Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1820/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2662/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1820
Ședința publică de la 07 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 194/03 iunie 2009 pronunțata de Judecătoria Buftea și decizia penală nr.554/20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea la data de 7 decembrie 2009 și apoi la acest termen, când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prinsentința penală nr. 194/03.06.2009, pronunțate de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr-, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.
In temeiul art. 334 cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 al.21lit.a cod penal în art.211 al. 1 și 21lit.a și c cod penal.
In temeiul art.211 al.l și 21lit.a și c cod penal a fost condamnat inculpatul - zis "" la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
In temeiul art.71 cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b cod penal.
In temeiul art.350 al.l cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
In temeiul art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată ca urmare a reținerii și arestării preventive, de la 26.11.2008 la zi.
In temeiul art.211 al.l și 21lit.a și c cod penal a fost condamnat inculpatul -zis "", la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
In temeiul art.71 cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit. a, teza a II-a și b cod penal.
In temeiul art.350 al.l cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
In temeiul art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată ca urmare a reținerii și arestării preventive, de la 26.11.2008 la zi.
In temeiul art.211 al.l și 2!lit. a și c cod penal a fost condamnat inculpatul -zis " " la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
In temeiul art.71 cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a Ii-a și b cod penal.
In temeiul art.350 al.l cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
în temeiul art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată ca urmare a reținerii și arestării preventive, de la 26.11.2008 la zi.
S-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență B, cu sediul în nr. 8, sector 1,
In temeiul art. 14, 346 al.l cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 15 lei și dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la data plății efective, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
S-a luat act că partea vătămată, domiciliat în comuna Moara, sat,-, județul I, nu s-a constituit parte civilă.
In temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocaților din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului B (în favoarea domnului avocat și )
In temeiul art. 191 al. 2 cod procedură penală inculpații au fost obligați la 700 lei, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 24.11.2008 in jurul orelor 13,00, cei trei inculpați s-au întâlnit la locuința coinculpatului, situata in comuna Moara, județul I unde au consumat băuturi alcoolice. Ulterior, pe fondul consumului de alcool cei trei inculpați au hotărât sa se deplaseze la locuința pârtii vătămate, pentru aod etermina pe aceasta din urma sa le remită suma de 500 lei.
Pentru a putea pătrunde mai ușor în locuința părții vătămate cei trei au hotărât ca inculpatul sa se deplaseze primul la locuința părții vătămate sub pretextul ca o caută pe concubina sa si mama coinculpatului, numita, care uneori ii făcea menajul, după care să-1 urmeze și ceilalți doi coinculpați.
Punând în aplicare rezoluți unea infracționala, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, situată în comuna Moara, sat,-, urmat îndeaproape de ceilalți doi coinculpati, si.
Partea vătămata, Ie-a permis accesul coinculpaților în locuința, pentru a verifica dacă numita se afla în interior.
După ce au verificat locuința părții vătămate și au constatat că numita nu se afla in interior, coinculpatul, fără nici un aparent motiv, a rupt firul telefonului fix, după care a început sa lovească partea vătămată cu pumnii si picioarele in zona capului si a toracelui, cerându-i insistent suma de 500 lei, pana a determinat căderea acesteia la pământ. In tot acest timp ceilalți doi coinculpați, si au început sa caute prin locuința sume de bani.
Partea vătămata, i-a remis coinculpatului suma de 23 lei si un telefon mobil marca " Nokia 3410", după care cei trei inculpați au părăsit locuința acesteia.
Suma de bani sustrasa a fost împărțita intre coinculpații si, cu care au cumpărat țigări si băuturi alcoolice.
In ceea ce privește telefonul mobil marca " Nokia 3410", acesta a fost găsit de organele de politie la domiciliul inculpatului, de unde a fost ridicat si predat pârtii vătămate pe baza de dovada (fila 56, dosarul de urmărire penala).
