Violul (art.197 cod penal). Decizia 211/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 211

Ședința publică de la 02 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Ionescu

JUDECĂTOR: G -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky

GREFIER:

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr.355/A/19.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu Pâncă, pentru reprezentantul legal al minorei, lipsă, avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărârii și în rejudecare, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, reducerea pedepsei pentru infracțiunea de viol și înlăturarea sporului de 1 an.

Apărătorul ales al părții vătămate intimate, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat, solicitând menținerea hotărârii recurate, care este temeinică și legală, inculpatul prezentând un pericol social concret pentru societate.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de Tribunalul Timiș.

Inculpatul, având cuvântul, solicită casarea hotărârii recurate, deoarece procurorul care a dispus arestarea sa fost același și la judecată, arătând că a săvârșit infracțiunea de viol însă nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180 din data de 03.07.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din fapta prev. și ped. de art. 197 alin. 1 cod penal, art. 211 alin. 1 și 2, lit. b și din codul penal, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit.a, art. 37 alin. 1 lit a cod penal, în fapta prev și ped de art. 197 alin. 1 cod penal, art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. e și din codul penal, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit.a, art. 37 alin. 1 lit a cod penal, formulată de către reprezentanta Ministerului Public.

În temeiul art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit a cod penal, a fost condamnat inculpatul A pentru comiterea infracțiunii de viol asupra părții vătămate, domiciliată în Loc. nr. 1029, jud. la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64, alin.1 lit. a, b și e cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

-. În temeiul prevederilor art. 11 alin.1 pct. 2 lit. a raportat la prevederile art. 10 alin. 1 lit. d cod procedură penală, a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 211 alin. 1 și 2, lit. b și din codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit.a cod penal.

În temeiul prevederilor art. 83 cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 95/16. 03.2005. a Judecătoriei Sânnicolau M pronunțată în Dosar nr. 1476/2004, definitivă prin neapelare și dispune executarea acestei pedepse în întregime, la care s-a adăugat, în condițiile aceluiași articol, teza finală, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru fapta prev. de art. 197 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 cod penal i-au fost interzise condamnatului drepturile prev. de art 64 alin. 1 lit. a,b și e din codul penal pe durata executării pedepsei.

În temeiul prevederilor art. 88 cod penal, s-au dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a aresului preventiv începând din data de 09.03.2008., până la zi.

În temeiul prevederilor art. 350 cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A.

-. În temeiul prevederilor art. 346 cod procedură civilă s-a constatat că partea civilă, prin reprezentantul legal, a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului prin constituirea de parte civilă din faza de urmărire penală.

În temeiul art. 191 cod procedură penală a fost obligat inculpatul A să achite în favoarea statului suma de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M nr: 266/P/31.03.2008 a fost trimis în judecată inculpatul A, aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de viol și tâlhărie.

Prin actul de sesizare s-au reținut următoarele: în seara de 08/09.03.2008 în jurul orelor 22,30 minora, în vârsta de 17 ani, împreună martora, s-au deplasat la discoteca " "din loc.

În jurul orelor 03,15, minora a părăsit singură discoteca, intenționând să meargă acasă. După ce minora a parcurs o distanță de aproximativ 150, în spatele său a auzit niște zgomote, iar pentru că s-a speriat a început să fugă cu scopul de a se îndepărta de un grup de persoane care se afla în spatele său, alergând astfel o porțiune aproximativ 300.

Partea vătămată și-a continuat deplasarea cu pași normali iar după cca. 5-8 minute a auzit din nou pași în urma sa, iar când s-a întors, la aproximativ 50 a observat o persoană de sex masculin care alerga, realizând că acesta vroia s-o ajungă din urmă. De teamă, partea vătămată a continuat din nou să fugă parcurgând o distanță de aproximativ 150, după care făcându-i-se rău s-a oprit.

În aceste împrejurări persoana de sex masculin, respectiv inculpatul, a ajuns- din urmă și, deși nu o cunoștea, a prins-o de mâna spunându-i că nu-i va face nici un rău, dorind numai să discute cu ea, după care strâns-o puternic de mâna și a început să o tragă, în așa fel încât a târât-o după el, până a ajuns cu aceasta în apropierea cimitirului catolic din loc..

Fiind ținută strâns de mâna, aceasta era în imposibilitate de a se apăra și speriată. Profitând de faptul ca mâna dreapta îi era liberă, partea vătămată a scos telefonul mobil din buzunarul pantalonilor și, crezând că gestul ei nu va fi observat de atacator, l-a apelat pe tatăl său. a observat acest lucru, moment în care i-a smuls părții vătămate telefonul mobil din mâna, l-a închis, apoi l-a băgat în buzunarul pantalonilor săi, după care a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în spate.

Inculpatul a continuat s-o țină pe partea vătămată de mâna, dar aceasta la un moment dat a reușit să-și smulgă mâna, încercând să fugă. A fost însă imediat prinsă de inculpatul A, care a lovit-o cu pumnul în partea dreapta a maxilarului, și în spate, ținând-o în continuare cu forța de mâna. Ajungând în dreptul cimitirului catolic, inculpatul i-a cerut părții vătămate să sară gardul, aceasta încercând să se opună celor solicitate, a motivat că nu-l poate sări din cauza înălțimii. Fiind constrânsă de inculpat și sub amenințările acestuia ca va arunca într-o adâncă din apropierea cimitirului și că o va omorî, iar apoi o va arunca într-un cavou din cimitir, partea vătămată a sărit gardul cimitirului catolic fiind ajutată de inculpat și trântită peste gard, după care a sărit gardul și inculpatul.

