Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 210
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpații și -, împotriva deciziei penale nr.353/A din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpații în stare de arest preventiv, asistați de avocat din oficiu, lipsa fiind partea civilă intimată - na
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpaților, solicită admiterea recursului, așa cum a fost el formulat de către inculpați.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, hotărârea recurată fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având cuvântul, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare sau reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul având cuvântul, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1039/21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334.p Cod Penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare în ceea ce-l privește pe inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art. 211 al.1, art.211 al. 2 ind.1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 211 al.1, art.211 al. 2 ind.1 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 334.p Cod Penal, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare în ceea ce-l privește pe inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 211 al.1, art.211 al. 2 ind.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, în infractiunea prevăzută de art. 26.Cod Penal, raportat la art. 211 al.1, art.211 al. 2 ind.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, formulată de apărătorul inculpatului.
În baza art. 211 al.1, art.211 al. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de, 7 (șapte) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în regim de deținere, prev. de art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71.Cod Penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor de art. 64 lit. a, b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 15.01.2008, la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.Cod Penal p., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 al.1, 211 al. al. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de, 7 (șapte) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în regim de deținere, prev. de art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71.Cod Penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor de art. 64 lit. a, b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 29.12.2007, la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.Cod Penal p., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 al. 3 lit. b, art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998.civ, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 443 lei către partea civilă na, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost respinse în rest pretențiile formulate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 21.12.2007, la sediul Postului de Poliție T Nord, s-a prezentat partea vătămată -na care a reclamat faptul că în dimineața zilei de 21.12.2007 s-a deplasat cu trenul de la domiciliul său din loc. la T, cu scopul de a ridica de la banca "Pro Credit Bank" niște bani ce urma să-i fie transferați de către mama sa din Italia.
După ce a sosit în stația T Nord, la ora 10.14, s-a deplasat la barul numit "", situat pe str. -. -, așteptând ca mama sa să-i confirme telefonic că i-a transferat banii în contul bancar.
În timp ce stătea la o masă și aștepta apelul telefonic, au venit doi tineri cărora le-a permis să se așeze la masa ei, întrucât pe unul din aceștia îl cunoștea cu prenumele de "" care locuiește și el în com. și a fost coleg de școală cu fratele său. Pe parcursul discuțiilor purtate cu cei doi, numitul a întrebat-o ce face în T, iar aceasta i-a răspuns că trebuie să scoată niște bani de la bancă, bani ce urmează să-i fie transferați de către mama sa din Italia. La un moment dat, în jurul orei 13.00, a fost apelată telefonic de către mama sa, primind confirmarea că i-a fost transferată suma de 1 00 euro.
După convorbirea telefonică, partea vătămată s-a deplasat la agenția "Pro Credit Bank", situată în zona stației T Nord, fiind însoțită de către cei doi tineri.
Tinerii au motivat că o însoțesc pe partea vătămată întrucât și ei doresc să se deplaseze spre gara T Nord.
Ajungând la agenția "Pro Credit Bank", în incinta băncii, împreună cu partea vătămată a intrat și tânărul care îl însoțea pe sub pretextul că dorește să afle cursul valutar. În timp ce partea vătămată efectua demersuri pentru ridicarea banilor, acest din urmă tânăr a părăsit incinta băncii, iar la scurt timp a intrat și numitul "" care a întrebat-o pe partea vătămată de ce întârzie. Până la definitivarea formalităților bancare și ridicarea banilor, respectiva sumei de 346,46 lei, reprezentând echivalentul a 100 euro, partea vătămată a fost așteptată de către cei doi tineri în fața băncii.
Această stare de fapt rezultă din declarația părții vătămate, planșele foto cuprinzând imagini surprinse de camerele de luat vederi din incinta Pro Credit Bank T, CD cuprinzând înregistrări ale camerelor de luat vederi din incinta Bank T, corelate și cu declarațiile celor doi inculpați.
În continuare, fiind însoțită de către cei doi tineri, partea vătămată s-a deplasat, în stația T Nord, în zona CFR pentru a se întâlni cu un consătean și a se deplasa cu autoturismul acestuia spre domiciliu.