Conform certificatului medico-legal nr. A2/J/1333/2008 emis de Serviciul de Medicina Legala I, partea vătămata, a prezentat la data examinării leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziuni ce pot data din data de 24.11.2008 si au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus-reținută s-a probat cu următoarele mijloace de proba: plângerea si declarațiile pârtii vătămate, procesele verbale de recunoaștere din grup, planșele foto cu aspecte de la recunoașterea din grup, efectuate de partea vătămata, toate coroborate cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale, prin care au recunoscut comiterea faptei de tâlhărie.
Cu privire la încadrarea juridica a faptei comisa de cei trei inculpați, instanța fondului a constatat că aceasta a fost comisă în locuința părții vătămate, fiind astfel incidența circumstanța prevăzuta de art.211 alin.l si al.21lit.c cod penal, motiv pentru care instanța fondului a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulata de reprezentantul Ministerului Public, urmând a schimba încadrarea juridica a faptei din art. 211 alin. 2 1 lit. a cod penal în art. 211 alin. 1 si 2 1 lit. a si c cod penal.
In drept, fapta inculpaților, si, care in seara de 24.11.2008, au pătruns fără drept în locuința părții vătămate, pe care l-au deposedat prin violenta de suma de 23 lei si un telefon mobil marca "Nokia 3410", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzuta si pedepsita de art. 211 alin. 1 si 2 1 lit. a si c cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare statuate de art. 72 cod penal, respective limitele de pedeapsa stabilite prin norma de incriminare, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat ca fiind unul ridicat, precum si împrejurările în care aceasta infracțiune a fost comisa, participația fiecărui inculpat la comiterea faptei, precum si circumstanțele personale ale acestora.
Astfel, în ceea ce privește pe inculpatul, instanța fondului a avut în vedere contribuția mai mare a acestuia la comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptul ca a fost singurul care a exercitat fapte de violenta asupra părții vătămate și a dus la deposedarea acesteia de telefonul mobil si suma de 23 lei. Totodată a avut în vedere si faptul ca nu are antecedente penale (fiind insa sancționat cu amenda administrativa in cuantum de 1000 lei în anul 2005), a recunoscut si regretat comiterea faptei.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța fondului a aplicat inculpatului o pedeapsa privativa de libertate de 9 (noua) ani închisoare, ce urmează a fi executata in regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
In ceea ce-i privește pe inculpații si, instanța fondului a avut în vedere participația acestora la comiterea faptei, care deși nu s-a concretizat prin săvârșirea în mod direct de acte de violenta asupra părții vătămate, nu au intervenit, dimpotrivă, în timp ce aceasta se afla în imposibilitate de a reacționa, au început sa caute alte bunuri prin locuința, ce urmau a fi sustrase, ceea ce se subscrie elementului material al infracțiunii de tâlhărie.
Totodată, s-a avut în vedere că infracțiunea a fost comisă cu premeditare, coinculpații consumând băuturi alcoolice si elaborând un adevărat plan, profitând de altfel si de vârsta pârtii vătămate (87 ani), fiind practic in imposibilitate de a se apară atacului a trei persoane tinere.
In consecința, pentru considerentele anterior arătate instanța fondului a aplicat inculpaților si cate o pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare (pentru fiecare), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prindecizia penală nr.554/A din 20.10.2009 a Tribunalului București - secția I penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de cei trei inculpați împotriva sentinței penale nr.194/2009 a Judecătoriei Buftea.
În baza art.383 Cod procedură penală rap. la art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a acestora, iar în baza art.383 Cod procedură penală s-a dedus prevenția pentru fiecare inculpat, de la 26.11.2008 la zi.
Pentru a dispune astfel,Tribunalul a reținut următoarele:
În urma unei judicioase analize a materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare.
La reținerea acestei situații de fapt instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea si declarațiile părții vătămate, procesele verbale de recunoaștere din grup, planșele foto cu aspecte de la recunoașterea din grup, efectuate de partea vătămata, toate coroborate cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale, prin care au recunoscut comiterea faptei de tâlhărie.
De asemenea, tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind respectate criteriile generale prev de art. 72 cod penal.