Ajunși în interiorul cimitirului partea vătămată, minora în vârstă de 17 ani, a încercat să-i explice inculpatului că nu este bine ceea ce face și că fapta lui va fi descoperită, solicitându-i să o lase să plece acasă. Inculpatul cu forța a dus-o până la capela cimitirului unde s-a așezat pe un mormânt solicitându-i minorei să se așeze în brațele lui. Partea vătămată s-a împotrivit, motiv pentru care a fost din nou lovită de inculpat și trasă cu forța în brațele acestuia, încercând să o sărute. Apoi acesta i-a cerut părții vătămate să facă sex cu el, fapt refuzat de partea vătămată, fiindu-i ulterior solicitat un raport sexual oral. Și de data aceasta partea vătămată l-a refuzat pe inculpat motivând că nu știe să facă sex oral.

Pentru a-și atinge scopul urmărit, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-și dea pantalonii jos, amenințând-o că, în caz contrar o va tăia cu cuțitul pe care spunea că îl are asupra sa și o va arunca în apropiată, denumită "Caula".

Din declarația părții vătămate s-a reținut faptul că aceasta a fost constrânsă de amenințări și, cunoscând faptul că în aceasta s-au înecat mai multe persoane, iar ea nu știa să înoate, s-a aflat astfel în imposibilitatea de a se apăra în fața inculpatului cu atât mai mult că era noapte iar locul în care a fost târâtă era un cimitir, motiv pentru care și-a dat pantalonii jos, spunându- inculpatului că nu știe ce trebuie să facă.

Inculpatul a întors-o cu spatele spre el, aplecând victima cu fața înainte până a ajuns cu mâinile pe mormânt, după care a început s-o penetreze violent în vagin. Partea vătămată a încercat să opună rezistență, motiv pentru care a fost lovită din nou în spate cu pumnul, inculpatul continuând raportul sexual, ejaculând în exterior.

După consumarea raportului sexual, partea vătămată, fiind sub o puternică tulburare psihică, a solicitat inculpatului restituirea telefonului mobil pe care acesta i l-a sustras prin violență, solicitându-i să o lase să plece acasă, asigurându-l pe acesta că nu va spune nimănui despre fapta comisă.

În continuare inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată spunându-i că în situația în care va încerca să fugă o va tăia cu cuțitul, iar după ieșirea din cimitir a continuat să o amenințe că o va duce într-o casă părăsită unde o va ascunde timp de o săptămână, după care o va duce în străinătate, pentru prostituție.

Întrucât partea vătămată a insistat sa-i fie restituit bunul furat, inculpatul a remis acesteia cartela telefonica oprindu-și pentru sine telefonul mobil.

Pe de altă parte, îngrijorați de faptul că nu au reușit să comunice telefonic cu fiica lor, părinții minorei au pornit în căutarea acesteia. Mama minorei, însoțită de fiul ei, fratele victimei, fiind cu autoturismul proprietate personala au început căutarea părții vătămate prin localitatea. Tatăl părții vătămate, fiind cu bicicleta a căutat-o, separat, pe minoră la discotecă și parcul comunal.

În timp ce părinții săi o căutau, partea vătămată, fiind pe drumul de întoarcere de la cimitir spre discotecă, l- observat pe tatăl său, moment în care a strigat: ", mă omoară, mi-a furat telefonul" după care instantaneu s-a smuls din mâna inculpatului fugind spre tatăl său.

Inculpatul auzind cele strigate a luat-o la fugă, timp în care a aruncat telefonul victimei. Inculpatul a încercat să-și asigure scăparea escaladând gardul imobilului nr. 744 din loc., timp în care a fost prins de numitul, tatăl victimei care l-a imobilizat, anunțând organele de poliție.

În rechizitoriu se mai reține că pe parcursul urmăririi penale, în prezența avocatului din oficiu, inculpatul a recunoscut că în noaptea de 08/09.03.2008 se afla în discoteca " " din loc. unde a consumat băuturi alcoolice, unde fără aoc unoaște dinainte i-a plăcut de partea vătămată și și-a propus să facă sex cu ea.

Inculpatul Aar ecunoscut faptul că prin constrângerea părții vătămate și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, a violat-o în cimitirul catolic din localitatea, nu înainte de a-i sustrage prin violență și amenințare telefonul mobil.

La câteva ore de la săvârșirea infracțiunii partea vătămată, minora a fost examinata de Dr. - medic primar legist, iar la data de 14.03.2008 în cauză a fost întocmit Raportul de constatare medico-legala nr. 667/14.03.2008 de către IML

La data de 09.03.2008 a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, aceasta fiind confirmată prin rezoluția procurorului; tot în aceeași zi i-au fost aduse la cunoștință faptele pentru care este cercetat si încadrarea juridică dată acestora. După audierea de către procuror, prin ordonanța nr. 266 din 09.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A, care a fost prezentat Judecătoriei Sânnicolau M în vederea arestării preventive pe o durata de 29 zile, măsura care a fost dispusă prin Încheierea nr. 3 din 09.03.2008 a acestei instanțe, în dosarul nr-, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 2/09.03.2008.

Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată, asistată de un avocat din oficiu a declarat constant că își menține plângerea prealabilă depusă pentru săvârșirea infracțiunii de viol, solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Audiată sub aspectul constituirii de parte civilă în cadrul procesului penal, partea vătămată, în prezența avocatului din oficiu și a reprezentantului legal, a arătat că dorește acordarea unor despăgubiri morale și materiale, aceasta declarând că suma totală cu care se constituie parte civilă este de 10.000 lei.

