Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 253
Ședința publică de la 9.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
*
GREFIER - -A
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de partea vătămată - prin reprezentant legal, împotriva deciziei penale nr.22/A din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații-inculpați și, asistați de avocat ales, lipsă fiind recurenta-parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța a pus în discuție admisibilitatea căii de atac a recursului.
Nefiind alte cereri, s-a dat cuvântul părților.
Avocat -, având cuvântul pentru intimați, a apreciat recursul ca fiind inadmisibil.
Procurorul, având cuvântul, a apreciat că având în vedere calitatea recurentei și motivele invocate, recursul este inadmisibil.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, s-a raliat concluziilor puse de apărătorul său.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a fost de asemenea de acord cu susținerile apărătorului său.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1457 din 5.08.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.211, alin.1, alin.2, lit.b, alin.2, lit.a, c cu Cod Penal aplicarea art. 41, alin.2 Cod Penal, art.74, alin.1, raportat la art.76, lit.b condamnarea Cod Penal inculpatului, fiul lui și, născut la data de 24.02.1985, S, cu domiciliul in B,-, cetățean român, analfabet, fără antecedente penale, CNP -, la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.192, alin.2 cu Cod Penal aplicarea art. 41, alin.2 Cod Penal, art.74, alin.1, lit.a raportat Cod Penal la art.76, lit.c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.33, lit.a p, raportat la art.34, lit.b Cod Penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință in pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.71, alin.1 și 2.Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, lit a, teza a doua și b
Cod PenalÎn baza art.86, alin.2 și Cod Penal art.71, alin.5 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durata de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.86
Cod PenalÎn baza art.86 Cod Penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.359 și C.P.P. art.86 ind 4.
Cod PenalIn baza art.350, alin.3, lit.b C.P.P. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.11/1567/180/2008, emis de Judecătoria Bacău, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.88 Cod Penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 5.02.2008 la zi.
În baza art.211, alin.1, alin.2, lit.b, alin.2, lit.a, c cu Cod Penal aplicarea art. 41,alin.2 Cod Penal, art.74, alin.1, lit.a Cod Penal, raportat la art.76, lit.b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 3.01.1987, în B, cu domiciliul în B,-, cetățean român, analfabet, fără antecedente penale, CNP -, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.192, alin.2 Cod Penal, cu aplicarea art. 41, alin.2 Cod Penal, art.74, alin.1, raportat la art.76, lit.c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.33, lit.a p, raportat la art.34, lit.b Cod Penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.71, alin.1 și 2.Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, lit a, teza a doua și b
Cod PenalÎn baza art.86, alin.2 și Cod Penal art. 71, alin.5 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durata de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.86
Cod PenalÎn baza art.86Cod Penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.359 și C.P.P. art.86/4
Cod PenalÎn baza art.350, alin.3, lit.b C.P.P. s- dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.10/1567/180/2008, emis de Judecătoria Bacău, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.88 Cod Penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 5.02.2008 la zi.
În baza art.14 și C.P.P. art.346 C.P.P. raportat la art.998 civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 730 lei daune materiale către partea civila SC SRL.
S-a luat act că părțile vătămate și au renunțat la pretențiile civile formulate.
În baza art.118, alin.1, lit.e Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați suma de 35 lei obținută de la partea vătămată.
În temeiul art.193 C.P.P. au fost obligați în solidar inculpații să plătească suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare părții civile SC SRL.
În temeiul art.191, alin.1 și 2.C.P.P. au fost obligați inculpații la plata sumei de cate 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii din oficiu, din faza de urmărire penală va fi avansata din fondurile
S-a luat act că inculpații au avut apărători aleși în cursul judecății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În noiembrie 2007, inculpații și, în două rânduri, au pătruns, pe timp de noapte și împreună, la punctul de lucru al SC SRL Bârlad din com Veche, sat -Ciutea și în spațiul închiriat de aceeași societate și utilizat ca și locuință de partea vătămată.
Sub pretextul ca au adus fier, inculpații au determinat partea vătămată să le deschidă poarta de acces în incinta punctului de lucru, unde au început să amenințe si sa lovească pe partea vătămată, cerându-i bani. Întrucât partea vătămată a refuzat sa le remită de buna-voie vreo sumă de bani, cei doi inculpați au pătruns în spațiul utilizat de partea vătămată ca și locuință, în care se afla și partea vătămată, au căutat prin cameră au găsit o cutie metalica în care se afla suma de 1930 lei pe care cei doi și-au însușit-o, împreuna cu un telefon mobil marca Nokia aparținând părții vătămate.
A doua zi, în jurul orei 22, inculpații au pătruns din nou în incinta punctului de lucru și, prin amenințarea părții vătămate, l-au determinat să deschidă ușa, pătrunzând din nou în locuință, solicitând bani și agresându-l fizic.
