Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 288/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--20.02.2008

DECIZIA PENALĂ NR.288/R

Ședința publică din data de 13 martie 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 42/A din 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă în stare de arest preventiv, asistată din oficiu de avocat - din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind partea vătămată intimată.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatei solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare reducerea pedepsei ca urmare a reținerii în sarcina inculpatei a circumstanțelor reale și personale în care a fost săvârșită fapta.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției dată de prima instanță care în mod corect a aplicat pedeapsa, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal și faptul că din cazierul judiciar a rezultat că inculpata se află în stare de recidivă, având nenumărate condamnări pentru furt.

Inculpata recurentă, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achitarea, susținând că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie și că este victimă în această situație datorită faptului că este cunoscută cu antecedente penale.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2546/03.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în temeiul art. 20 Cp raportat la art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă.

În baza art. 61 alin. 1 Cp, s-a dispus menținerea liberării condiționate a inculpatei din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3417/2002 a Judecătoriei Timișoara, liberare dispusă prin sentința penală nr. 1185/16.06.2005 a Judecătoriei Satu -

I-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 alin. 2 Cp.

În temeiul art. 357 alin. 2 lit. a Cpp raportat la art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 26.04.2007 la zi.

În temeiul art. 350 Cpp s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatei.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cpp, a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 4.990/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 7.594/325/21.05.2007 s-a dispus punerea în mișcarea a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei, cercetată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzute si ped. de art. 20 rap. la art 211 alin. 1, 2.

Cod Penal

Prin actul de inculpare, s-a reținut în sarcina inculpatei că în data de 26.04.2007, in jurul orelor 10.20, în incinta cofetăriei de pe- din T - a încercat să sustragă portofelul din poșeta părții vătămate, dar a fost surprinsă de aceasta; ulterior inculpata a încercat să fugă, agresând-o pe partea vătămată.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul- verbal de constatare a infractiunii flagrante, declarația părții vatamate, copia biletului de trimitere a medicului de familie, raport de constatare medico-legala nr. 1273/27.04.2007 emis de IML T, procesul-verbal de identificare, cazierul judiciar al inculpatei, certificat de cazier judiciar, declaratia inculpatei, declarațiile martorilor, si.

În faza de judecată au fost audiați: inculpata - care nu a recunoscut săvârșirea faptei - și martorii:, si.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză în fața primei isntanțe, deși a fost legal citată cu această mențiune.

Din examinarea mijloacelor de probă mai sus expuse, instanța de fond a reținut că starea de fapt din rechizitoriu a fost în întregime dovedită, astfel:

În fapt, în data de 26.04.2007, in jurul orelor 10.20,în incinta cofetariei de pe- din T, partea vătămată a surprins o persoană de sex feminin - identificată ulterior ca fiind inculpata - că a încercat să îi sustragă portofelul din poseta (dar nu a reusit acest lucru, deoarece portmoneul era legat de interiorul poșetei și nituit în acel loc ).

Observând intenția inculpatei, respectiv faptul că aceasta avea mâna în poșeta sa, partea vătămată a prins-o de mână și a întrebat-o ce face, iar inculpata a replicat că "ea nu fură", deși mâna sa se găsea în poșeta părții vatamate.

Inculpata a reactionat violent în momentul în care a fost surprinsă cu mâna în poșeta părtii vătămate, în sensul că a împins-o pe partea vătămată și a încercat să o strângă de gât pentru a reuși să fugă din acel loc înainte de sosirea organelor de poliție. A urmat o altercație între cele două părți implicate in conflict, după care inculpata a încercat din nou să fugă din interiorul cofetăriei, dar a fost reținută de către partea vătămată, ajutată fiind de către personalul de serviciu al cofetariei.