Întrucât consăteanul respectiv a plecat din locul de întâlnire de pe str. -, înainte de sosirea părții vătămate, numitul i-a propus acesteia să se deplaseze spre peroanele stației T Nord, pe o scurtătură, respectiv prin grupa tehnică a stației, pentru a nu pierde trenul cu care urma să plece spre domiciliu.
În timp ce traversa o garnitură de vagoane din grupa tehnică, fiind pe holul unui vagon, numitul inculpatul a împins-o pe partea vătămată într-un compartiment, a lovit-o cu picioarele peste față, i-a smuls poșeta, a controlat-o prin buzunarele de la geacă, luându-i suma de 340 lei, telefonul mobil marca "Motorola" și încărcătorul.
În acel moment, la fața locului, a venit și celălalt tânăr, care a ținut de ușa compartimentului pentru ca partea vătămată să nu poată scăpa și care a amenințat-o că o omoară dacă nu scoate banii și telefonul mobil.
După deposedarea, prin violență, de bani și bunuri, partea vătămată l-a rugat pe inculpatul să-i restituie măcar banii necesari cumpărării unui bilet de tren, sens în care acesta din urmă i-a restituit suma de 10 lei și cartela telefonului mobil, după care cei doi autori au părăsit locul faptei.
În temeiul celor sesizate și potrivit semnalmentelor numitului "", descrise de partea vătămată, lucrătorii de poliție au procedat la efectuarea unei prezentări pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care, fără ezitare, partea vătămată l-a recunoscut și indicat pe numitul "" în persoana inculpatului.
La data de 29.12.2007, cu ocazia executării activităților specifice de serviciu în complexul stației T Nord, lucrătorii Postului de Poliție T Nord l-au depistat pe inculpatul care, în urma conducerii la sediul postului de poliție și ascultării sale, a recunoscut faptul că, în data de 21.12.2007, pe timp de zi, împreună cu prietenul său, și după o prealabilă înțelegere, au deposedat-o prin violență și amenințări pe partea vătămată - na de bani și telefonul mobil, în timp ce se aflau într-un vagon garat la linia 16 stației T Nord.
Inculpatul a mai precizat că, după comiterea actelor materiale de tâlhărie, a împărțit, în mod egal, cu inculpatul banii luați de la partea vătămată, după care au vândut telefonul părții vătămate, unei persoane necunoscute, iar banii rezultați, de 100 lei, i-au împărțit, de asemenea, în mod egal.
La data de 10.01.2008, în baza declarației inculpatului, potrivit căreia este nominalizat coautorul infracțiunii de tâlhărie, lucrătorii de poliție l-au depistat pe inculpatul care, în urma conducerii la sediul postului de poliție și ascultării sale, a negat faptul că ar fi participat, împreună cu inculpatul, la săvârșirea infracțiunii, menținându-și aceeași poziție și în fața instanței de judecată.
La data de 15.01.2008, cu ocazia efectuării activităților procedurale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie și din grup, partea vătămată na, fără ezitare, l-a recunoscut și indicat pe inculpatul, despre care a declarat că este persoana care a ținut de ușa compartimentului pentru a nu putea ieși și care a amenințat-o cu moartea dacă nu-i dă banii și telefonul mobil.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3837/28.12.2007, al Institutului de Medicină Legală T, rezultă că, urmare a loviturilor primite, partea vătămată prezintă leziuni pentru a căror vindecare necesită 3- 4 zile îngrijiri medicale.
În ceea ce privește cererea formulată de apărătorul din oficiu, de încadrare a inculpatului ca și complice la săvârșirea faptei, instanța de fond a considerat că aceasta este neîntemeiată, respingând-o în temeiul art.334 C.P.P. atâta timp cât din declarația părții vătămate, coroborată cu cea a inculpatului dată în faza de urmărire penală, a rezultat că, deși nu a lovit-o pe partea vătămată, violența și sustragerea bunurilor fiind exercitată doar de inculpatul, inculpatul a ținut de ușa compartimentului pentru a nu putea ieși partea vărămată și i-a adresat următoarele cuvinte: ", curva dracului, scoate banii și telefonul, altfel te omor!", ori aceste activități sunt specifice coautorilor, chiar dacă numai unul a întrebuințat amenințarea, iar celălalt a săvârșit acte de violență și de sustragere a bunurilor, cum este cazul și speței de față.