Cu acest prilej au sustras din buzunarul părții vătămate suma de 35 lei și mai multe bunuri, precum o bicicleta, un flex, un telefon mobil, bunuri recuperate de la unchiul inculpatului, martorul.
Aceasta situație de fapt a fost reținuta de către instanță în baza declaraților părților vătămate, coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut că au fost prezenți la data și locul săvârșirii faptei, că au pătruns în incinta centrului de colectat fier și în locuința utilizată de părțile vătămate, precum și faptul că a existat un conflict cu partea vătămată.
Mai mult, inculpatul a admis în declarația dată în faza de urmărire penala (fl.45), existența unei agresiuni fizice asupra părții vătămate, susținând că "într-un moment de neatenție gestionarul punctului de colectare a căzut jos împreuna cu ". Ori acest fapt coroborat cu certificatul medico-legal nr.3024/19.11.2007 eliberat pe numele părții vătămate anterior menționate, conduc la concluzia ca inculpații au exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate în scopul deposedării de bunuri.
Totodată, bunurile sustrase de cei doi inculpați au fost descoperite și recuperate de la unchiul inculpatului, martorul care a arătat că cei doi inculpați le-au trimis cu un taxi.
Susținerile inculpaților în sensul că nu au exercitat acte de violență asupra părților vătămate, ci au primit banii și bunurile în schimbul unei cantități de fier vechi pe care au depus-o anterior la centrul de colectat fier nu au fost reținute de către instanță, fiind contrazise de declarațiile părților vătămate (care, de altfel, au formulat plângerile împotriva unor autori necunoscuți, inculpații fiind recunoscuți doar la politie, după fotografii), de certificatul medico-legal deținut de partea vătămată, varianta celor doi inculpați nefiind coroborata cu niciun alt mijloc de proba administrat in cauza.
Stabilindu-se vinovăția inculpaților, s-a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, apreciindu-se că scopul educativ al acestora poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.861din Codul penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămat SC SRL s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, cu suma de 1730 lei din care, în cursul judecății, a fost recuperată suma de 1000 lei.
În cursul judecății, la termenul din 22.04.2008, partea vătămată a depus la dosar un înscris prin care a învederat că renunța la orice pretenții față de inculpați pe motiv ca ar fi recuperat integral prejudiciul creat, revenind ulterior și solicitând suma de 730 lei, întrucât a fost in eroare cu privire la cuantumul sumei recuperate de la inculpați.
Având în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1730 lei, încă din cursul urmării penale, poziția exprimata în cursul judecații are natura unei precizări a acestei constituiri de parte civila. Întrucât renunțarea la pretențiile civile a fost condiționată de recuperarea integrala a prejudiciului și nu un act de dispoziție necondiționat, a rezultat că în cauză nu se poate vorbi de o constituire de parte civila peste termenul prevăzut de art.15 din
C.P.P.Având în vedere susținerile părții civile coroborate cu declarațiile inculpaților și ale părților vătămate în privința sumei de bani sustrase, înscrisurile aflate la filele 100-109 din care rezultă că suma de bani sustrasa de inculpați aparținea părții civile, dar și în raport de suma de bani restituită în cursul urmăririi penale, în cuantum de 1000 lei, a rezultat că partea civilă a suferit un prejudiciu cert, determinat și nerecuperat integral în cuantum de 730 lei.
Văzând dispozițiile art.14 și C.P.P. art.346 raportat C.P.P. la art.998 civ. instanța obligat pe cei doi inculpați în solidar să plătească suma de 730 lei daune materiale către partea civilă SC SRL.
Totodată, instanța a luat act că părțile vătămate si au renunțat, în cursul judecății, la pretențiile civile formulate, astfel încât, în baza art.118, alin.1, lit.e Cod Penal, s-a confiscat de la inculpați suma de 35 lei obținuta de la partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpații.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- greșita reținerea a dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.33 lit.a din Codul penal, faptul că la un interval de timp de o zi inculpații au deposedat de bunuri două părți vătămate constituie două infracțiuni de tâlhărie în concurs real, iar nu o singură infracțiune în formă continuată, deoarece făptuitorii au acționat pe baza unor rezoluții distincte de fiecare dată când s-a ivit prilejul de a comite o nouă faptă penală fără a exista, în momentul luării fiecăreia dintre cele două hotărâri, o reprezentare de ansamblu a activității infracționale.
- greșita aplicare a dispozițiilor art.118 lit.e din Codul penal, în sensul că instanța trebuia să menționeze expres cuantumul exact al sumei ce se confiscă de la fiecare inculpat în parte.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale apelate.
Apelanții-inculpați, personal și prin apărători, au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- greșita condamnare, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea faptei, declarațiile părților vătămate fiind contradictorii, iar plângerea este formulată anterior datei la care se pretinde că a fost comisă fapta;
- greșita soluționare a laturii civile, avându-se în vedere că despăgubirile civile nu au fost dovedite.