În rechizitoriu s-a mai reținut că faptele ce fac obiectul cauzei au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, prin sentința penală nr. 95 din 16.03.2005 definitivă prin neapelare, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic. art. 81.Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i) Cod Penal, fiind în termenul de încercare.

În drept s-a apreciat că fapta inculpatului A astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de viol si tâlhărie, fapte prev. si ped. de art. 197 alin.1 si Cod Penal art. 211 alin.1 si 2 lit.b si c) totul Cod Penal cu aplic. art. 33 lit.a) si Cod Penal art. 37 lit.a)

Cod Penal

În susținerea actului de acuzare s-au indicat declarațiile părții vătămate din care rezultă modalitatea concretă de săvârșire a faptelor de către inculpat; procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare respectiv cercetarea locului faptei, executarea de fotografii judiciare, declarațiile luate persoanei vătămate, făptuitorului și persoanelor audiate ulterior în calitate de martori; declarațiile martorului - tatăl victimei, declarația martorului - fratele victimei, declarația martorei -mama părții vătămate, declarația martorului, martor asistent, din care rezulta luarea la cunoștință a acestuia despre fapta inculpatului; declarațiile inculpatului; Raportul de constatare medico-legala a leziunilor părții vătămate.

În faza de cercetare judecătorească s-a procedat la audierea inculpatului A, acesta schimbându-și poziția procesuală, negând săvârșirea faptei de tâlhărie, dar recunoscând săvârșirea faptei de viol, mai puțin sub aspectul actelor de violență, pe care inculpatul a declarat că nu-și mai amintește sigur cum a procedat, fiind sub o puternică influență a băuturilor alcoolice.

Audiată fiind partea vătămată, în prezența apărătorului ales și a reprezentantului său legal, aceasta a declarat că își menține plângerea solicitând în continuare tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru fapta de viol, dar nu-și mai menține constituirea de parte civilă, renunțând la această cerere, motivat de faptul că inculpatul are o stare materială precară și nu va putea să o despăgubească.

În probațiune s-a readministrat probatoriul din faza de urmărire penală, fiind audiați în mod nemijlocit martorii, și a fost solicitat agentul de poliție din cadrul Postului de poliție, jud. T, organ de cercetare penală, pentru a prezenta unele lămuriri cu privire la efectuarea actelor de cercetare penală în această cauză, mai exact cu privire la operațiunile de căutare a telefonului mobil al părții vătămate.

Cu ocazia formulării concluziilor asupra fondului cauzei, doamna procuror a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, în fapta de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. e și din codul penal, cu aplicarea celorlalte articole menționate în actul de sesizare.

Din examinarea probatoriului administrat, atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la starea de fapt, s-a reținut că în cursul nopții din data de 08/09.03.2008 în jurul orelor 03,15, partea vătămată, minoră, în vârstă de 17 ani (fila 53, copia actului de identitate), a părăsit singură discoteca " " din localitatea, jud. T, intenționând să meargă acasă, pe drum fiind acostată de către inculpatul A, care a prins- puternic de mâna și a început să o tragă, în așa fel încât a târât-o după el, până când au ajuns împreună în apropierea cimitirului catolic din loc. (aspecte care reies din declarațiile părții vătămate filele 10,11,42-53 dos., fila 30, dos. instanță, care se coroborează ci declarațiile martorei, filele 60, 62 dos., fila 54, dosar instanță, declarația inculpatului fila 29 dosar instanță).

Fiind ținută strâns de mâna, partea vătămată s-a aflat în imposibilitate de a se apăra și de a-și asigura scăparea. La un moment dat, profitând de faptul ca mâna dreapta îi era liberă și de neatenția inculpatului, care era vizibil în stare de ebrietate, partea vătămată a încercat să-l contacteze telefonic pe tatăl său, de pe telefonul său mobil. Inculpatul Aao bservat acest fapt motiv pentru care a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil, căruia i-a scos cartela telefonică, pentru a nu-i mai permite acesteia să i-a legătura cu alte persoane și pentru a-și putea duce până la capăt intenția sa de a avea cu această persoană un act sexual. Nemulțumit de gestul de apărare al părții vătămate, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în spate și în partea dreaptă a maxilarului, ținând-o în continuare cu forța de mâna. (aspecte care reies din declarațiile părții vătămate filele 10,11,42-53 dos., fila 30 dos. instanță, care se coroborează cu declarațiile martorei, filele 60, 62 dos., fila 54, dosar instanță, declarația inculpatului fila 29 dosar instanță, coroborate pentru leziunile produce victimei cu raportul medico - legal, actele medicale de la filele 38-41 dosar UP)

Ajungând în dreptul cimitirului catolic, inculpatul a continuat să o constrângă pe partea vătămată, amenințând- că dacă nu se va conforma solicitărilor sale va arunca într-o adâncă din apropierea cimitirului și că o va omorî, iar apoi o va arunca într-un cavou din cimitir, motiv pentru care partea vătămată a sărit gardul cimitirului catolic fiind împinsă de către inculpat și trântită peste gard, după care a sărit gardul și inculpatul.