Stabilind o pedeapsă orientată peste minimul special, prima instanță a avut în vedere atât pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care au acționat inculpații cât și datele care circumstanțiază persoana acestora.
Astfel, inculpații au săvârșit fapta in stare de ebrietate, actele de violenta au fost exercitate asupra unei persoane in vârsta (83 de ani), căreia putea sa-i fie fatala un astfel de incident. crescută a inculpaților rezulta si din faptul ca, deși aceștia nu au un loc de munca stabil au înțeles ca pot sa dobândească mijloace materiale săvârșind fapte antisociale dovada fiind in acest sens faptul ca, deși inculpații și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale nu sunt totuși la primul contact cu legea penala (in trecut, fiind sancționați administrativ), iar inculpatul chiar a mai suferit in trecut si alte condamnări.
De asemenea, Tribunalul nu poate reține în sarcina niciunui dintre inculpați circumstanțe atenuante legale având in vedere ca aceștia au avut o atitudine oscilanta pe parcursul procesului penal, încercând sa in eroare instanța de judecată cu privire la modalitatea de săvârșire a faptelor.
Totodată, Tribunalul a mai constatat că, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei și din punct de vedere al contribuției fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, aplicând inculpatului o pedeapsa mai mare față de ceilalți doi inculpați, întrucât acesta a exercitat actele de violenta asupra părții vătămate.
Din economia dispozițiilor art. 52 cod penal rezultă că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpații să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Câtă vreme inculpații nu a realizat o reevaluare a propriilor situații, în pofida probelor certe de vinovăție administrate în cauză, nu există motive pentru o reducere a cuantumului pedepsei.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpații, și, motivat în termenul prevăzut de art.385/10 alin.2 Cod procedură penală, solicitând redozarea pedepselor, prin prisma cazului de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpaților și a învederat instanței că înțelege să susțină doar în subsidiar cazul de casare invocat în motivele scrise de recurs, în principal solicitând achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, în lumina dispozițiilor art.385/9 pct.18 Cod procedură penală.
Deși acest din urmă caz de casare nu a fost invocat în termen, Curtea va proceda totuși la examinarea sa, întrucât face parte dintre cele care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3 teza a II a Cod procedură penală.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Cu privire la cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală, invocat de inculpații și
În primul rând, referitor la concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor, Curtea reține faptul că, în lipsa unor dispoziții legale în acest sens, nimic nu o împiedică să analizeze hotărârile recurate prin prisma cazului de casare menționat, chiar dacă în apel cei doi inculpați au solicitat doar redozarea pedepsei, iar nu și achitarea lor.
Examinând apoi noțiunea de "eroare gravă de fapt", avută în vedere de dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, Curtea subliniază că aceasta presupune reflectarea inexactă a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate și implică existența unei contrarietăți evidente și necontroversate între ceea ce rezultă din actele cauzei și mențiunile din hotărâre cu privire la existența concretă a faptei, a unui act, declarații sau a altui element probatoriu, așa cum s-a subliniat în mod constant în doctrina și în practica judiciară (inclusiv cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Pentru a se circumscrie acestui caz de casare, contrarietatea menționată trebuie să fie nu doar evidentă, ci să și influențeze hotărâtor soluția dispusă în cauză.
Dimpotrivă, raționamentele logico-juridice sau concluziile instanțelor de fond sau de apel referitoare la existența faptei ori la vinovăția inculpaților, întemeiate pe un pur proces de apreciere a probelor administrate, nu sunt susceptibile de a fi cenzurate în recurs prin raportare la dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
În cauza de față, inculpații și nu au indicat care anume act al dosarului sau probă existentă a fost reținută în hotărârile recurate în mod evident și incontestabil contrar conținutului său real, limitându-se doar la a nega săvârșirea faptei.
