Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 25/R/2010
Ședința nepublică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 287/A din data de 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tălhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 21lit. a pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se inculpatul, aflat în stare de arest în altă cauză, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile, SC și & Co SRL, părțile responsabile civilmente și și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea declară, conf. disp. art. 485 alin. 2 proc.pen. ședința de judecată nepublică, având în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 70 proc.pen. și să nu dea nicio declarație în fața instanței de recurs, acest aspect fiind consemnat conform procesului verbal depus la dosarul cauzei. Totodată, învederează instanței că nu știe să scrie și să citească, această împrejurare fiind consemnată în procesul verbal depus la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului arată, având în vedere poziția procesuală a inculpatului, că recursul inculpatului vizează modalitatea de executare a pedepsei. În acest dosar, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării. În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 7 iulie 2005 s-a deplasat la locuința părții vătămate, unde a urmat o altercație, inculpatul procedând la imobilizarea părții vătămate. Partea vătămată a recunoscut faptul că ceea ce a executat asupra inculpatului a fost o imobilizare temporară.
Instanța de fond a avut în vedere situația specială a inculpatului, faptul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală. Pedeapsa aplicată este corectă în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării. Instanța de fond a ținut cont și de posibilitatea de reeducare a inculpatului.
Solicită instanței să acorde o nouă șansă inculpatului și să dispună admiterea recursului. Cu onorar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 287/2009 a Tribunalului Cluj și să se constate că decizia penală atacată este temeinică și legală, iar instanța de apel a reconsiderat corect modalitatea de executare a pedepsei. Instanța de apel a reanalizat întreg materialul probator aflat la dosar și a dispus în consecință. Solicită totodată să se constate că inculpatul se află în executarea unei alte pedepse, dispusă tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Cluj, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.173/27.02.2009 a Judecătoriei Cluj -N în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, al. 2 ind. 1 lit. a pen. cu aplic. art. 99 și urm. pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 11.05.1989 în D, jud. C, CNP -, cetățenie română, neșcolarizat, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în com., nr. 70, fără forme legale în C-N, Colonia, jud. C, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare, prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c pen. și cu aplic. art. 76 lit. c pen.;
- în baza art. 81.pen. și art. 110.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani;
- s-a pus în vedere inculpatului prev. art. 83.pen. și art. 84.pen.;
- în baza art. 14 și 346.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu condamnații și și cu părțile responsabile civilmente și, ambii domiciliați în C-N, Colonia, jud. C, la plata către partea civilă SC SRL cu sediul în C-N,-,. 48, jud. Cas umei de 160 lei și la plata către martorul -, domiciliat în com., sat Pădureni, nr. 60, jud. Cas umei de 150 lei;
- s-a luat act că partea vătămată ,. în com., sat, nr. 7, jud. C, fără forme legale în C-N,-, jud. C, a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză, în cursul soluționării dosarului nr. 5888/2005 al Tribunalului Cluj;
- în baza art. 191 al. 3.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente Și, la 300 lei cheltuieli judiciare către stat; onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a avansat din.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N, întocmit la data de 09 iulie 2008 în dosar nr. 8641/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211, alin.1, alin.2 lit. b, alin. 21lit. a pen. cu aplic. art. 99 și urm. pen.
Prin rechizitoriul întocmit în dos. 563/P/2005, la data de 29 iulie 2005 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1, alin.2, lit.b, alin.21lit. a pen. cu aplic. art.75 lit. c pen. respectiv complicitate la tâlhărie prev. de art.26 raportat Cod Penal la art.211 alin.1, alin.2, lit.b, alin.21lit. a pen. cu aplic. art. 37 lit. a și art.75 lit. c pen. S-a dispus de asemenea, disjungerea cauzei față de inculpatul și față de învinuitul pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie raportat la art.211 alin.1, alin.2, lit.b, alin.21lit. a pen. cu aplic. art.99 și urm. față de inculpatul și cu reținerea art. 75 lit. c față Cod Penal de învinuitul.
Prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N din data de 30 octombrie 2007 în dosar nr. 2282/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 500 lei.
Prin sentința penală nr. 741/2005 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 5888/2005 la data de 21 decembrie 2005, def. prin DP 2927/9 mai 2006 ICCJ prin care s-au respins ca nefondate recursurile inculpaților, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2, lit.b, alin.21lit. a pen. cu aplic. art 75 lit. c Cod Penal, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, precum și condamnarea inculpatei pentru complicitate la tâlhărie prev. de art.26 raportat Cod Penal la art.211 alin.1, alin.2, lit.b, alin.21lit. a pen. cu aplic. art. 37 lit. a și art.75 lit. e pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt,
În cursul zilei de 7 iulie 2005 partea vătămată a consumat împreună cu mai mulți colegi de serviciu o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, până în jurul orelor 01,30. Cum în dimineața zilei respective se certase cu sora sa, a decis să nu se deplaseze la domiciliul acesteia, și să înnopteze într-un vagon aflat garat în stația de scurt parcurs din C-
Din declarația lui reiese faptul că vagonul respectiv fusese folosit anterior pentru a se adăposti de către numitul, în acest vagon obișnuind să doarmă și, împreună cu concubinul său, vărul inculpatului, astfel cum reiese din declarația acesteia, aflată la fila 144 din dosarul de urmărire penală.
În jurul orelor 4,30, inculpatul, împreună cu, și s-au deplasat la vagonul dezafectat garat pe linia 4A din stația CFR C-N, unde l-au găsit dormind pe partea vătămată, căruia i-au reproșat că le-ar fi sustras anumite bunuri, haine aparținând lui.
Din declarația inculpatului de la fila 61 din dosarul de urmărire penală coroborată cu declarația părții vătămate, rezultă că l-a împins pe partea vătămată către capătul vagonului, unde l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feței și i-a smuls lanțul de aur ce-l purta la gât. a aprins apoi o brichetă, astfel că s-a putut vedea că partea vătămată mai are și alte bijuterii, fiind cea care le-a spus lui și inculpatului să sustragă aceste bunuri.
Inculpatul a arătat faptul că împreună cu l-au imobilizat pe partea vătămată, ținându-l fiecare de câte un braț, inculpatul i-a sustras un inel, iar brățara și ceasul de la mână. Victima, speriată, aflată sub influența alcoolului, depășită numeric de agresori, nu a reacționat.
Datorită declarațiilor contradictorii date în cauză, în faza de urmărire penală s-au efectuat mai multe confruntări sub aspectul participării la faptă a numitului, și în ceea ce privește contribuția fiecăruia la agresarea și deposedarea părții vătămate de bunurile sale.
Din declarația inculpatului, cât și din aceea a lui rezultă că, de fapt, se ocupa cu proxenetismul, iar practica prostituția, între aceștia existând și o relație de concubinaj, astfel cum ei declară; din fișele de cazier ale acestora rezultă că au antecedente penale, deci cunosc consecințele săvârșirii de noi fapte penale.
Prin raportul de expertiză întocmit de Serviciul criminalistic, Laboratorul poligraf la data de 14 iulie 2005, s-a concluzionat că și au prezentat semnele comportamentului simulat în ceea ce privește răspunsurile lor la întrebările esențiale în cauză.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a înlăturat declarațiile date de către și, în confruntarea cu, prin care vinovați de săvârșirea faptei au fost indicați a fi inculpatul și, deoarece aceste declarații nu sunt sincere, nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză și au drept scop doar denaturarea adevărului și încercarea de a nu fi trași la răspundere penală.
În confruntarea părții vătămate cu, arată cu certitudine faptul că a fost cel care l-a lovit, deoarece acesta este mai înalt decât ceilalți doi bărbați care se aflau în vagon. Despre inculpatul, partea vătămată arată că nu a fost lovit de către acesta, ci doar imobilizat, fiind ținut de mâini, cum arată și inculpatul la fila 64 din dosarul de urmărire penală.
