o în pădure, unde era fratele său.
Pe parcursul cercetărilor efectuate de către organele de poliție, fratele inculpatului a declarat următoarele:
"În data de 04.03.2004 la ora 08,00 am plecat cu și cu cei doi frați la pădurea, pădurea fiind pe raza satului Veche. Am venit cu ei acasă la ora 16,00, am servit masa și pe la ora 17,00 am plecat singur la pădure" (fila 80 ).
În atare situație nu se poate reține, că inculpatul în seara zilei de 04.03.2004 nu s-a aflat pe raza satului Veche, dată la care au fost săvârșite faptele de violare de domiciliu, tâlhărie și tentativă la viol, reclamate de către partea vătămată.
De asemenea, nefondată este și critica apărării care a susținut că singura probă existentă în cauză, respectiv raportul de expertiză criminalistică, nu poate conduce la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal, cum a constatat instanța de apel.
Este adevărat că în declarațiile sale aflate la filele 13-17, a susținut: "după semnalmente, îmbrăcăminte și timbrul vocii, persoana care m-a agresat se numește ".
a făcut "confuzia" despre care inculpatul s-a prelevat în calea de atac a recursului întrucât cel care a amenințat-o cu cuțitul în seara zilei de 04.03.2004, în jurul orelor 19,30, și a încercat să întrețină raport sexual cu aceasta, avea un fes pe față.
Într-adevăr organele de urmărire penală au început să efectueze cercetări în cauză, indicându-l ca fiind autorul infracțiunilor săvârșite în seara zilei de 04.03.2004 pe numitul, fratele inculpatului.
Pentru a se răzbuna pe, în data de 01.10.2004 a intrat în locuința acesteia și a omorât-o cu un topor, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare.
Cercetările organelor abilitate s-au îndreptat împotriva inculpatului numai după ce medicii legiști au constatat că nu este autorul agresiunii sexuale dar că este cu siguranță un alt înrudit pe linie paternă cu acesta.
Acest rezultat a fost comunicat telefonic Inspectoratului Județean de Poliție G, astfel cum rezultă din avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală care a înaintat prin adresa nr. 13047/15.08.2006 probele biologice de preferință prelevate de la alți trei bărbați, selectați dintre rudele pe linie masculină ale numitului, respectiv probele de salivă ale numiților:
- - frate cu;
- - frate cu;
- - văr primar cu.
Se mai precizează în avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală că au fost supuși expertizei cei mai sus arătați, întrucât cromozomul Y este transmis integral de la tată la fiu în succesiunea generațiilor. Y este astfel regăsit integral la toți descendenții pe linie masculină care au un ancestor comun (ex.: un tată și fii săi, bunicul patern, frații bunicului patern, frații tatălui - unchii paterni, verii pe linie paternă, nepoții pe linie paternă etc.).
Se mai arată de către medici legiști că atunci când sunt mai mulți suspecți bărbați, profilele ADN specifice cromozomului Y obținute din probele judiciare pot fi confruntate cu profilele Y de referință aparținând suspecților.
De aceea s-a cerut reorientarea anchetei către un grup Ť. de bărbați suspecți.
În avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală se mai arată că la nivelul markerilor STR specifici cromozomului Y toți trei suspecții au prezentat același profil ADN - Y, identic cu cel evidențiat din microurmele de spermă de pe covor și cu profilul Y al primului suspect testat, numitul. profilelor cromozomiale Y la toți cei patru bărbați din familia testați era de așteptat întrucât toți acești indivizi sunt cunoscuți ca fiind înrudiți.
Însă la nivelul markerilor STR autozomali profilul ADN al suspectului, a evidențiat o corespondență perfectă cu profilul microurmelor de spermă de pe covorul corp - delict, în timp ce profilul ADN al suspecților și a fost diferit.
Că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa de către instanța de apel, o confirmă cu toată certitudinea raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză cât și concluziile avizului Comisiei Superioare de Expertiză, coroborate cu declarațiile părții vătămate, cât și cu ale numitelor și, constituite părți civile în cauză.
În declarațiile lor și, fiicele părții vătămate, au arătat că atât cât și au amenințat-o cu moartea pe mama lor cu scopul de a trece sub tăcere cele întâmplate în noaptea de 04/05.03.2004.
De asemenea, martorele au arătat că între cei doi frați mai sus arătați exista o asemănare foarte mare, iar că uneori mama lor se referea la amândoi, "spunând cei ai lui ".
Partea vătămată a descris cu lux de amănunte modul în care a acționat inculpatul, întrerupând curentul electric pentru a nu fi identificat, după care a legat-o și amenințat-o, sustrăgându-i o sumă de bani.
Declarația acesteia se coroborează cu declarația martorei, dar și cu declarațiile fiicelor sale și.
Toate au relevat starea de puternică tulburare în care au văzut-o pe partea vătămată la scurt timp după comiterea infracțiunilor, desciind faptele astfel cum au fost relatate de către partea vătămată.
La toate acestea se adaugă concluziile raportului de expertiză medico - legală care a stabilit fără niciun dubiu, faptul că urma de spermă găsită în camera părții vătămate, pe covorul de lângă pat, aparține inculpatului.
Această ultimă probă dovedește că inculpatul a intrat fără drept în locuința părții vătămate săvârșind infracțiunea de violare de domiciliu, cât și infracțiunile de tâlhărie și tentativă la viol.
Dacă infracțiunea de tentativă la viol este certificată de sperma de pe covor ce aparține inculpatului, infracțiunea de tâlhărie este dovedită pe baza declarației părții vătămate, probă directă care se coroborează cu celelalte probe indirecte și anume declarațiile martorelor și și.
Totodată se are în vedere atât natura cât și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, locul comiterii acestora, precum și vârsta de 72 de ani a părții vătămate la acea dată.
În raport de cele constatate, nu se poate reține existența unei grave erori de fapt, atâta timp cât soluția instanței de apel, care a făcut o analiză judicioasă a probelor, confirmă adevărul în cauză.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, respectiv redozarea pedepselor, Curtea constată următoarele:
Conform fișei de cazier judiciar inculpatul a fost condamnat în minorat la pedeapsa de 9 ani închisoare prin sentința penală nr. 40/08.06.1998 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 236/10.06.1999 a Curții de Apel București pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 109 Cod penal.
sporită a inculpatului demonstrată prin modalitatea de săvârșire a faptelor, a constituit în mod corect un element determinant în stabilirea pedepselor de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Circumstanțele persoanele ale inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a fost anterior condamnat pentru o infracțiune contra vieții, nu pot constitui motiv de coborâre a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, nefiind incidente dispozițiile art. 74 Cod penal.
Referitor la susținerea reprezentantului Parchetului în sensul că hotărârea instanței de fond este definitivă, Curtea constată că aceasta a fost desființată în totalitate de către instanța de apel, care odată cu constatarea existenței concursului de infracțiuni a dispus condamnarea inculpatului pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa.
De asemenea, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu există nici un alt motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, așa încât în raport de cele mai sus arătate va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, făcând aplicarea dispozițiilor art. 39515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. /28.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu - Secția Penală
Red. - Judecătoria Bolintin Vale - Secția Penală
28 Ianuarie 2010
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