În ciuda refuzului clar exprimat al părții vătămate, inculpatul i-a cerut părții vătămate să facă sex cu el, cerându-i acesteia, sub amenințarea că are asupra sa un cuțit, să-și dea pantalonii jos, amenințând-o în continuare că în caz contrar o va tăia cu acel cuțit și o va arunca în apropiată, denumită "Caula", motive pentru care partea vătămată constatând că nu are nicio posibilitate de scăpare și fiindu-i insuflată o puternică stare de teamă pentru viața sa, aceasta s-a dezbrăcat iar inculpatul a întors-o cu spatele spre el, aplecând victima cu fața înainte până a ajuns cu mâinile pe mormânt, după care a început s-o penetreze violent în vagin. Deși chiar și în aceste momente partea vătămată a încercat să opună rezistență, inculpatul lovit-o din nou în spate cu pumnul, continuând raportul sexual, iar în final ejaculând în exterior (aspecte care reies din declarațiile părții vătămate filele 10,11,42-53 dos., fila 30, dos. instanță, care se coroborează cu declarațiile martorei, filele 60, 62 dos., fila 54, dosar instanță, declarația inculpatului fila 29 dosar instanță, coroborate pentru leziunile produse victimei cu raportul medico - legal, actele medicale de la filele 38-41 dosar UP, planșa foto filele 16-23 dos. UP, cercetare la fața locului fila 25 dos. UP)

După consumarea raportului sexual, partea vătămată a fost în continuare aflată sub amenințările inculpatului, acesta făcând-o să creadă că nu-i va da drumul să plece ci o va duce într-o casă părăsită, unde o va ascunde o perioadă de timp, după care o va duce în străinătate și o va determina să practice prostituția.

În acest timp, părinții părții vătămate, alarmați de faptul că nu au reușit să o contacteze telefonic pe fiica lor, au derulat o acțiune de căutare a acesteia, implicând mai multe persoane, respectiv martorii care au fost audiați în acest dosar (filele 54-62, 65-70, 73-74 dos P, filele 51-55 dosar instanță)

Când partea vătămată împreună cu inculpatul se aflau pe drumul de întoarcere de la cimitirul catolic spre discoteca din sat, partea vătămată văzându-l pe tatăl său s-a desprins din strânsoarea inculpatului și a fugit, iar inculpatul la rândul său a luat-o la fugă, încercând să-și asigure scăparea, dar fiind ajuns din urmă și imobilizat de către martorul, tatăl victimei care ulterior a anunțat și organele de poliție (declarațiile părții vătămate filele 10,11,42-53 dos., fila 30, dos. instanță, care se coroborează cu declarațiile martorei, filele 60, 62 dos., fila 54, dosar instanță, declarația inculpatului fila 29 dosar instanță, filele 54-62, 65-70, 73-74 dos P, filele 51-55 dosar instanță).

Inculpatul A, fiind audiat nemijlocit de către prima instanță, a recunoscut faptul că prin constrângerea părții vătămate și punând victima în imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința, a violat-o în cimitirul catolic din localitatea, nu a recunoscut însă faptul că i-ar fi sustras prin violență și amenințare telefonul mobil, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept (fila 29 dos. instanță)

Față de starea de fapt reținută mai sus, prima instanță a apreciat că a fost săvârșită infracțiunea de viol, în modalitatea în care acesta este prevăzută de articolul 197 alin. 1 din codul penal, respectiv inculpatului A, în noaptea de 08/09.03.2008, în jurul orelor 03,15 - 03,40, a constrâns-o pe partea vătămată, minoră în vârstă de 17 ani, prin amenințare cu moartea și exercitând asupra acesteia acte de lovire, punând astfel victima în imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, să întrețină cu el un raport sexual intravaginal.

Pentru această faptă, în temeiul prevederilor art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit a cod penal, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului A la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64, alin.1 lit. a, b și e cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, la individualizarea acestei pedepse, fiind avute în vedere criteriile generale prevă zute de art 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul ridicat al faptei incriminate, fapta săvârșită de inculpat producând urmări grave atât asupra dezvoltării fizice și psihice a părții vătămate care este minoră și aflată la o vîrstă fragedă, care în urma faptei astfel săvârșite a suferit un adevărat șoc, și care nu se va putea vindeca decât în timp foarte îndelungat și cu mari eforturi și sprijin din partea tuturor persoanelor apropiate acesteia, neexistând nicio garanție că victima va putea fi "vindecată" vreodată, cât și urmări grave față de integritatea corporală a minorei (relevante fiind actele medicale de la filele 17-23 dosar instanță și filele 84-86 din dos. ), faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie (fila 80 dos. UP), fiind anterior condamnat și deci având impactul derulării unei proceduri judiciare față de el, dar nedând nici cea mai mică dovadă de reeducare, faptul că inculpatul a dat dovadă că nu are o viață ordonată și un loc de muncă prin care să-și asigure existența și mijlocele necesare traiului, faptul că inculpatul s-a aflat în stare de beție preordinată, după cum singur a declarat, pentru "a-și întări voința" de a duce la bun sfîrșit intenția sa, faptul că inculpatul a recunoscut fapta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței.

Prima instanță a mai reținut că fapta inculpatului, fiind săvârșită în modalitatea descrisă mai sus, a creat o adevărată stare de șoc în localitatea, periclitând astfel întreaga liniște socială din comunitate și punând locuitorii acestei comune în situația de a nu-și mai vedea ocrotită siguranța, deci fapta având o puternică rezonanță socială, motive pentru care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă la limita maximă a pedepsei stabilită de lege, pentru a asigura astfel atât caracterul represiv al sancțiunii, în scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte periculoase atât față de inculpat, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului, cât și față de ceilalți destinatari ai legii penale, dând astfel eficiență caracterului de exemplaritate al pedepsei, în scopul asigurării prevenției generale deoarece fermitatea, intransigența și promptitudinea cu care este pedepsit infractorul exercită o influență evidentă asupra celorlalți indivizi care astfel sunt determinați să-și conformeze comportamentul în sensul respectării valorilor sociale apărate prin legea penală și apreciind că această pedeapsă este necesară pentru apărarea valorilor sociale.