De altfel, a arătat în declarația sa faptul că anterior îi dăduse lui niște haine, să i le depoziteze, haine care au dispărut, astfel că acesta avea și motiv să îl suspecteze pe partea vătămată că i-ar fi sustras bunurile, și implicit să îl agreseze.
Având în vedere faptul că în ceea ce privește contribuția la săvârșirea faptei a lui și, instanța penală s-a pronunțat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, instanța de fond a reținut faptul că și inculpatul a participat la comiterea faptei, în calitate de autor, în sensul că a imobilizat partea vătămată, ținând-o de un braț și i-a sustras inelul de aur pe care aceasta îl purta pe deget.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 3962/II/a/136 din data de 13 iulie 2005, reiese faptul că leziunile corporale produse părții vătămate de către și inculpatul au necesitat îngrijiri medicale de 5-6 zile.
Ulterior comiterii faptei, inculpatul, împreună cu, și s-au îndreptat înspre Parcul, unde s-au despărțit de, moment în care numita i-a data acestuia suma de 2 lei, la sugestia numitului, pentru a nu colabora cu organele de poliție.
Inculpatul, și s-au deplasat la o centrală termică dezafectată din cartierul, unde s-au odihnit și s-au înțeles să amaneteze lanțul din aur și să împartă banii, inelul revenindu-i inculpatului, iar brățara din aur și ceasul de mână rămânând la și.
În dimineața zilei de 8 iulie 2005, a încheiat pe numele său contractul de amanet cu SC & Co SRL privind lanțul de aur sustras de la partea vătămată, contra sumei de 250 lei, însă au fost împreună toți trei, conform declarației sale. Banii i-au împărțit între ei, după care s-au despărțit în zona, astfel cum arată în declarația de la fila 144-145.
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului care în noaptea de 7/8 iulie 2005, într-un vagon militar dezafectat garat în stația de scurt parcurs din gara CFR C-N, împreună cu numiții, și, prin întrebuințare de violențe față de partea vătămată, ce i-au cauzat leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, au sustras acestuia, în scopul însușirii pe nedrept mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b, al 21lit. a cu Cod Penal aplic. art.99 și urm.
Cod PenalLa individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul Penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, urmarea produsă, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, condițiile în care inculpatul a trăit și a crescut, sens în care a analizat și raportul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Având în vedere faptul că la data pronunțării hotărârii inculpatul a devenit major, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă, nemaifiind posibilă aplicarea unei măsuri educative, iar la stabilirea limitelor pedepsei, s-a făcut aplicarea art. 109.pen, reducând limitele speciale ale pedepsei la J, deoarece fapta a fost săvârșită în timpul minoratului.
Instanța de fond a apreciat atitudinea cooperantă de care inculpatul a dat dovadă atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, care constituie circumstanță atenuantă judiciară, în accepțiunea art. 74, lit. c pen. cu consecința aplicării art. 76, lit. c pen, și anume aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, redus, astfel cum s-a precizat anterior.
Analizând contribuția inculpatului la săvârșirea faptei, și anume faptul că nu el a avut contribuția majoră, ci doar l-a prins de braț pe partea vătămată și i-a sustras un inel, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a analizat mai multe aspecte.
Astfel, atât din declarația dată în fața instanței, cât și din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptei, inițiativa săvârșirii faptei, primele acte de agresiune fiind săvârșite de către, iar ideea sustragerii bijuteriilor i-a aparținut numitei. Pe de altă parte, inculpatul a sustras doar un inel părții vătămate, nu i-a produs vătămările reținute în certificatul medico-legal, el doar imobilizându-l prin prinderea de braț, iar bunul sustras i-a fost restituit părții vătămate.
