Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 336/R/2008
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președintele secției,
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, de partea civilă recurentă și de inculpatul recurent, domiciliat în com. M, nr. 123, Județ B, împotriva deciziei penale nr. 56/A din 25.02 2008, pronunțată de Tribunalului Bihor prin care s-a desființat în totalitate sentința penală nr.194 din 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 50 din 12.06.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și partea civilă recurentă.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul parchetului susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și înlăturarea dispozițiilor de reducere a pedepselor aplicate inculpatului ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal precum și înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Consideră că, faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu poate fi recunoscut ca o circumstanță ușurătoare, întrucât raportat la natura infracțiunilor comise, la gravitatea acestora, la circumstanțele reale ale comiterii acestora, lipsa antecedentelor penale nu e suficient de semnificativă pentru a determina stabilirea pedepselor mult sub minimul special.
Partea civilă recurentă, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă conform legii. respingerea recursului declarat de inculpat. Arată că acesta a bătut-o, a cotrobăit prin casă și i-a luat banii ce îi avea în casă.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la viol în art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 22 Cod penal întrucât inculpatul s-a desistat înainte de a se produce rezultatul dorit. La individualizarea pedepsei solicită a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a i se aplica acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege. Solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de parchet și partea civilă recurentă ca fiind nefondate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind inadmisibil, pe fond.
Inculpatul recurent arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată că:
Prin sentința penală nr.194 din 29.06.2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, s-au hotărât următoarele:
În baza art 334 cod de procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de către inculpatul, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art 211 pct 1 lit b și pct 2 lit c Cod penal în infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal.
În baza art 180 alin 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art 20 raportat la art. 197 alin 1 cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 și 8 luni închisoare.
În baza art 192 alin 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art 33 lit a și a art 34 lit b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, stabilind în sarcina acestuia pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare fără să o sporească, astfel că inculpatul va avea de executat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art 88 cod penal, a fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 18.12.2006 și până la zi.
În baza art 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art 863Cod penal, a fost stabilită obligația pentru inculpat de a se prezenta la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bihor, pentru a se stabili măsurile de supraveghere stabilite de acest serviciu și de a respecta pe toată durata termenului de încercare măsurile de supraveghere stabilite de către Serviciul de Probațiune.
În baza art 350 alin 3 lit b Cod de procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.
În baza art 191 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul dat în dosar nr. 1469 /P/ 2006 înregistrat la prima instanță la data de 10.01.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghitaa dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, tentativă de viol și violare de domiciliu, prevăzute de art. 211 pct. 1 lit."b" și pct. 2 lit."c" cod penal, art. 20 raportat la art. 197 al. 1 cod penal și art. 192 al. 2 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 17.12.2007 întorcându-se de la discotecă din localitatea la orele 5,00, a pătruns fără drept în curtea părții vătămate din M, a forțat ușa de la intrare în locuință a pătruns în casă și pe întuneric s-a dus direct la patul unde aceasta dormea și i-a cerut să întrețină relații sexuale. La refuzul părții vătămate a exercitat acte de agresiune asupra acesteia până când partea vătămată i-a oferit bani numai ca s-o lase în. Primind suma de 11 lei a plecat de la locuința părții vătămate renunțând la intenția de a întreține relații sexuale cu aceasta.
Prin adresa nr. 1884/IV/224 din 14 iunie 2007 Serviciul de Medicină Legală al Județului Bac omunicat la data de 18 iunie 2006 Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului și prin concluziile aceste expertiză s-a constatat că nu suferă de boală psihică și discernământul său este păstrat.
Examinând dosarul cauzei privind pe inculpat, prima instanță a reținut că în noaptea de 17.12.2006 inculpatul s-a întors de la discoteca din localitatea unde consuma-se băuturi alcoolice. În jurul orelor 5,00 s-a deplasat la locuința părții vătămate din M cu intenția de a întreține relații sexuale cu aceasta. A pătruns fără drept în curtea acesteia pe poarta descuiată, ajuns la ușa de la locuință a constatat că este încuiată după care a forțat- cu umărul pătrunzând în casă.
După ce a pătruns în casă s-a dus la patul unde dormea partea vătămată, unde a încercat cu forța să întrețină relații sexuale cu aceasta. Pentru că partea vătămată a refuzat și s-a opus, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, i-a rupt hainele, apoi s-a dezbrăcat și el și a deșurubat becul din cameră pentru ca partea vătămată să nu poată aprinde lumina. Apoi a sărit din nou în pat cerându-i să întrețină relații sexuale. Când partea vătămată a țipat i-a pus mâna pe gură, cerându-i din nou să întrețină relații sexuale anale și orale.
Potrivit declarației părții vătămate luate în cursul cercetării judecătorești aceasta i-a oferit bani inculpatului ca s-o lase în și să plece de la locuința sa. I-a dat 11 lei, singurii bani pe care îi avea în casă pentru pâine. În momentul în care a spus că-i dă bani inculpatul s-a oprit din actele de agresiune iar partea vătămată s-a dus în camera alăturată și s-a întors cu o în care ținea banii și alte lucruri. I-a dat inițial 10 lei și inculpatul a ieșit din casă cu banii în mână. Afară văzând că i-a dat doar 10 lei s-a întors spunând că numai atâția mi-ai dat. I-a aplicat atunci două palme. Partea vătămată i-a mai dat suma de 1 leu pe care o mai avea în după care inculpatul a plecat.