Pentru aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b și e pe o perioadă de 5 ani, instanța de fond a avut în vedere faptul că față de prevederile art. 197 alin. 1 din codul penal, aplicarea acestei pedepse este obligatorii, din moment de pedeapsa principală aplicată inculpatului este mai M de doi ani, fiind destinate să completeze represiunea instituită de pedeapsa principală, instanța de fond apreciind că este de natură a completa atingerea scopului pedepsei principale. Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea pe o perioadă de 5 ani a următoarelor drepturi față de inculpat: dreptul de a alege și de a fi ales în organele puterii de stat și în funcții elective de stat sau publice (art. 64 lit. a Cod penal); dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (art. 64 lit. b) apreciind că față de considerentele care au fost deja expuse, inculpatul se face nedemn de exercitarea acestor drepturi; drepturile de a fi tutore ori curator (art. 64 lit. e), dat fiind faptul că inculpatul, în săvârșirea faptei sale, a neglijat tocmai calitatea persoanei de care a abuzat, nesocotind faptul că este minoră, iar în această situație se impunea să aibă o atitudine protectoare.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice din fapta prev. și ped. de art. 197 alin. 1 cod, art. 211 alin. 1 și 2, lit. b și din codul penal, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit.a, art. 37 alin. 1 lit a cod penal, în fapta prev și ped de art. 197 alin. 1 cod penal, art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. e și din codul penal, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit.a, art. 37 alin. 1 lit a cod penal, formulată de către reprezentanta Ministerului Public, instanța de fond a respins această cerere, apreciind că din materialul probator existent la dosar nu există suficiente probe care să dovedească elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în special cu privire la intenție.

Astfel, s-a reținut că infracțiunea de furt se realizează, pe de o parte, din punct de vedere obiectiv prin acțiunea de luare a bunului mobil, respectiv a telefonului mobil al părții vătămate, din posesia sau detenția acesteia, fără consimțământul acesteia. Acțiunea de luare presupune a sustrage, a scoate bunul din sfera de stăpânire a părții vătămate și trecerea acestuia în sfera de stăpânire a inculpatului. Față de aceste aspecte instanța constată că în mod cert a avut loc acțiunea de luare a telefonului mobil de către inculpat de la partea vătămată, în momentul în care acesta a surprins-o pe aceasta încercând să contacteze telefonic o persoană pentru aop utea ajuta, deși la dosar mijloacele de probă care să susțină această teză sunt vagi și destul de contradictorii, instanța apreciind că, din acest punct de vedere, acest dubiu este de natură să profite inculpatului, care este considerat nevinovat până la dovedirea certă a vinovăției sale (declarațiile martorilor de la filele 51-55 dos. instanță sunt contradictorii între ele, cât și față de declarațiile pe care aceleași persoane le-au dat în cursul urmăririi penale, referitor la aceleași aspecte).

Infracțiunea de furt, tot din punct de vedere obiectiv, poate fi săvârșită în orice mod și prin orice mijloace, cu excepția violenței sau a amenințărilor (care au fost exercitate asupra părții vătămate, conform celor stabilite mai sus) deoarece, într-un asemenea caz, fapta constituie tâlhărie.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de furt, această infracțiune se săvârșește cu intenție directă, însă fapta trebuie săvârșită în scopul însușirii pe nedrept, aspect care de asemenea nu este suficient dovedit, din materialul probator existent la dosar instanța de fond reținând că intenția inculpatului când a luat telefonul mobil din posesia sau detenția părții vătămate nu a fost de a și-l însuși pe nedrept, ci tocmai pentru aop une pe partea vătămată în imposibilitatea de a putea să-și facă apărarea, fiind astfel absorbită în conținutul infracțiunii de viol, ca o modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a acelei infracțiuni.

Pentru fapta de tâlhărie, care a fost reținută în rechizitoriu, în temeiul prevederilor art. 11 alin.1 pct. 2 lit. a, raportat la prevederile art. 10 alin. 1 lit. d cod procedură penală, prima instanță a dispus achitarea inculpatului A pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 211 alin. 1 și 2, lit. b și din codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit.a cod penal, pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, care reunește în conținutul ei conținutul altor infracțiuni (furt și lovirea sau alte violențe) care își pierd astfel autonomia, iar incidența celorlalte instituții de drept penal se va aprecia în raport cu unitatea legală complexă.

Conform prevederilor art. 211 alin. 1 cod penal, forma simplă a infracțiunii, tâlhăria reprezintă "furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea".

Astfel, pentru realizarea elementului material al laturii obiective al acestei infracțiuni trebuia analizate cele două activități, strâns legate între ele, dintre care una este furtul (activitatea principală) iar a doua este folosirea violenței sau a amenințării ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra (ca activitate secundară).

Activitatea principală - furtul - a fost analizat mai sus, în prezenta hotărâre, când instanța a motivat că instanța constată că în mod cert a avut loc acțiunea de luare a telefonului mobil de către inculpat de la partea vătămată, în momentul în care acesta a surprins-o pe aceasta încercând să contacteze telefonic o persoană pentru aop utea ajuta, deși la dosar mijloacele de probă care să susțină această teză sunt vagi și destul de contradictorii, instanța de fond apreciind că, din acest punct de vedere, acest dubiu este de natură să profite inculpatului, care este considerat nevinovat până la dovedirea certă a vinovăției sale.