De asemenea, instanța de fond a ținut cont de vârsta inculpatului la data săvârșirii faptei (16 ani), de faptul că acesta nu are antecedente penale (fișa de cazier aflată la fila 27 din dosar), a fost sincer pe parcursul derulării procesului penal.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 5 decembrie 2007 rezultă faptul că inculpatul a fost crescut de mama sa în condiții precare de locuit, nu a fost școlarizat, iar de aproximativ 3 ani locuiește împreună cu familia într-o din zona din C-
Se arată de asemenea că factorii care au contribuit la adoptarea unui comportament delincvențional de către sunt situația materială precară a familiei, lipsa unor preocupări constructive (școală, muncă), anturajul infracțional, lipsa supravegherii de către părinți, consumul de alcool.
În urma contactului cu autoritățile, inculpatul a înțeles că poate avea probleme din cauza faptelor penale, motiv pentru care dorește să-și schimbe comportamentul. De altfel, acesta a arătat că nu a mai luat legătura cu ceilalți participanți la fapta care face obiectul dosarului de față.
Inculpatul are o relație de concubinaj, din care a rezultat și un copil minor, însă atât concubina sa cât și copilul sunt întreținuți de părinții acesteia, în T, inculpatul neavând posibilitatea financiară de a-i ajuta.
Instanța de fond a apreciat că dată fiind vârsta fragedă a inculpatului, aflat la prima condamnare, executarea pedepsei în regim de detenție, alături de alte persoane care au mai avut contacte cu legea penală nu ar putea avea decât un efect negativ asupra comportamentului său viitor, înrăirea acestuia, deprinderea în penitenciar a altor "tehnici" infracționale.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, fiind întrunite condițiile art. 81.Cod Penal, având în vedere dispoz. art.110 Cod Penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art.359 instanța C.P.P. de fond i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.penal, 84.penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată, prin plângerea adresată organelor de cercetare penală, a reclamat sustragerea următoarelor bunuri: inel din aur de aproximativ 3 gr. lănțișor din aur de aproximativ 12 gr. ceas de mână cu ecran albastru și brățară metalică de culoare albă, brățară din aur de aprox. 12 gr. evaluate la 2000 lei.
În declarația sa de la fila 36, partea vătămată a arătat faptul că a primit de la organele de poliție bunurile care i-au fost sustrase în noaptea de 7/8 iulie 2005, și anume: un lănțișor din aur, brățara din aur, inelul tip ghiul din aur cu piatră albă și ceasul marca cu brățară metalică.
Părții vătămate i s-a restituit cruciulița din aur (dovada aflată la fila 111), care a fost găsită în vagonul de tren în care a avut loc incidentul. Numitul a predat suma de 60 lei, reprezentând o parte din suma primită de la casa de amanet. De la numita s-au ridicat următoarele bunuri: o brățară din metal galben, un ceas de mână marca.
SC & Co SRL a predat lănțișorul amanetat de către numitul la data de 8 iulie 2005 și a primit în schimb 90 lei, reprezentând o parte din contravaloarea plătită pentru acel bun, și anume 250 lei, conform contractului de amanet nr. 6616/8 iulie 2005.
Având în vedere că prin 741/2005 a Tribunalului Clujs -a reținut că la săvârșirea faptei au participat și numiții și, care au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 160 lei către partea civilă SC & Co SRL, reținând că autor al faptei de tâlhărie a fost și inculpatul, rezultă că sunt aplicabile dispoz. art. 1003.civ. toți făptuitorii urmând a răspunde în solidar pentru prejudiciul creat.
Cum inculpatul este minor, rezultă că alături de acesta vor fi chemați să răspundă, în temeiul art. 1000, al. 2. civ. și părinții săi, și, în calitate de părți responsabile civilmente, în sensul art. 24 al. 3.pr.pen.
Prin urmare, în temeiul art. 14, 346.C.P.P. instanța de fond obligat inculpatul în solidar cu condamnații și și cu părțile responsabile civilmente și, la plata către partea civilă SC SRL a sumei de 160 lei
În declarația de la fila 36 dosar up partea vătămată a arătat că se constituie în continuare parte civilă cu suma de 150 lei, reprezentând suma de bani care i-a fost sustrasă și care nu a fost recuperată.