Pentru aceste motive s-a solicitat achitarea admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond, în principal achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, întrucât este severă în raport cu fapta reținută și datelor ce caracterizează persoana inculpaților.
Tribunalul, examinând actele și, lucrările dosarului în raport de motivele invocate și din oficiu, constată următoarele:
Astfel, instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora, în mod corect, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Rezultă din probele administrate: plângerea și declarațiile părților vătămate procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografie, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii, certificat medico-legal, declarațiile martorilor, și că, în noaptea de 16/17.11.2007, în timp ce părțile vătămate dormeau, inculpatul, însoțit de inculpatul, înarmați cu un obiect din fier, au pătruns cu forța în locuința celor doi și au amenințat-o pe partea vătămată cu acte de violență, cerându-i acesteia să le dea sumele de bani pe care le are asupra sa.
Întrucât partea vătămată a refuzat să le dea banii pe care îi avea în încăpere, inculpații au lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, după care au răscolit prin cameră și au găsit sub pat o cutie metalică în care partea vătămată ținea suma de 1930 lei, sumă care aparținea societății la care aceasta lucra și pe care o folosea pentru diverse plăți.
Au controlat-o apoi pe partea vătămată în buzunare și au reușit să găsească cheia cu care era încuiată cutia, și-au însușit suma de bani, dar și un telefon mobil marca Nokia, care se afla pe un scaun din încăpere.
Asupra părții vătămate nu s-au exercitat constrângeri morale sau fizice în acea seară.
Inculpații au părăsit apoi încăperea, nu înainte de aoa menința pe partea vătămată că vor reveni la locul faptei.
În urma acestui incident, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, în noaptea de 17/18.11.2007, în jurul orei 22,00, inculpații au revenit la locuința celor două părți vătămate. Au pătruns cu forța în încăpere și au lovit-o pe partea vătămată cu o șurubelniță în zona toracică, cerându-i din nou să le dea banii pe care îi are asupra sa.
Acesta le-a spus inculpaților că nu mai are nicio sumă de bani, motiv pentru care aceștia au răscolit din nou în încăpere, dar pentru că nu au mai găsit nicio sumă de bani, au deposedat-o pe partea vătămată, care se afla așezată în pat, de suma de 35 lei, controlând-o în buzunare. Anterior sustragerii bunurilor, inculpatul îi aplicase părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, fără ca partea vătămată să posede certificat medico-legal.
Cei doi inculpați au părăsit apoi încăperea, nu înainte de a-și însuși un flex, marca, o bicicletă marca Bike și un telefon mobil marca Nokia, toate bunurile aparținând părții vătămate.
Pentru leziunile provocate de către inculpați, medicii legiști au apreciat că partea vătămată necesită un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale.
După comiterea faptei, speriat de cele întâmplate, partea vătămată a fugit la domiciliul martorului căruia i-a relatat cele întâmplate.
După ce au plecat de la locul faptei, inculpații au solicitat un autoturism tip taxi să transporte bunurile sustrase până în stația, unde au fost preluate de către numitul, unchiul inculpaților.
Partea vătămată i-a recunoscut pe inculpați după planșa fotografică, ca fiind cei care l-au lovit și l-au deposedat de bunuri în cele două nopți.
Apărările celor doi inculpați, în sensul că nu au exercitat violențe asupra părților vătămate, ci au primit banii și bunurile în schimbul unor cantități de fier vechi pe care au depus-o anterior la centrul de colectare, nu pot fi reținute, fiind confirmate de declarațiilor celor două părți vătămate, declarațiile martorilor și certificatul medico-legal.
Mai mult, se reține că părțile vătămate, inițial, au formulat plângere împotriva unor persoane necunoscute, ca ulterior să recunoască inculpații la poliție, la prezentarea fotografiilor, ceea ce este exclus ca părțile vătămate să fi dat banii și bunurile de bunăvoie celor doi inculpați în schimbul cantității de fier vechi depusă anterior la centrul de colectare.
Referitor la critica Parchetului privind greșita reținere a dispozițiilor art.41 al.2 din Codul penal, în loc de art.33 lit.a din Codul penal, aceasta nu poate fi reținută pentru următoarele considerente:
Din textul de lege care incriminează și definește infracțiunea de tâlhărie ca infracțiune complexă, rezultă că aceasta se constituie din acțiunea principală, furtul, care este acțiunea scop, și acțiunea secundară, violența, care este acțiunea de mijloc.
Ca atare, infracțiunea de tâlhărie este determinată de numărul patrimoniilor din care au fost sustrase bunurile însușite fără drept de către făptuitori, iar nu de numărul subiecților persoane asupra cărora s-ar fi exercitat violențele pentru însușirea sau păstrarea bunurilor.