Partea vătămată a suferit leziuni în urma cărora a fost transportată la o unitate sanitară și a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 1273/2007 din care rezultă leziunile pe care le-a suferit în urma agresiunii precum și faptul că pentru vindecarea acestora era nevoie de 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt mai sus expusă este confirmată și de către martorii oculari: martora, patroana cofetăriei - ce afirmă că a imobilizat-o pe inculpata ce a intenționat să fugă după ce partea vătămată a acuzat-o că a încercat să-i sustragă portofelul și că inculpata a tras-o de păr pe partea vătămată; martora, vânzătoare la cofetărie - ce a declarat că a văzut-o pe inculpată că a băgat mâna în poșeta părții vătămate pentru a-i sustrage portofelul, dar n-a reușit pentru că era prins cu elastic; martora, vânzătoare la cofetărie - ce relatează că a văzut-o pe inculpată cu mâna în poșeta părții vătămate, dar nu a reușit să scoată portofelul pentru că era prins de poșetă, precum și că inculpata a prins-o de gât pe partea vătămată și că a tras-o afară din cofetărie

Aceste declarații se coroborează cu declarația părții vătămate și cu raportul de constatare medico-legal nr. 1273/27.04.2007 al IML T ce stabilește că leziunile părții vătămate pot avea vechime din data de 26.04.2007 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure sau /și posibil compresiunii la nivelul gâtului.

Dispozițiile art. 211 alin.1.Cod Penal incriminează infracțiunea de tâlhăriedrept:"Furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea".

Obiectul juridic special principal al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile, iar obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale privind viața, integritatea sau sănătatea persoanei.

În alcătuirea laturii obiectivea infracțiunii de tâlhărie intră două activități strâns legate între ele, dintre care una principală - furtul - iar a doua - întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra - care este secundară raportată la prima acțiune.

Activitatea principală - furtul - constă în luarea bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, ceea ce implică un act de deposedare și un act de imposedare.

Activitatea secundară se poate realiza prin una dintre următoarele acțiuni pe care legea le prevede alternativ: întrebuințarea de violențe, întrebuințarea de amenințări, punerea victimei în stare de inconștiență sau punerea victimei în neputință de a se apăra.

, amenințarea sau punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra realizează activitatea secundară a tâlhăriei doar dacă au servit ca mijloc pentru săvârșirea furtului sau pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Prin urmare, între activitatea secundară și furt trebuie să existe o legătură de la mijloc la scop.

Sub aspect subiectiv, infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă.

Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie include, în afara scopului specific furtului - folosirea pe nedrept a bunului - și scopul folosirii amenințării, violenței pentru săvârșirea furtului ori pentru păstrarea bunului furat, ștergerea urmelor infracțiunii sau asigurarea scăpării făptuitorului.

Săvârșirea tâlhăriei într-un loc public conferă un caracter agravat infracțiunii de tâlhărie.

Art. 222.Cod Penal stabilește că tentativa infracțiunii prevăzute la art. 211.Cod Penal se pedepsește.

Fapta inculpatei care-în data de 26.04.2007, fiind surprinsă de partea vătămată în timp ce încerca să-i sustragă din poșetă un portmoneu ce conținea suma de 150 lei, a agresat-o pe aceasta pentru a-și asigura scăparea - a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de tâlhărie în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, infracțiune care a fost reținută în sarcina sa.

La stabilirea răspunderii penale a inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal, faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că aceasta se află în starea de recidivă prev. deart. 37 lit. a Cod Penal,având nenumărate condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie - ceea ce denotă o perseverență în activitatea infracțională - de împrejurarea că avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei, astfel că nu s-a putut reține vreo circumstanță personală în favoarea acesteia, prin urmare, s-a stabilit și aplicat o pedeapsă orientată la mediul special al infracțiunii.

Instanța a înlăturat întreaga apărare a inculpatei ce susține că prezenta cauză este înscenare la adresa ei, pe motiv că este recidivistă, ca fiind neconformă realității, contrazisă de toate mijloacele de probă administrate în cauză mai sus expuse și analizate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 20.Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a instanța Cod Penal de fond a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de tâlhărie în formă agravată.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpata, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 07.01.2008 sub același număr unic de dosar.

Inculpata nu și-a motivat în scris apelul, însă apărătorul din oficiu al acesteia a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei în sensul reducerii pedepsei aplicate de prima instanță. În susținerea celor solicitate, a învederat că prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică, în sensul că nu a ținut seama de circumstanțele reale și personale în care a fost săvârșită fapta, aplicându-i inculpatei o pedeapsă prea

Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 42 /A din 30.01.2008, pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata apelantă, fiica lui și, născută la data de 17.03.1970 în S M, jud. S M, CNP -, împotriva sentinței penale nr. 2546/03.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.

În temeiul art. 381 alin. 1 Cpp, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei apelante durata arestului preventiv de la data de 03.12.2007 la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatei apelante.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, a obligat inculpata apelantă la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Tribunalul a examinat sentința atacată în limitele criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept și a concluzionat că sentința judecătoriei este temeinică și legală și nu au fost identificate elemente care să conducă la modificarea acesteia.