Prin sentința penală nr. 741/2005 s-a reținut faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși s-a prezentat în fața instanței, și a arătat că i-a fost sustrasă suma de 100 lei, fără a fi recuperat acest prejudiciu.
Având în vedere faptul că este vorba despre același prejudiciu, cauzat prin aceeași activitate infracțională, precum și faptul că în cauza de față partea vătămată nu s-a prezentat pentru a-și preciza poziția privind constituirea de parte civilă făcută în cursul urmăririi penale, instanța de fond a avut în vedere efectele renunțării la constituirea de parte civilă făcută în cursul judecării dos. nr. 5888/2005 al Tribunalului Cluj.
În ceea ce privește inelul sustras părții vătămate de către inculpatul, acesta a fost restituit de către martorul -, la data de 12 iulie 2005. Martorul a arătat că la data de 8 iulie 2005 făcut schimb de cai cu inculpatul, primind și un inel, ce reprezenta diferența de 100 lei, pe care ulterior l-a vândut unei alte persoane. Deoarece bunul a fost predat organelor de poliție, martorul - s-a constituit parte civilă pentru suma de 150 lei. Chiar dacă în declarația din fața instanței de fond inculpatul a arătat faptul că a plătit această sumă de bani către -, având în vedere dispoz. art. 1169.civ. conform căruia cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, în lipsa oricărei alte probe în susținerea afirmațiilor sale, instanța de fond nu a putut reține faptul că prejudiciul cauzat părții civile - ar fi fost acoperit de către inculpatul.
Prin sentința penală nr. 741/2005 numiții și au fost obligați la plata sumei de 150 lei despăgubiri către partea civilă -. Pentru considerentele reiterate anterior, în soluționarea cererii formulată de către partea civilă SC SRL, în ceea ce privește răspunderea solidară a făptuitorilor, instanța de fond a dispus și cu privire la aceste pretenții obligarea inculpatului în solidar cu condamnații și și cu părțile responsabile civilmente și, la plata către martorul - a sumei de 150 lei.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj -N la data de 10.03.2009.
În motivarea apelului este criticată sentința instanței de fond ca netemeinică,apreciindu-se că pedeapsa aplicată este într-un cuantum prea redus, astfel că instanța de apel urmează să sporească pedeapsa aplicată de prima instanță, să înlăture circumstanțele atenuante și să dispună executarea în regim de detenție a pedepsei pe care o va aplica și cu reținerea prevederilor art. 71 alin. 1, 2. pen.
Prin decizia penală nr.287 din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, n temeiul art. 379 pct.2 lit. Cod Procedură Penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, împotriva sentinței penale nr. 173/27.02.2009 a Judecătoriei Cluj -N, pe care o desființează cu privire la nereținerea dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa accesorie și la modalitatea de executare a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. l, al.2 lit. b și c, al.21lit. a, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod Penal și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
S-a menținut cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, fiul lui și, la data de 11.05.1989 în D, jud. C, CNP - -,. în com., nr.70, jud. C, fără forme legale în C-N, Colonia, fără număr, jud. C, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, de către prima instanță și anume pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.l, al.2 lit. b și c, al.21lit. a, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod Penal.
În temeiul art. 71 al. 2 rap. la art. 64 lit. teza a II-a Cod Penal, s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
S-a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art. 81-83 Cod Penal și pe cele ale art. 359 Cod Procedură Penală, pedeapsa de 2 ani închisoare urmând să fie executată în regim de detenție.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei care s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av..