Urmare a actelor de agresiune exercitate de către inculpat în contextul descris mai sus părții vătămate i s-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 zile îngrijiri medicale. Leziunile sunt atestate de Certificatului medico - legal nr. 4368/Ia/1931 din 18.12.2006.
Inculpatul a fost reținut prin Ordonanța nr. 1496/P/2006 din 18.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, iar prin Încheierea nr. 25/U/19.12.2006 a Judecătoriei Marghitas -a luat măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 zile, emițându-se mandatul de executare preventivă nr. 27 din 19.12.2006, iar în continuare pe parcursul cercetării judecătorești a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Fapta inculpatului de a exercita acte de agresiune asupra părții vătămate, în contextul descris mai sus, prin care i-a cauzat victimei leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art 180 alin 2 Cod penal.
S-a apreciat de prima instanță că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de ar 211 Cod penal așa cum s-a reținut de către parchet prin rechizitoriu. Din probatoriul administrat rezultă că violențele au fost exercitate cu scopul de aod etermina pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul și nu pentru a comite un furt. Însăși partea vătămată în declarația sa recunoaște acest lucru.
În considerarea celor arătate mai sus instanța,în baza art. 334 cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. c penal în infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzute de art. 180 al. 2 cod penal.
Apoi în baza acestui text de lege, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat de a pune în executare a hotărârii de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, executare care a fost întreruptă și nu și-a produs efectul, așa cum a fost reținută de către instanță în conținutul descris mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativei de viol, prevăzură și pedepsită de art. 20 raportat la art 197 al. 1 cod penal.
Pentru săvârșirea acestei fapte, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat de a pătrunde fără drept, pe timp de noapte, în curtea aceleași părți vătămate, așa cum a fost reținută de către instanță în conținutul descris mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 al. 2 cod penal, pentru săvârșirea căreia prima instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Reținând că faptele sunt în concurs real instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiile art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal contopind pedepsele. În urma contopirii a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare fără aplicarea vreunui spor, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Reținând că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului și că perioada în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv l-a determinat pe inculpat să reflecteze asupra pericolului și consecințelor faptelor sale, astfel încât pe viitor să se îndrepte, prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 6 ani.
S-a încredințat sarcina supravegherii inculpatului, Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Bihor.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bihor, la datele stabilite de acest Serviciu, îi va comunica relațiile prevăzute de art. 863lit. b-d Cod penal, și se va supune măsurilor de supraveghere pe care le va stabili acest serviciu.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptelor, modul și împrejurările în care au fost săvârșite, persoana inculpatului, atitudinea acestuia față de fapte și de consecințele faptelor sale, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului o persoană tânără cu perspective reale de reintegrare în societate.
Întrucât față de inculpatul s-a luat măsura reținerii și arestării preventive, măsură menținută până la data pronunțării hotărârii, în baza art 350 alin 3 lit b Cod de procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. Apoi în baza art. 88 cod penal s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18.12.2006 și până la zi.
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa declarat apel în termen, pe motiv că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire, iar pedeapsa aplicată este prea blândă. Împotriva aceleiași sentințe, a declarat apel și partea vătămată, solicitând admiterea apelului părții civile, desființarea sentinței primei instante și admiterea apelului parchetului privind schimbarea incadrării juridice și aplicarea unei pedepse consistente cu privare de libertate.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul, apel declarat tardiv dat fiind faptul că inculpatul a fost prezent la data la care s-a judecat cauza pe fond, iar apelul a fost declarat doar la 29.01.2008, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 56/A din 25 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHORs -a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul.
În baza art.379 pct.2 lit a Cod procedură penală s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și cel declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 194/29.06.2007 a Judecătoriei Marghita pe care a desființat-o în totalitate:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de 4 luni închisoare aplicată pentru infr. prev de art.180 alin.2 Cod penal, 1 an 8 luni închisoare aplicată pentru infr. prev de art.20 rap. la art.197 alin.1 Cod penal, 3 ani închisoare, aplicată pentru infr. prev de art.192 alin.2 Cod penal.
S-a înlăturat dispoziția primei instanțe de schimbare a încadrării juridice a faptei din infr. prev de art.211 pct.1 lit. b și pct.2 lit. c Cod penal în infr. prev de art.180 alin.2 Cod penal precum și de condamnare a inculpatului la 4 luni închisoare în baza acestui text de lege.
În baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, reținută prin rechizitoriu din infr. prev. și ped. de art.211 pct.1 lit. b și pct.2 lit. c Cod penalîn infr. prev și ped de art.211 alin.2 lit. b și 2/1 lit. c Cod penalcu art.74 lit. a pen și 76 lit. b pentext de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare.