Examinând din oficiu cauza sub acest aspect, în limitele arătate, Curtea constată că instanțele de fond și de apel și-au întemeiat în mod corect soluțiile pronunțate pe probatoriul administrat, pe care l-au reflectat în mod corespunzător, fără a-l denatura. Astfel, în reținerea situației de fapt și a vinovăției inculpaților, instanțele au avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale întocmite cu ocazia recunoașterii din grup a inculpaților de către partea vătămată, însele declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală, prin care recunoșteau comiterea faptei, toate aceste mijloace de probă fiind examinate coroborat.
Cât privește declarațiile ulterioare ale inculpaților, din etapa cercetării judecătorești, prin care prezentau o altă versiune a desfășurării incidentului (versiune potrivit căreia unicul autor al infracțiunii de tâlhărie este inculpatul ), acestea au fost înlăturate motivat de prima instanță, care, după o amplă și judicioasă analiză a acestora, a constatat nu numai că nu sunt susținute de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, dar și că se contrazic unele pe altele.
Ca atare, Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală, soluția de condamnare a inculpaților și pronunțată de Judecătoria Buftea (și menținută de Tribunalul București - secția I penală) nefiind consecința unei erori grave de fapt.
Cu privire la cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.14 Cod procedură penală, invocat de toți cei trei inculpați
Infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2/1 lit.a și c Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani, limitele mari de pedeapsă la care s-a oprit legiuitorul reflectând gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, date fiind valorile sociale importante cărora le aduce atingere (constând nu doar în patrimoniul unei persoane, ci și în integritatea fizică ori psihică a acesteia).
Totuși, potrivit art.72 Cod penal, în procesul de individualizare a pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită constituie doar unul dintre criterii, ce trebuie a fi analizat prin coroborare cu gradul de pericol social concret al faptei, cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și cu celelalte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cât privește gradul de pericol social al infracțiunii deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art.18/1 alin.2 Cod penal, la stabilirea sa în concret, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, atât instanța de fond, cât și cea de apel au apreciat gravitatea faptei raportându-seîn speciallamodalitățile de comitere a infracțiunii(de către trei persoane, asupra unei părți vătămate în vârstă, aflată în propria locuință), fără să ia în considerareîmprejurărileîn care inculpații au luat hotărârea infracțională, respectiv pe fondul unui consum ocazional de alcool, ce le-a afectat posibilitatea de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptelor lor. Tot astfel, nu s-a ținut cont de urmările produse, care nu sunt totuși dintre cele mai grave; în acest sens, se reține că prejudiciul material este unul modic - 23 lei și un telefon mobil - fiind recuperat în integralitate de partea vătămată, iar cât privește suferința fizică la care a fost supusă partea vătămată, aceasta s-a concretizat în leziuni ce au necesitat un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale, aspect ce denotă faptul că violențele fizice exercitate de inculpatul nu au fost foarte puternice. În caz contrar, lovirea în mod repetat cu pumnii și cu picioarele a unei persoane de 87 de ani, cum s-a reținut, s-ar fi soldat, indubitabil, cu urmări mult mai grave, dacă nu chiar cu decesul acesteia.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că partea vătămată a fost agresată doar de unul singur dintre cei trei inculpați, respectiv de, ceilalți doi ( și ) rezumându-se la a căuta prin locuință bani și bunuri de valoare.
În lumina celor mai sus reținute, Curtea constată că gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise de inculpați nu este unul într-atât de ridicat pe cât au considerat instanțele de fond și de apel.
Luând apoi în examinare circumstanțele personale ale inculpaților, Curtea reține că în hotărârile atacate s-a pus, în principal, accentul pe împrejurarea că aceștia nu au loc de muncă și anterior au mai fost sancționați administrativ. Din declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile martorilor și și cu caracterizarea făcută inculpatului de Primăria comunei Moara (fila 80 dosar apel) reiese însă că inculpații, deși nu aveau contracte de muncă, își câștigau totuși licit existența, muncind ca zilieri. Cât privește amenzile administrative aplicate acestora, se constată că ele datează din anul 2005 (doar inculpatul fiind sancționat o dată și în 2007); oricum, în analiza datelor personale ale inculpaților, această împrejurare nu trebuie privită în mod izolat, ci prin coroborare cu alte aspecte (vârstă, ocupație, stare civilă, antecedente penale, profil socio moral etc.).