În speța de față, la actul material din data de 16/17.11.2007, inculpații au sustras bunuri numai din patrimoniul SC SRL, violențele fiind exercitate doar asupra părții vătămate.
În noaptea de 17/18.11.2007,inculpații, în baza aceleiași rezoluții infracționale de a sustrage bunuri de la părțile vătămate, au pătruns din nou în domiciliul acestora, unde au exercitat violențe asupra ambelor părți vătămate, sustrăgând în același timp și bunuri de la acestea.
Având în vedere numărul actelor materiale săvârșite, care realizează fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni, intervalul de timp la care au fost săvârșite aceste acte materiale, modalitatea de săvârșire,aspecte relevând o rezoluție infracțională unică, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut dispozițiile art.41 al.2 din Codul penal și nu art.33 lit.a din Codul penal.
Cu privire la reținerea datei comiterii faptei, nu poate fi primită critica apelanților-inculpați, în sensul că plângerea este depusă anterior datei faptei, având în vedere fila 5 și 6 de la dosar de urmărire penală, din care rezultă în mod clar înregistrarea acesteia la data de 19.11.2007, respectiv 20.11.2007.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate, se constată că instanța de fond a făcut o apreciere temeinică a dispozițiilor art.72 din Codul penal, aplicând inculpaților o pedeapsă care își atinge scopul, așa cum este definit în art.52 din Codul penal, referitor la faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel, instanța de fond a aplicat inculpaților o pedeapsă proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea,cuantumul stabilit fiind sub minimul prevăzut de lege pentru fapta comisă, prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea celor doi inculpați, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepselor aplicate.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile, se constată că instanța de fond, în mod corect, a obligat inculpații la plata despăgubirilor civile în măsura în care acestea au fost dovedite de către partea civilă SC SRL.
Având în vedere susținerile părții civile coroborate cu declarațiile inculpaților și ale părților vătămate în privința sumei de bani sustrase, înscrisurile aflate la filele 100-109 din care rezultă că suma de bani sustrasa de inculpați aparținea părții civile, dar și în raport de suma de bani restituită în cursul urmăririi penale, în cuantum de 1000 lei, a rezultat că partea civilă a suferit un prejudiciu cert, determinat și nerecuperat integral în cuantum de 730 lei.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă, însă, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.118 lit.e din Codul penal.
Având în vedere că partea vătămată nu și-a recuperat suma de 35 de lei și nici nu s-a constituit parte civilă cu această sumă, instanța trebuia să menționeze expres cuantumul exact al sumei ce se confiscă de la fiecare inculpat în parte. Caracterul măsurii de siguranță a confiscării este specific unei sancțiuni de drept penal și nu unul similar unei despăgubiri civile. Ca atare, este exclusă posibilitatea unei obligări solidare a inculpaților, confiscarea trebuind să fie dispusă în mod distinct în persoana fiecărui inculpat.
Pentru aceste considerente prin Dp nr. 22/A din 20.01.2009 pronunțata de Tribunalul Bacăus -a dispus:
În baza art.379 pct.2 lit.a din Cod pr. penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, împotriva sentinței penale nr.1457 din 5.08.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.118 din Codul penal.
S-a desființat sentința penală apelată cu privire la aspectul menționat, s-a reținut cauza spre rejudecare, iar pe fond:
În baza art.118 lit.e din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 17,5 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
II. În baza art.379 pct.1 lit.b din C.P.P. s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați și, împotriva aceleiași sentințe penale menționate mai sus.
S-a constatat că apelanții inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.2 C.P.P. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 50 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata din fondul a sumei de 75 lei onorariu av. oficiu Boană, respectiv 25% din onorariu.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs partea vătămată SRL prin administrator, criticând decizia pronunțată în apel sub aspectul pedepselor prea mici aplicate inculpaților și a împrejurării că prejudiciul material cauzat prin faptele acestora nu a fost reparat.
Analizând decizia penală recurată, Curtea constată că recursul părții vătămate este inadmisibil urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Potrivit art.385/1 al.4 Cpp, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 Cpp nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 Cpp pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Analizând dosarul instanței de apel, Curtea observă că partea vătămată SRL nu a atacat cu apel hotărârea primei instanțe.
Față de această împrejurare, având în vedere că prin decizia pronunțată în apel, a fost modificată soluția din sentință numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.118 Cp, partea vătămată poate formula recurs numai în ceea ce privește această modificare, alte motive de recurs nemaiputând fi analizate.
În considerarea celor expuse, constatând că recursul părții vătămate este inadmisibil,Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cpp, îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată prin administrator, împotriva deciziei penale nr.22/A din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că intimații-inculpați și au avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală, obligă recurenta să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
15.04.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Bogdan Adrian, Ștefan