Este neîndoielnic faptul că activitățile desfășurate de inculpatul intră în sfera ilicitului penal, astfel că, deși varianta acestuia susținută în fața procurorului și a instanței, descrisă mai sus, concordă cu cea a inculpatului dată ulterior în fața instanței, prin care acesta din urmă a încercat să-l absolve cel puțin parțial de vină, instanța urmează să o înlăture, având în vedere faptul că nu se coroborează cu celelalte probe din dosar. De asemenea, instanța de fond a mai reținut și faptul că declarațiile menținute de inculpatul sunt contradictorii.
În drept, apta inculpaților și, constând în aceea că, la data de 21.12.2007, pe timp de zi, aflându-se într-un vagon garat la linia nr. 16 din grupa tehnică a stației T Nord, prin întrebuințare de violențe și amenințări, au deposedat-o pe partea vătămată - na de bani și telefon mobil, în scopul însușirii lor pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 ind. 1 lit. a
Cod PenalDin punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, cei doi inculpați premeditând săvârșirea faptei, folosind violența și amenințarea împotriva părții vătămate cu scopul de a-i sustrage bunuri și a și le însuși pe nedrept, fapta fiind săvârșită de două persoane împreuna, de natură a conferi infracțiuni forma calificată anterior reținută.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile savarsite, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1.Cod Penal, reținând că, în ceea ce privește pericolul social, acesta este unul concret, specific infracțiunii, prin faptă aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniul și integritatea corporală a persoanei, infracțiunea de tâlhărie fiind o infracțiune gravă împotriva patrimoniului.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a avut un comportament nesincer, nerecunoscând săvârsirea faptei, precizand ca el doar l-a insotit pe celalalt inculpat și nu a avut nicio contribuție la aceasta. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta are antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidiva, fiind incidente atât dispozitiile art. 38 al.1 lit.a Cod Penal, cât și art. 38 al.2
Cod PenalReferitor la inculpatul, instanța de fond a reținut că si acesta a avut un comportament oscilant, însă a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este cercetat, a fost de acord să repare prejudiciul cauzat părții vătămate și a încercat să-l absolve de vină în faza cercetării judecătorești pe inculpatul. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că acesta nu are antecedente penale.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea vătămată -na în cadrul procesului penal, aceasta a solicitat suma de 1200 lei, constând în banii și contravaloarea telefonului mobil de care a fost deposedată prin violență, precum și a unui bilet de călătorie cu autocarul pe ruta "Italia - România" și retur, bilet procurat pentru a se prezenta în vederea audierii de către organele de cercetare penală. Având în vedere faptul că inculpatul a luat de la partea vătămată suma de 330 lei și telefonul mobil care a fost vândut contra sumei de 100 lei unei persoane necunoscute, toți banii obținuți fiind împărțiți în mod egal între cei doi inculpați, iar conform biletului de călătorie de la fila 34 din dosar de urmărire penală, partea vătămată a făcut dovada achitării contravalorii acestuia, în sumă de 120 de euro, echivalentul a 450 lei ( fila 28 dos.), întrucât a fost nevoită să revină de la muncă din Italia în țară pentru cercetări, în baza art. 14 al. 3 lit. b, art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998.civ, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 443 lei către partea civilă na, cu titlu de despăgubiri civile și au fost respinse în rest pretențiile formulate, ca nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații și, cererile lor fiind înregistrate la Tribunalul Timiș la data de 20.05.2008 sub același număr de dosar, respectiv -.
Apelurile nu au fost motivate, temeiurile care au stat la baza introducerii acestora fiind dezvoltate doar oral în condițiile prevăzute de art.374
C.P.P.Prin DP nr. 353/A din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. au fost respinse apelurile declarate de către apelanții-inculpați și împotriva sentinței penale a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpaților.