În hotărârile atacate s-a făcut vorbire și de atitudinea procesuală oscilantă a inculpaților, de faptul că aceștia nu au realizat o reevaluare a propriilor situații, în pofida probelor certe de vinovăție administrate în cauză. Curtea subliniază însă că în procesul penal inculpatul se bucură de "dreptul la tăcere", ceea ce înseamnă (printre altele) că nu este obligat ca prin declarațiile sale să se autoincrimineze, fără ca această împrejurare să poată fi folosită împotriva sa în procesul de individualizare a pedepsei. Prin urmare, atunci când alege să adopte o poziție procesuală sinceră, cooperantă, să ajute la descoperirea ori arestarea participanților, inculpatul poate beneficia de circumstanța atenuantă judiciară prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod procedură penală, dar în caz contrar atitudinea sa nu poate constitui nici circumstanță agravantă judiciară și nici nu poate justifica aplicarea unei pedepse mai mari.
Pe de altă parte, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au luat în considerare vârsta tânără a inculpaților, până în 32 de ani, faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere, precum și probele în circumstanțiere administrate pentru inculpatul (martorul și caracterizarea făcută de Primăria comunei Moara ), din care reiese că acesta a avut un bun comportament în societate anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății.
În fine, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate și prin prisma faptului că toți sunt infractori primari (în cazul inculpatului intervenind de mult reabilitarea de drept pentru condamnarea la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, suferită în anul 1996), împrejurare care,coroborată cu celelalte aspecte reținute mai sus, justifica reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art.74 alin.2 Cod penal, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, de 7 ani închisoare, în condițiile art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
Față de cele ce preced, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.554/A/20.10.2009 a Tribunalul București - secția I penală și a sentinței penale nr.194/03.06.2009 a Judecătoriei Buftea - secția penală, va casaîn totalitatedecizia penală șiîn partesentința penală atacate și rejudecând:
Va condamna pe inculpatul la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, luând în considerare faptul că este singurul care a lovit partea vătămată, dar și probele în circumstanțiere și atitudinea sa procesuală sinceră (în ceea ce privește propria-i persoană). În ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați, Curtea va aplica pedepse mai mici, de câte 3 ani și 6 luni închisoare, având în vedere contribuția lor concretă mai redusă la comiterea faptei. Curtea consideră că aceste pedepse, cu executarea în regim de detenție, sunt apte să își atingă scopul preventiv și să exercite funcțiile de coerciție și de reeducare reglementate în art.52 Cod penal.
Se va face aplicarea art.71 Cod penal, interzicându-li-se inculpaților pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, apreciindu-se că în raport de natura și gravitatea concretă a faptei, de împrejurările cauzei și de persoana inculpaților, nu se justifică și interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce din pedepsele aplicate durata prevenției pentru fiecare recurent inculpat, de la 26.11.2008 la zi.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare recurent inculpat, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.554/A/20.10.2009 a Tribunalul București - secția I penală și a sentinței penale nr.194/03.06.2009 a Judecătoriei Buftea - secția penală.
Casează în totalitate decizia penală șiîn partesentința penală atacate și rejudecând:
1. În baza art.211 alin.1 și 2/1 lit.a și c Cod penal, cu aplic. art.74 alin.2 Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul la4 ani și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Face aplicarea art.71 Cod penal, interzicându-i inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
2. În baza art.211 alin.1 și 2/1 lit.a și c Cod penal, cu aplic. art.74 alin.2 Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul la3 ani și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Face aplicarea art.71 Cod penal, interzicându-i inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
3. În baza art.211 alin.1 și 2/1 lit.a și c Cod penal, cu aplic. art.74 alin.2 Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul la3 ani și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Face aplicarea art.71 Cod penal, interzicându-i inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Deduce din pedepsele aplicate durata prevenției pentru fiecare recurent inculpat, de la 26.11.2008 la zi.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare recurent inculpat să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.12.09
- - jud.:;
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