Pe de altă parte, violența amenințarea sau punerea victimei în stare de inconștientă sau neputință de a se apăra realizează activitatea secundară a tâlhăriei numai dacă au servit ca mijloc pentru săvârșirea furtului sau pentru păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru a asigura scăparea făptuitorului. Or în cazul de față, instanța de fond a constatat că aceste acțiuni de violență, precum și amenințările care au fost adresate părții vătămate de către inculpat au avut ca scop punerea părții vătămate în imposibilitate de a se apăra, fiind realizate în cadrul elementului material al laturii obiective a faptei de viol, fiind absorbite de această infracțiune, or din întreg materialul probator existent la dosar nu reiese că inculpatul ar fi exercitat actele de violență sau amenințările pentru a lua telefonul mobil al părții vătămate (nici măcar din declarația părții vătămate).

Prima instanță a mai reținut că pentru existența laturii subiective a infracțiunii de tâlhărie mai este necesar făptuitorul să acționeze atât în scopul de a-și însuși pe nedrept un bun (ceea ce nu s-a dovedit, în cazul de față), cât și în scopul folosirii violenței, a amenințării etc pentru săvârșirea furtului ori pentru păstrarea bunului furat, ștergerea urmelor infracțiunii sau asigurarea scăpării sale, aspecte care nu s-au dovedit, în cazul de față.

Prima instanță a constatat că inculpatul a comis fapta de viol, astfel cum a fost reținută mai sus, în stare de recidivă postcondamnatorie, prin sentința penală nr. 95 din 16.03.2005 definitivă prin neapelare, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic. art. 81.Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i) Cod Penal, fiind în termenul de încercare, motiv pentru care având în vedere prevederile art. 83 cod penal care dispun că "acă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune,. instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune", constatând că infracțiunea ulterioară este săvârșită cu intenție instanța, urmează a dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 95/16. 03.2005. a Judecătoriei Sânnicolau M pronunțată în Dosar nr. 1476/2004, definitivă prin neapelare (fila 80 dos. UP) și a dispus executarea acestei pedepse în întregime, la care s-a adăugat, în condițiile aceluiași articol, teza finală, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru fapta prev. de art. 197 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 346 cod procedură civilă prima instanță a constatat că partea civilă, minoră cu capacitate de exercițiu restrânsă, având încuviințarea reprezentantului ău legal a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului prin constituirea de parte civilă din faza de urmărire penală, renunțare care este conformă cu prevederile legale, latura civilă soluționându-se după regulile de judecată care guvernează procesul civil, care este guvernat printre altele și de principiul disponibilității.

În temeiul art. 191 cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului A să achite în favoarea statului suma de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M și inculpatul A, apeluri care au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 28.08.2008 sub același număr unic de dosar.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mac riticat sentința apelată pentru netemeinicie, motivat de faptul că în mod eronat s-a dispus de către prima instanță achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie. Astfel, se arată că din probele administrate reiese vinovăția inculpatului cu privire la comiterea acestei infracțiuni, în sensul că inculpatul a luat telefonul mobil al părții vătămate după ce aceasta a fost lovită și amenințată, partea vătămată declarând că inculpatul i-a luat telefonul mobil cu intenția de a-l păstra, iar tatăl părții vătămate a declarat că a văzut cum inculpatul a aruncat ceva în timp ce fugea, iar telefonul a fost găsit aproape de locul unde a fost prins inculpatul.

Inculpatul, prin apelul declarat, deși nu a motivat în scris calea de atac formulată, a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță pentru infracțiunea recunoscută de către acesta, respectiv infracțiunea de viol. Prin memoriul depus la acest termen de către inculpatul apelant, acesta a învederat că se consideră nevinovat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, arătând că declarațiile pe care le-a dat în fața organelor de poliție în legătură cu această infracțiune nu au fost scrise de către acesta, însă au fost semnate de către acesta în urma violențelor la care a fost supus de către lucrătorii de poliție.

Prin decizia penală nr.355/A/19.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct 1 lit b cod pr pen a respins ca nefondat apelul formulat de apelant inculpatAimpotriva sentintei penale 180/03 iulie 2008 a Judecatoriei Sannicolau pronuntata in dosar nr-.

In baza art 379 pct 2 lit a cod pr pen a admis apelul formulat de Parchetul de pa langa Judecatoria Sannicolau M, a desființat sentinta apelata si rejudecand pe fond.

In baza art 211 alin 1 si 2 lit b si c cod penal cu aplicarea art 37 lit a cod penal l- condamnat pe inculpatulAla:

- 6 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.

In baza art 197 alin 1 cod penal cu aplicarea art 37 lit a cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la 10 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de viol.

A constatat că faptele sunt savarsite in conditiile art 33 lit lit a cod penal.

In temeiul art 33 lit a si art 34 lit b cod penal au fost contopite pedepsele si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani inchisoare, sporita cu 1 an, urmand sa execute pedeapsa de 11 ani inchisaore.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a, b, si e Cod penal pe durata de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

In temeiul art 83 cod penal a fost revocată suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr 95/ 16 03 2005 Judecatoriei Sannicolau M pronuntata in dosar 1476/2004 definitiva prin neapelare si s-a dispus executarea acestei pedepsei in intregime alaturi de pedeapsa de 11 ani aplicata prin sentinta de, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 13 ani inchisoare.