În temeiul art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că apelul a fost promovat în termenul de 10 zile prev. de art. 363 al.1 Cod Procedură Penală, termen ce a curs pentru Parchet de la pronunțarea soluției și anume 27.02.2009, potrivit art. 363 al.2cpp.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N în memoriul de apel, s-a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție greșită. Astfel, eși instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia pentru fapta pentru care este cercetat, la o pedeapsă judicios dozată, prin evaluarea și analizarea atentă a fiecărui criteriu din cele impuse de art. 72 Cod Penal, atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului fiind valorificată în sensul art. 74 al.1 lit. c Cod Penal, și dobândind eficiența dictată de art. 76 al.1 lit.c Cod Penal. Recunoașterea faptei de către inculpat, în condițiile existenței unor probe evidente de vinovăție, nu este pur formală, așa cum susține Parchetul în memoriul de apel, în condițiile în care și față de inculpații și existau astfel de probe, dar cu toate acestea au negat comiterea faptei.
Este real că pedeapsa aplicată inculpatului apare ca disproporționat de mică raportat la pedepsele aplicate condamnaților și, coautor respectiv complice la săvârșirea faptei, de 8 ani și respectiv 7 ani închisoare ( inculpata având de executat, în final 8 ani închisoare, prin revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare ), cu executare în regim de detenție, prin Sentința penală nr. 741/2005 a Tribunalului Cluj definitivă prin Decizia penală nr. 68/A/2006 a Curții de Apel Cluj, aceasta se datorează însă contribuției reduse a inculpatului la consumarea infracțiunii și la aptul că nu acestuia i-a aparținut inițiativa ilicită.
Clemența instanței față de inculpat s-a manifestat însă, în mod nepotrivit și în ceea ce privește stabilirea modalității de individualizare a executării pedepsei, care a fost reținută potrivit art.81 Cod Penal.
Conform art. 81 Cod Penal, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei închisorii, printre altele, dacă apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Ori, în cauză nu există nici un criteriu pentru a aprecia că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu referire directă la condiția impusă în alin.l lit. c al art.81 Cod Penal.
Astfel, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării acesteia, având în vedere participația inculpatului la săvârșirea faptei, vârsta tânără a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Reținerea instanței de fond în sensul că, din declarația inculpatului din fața instanței și din probele administrate în cursul urmării penale, rezultă că acesta a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptei, inculpatul sustrăgând doar un inel părții vătămate și nu i-a produs vătămările reținute în certificatul medico-legal, el imobilizându-l doar de braț, sunt doar parțial fondate. Astfel, din declarațiile numitului, date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, în cursul soluționării dos. nr. 5888/2005 al Tribunalului Cluj, care se coroborează și cu declarațiile părții vătămate, rezultă că atât inculpatul cât și numitul, au aplicat lovituri părții vătămate, ulterior fiecare ținând-o pe aceasta de câte o mână, inculpatul i-a luat părții vătămate inelul de pe deget iar i-a smuls lanțul de la gât, i-a luat brățara de pe mână, pe care i-a dat-o inculpatului și ceasul de la mână. De-asemenea, inculpatul a căutat și în buzunarele părții vătămate.
Ulterior, inculpatul împreună cu numiții și și-au împărțit între ei bunurile, împărțind de-asemenea și suma de bani obținută din amanetarea lănțișorului de aur.
În tot cazul, fapta fiind săvârșită în coautorat, considerând sau nu importantă contribuția inculpatului la consumarea faptei, relevant este că fiecare dintre participanții la săvârșirea acesteia și-au unit acțiunile, astfelîncâtacestea să fie concomitente și cooperante, în vederea realizării aceluiași scop. În acest sens s-a pronunțat fosta C Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 719 din 5 mai 1994.
De-asemenea, s-a apreciat că nici circumstanțele personale ale inculpatului reținute de către instanța de judecată, respectiv situația materială precară a inculpatului și a familiei sale, faptul că nu este școlarizat, anturajul pe care l-a frecventat, lipsa supravegherii de către părinți, consumul de băuturi alcoolice, nu sunt argumente suficiente pentru a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, și nu justifică, prin ele însele, comiterea unei infracțiuni atât de grave ca și cea comisă de către inculpat. Nici posibila dobândire de către acesta a unor "tehnici" infracționale pe care le-ar putea dobândi în penitenciar, nu este un motiv plauzibil și pertinent pentru a justifica această modalitate de individualizare a executării pedepsei.
