Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.2/2009
Ședința publică din 6 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
- - - - judecător
- - - judecător
- grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 295/A/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate și rejudecând se dispune achitarea acestuia, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de el.
În susținere învederează că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată, întrucât din probele administrate în cauză, inclusiv declarația părții vătămate și declarațiile martorilor reiese vinovăția acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat, arătând că erau mai multe persoane în discotecă, iar partea vătămată relatat că nu el este cel care a săvârșit fapta. Mai învederează că nu s-au încuviințat probele testimoniale propuse de el.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 434/2008, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul, la:
- 6(șase) ani închisoare - pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2, lit. b și c pen. cu aplic. art. 41, alin. 2, art. 42 și art. 37 lit. a pen.
În temeiul art. 39 alin. 2.pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 540 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4(patru) ani și 6(șase) luni aplicată prin sentința penală nr. 380 din data de 15 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6(șase) ani închisoare.
A privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1, lit. a și b pen. în condițiile și pe durata prev de art. 71 alin. 1.pen.
În temeiul art. 350 alin. 1.pr.pen. - a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 alin. 1.pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 27 martie 2008 și până la zi.
A constatat reparate integral - prin plată - prejudiciile cauzate părților vătămate ZILAI și CINKA -.
A constatat reperat parțial, prin restituire în natură, prejudiciul cauzat părții vătămate.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 alin. 1, lit. e pen. - a dispus confiscarea de la inculpat și în folosul satului, a sumei de 70,00 lei - dobândită prin comiterea infracțiunii.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. - a obligat inculpatul la plata sumei de 380,00 lei, cheltuieli judiciare, către stat.
Suma de 100,00 lei, reprezentând onorarul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, a stabilit să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1.În seara de 8 septembrie, în jurul orelor 2200, inculpatul, care se afla în sala de biliard a Casei de Cultură din Municipiul P împreună cu alte persoane, respectiv cu numiții și G - s-a apropiat de partea vătămată, împreună cu celelalte două persoane menționate.
Inculpatul s-a angajat în discuții cu partea vătămată, care biliard și era însoțit și de alte persoane (, și ) - pretinzând că îl cunoaște din armată.
Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu își amintește să se fi cunoscut, moment în care inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, l-a prins de cureaua pantalonilor simulând că intenționează să îl lovească în zona genitală. Astfel, partea vătămată s-a aplecat, moment în care inculpatul i-a sustras portofelul pe care partea vătămată îl avea în buzunarul exterior din partea a gecii.
În timp ce făcea acest gest, inculpatul l-a întrebat pe partea vătămată dacă nu își amintește că tot așa l-a lovit și în armată, când s-au liberat, iar apoi a părăsit, împreună cu persoanele care îl însoțeau (, G și ), localul.
La scurt timp după desfășurarea evenimentelor menționate, partea vătămată a sesizat dispariția portofelului în care avea mai multe carduri bancare, acte personale, respectiv talonul mașinii și permisul de conducere și suma de 70,00 lei, astfel că, împreună cu persoanele care îl însoțeau a început să caute portofelul și a anunțat paza și administrația localului, discoteca,", despre dispariția portofelului (plângerea părții vătămate - fila 7; declarațiile părții vătămate - - filele 8 - 9; 10 - 11 în dosarul de urmărire penală și 27 în dosarul de fond; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere - filele 13 - 14; planșă fotografică - filele 15 -16; proces verbal de conducere în teren - fila 17; planșă fotografică cuprinzând aspecte de la conducerea în teren - filele 18 - 19; declarațiile martorilor - filele 20 - 21 în dosarul de urmărire penală și fila 45 în dosarul de fond; - filele 23 - 24 în dosarul de urmărire penală și fila 47 în dosarul de fond; - fila 25 în dosarul de urmărire penală și fila 32 în dosarul de fond; - - fila 26 în dosarul de urmărire penală și fila 46 în dosarul de fond; - fila 27 în dosarul de urmărire penală și fila 44 în dosarul de fond și G - filele 28 - 29).