In temeiul art 71 cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit a teza a 2-a, lit cod penal pe durata executarii pedepsei principale.

In baza art 350 cod pr pen a fost menținută starea de arest a inculpatului si in baza art 88 cod penal a fost dedusă din pedeapsa perioada cuprinsa intre 03.07.2008 si pana la zi.

A fost menținută in rest sentinta atacata.

În baza art. 192 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

In temeiul art 189 alin 2 cod pr pen s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei, cu titlu de onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a examinat sentinta atacata in limita criticilor formulate dar si sub toate aspectele de fapt si de drept prin raportare la prevederile art 371 cod pr pen.

Instanta de control judiciar a apreciat intemeiat apelul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sannicolau M in ce priveste gresita achitarea a inculpatului de sub invinuirea savarsirii infractiunii de talharie prev de art 211 alin 1 si 2 lit b si c cod penal.

Din probatoriul administrat tribunalul a reținut ca la data de 08/09 03 2008 in jurul orelor 03 15 partea vatamata se deplasa in drumul spre casa singura, venind de la o discoteca din localitatea. Pe drum, a fost acostata de inculpat. Acesta a prins-o de mana si a fortat-o sa sa il insoteasca in incinta cimitirului catolic din localitate. La un moment dat partea vatamata, profitand de neatentia inculpatului, si-a scos telefonul mobil si a incercat sa-l contacteze pe tatal sau, conform propriei afirmatii. Inculpatul observand gestul victimei i-a aplicat două palme si a deposedat-o de telefon, dupa care prin violenta a reusit sa o determine sa intretina relatii sexuale cu acesta.

In declaratia olografa, fila 11 dup, partea vatamata relateaza ca ulterior consumarii actului sexual l-a rugat pe inculpat sa o lase sa plece acasa sau sa ii restituie telefonul ori macar cartela. Inculpatul a scos cartela din telefon si a pastrat telefonul in timp ce o insotea pe victima pe drumul public. In declaratia data in procurorului, fila 30 dup, inculpatul confirma faptul ca a refuzat sa-i restituie partii vatamate telefonul.

Tatal victimei a trecut cu bicicleta pe strada iar in momentul in care partea vatamata a strigat dupa ajutor a reusit sa se elibereze din stransoarea inculpatului. partea vatamata cat si inculpatul precizeaza, in declaratiile indicate mai sus, ca telefonul a ramas asupra inculpatului, ca acesta i-a restituit partii vatamate doar cartela si ca telefonul a fost aruncat abia in momentul care inculpatul a inceput sa fuga fiind urmarit de tatal partii vatamate.

Imprejurarile de fapt descrise mai sus contureaza, in opinia tribunalului, a realizat conținutul constitutiv al infractiunii de talharie. Infractiunea de talharie presupune furtul savarsit prin violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat.

Instanța de apel a stabilit că actiunea ilicita a inculpatului care determina elementul material al laturi obiective a constat in sustragerea telefonului mobil al victimei dupa ce i-a aplicat doua palme. In acest moment s-a realizat atat actiunea de furt cat si aceea de constrangere a victimei. Tribunalul a stabilit ca insasi deposedarea partii vatamate de acest bun probeaza faptul ca acesta a avut drept scop insusirea sau folosirea bunului pe nedrept in conditiile in care odata cu acest moment furtul a devenit un act consumat.

In ce priveste pozitia subiectiva a inculpatului instanta de fond a stabilit ca intentia inculpatului nu a fost aceea de a sustrage telefonul victimei ci de a pune victima in imposibilitatea de a lua legatura cu familia cu scopul de a facilita savarsirea infractiunii de viol. Chiar daca admitem ca initial intentia inculpatului nu a fost aceea de a sustrage telefonul victimei, dupa momentul in care aceasta i-a solicitat sa i- restituie sau sa-i restituie cartela actiunea de a continua sa-l pastreze si precum si conduita inculpatului de a- restituie doar cartela contureza pozitia subiectiva a acestuia de savarsi fapta de mai sus, respectiv intentia de a pastra sau folosi bunul. S-a retinut astfel ca bunul a fost efectiv scos din posesia victimei fara consimtamantul acesteia si dupa consumarea infractiunii de viol, avand posibilitatea de a i-l restitui inculpatul a continuat sa-l pastreze asupra sa pana la momentul in care, fiind urmarit de tatal victimei, a inteles sa-l arunce.

de circumstantele concrete in care a fost savarsita fapta, respectiv pe timp de noapte si intr-un loc public, instanta de apel a stabilit ca este realizata modalitatea agravanta a acestei infractiuni respectiv fapta fiind savarsită pe timp de noapte, in jurul orelor 03 00 dimineata si intr-un loc public, respectiv cimitir, astfel cum este reglementata de art 211 alin 2 lit b si c cod penal.

de considerentele expuse mai sus tribunalul a stabilit ca probele administrate mai sus evidentiaza atat existenta acestei infractiuni de sine statatoare in raport cu infractiunea de viol precum si vinovatia inculpatului pentru savarsirea acesteia. In instantei de apel inculpatul a revenit asupra declaratiei date in cursul urmaririi penale dar, s-a apreciat ca declaratia acestuia este nesincera si vine in contradictie cu intregul material probator administrat.

Tribunalul a apreciat intemeiat apelul formulat, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozitiilor art 379 pct 2 lit a cod pr pen si l-a admis.