De-altfel, inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, săvârșind o nouă infracțiune, tot de tâlhărie, pentru care a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, cu executate în regim de detenție.
Astfel, prin Decizia penală nr. 50/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr-, definitivă la data de 16.03.2009, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N împotriva Sentinței penale nr. 819/2008 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a desființat-o sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea unei infracțiunii de tâlhărie, prev. șiped.deart. 211 alin.l, alin.2 lit. b,c alin. 21lit. a pen. cu aplicarea art. 74, 76.pen și cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a pen. în baza art. 88. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada detenției preventive din data de 13.07.2008 până la data de 13.11.2008.
S-a apreciat de asemenea, în consonanță cu cele solicitate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N prin memoriul de apel, că hotărârea instanței de fond este și nelegală sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 71 alin.l, 2 Cod Penal.
Conform 71 alin.2 Cod Penal (și a recursurilor în interesul legii pronunțate în această materie), condamnarea la pedeapsa închisorii atrage interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza întâi) Cod Penal, indiferent de modalitatea de individualizare a executării acesteia, însă nu automat, prin efectul legii, ci în funcție de aprecierea instanței de judecată.
Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui aspect și implicit, nu a indicat care sunt pedepsele accesorii aplicate și considerentele pentru care a înțeles să aplice aceste pedepse, mai ales că aplicarea acestora, cu excepția celor de la art.64 lit.a teza a II-a, nu este automată.
De-asemenea, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, instanța de judecată fiind obligată să facă aplicarea acestor dispoziții legale.
Așadar în cauză, se impunea aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal, pe durata stabilită în art. 71 alin.2 Cod Penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul a devenit major până la data pronunțării hotărârii.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs in termen inculpatul.
În susținerea recursului, s-a criticat decizia atacată sub aspectul greșitei individualizări a modalității de executare a pedepsei aplicate recurentului, arătându-se că acesta a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, însă în mod greșit instanța de apel a aplicat pedeapsa închisorii cu executare; în acest sens, s-a menționat că nu s-a avut în vedere situația specială a inculpatului și faptul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală.
Examinând decizia recurată, din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Critica referitoare la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, se încadrează în cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 pr.pen. în raport de care va fi analizată decizia.
Pentru examinarea acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt:
Astfel, în sarcina acestuia s-a reținut că în noaptea de 7/8 iulie 2005, într-un vagon din gara CFR C N, împreună cu alte trei persoane, judecate separat într-un alt dosar, prin întrebuințare de violență față de partea vătămată a imobilizat partea vătămată ținând-o de un braț și i-a sustras inelul de aur de pe deget, după ce anterior i-au smuls lanțul de aur de la gât, apoi brățara și ceasul.
Curtea apreciază că instanța de apel a individualizat just modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată recurentului pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21lit.a pen. cu aplic.art.99 pen.
Astfel, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (53 ), rezultă că recurentul nu a fost școlarizat, fugea de acasă, a frecventat un cerc de prieteni cu un comportament delicvențional, consuma alcool în cantități mari, dezvoltând astfel un comportament infracțional.
De asemenea, acesta nu manifestă empatie față de partea vătămată existând un risc mare pentru repetarea comportamentului delicvențial.
Datorită acestor aspecte se poate trage concluzia că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este aptă să contribuie la îndreptarea recurentului prin adoptarea unui comportament de respectare a legii; așadar, se impunea aplicarea pedepsei închisorii cu executare.
La examinarea cauzei Curtea nu a constatat cazuri de casare ce pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Având în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei și că a fost obligat împreună cu părinții săi, părțile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile, Curtea, în baza art.191 al.1 și 3 pr.pen. îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 300 lei dincare 200 lei reprezintă onorarul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 287 din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, in solidar cu părțile responsabile civilmente si.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
18.01.2010/
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