Inculpatul a negat comiterea faptei, arătând că nu cunoaște pe partea vătămată și nu a avut nici un fel de discuție cu aceasta, iar în faza cercetării judecătorești a arătat că este cercetat pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată pe baza unor declarații redactate la sugestia lucrătorilor de poliție care,au ură personală" față de el, pentru că nu a vrut, cu prilejul audierii sale în legătură cu o infracțiune de viol - să dea declarații împotriva unei anumite persoane, motiv pentru care, de altfel, a fost pusă în sarcina lui pe nedrept respectiva infracțiune, așa că a făcut închisoare nevinovat (declarațiile inculpatului - filele 67 - 69; 70 - 71; 72 - 73 în dosarul de urmărire penală și fila 29 în dosarul de fond).
Această apărare a inculpatului nu a putut fi primită, din probele administrate în legătură cu faptele reținute în sarcina sa, reieșind, fără dubiu, că a fost prezent în localul sălii de biliard, a inițiat o discuție cu partea vătămată sub pretextul arătat, a mimat lovirea acesteia în zona genitală, pentru a distrage atenția părții vătămate și pentru aoa duce într-o poziție apropiată și favorabilă în vederea sustragerii portmoneului acestuia - scop pe care inculpatul l-a urmărit de fapt.
În ce privește,fabricarea" acuzațiilor, s-a reținut că acestea au fost susținute de către partea vătămată și în fața instanței de judecată și au fost probate deplin, astfel că afirmația inculpatului în sensul că acestea nu sunt reale, nu a putut fi primită.
În plus, sentința de condamnare a inculpatului pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol și tâlhărie este o hotărâre judecătorească definitivă, astfel că suntem în prezența prezumției de validitate a hotărârii judecătorești, inclusiv în privința aspectelor de fapt pe care instanța s-a întemeiat pentru pronunțarea soluției de condamnare - așa încât este cu neputință ca organele de anchetă în acea cauză să fi,produs" probe false, iar în această cauză acuzații false, așa cum susține inculpatul.
În realitate, s-a apreciat că inculpatul nu este dispus să își însușească faptele pe care le-a comis, în scopul de a evita tragerea sa la răspundere.
2. În dimineața de 24 martie 2008, în jurul orelor 1030- 1100, inculpatul, însoțit de către concubina sa, s-a deplasat la locuința vecinului său, partea vătămată, care îi datora suma de 10,00 lei.
Inculpatul a sunat la ușa părții vătămate, acesta a ieșit la ușa locuinței îmbrăcat într-o pereche de pantaloni în buzunarul cărora, în partea, avea suma de 120,00 lei, în bancnote cu valoare nominală de câte 10 lei - și un pulovăr.
Partea vătămată i-a restituit inculpatului suma pe care o datora, iar inculpatul i-a cerut părții vătămate să îi dea bani,de-o bere".
Partea vătămată a refuzat, spunând inculpatului că nu mai are alți bani.
În acel moment, inculpatul l-a prins de cureaua pantalonilor pe partea vătămată, l-a tras, întrebându-l dacă, atunci când a făcut armata a fost lovit la testicule.
Partea vătămată s-a dezechilibrat, s-a prins cu mâinile de umerii inculpatului, și a sesizat că inculpatul îi bagă mâna în buzunarul în care avea suma de bani.
Inculpatul a plecat, iar partea vătămată a intrat în locuință, a verificat dacă mai are banii asupra sa, și pentru că a constatat că nu mai are suma de bani în buzunar, a ieșit din locuință pentru a merge după inculpat.
A coborât din scară și l-a găsit pe inculpat în fața blocului, acesta fiind în continuare însoțit de către concubina lui, și i-a cerut inculpatului să îi restituie banii pe care i-a luat din buzunar, însă inculpatul a negat că ar fi luat vreo sumă de bani de la partea vătămată.