Pe baza probatoriului administrat a rezultat cu certitudine săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prevăzute de art 211 alin 1, art 211 alin 2 lit c cod penal sub forma tentativei.

S-a reținut că acțiunea inculpatei de sustragere a portmoneului părții vătămate intr-un loc public, prin introducerea mâinii în poșeta părții vătămate, nu s-a realizat datorită unei împrejurări independente de voința inculpatei, respectiv faptul că acesta era prins cu un elastic în interiorul poșetei, realizându-se astfel prima din activitățile ce caracterizează infracțiunea complexă de tâlhărie sub forma unei tentative prev de art 20 alin 1 teza 1 cod penal. Iar cea de a doua acțiune ce caracterizează infracțiunea complexă a constat în exercitarea de violențe asupra părții vătămate în momentul în care aceasta s-a alertat. de aceste aspecte s-a reținut că în mod corect prima instanță a calificat din punct de vedere juridic fapta în modalitatea arătată mai sus.

Totodată s-a reținut că inculpata a săvârșit fapta în condițiile art 37 lit a cod penal, respectiv în interiorul termenului de liberare condiționată față de o pedeapsă anterioară.

Împotriva deciziei penale nr.42/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpata solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării achitarea sa în temeiul art.10 lit.c pr.pen. întrucât nu se face vinovată de comiterea faptei, luându-se în considerare doar starea de recidivă în care afla inculpata în momentul comiterii presupusei fapte.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în ceea ce privește soluția pronunțată, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și reluat în faza de judecată, fiind nelegală doar în ce privește modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii.

Probele administrate au condus în mod indubitabil la stabilirea vinovăției inculpatei în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie, în acest fiind atât depozițiile părții vătămate cât și ale martorilor care au arătat că inculpata a încercat să sustragă din poșeta părții vătămate portmoneul, iar în momentul în care a fost surprinsă de către partea vătămată, a agresat-o pe aceasta. Deși inculpata nu a recunoscut comiterea faptei, în susținerea vinovăției acesteia stau mărturiile exprimate de martorii, patroana cofetăriei în care a avut loc incidentul- care a imobilizat-o pe inculpata ce a încercat să fugă, surprinzând și momentul în care aceasta o trăgea de păr pe partea vătămată, martora care a surprins momentul în care inculpata introducea mâna în poșeta părții vătămate, martora care a văzut același lucru cu observația că inculpata nu a reușit să sustragă portmoneul deoarece acesta era prins de poșetă, văzând și agresiunea exercitată de către inculpată asupra părții vătămate și soldată cu leziunile pentru a căror vindecare au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.1273/2007.

În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Raportat la cele mai sus expuse, pedeapsa aplicată de către instanța de fond inculpatei și confirmată de către instanța de apel corespunde exigențelor impuse de dispozițiile procesuale citate și scopului pedepsei așa cum este acesta reglementat de art.52 pen.

Recursul declarat de inculpată este întemeiat însă în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond și de apel au făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a pen, cu referire la dreptul de a alege, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.3 din Protocolul nr.1, jurisprudența CEDO în materie- Hotărârea din 30.03.2004 pronunțată în cauza Hirst contra Marea Britanie- nu va interzice inculpatei dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a, reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestor drepturi, inculpatei fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia penală nr.632 din 2.03.2007 care a statuat că, la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen se are în vedere fapta săvârșită de inculpat și legătura acesteia cu drepturile reglementate de articolul citat.

Astfel că în temeiul art.385¹⁵punct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.42/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.2546/3.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.

Va înlătura interdicția exercitării drepturilor de a alege prevăzut de art.64 lit.c Cod penal.

În temeiul art.385¹⁶al.2 Cod procedură penală va deduce starea de arest din 30.01.2008 la zi și o va menține în continuare.

Va menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵punct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.42/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.2546/3.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.

Înlătură interdicția exercitării drepturilor de a alege prevăzut de art.64 lit.c Cod penal. În temeiul art.385¹⁶al.2 Cod procedură penală deduce starea de arest din 30.01.2008 la zi și o menține în continuare.

Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 14.03.2008

Tehnored.

2ex/ 21.03.2008

Prima inst.

Inst. apel.,