În baza art. 381.C.P.P.s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului de la data de 21.04.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 și 4.C.P.P. au fost obligați apelanții-inculpați la plata sumei de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, din analiza sentinței penale apelată, atât din prisma motivelor de apel invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. a constatat că apelurile sunt nefondate, hotărârea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Raportat la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, aplicându-le celor doi inculpați câte o sancțiune cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 În C.P.P. acest sens, ținând seama de probele administrate în cauză, s-a putut constata că fapta inculpaților și - de a deposeda partea vătămată -na de un telefon mobil și de o sumă de bani, prin întrebuințarea de violențe și amenințări, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1, 21lit.a
Cod PenalSusținerile apărătorului inculpatului, potrivit cărora nu există probe care să confirme învinuirea, nu au fost reținute. După cum a arătat și Judecătoria Timișoara, comportamentul adoptat de către inculpatul, conduita acestuia fiind atestată de declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală coroborate cu declarațiile părții vătămate, care l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind participant la tâlhărie atât după fotografie, cât și cu ocazia unei recunoașteri din grup, se circumscrie în sfera activităților specifice coautorilor la infracțiunea de tâlhărie.
Nici apărările referitoare la reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați nu au fost acceptate. Inculpatul, în tot cursul procesului, a adoptat un comportament nesincer, încercând să inducă în eroare organele judiciare, iar pe de altă parte el este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce dovedește perseverența sa în comiterea unor fapte cu un vădit caracter antisocial, astfel că în favoarea acestuia nu au fost reținute nici un fel de circumstanțe atenuante.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, împrejurarea că acesta a recunoscut săvârșirea faptei nu are nicio relevanță în cauză ținând seama, pe de o parte, de împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, asupra părții vătămate fiind exercitate de către inculpat acte de violență care au provocat leziuni ce au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale, iar pe de altă parte, de comportamentul oscilant al inculpatului din cursul procesului, prin declarațiile sale din faza cercetării judecătorești numitul încercând să inducă în eroare organele judiciare în scopul de a-l absolvi de răspunderea penală pe inculpatul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit. C.P.P. apelurile inculpaților și au fost respinse ca nefondate.
În temeiul art.350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a celor doi inculpați, iar în temeiul art.381 durata C.P.P. arestului a fost dedusă în continuare din durata pedepselor aplicate.
În temeiul art.192 alin.2 și 4.C.P.P. apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat din apel, urmând ca suma de 100 lei să fie virată din fondurile MJ către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Împotriva deciziei penale nr.353/A din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs inculpații și -, solicitându-se casarea hotărârii, iar în rejudecare să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pentru inculpatul, în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Inculpatul, a recunoscut săvârșirea faptelor, iar pedeapsa aplicată este una legală, cuantumul stabilit, de 7 ani, reflectând gravitatea faptelor săvârșite, tâlhărie, iar pedeapsa așa cum a fost stabilită, este de natură a conduce la realizarea scopului prev.de art.52
Cod PenalInculpatul, nu a recunoscut săvârșirea faptelor, având o atitudine considerată ca nesinceră, în raport cu declarația celuilalt coinculpat și cu recunoașterea din grup, făcută de partea vătămată. Și pedeapsa aplicată acestui inculpat se apreciază ca fiind corect individualizată, în raport cu dispozițiile art.72 Cod Penal, în raport cu fapta săvârșită și cu persoana acestui inculpat.
În privința cererii de casare cu trimitere spre rejudecare, se constată că nu s-a invocat niciunul din cazurile prev.de art.3859C.P.P. care ar conduce la această soluție, potrivit art.38515pct.1, lit.c
C.P.P.Așa fiind, se consideră că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal recursurile declarate de către inculpați, să fie respinse ca nefondate.
În baza art.381 C.P.P. se va deduce arestul preventiv pentru fiecare inculpat și va fi menținută în continuare această măsură.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr.353/A din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondate.
Deduce arestul preventiv pentru fiecare inculpat și menține măsura arestării preventive.
Dispune plata sumei de 600 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru cei doi inculpați.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 400 lei fiecare.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 02 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
- - G - - - -
GREFIER
RED: VI/17.03.09
Dact: 3 exempl/ 18 Martie 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Codrina Iosana
