Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SEC IA PENAL I DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 26/R/2010
edin a public din data de 13 ianuarie 2010
Instan a constituit din:
PRE EDINTE: - -, Pre edinte Sec ia Penal
JUDEC TORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casa ie i Justi ie, Direc ia de Investigare a Infrac iunilor de Criminalitate Organizat i Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, de inut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale num r din data de 7 ianuarie 2010, pronun at de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect legalitatea i temeinicia surii arestului preventiv fa ță de inculpatul.
La apelul nominal cut în edin ță public se inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de ap tor desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delega ie la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a cut referatul cauzei de tre grefierul de edin ță, dup care,
Întrebat fiind de instan ță, inculpatul arat este de acord fie asistat de ap tor desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat i excep i de invocat, instan a acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Ap toarea din oficiu a inculpatului solicit admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 7 ianuarie 2010 prin care s-a men inut ca legal i temeinic sura arestului preventiv. Instan a de fond a respins cererea de revocare a surii arestului preventiv formulat de inculpat. În sarcina acestuia s-a re inut comiterea infrac iunii de trafic de droguri. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, învederând prin consumul acelor substan e urm rea doar ob inerea unor st ri de relaxare. În prezent nu mai consum astfel de substan
În ceea ce prive te circumstan ele personale, arat a absolvit o facultate, este inginer, are locul de munc asigurat. Men inerea surii arestului preventiv nu se mai justific la acest moment. Intan a de fond poate opta pentru o alt sur preventiv neprivativ de libertate. Apreciaz nu este îndeplinit condi ia prev. de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv sarea în libertatea a inculpatul nu prezint pericol pentru ordinea public. sura arestului preventiv se dispune atunci când exist pericolul ca desf ăș urarea în bune condi ii a procesului penal fie prejudiciat. Nu exist nicio dovad sat în libertate inculpatul se va sustrage de la cercetarea judec toreasc sau va încerca influen area adev rului în cauz. Apreciaz sura arestului preventiv este nelegal i nejustificat la acest moment.
În subsidiar, solicit înlocuirea surii arestului preventiv cu sura oblig rii de a nu si localitatea.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicit respingerea recursului declarat de inculpat, cu consecin a men inerii ca legal i temeinic a hot rârii Tribunalului Maramureș, pronun at la data de 7 ianuarie 2010. Instan a de fond a men inut în mod legal i temeinic sura arestului preventiv, având în vedere disp. art. 143, art. 148 lit. f proc.pen. Aceste temeiuri subzist în continuare i impun privarea de libertate a inculpatului. Nu au intervenit modific ri în acest sens. La acest moment exist nu doar indicii temeinice, ci chiar probe privind vâr irea infrac iunii de trafic de droguri. Inculpatul a recunoscut vâr irea faptei i a ar tat a cultivat întreaga cantitate de droguri pentru consum propriu. Fapta este sanc ionat cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar sarea în libertate a inculpatului prezint pericol concret pentru ordinea public.
În concluzie, solicit respingerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arat de 3 luni de zile se afl în stare de arest preventiv i nici nu a mai consumat droguri. Îi este re inut locul de munc, iar punerea sa în libertate l-ar ajuta se reintegreze în societate.
CURTEA
Asupra recursului de față
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penala din 7 ianuarie 2010, în dosarul nr- a dispus respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, precum și cea de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de același inculpat.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, CNP -, fiul lui și, născut la data de 25 august 1977 în, județul M, aflat la Penitenciarul Gherla, cercetat pentru infracțiunile prev.de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și art. 33 lit.a pen. și, în consecință, s-a mentinut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța aceasta încheiere, Tribunalul Maramureșa retinut că prin rechizitoriul întocmit la 9 noiembrie 2009 în dosarul nr.80-D/P/2009 - Serviciul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și detinere de droguri de risc, fără drept, in vederea consumului propriu, prev.de de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. ambele cu aplic. art. 33 lit.a pen.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002, 160 pr.pen. precum și la examinarea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, tribunalul retinut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 556 din 22 octombrie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (22 octombrie 2009 - 19 noiembrie 2009), în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. reținându-se că, în speță, există indicii temeinice în sensul că acesta a desfășurat în anul 2009 activități nelegale de cultivare a mai multor plante de cannabis cu intenția de a le valorifica ulterior.