In consecinta a fost desființată sentinta apelata si rejudecand cauza pe fond s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.

La individualizarea pedespei, tribunalul, a avut in vedere limitele de pedeapsa prev de art 211 alin 1.2 lit b si c cod penal, pericolul social concret al faptei, persoana faptuitorului care a dat declaratii oscilante in instanta si este cunoscut cu antecedente penale.

In ce priveste infractiune de viol instanta de apel a confirmat punctul de vedere al judecatoriei atat cu privire la existenta acesteia, la modul de individulalizarea a pedepsei aplicate. Astfel ca s-a dipus, in baza art 197 alin 1 cod penal condamnarea la 10 ani inchisoare pentru savarsirea acestei infractiuni.

de stabilirea vinovatiei cu privire la infractiunea de talharie, tribunalul a observat existenta pluralitatii de infractiuni sub forma concursului real astfel cum este prevazut de art 33 lit a cod penal.

In aplicarea prevederilor art 33 lit a si art 34 lit b cod penal au fost contopite pedepsele si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani inchisoare, sporita cu 1 an, urmand sa execute pedeapsa rezultanta de de 11 ani inchisoare.

In temeiul art 65 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a, b, si e Cod penal pe durata de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

Din fisa de cazier a inculpatului a rezultat ca acesta a savarsit fapta in conditiile existentei recidivei postcondamnatorii, de o pedeapsa anterioara cu suspendare pronuntata de Judeactoria Sannicolau

In temeiul art 83 cod penal s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr 95/ 16 03 2005 Judecatoriei Sannicolau M pronuntata in dosar 1476/2004 definitiva prin neapelare si s-a dispus executarea acestei pedepsei in intregime alaturi de pedeapsa de 11 ani aplicata prin decizia de, urmand ca inculpatul sa execute o pedeapsa de 13 ani inchisoare.

In temeiul art 71 cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit a teza a 2-a, lit cod penal pe durata executarii pedepsei principale.

In baza art 350 cod pr pen a fost mentinută starea de arest a inculpatului si in baza art 88 cod penal s- dedus din pedeapsa perioada cuprinsa intre 03.07.2008 si pana la zi.

A fost mentinută in rest sentinta atacata.

Avand a se pronunta asupra apelului formulat de inculpat instanta de apel l-a respins ca fiind neintemeiat, de existenta concursului de infractiuni, de imprejurarile concrete de savarsire a faptelor, de circumstantele personale ale inculpatului, o reducere a cuantumului pedepsei nu este justificata.

În baza art. 192 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

In temeiul art 189 alin 2 cod pr pen s- dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei, cu titlu de onorariu avocat din oficiu.

Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs inculpatul A, care a arătat în scris că a fost condamnat abuziv pentru faptele de care este acuzat, că probele prin care dorea să dovedească nevinovăția sa, au fost respinse, că a fost agresat de către organele de anchetă, iar în ziua judecății, prin intermediul apărătorului din oficiu, a solicitat achitarea sa, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și reducerea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de inculpatul A este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.

Astfel, Tribunalul Timiș în rejudecarea cauzei în apel, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului A în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, în forma prev.de art.211 alin.1,2, lit.b,c Cod Penal, respectiv cea de viol, în forma prev.de art.197 alin.1 Cod Penal, încadrarea juridică a faptelor, fiind cele legale.

Dozarea pedepselor aplicate inculpatului, s-a făcut cu respectarea criteriilor prev.de art.72 Cod Penal, privind individualizarea judiciară a pedepselor, fiind luat în considerare gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul de săvârșire al faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care se află în stare de recidivă postcondamnatorie iar pe parcursul procesului penal a avut o poziție oscilantă, iar pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare a fost stabilită ca urmare a operațiunii de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin SP nr.95/2005 a Judecătoriei Sânnicolau M, pronunțată în dosar nr.1476/2004, cuantumul pedepsei fiind de natură să asigure reeducarea inculpatului.

În aceste condiții, solicitarea apărătorului din oficiu al inculpatului, de reducere a pedepsei pentru infracțiunea de viol apare ca nesusținută, iar solicitarea de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, este neîntemeiată, deoarece în cauză au fost administrate probe certe de vinovăție a inculpatului, cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie care a constat în sustragerea unui telefon mobil, al victimei, ca urmare a exercitării unor violențe, faptă care este de sine stătătoare în raport cu infracțiunea de viol.

Celelalte aspecte arătate de către inculpat în motivele scrise, că ar fi fost agresat de către organele de cercetare penală, nu sunt susținute de probe iar faptul că în cursul judecării cauzei la prima instanță a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize, iar în cursul judecării apelului, au fost respinse probele testimoniale propuse de către inculpat, nu înseamnă că acesta nu a avut parte de un proces echitabil, deoarece probele propuse de către acesta, nu au fost utile și pertinente soluționării cauzei.

Văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respinsă ca nefondat recursul formulat de către inculpat.

De asemenea, instanța va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din 19.12.2008 la zi.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr.355/A/19.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din 19.12.2008 la zi.

În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică azi 02 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

- - G - - - -

GREFIER

RED: GB/12.03.2009

Dact: 2 exempl/ 12 Martie 2009

Primă instanță: Judecătoria Sânnicolau

Jud:

Apel: Tribunalul Timiș

Jud:

Președinte:Victor Ionescu
Judecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Codrina Iosana

#Judecator Victor Ionescu

Violul (art.197 cod penal). Decizia 211/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 211/2009. Curtea de Apel Timisoara