Partea vătămată a formulat plângere la organele de poliție, iar concubina inculpatului a restituit suma de 120,00 lei soției părții vătămate, la data de 27 martie 2008 (proces verbal de consemnare a plângerii - fila 32; declarațiile părții vătămate - filele 33 - 36 în dosarul de urmărire penală și fila 28 în dosarul de fond și declarațiile martorilor - - filele 37 - 38 în dosarul de urmărire penală și fila 30 în dosarul de fond și - fila 65 în dosarul de fond).
Inculpatul a negat comiterea faptei, arătând că cele susținute de către partea vătămată nu sunt reale, el deplasându-se la locuința părții vătămate pentru a i se înapoia suma de bani pe care partea vătămată i-o datora, dar nu s-a apropiat de partea vătămată, nu a mimat că intenționează să îl lovească pentru a-l determina să se aplece și pentru a-i sustrage banii din buzunar, și, de altfel, nici nu putea să facă acest lucru deoarece își ținea în brațe copilul (declarațiile inculpatului - filele 67 - 69; 70 - 71; 72 - 73 în dosarul de urmărire penală și fila 29 în dosarul de fond).
A mai precizat inculpatul că suma de bani a fost restituită soției părții vătămate de către concubina sa pentru ca inculpatul să nu aibă probleme, iar nu pentru că a sustras banii de la partea vătămată.
Această apărare a inculpatului a fost infirmată de probele administrate, iar martorii prezenți au infirmat și susținerea inculpatului că ar fi fost însoțit și de copilul său.
3. În după-amiaza zilei de 26 martie 2008, în jurul orei 1700, după ce partea vătămată, care se afla pe strada - din localitatea P, a încheiat convorbirea la telefonul mobil și l-a băgat în buzunar, a fost abordat de către inculpatul, care era însoțit de către numitul.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată spunându-i,bă chiorule, ai la pantaloni?", i-a ridicat hainele și l-a prins de pantalonii de trening încercând să îl ridice, după care a simulat că îl lovește în zona genitală întrebându- dacă știe că așa se lovește în armată.
În timp ce acționa astfel asupra părții vătămate, inculpatul a băgat mâna în buzunarul stând al pantalonilor părții vătămate, manevră sesizată de către partea vătămată, și i-a luat telefonul mobil din buzunar.
Partea vătămată, imediat ce inculpatul i-a data drumul, a controlat dacă mai are telefonul în buzunar și, sesizând dispariția acestuia, i-a cerut inculpatului să îi restituie bunul, însă inculpatul a negat că l-a sustras.
Valoarea bunului sustras de către inculpat a fost apreciată la suma de 400,00 lei, de către partea vătămată.
Partea vătămată a anunțat sustragerea telefonului mobil la serviciul 112 sunând de pe telefonul concubine sale, de îndată ca a ajuns acasă și a încercat, de pe același telefon, să apeleze numărul telefonului său, prilej cu care a constatat că acesta fusese închis.
Telefonul a fost recuperat, fiind ridicat de la numita, căreia i-a fost vândut de către concubina inculpatului, (proces verbal de consemnare a plângerii - fila 40; proces verbal de sesizare telefonică a Serviciului 112 - fila 45; declarațiile părții vătămate - - filele 41 - 43; declarațiile martorilor - filele 47 - 48 în dosarul de urmărire penală și fila 31 în dosarul de fond; - - filele 49 și - filele 54 și procese verbale de ridicare și predare de bunuri - filele 44 și 55).
Inculpatul a negat comiterea faptei, iar după găsirea telefonului, a arătat că acesta era căzut pe jos, l-a găsit însă nu știa cui îi aparține (declarațiile inculpatului - filele 67 - 69; 70 - 71; 72 - 73 în dosarul de urmărire penală și fila 29 în dosarul de fond).