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 138/R/2009 a Curții de APEL CLUJ.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri se mențin și se impune a fi în continuare privat de libertate.
Fiind trimis în judecată pentru infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 143.pr.pen. O analiză în detaliu a probelor aflate la dosar nu este posibilă în această fază a procesului penal.
Au fost întrunite în continuare și cerințele prev.de art. 148 lit.f pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care a fost arestat preventiv este închisoarea mai mare de 4 ani și în raport de natura și de gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că a fost comisă - prin cultivarea de plante de cannabis și de cantitatea ridicată de astfel de plante - peste 3 kg după uscare) inculpatul prezintă și acum pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesară privarea sa de libertate chiar dacă nu are antecedente penale și a recunoscut presupusele fapte, măsura obligării de a nu părăsi țara nefiind suficientă.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea prevederilor legale existente în această materie, iar temeiurile care au stat la baza luării ei se mențin, a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 139 alin.2 pr.pen. astfel că s-a respins cererea inculpatului de revocare a acestei măsuri.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea vizată de art.145 proc.pen.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr.556 din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioada de 29 zile, retinându-se că există indicii temeinice in sensul că acesta a desfășurat in anul 2009 activități nelegale de cultivare a mai multor plante de cannabis cu intenția de a le valorifica ulterior.
Prin rechizitoriul întocmit la 9 noiembrie 2009 în dosarul nr.80-D/P/2009 - Serviciul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și detinere de droguri de risc, fără drept, in vederea consumului propriu, prev.de de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. ambele cu aplic. art. 33 lit.a pen, dosarul fiind inregistrat la Tribunalul Maramureș la data de 11 noiembrie 2009, iar la primul termen de judecată din 12 noiembrie 2009, in Camera de Consiliu, instanta de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp. art. 300 ind,1 Cod proc.penală.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Maramureș că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. f proc.pen.
Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, probele și indiciile temeinice rezultă din declarațiile martorilor B, și care se coroborează cu rapoartele de constatare tehnico-științifică din cadrul Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor de la C, si cu conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul, și Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune" măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive.
Potrivit disp.art.3001alin.3 proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea comisă de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului d e procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească.
Conform hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal, sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunea imputată recurentului fiind prevăzută în Legea nr. 143/2000.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care este cercetat recurentul, constituiau infracțiuni, la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor susținute de recurent prin apărătorul său și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit. f proc.pen. Tribunalul Maramureș apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestuia.
Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentru inculpat, acest pericol rezultând, din gravitatea faptelor de care recurentul este învinuit.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infractiunea de trafic de droguri de risc, se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciindu-se că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic așa cum am arătat, dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a proba lipsa de temeinicie a sustinerilor acuzării.
Așa fiind, cererea inculpatului vizând revocarea arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a acestuia, va fi respinsă ca nefondată.
Un alt motiv de critică a fost acela că instanța nu a analizat din oficiu oportunitatea înlocuirii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Judecătorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, care s-a arătat că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive.
Curtea retine că infractiunile pentru care incupatul a fost trimis in judecată prezintă o gravitate sporită, faptele presupuse a fi comise de inculpat având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asfel de acuzații sunt judecate in stare de libertate, justifică pe deplin mentinerea măsurii arestării preventive a recurentului, neexistând motive de revocare a acesteia sau de inlocuire cu o altă măsura preventivă.
Așa fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respinge conform art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurentul va plăti statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorar apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D-E-C-I-D-
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 7 ianuarie 2010 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -,-
red PD/CE
4 ex. 14.01.2010
jud. fond
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