Această apărare nu a putut fi primită, probele administrate dovedind, dincolo de orice îndoială rezonabilă, realitatea discuției părții vătămate cu inculpatul, faptul că inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a determinat aducerea acesteia într-o poziție și o conjunctură favorabilă sustragerii telefonului mobil pe care inculpatul a sesizat că partea vătămată l-a pus în buzunarul pantalonilor, iar când partea vătămată, care a sesizat sustragerea chiar în momentul în care a fost realizată de către inculpat, a pretins restituirea bunului, inculpatul a negat că l-ar fi luat, determinând astfel pe partea vătămată, convinsă de realitatea faptului că bunul i-a fost luat de către inculpat, să sesizeze organele de poliție.
Așa fiind, apărarea inculpatului în sensul că a găsit telefonul părții vătămate pe jos, nu a putut fi reținută.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, a declarat apel inculpatul.
Motivele de apel vizează, în principal, achitarea inculpatului în. art. 10 lit. "c" rap.C.P.P. la art. 11 pct. 2 lit."a" motivat C.P.P. de faptul că aesta nu a săvârșit actele materiale reținute în sarcina sa iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate prin coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 295/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 434/2008 a Judecătoriei Petroșani, județul
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă timpul executat în reținere și arestare preventivă de la 27 martie 2008 până la 17 noiembrie 2008.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei s-a dispus să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Pe baza materialului probator, aflat la dosarul cauzei, respectiv declarații părți vătămate, proces verbal de recunoaștere din grup, proces verbal de reconstituire, declarațiile martorilor, -, prin interpretarea judicioasă și coroborată a acestuia, prima instanță a reținut corect o stare de fapt care a condus la convingerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat.
Astfel, în seara zilei de 08.09.2007, inculpatul i-a sustras părții vătămate portmoneul în care avea suma de 70 lei și mai multe acte personale; în data de 24.03.2008 inculpatul i-a sustras părții vătămate suma de 120 lei; în data de 26.03.2008 i-a sustras părții vătămate un telefon mobil marca Nokia 1600. toate cele trei acte materiale au fost săvârșite prin punerea părților vătămate în imposibilitate de a se apăra, prin simularea unei lovituri cu genunchiul în zona organelor genitale după ce, în prealabil, prindea victimele de pantaloni.
Încercarea inculpatului de a atribui săvârșirea faptei asupra numitului nu este susținută sub aspect probator, fiind analizată de organele judiciare.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită este în acord cu prev. art. 72.pen. și aptă să-și atingă scopul prev. de art. 52.pen. având în vedere că acesta este recidivist în condițiile art. 37 lit."a" p și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
În aceste condiții nu se impune reindividualizarea pedepsei în sensul celor solicitate de inculpat prin apărător din oficiu.
În baza art. 350 al. 1.C.P.P. văzând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive raportat la natura faptei săvârșite, la condițiile concrete de săvârșire a acesteia și la persoana inculpatului care nu este la prima întâlnire cu legea penală și nu dă dovezi de conștientizare a pericolului social al faptelor săvârșite, persistând în câmpul infracțional, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând personal și prin apărător din oficiu achitarea sa, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. c CPP, pe motivul că este nevinovat, necomițând fapta de care este acuzat.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Toate probele administrate în cauză atestă în afara oricărui dubiu că inculpatul, prin același mod de operare, a comis trei acte infracționale de tâlhărie, asupra a 3 părți vătămate diferite și în împrejurări diferite. Vinovăția sa este susținută de declarațiile părților vătămate care l-au identificat, declarațiile martorilor, de faptul recuperării telefonului mobil sustras de la cumpărătorul de bună credință.
În consecință, pentru motivul invocat, vizând nevinovăția, nu poate fi admis recursul inculpatului.
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și 72 CP, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, ținând seama de împrejurările comiterii faptei, de forma de vinovăție, de urmarea produsă și de circumstanțele de ordin personal ale inculpatului.
Cum nici din oficiu nu au fost identificate motive de casare a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b CPP, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 88 CP, se va deduce din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului cu începere din 27.03.2008, până în 06.01.2009.
În baza art. 192 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 295/A/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Deduce din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului cu începere din 27.03.2008, până în 06.01.2009.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /2 ex. /14.01.2009
,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