S-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev de art.74 lit. a și 76 Cod penal cu privire la infr. prev de art.20 rap la art.197 alin.1 Cod penal, și s-a redus pedeapsa aplicată de la 1 an 8 luni închisoare la1 an 5 luni închisoareprecum și cu privire la infr. prev de art.192 alin.2 Cod penal cu art.74 lit. a și art.76 lit. c Cod penal, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate de la 3 ani închisoare la1 an închisoare.
În baza art.33,34 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și s-au interzis drepturile prev. de art.74 lit. a teza II și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus arestul preventiv de la 18.12.2006 la 29.06.2007.
S-au menținut disp. art.86/1 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe durata unui termen de încercare de6 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.71 alin. ultim pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului prev de art.71,64 lit. a teza II și b Cod penal.
S-au reformat dispozițiile privind stabilirea obligației inculpatului de a se prezenta la Serviciul de probațiune pentru a se stabili măsurile de supraveghere stabilite de acest serviciu în sensul că în baza art.86/3 Cod penal îl obligă pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.
S-au menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 100 RON, onorariu. of. conform del.4362/2007. (18)
Pentru a pronunța această decizie, TRIBUNALUL BIHOR verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care potrivit legii se verifică din oficiu, a constatat că acesta este fondat.
A apreciat că în mod nelegal și netemeinic instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire. În primul rând infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă astfel încât chiar dacă ar fi schimbat încadrarea juridică, instanța trebuia să rețină nu doar infracțiunea de lovire, ci și infracțiunea de furt. Pe de altă parte, probele administrate în cauză reliefează faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Din declarațiile luat inițial cu ocazia judecării propunerii de arestare, declarație care se coroborează cu declarația părții vătămate, nu reiese că partea vătămată ar fi avut o datorie la inculpat așa cum susține acesta în fața instanței de apel, ci se reține că, inculpatul a intrat în locuința părții vătămate cu intenția de a întreține cu aceasta relații sexuale, și refuzându-l în mod cert, ca să scape și să n-o mai bată, i-a promis acestuia că-i va da niște bani numai ca să plece. Partea vătămată i-a spus că are în casă 11 RON și i-a înmânat o bancnotă de 1 RON. Inculpatul a plecat și verificând banii primiți, a constatat că suma e prea mică și, întorcându-se înapoi la partea vătămată, i-a mai aplicat 2 palme cerându-i și restul de bani, săvârșind astfel infracțiunea de tâlhărie față de aceasta, prin întrebuințarea de violențe pentru a intra în posesia sumei de bani respective. În fața instanței de apel inculpatul nu mai recunoaște că s-a reîntors la partea vătămată după bani, arătând că aceasta i-a dat toți banii odată, respectiv suma de 11 RON, declarație care nu se coroborează cu celelalte probe administrate anterior. Astfel, în declarația din faza de urmărire penală de la 15 dosar partea vătămată a arătat că "inculpatul a revenit la scurt timp spunând că i-am dat numai suma de 10.000 lei. Atunci m-a trântit pe pat în acea cameră și m-a amenințat iar că mă lovește. Atunci i-am dat o bancnotă de 100.000 lei." Această declarație, partea vătămată și-a menținut-o pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, partea civilă și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului solicitând înlăturarea dispozițiilor de reducere a pedepselor aplicate inculpatului ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a din Codul penal și înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În esență, a arătat că împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu poate fi recunoscută ca o circumstanță atenuantă, întrucât raportat la natura infracțiunilor comise, la gravitatea acestora, la circumstanțele reale ale comiterii acestora, la rezonanța socială negativă produsă în rândul comunității rurale în care locuia victima, este anulată valoarea atenuantă, lipsa antecedentelor penale nefiind suficient de semnificativă pentru a determina aplicarea unei pedepse atât de mici cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reținerea art. 22 alin. 2 din Cod penal, arătând că s-a desistat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, iar actele materiale realizate întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
În ce privește individualizarea pedepsei, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării unei pedepse orientate sub minimul special.
Examinând hotărârile recurate prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că recursul declarat de parchet și partea civilă apare ca fondat și va fi admis în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, conform dispozitivului prezentei, iar recursul declarat de inculpat apare nefondat și va fi respins în consecință în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În privința încadrării juridice a faptelor, instanța de apel, în mod corect a reținut vinovăția inculpatului sub forma infracțiunilor de tâlhărie, tentativă la viol și violare de domiciliu.
În speță, fapta inculpatului de a determina pe partea vătămată prin amenințare și lovirea cu palma să-i dea o sumă de bani pe care o însușește, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.b și alin. 2/1lit. c din Codul penal, astfel că critica inculpatului referitoare la greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie nu poate fi primită.
Reținând corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, instanța de fond și de apel în mod greșit însă au optat pentru o modalitate de executare neprivativă de libertate a pedepsei aplicate inculpatului întrucât de modul în care se realizează sancțiunea depinde de fapt, eficiența funcțională a acesteia.
Argumentele care au fundamentat această opțiune au constat în aceea că inculpatul este tânăr și nu este cunoscut cu antecedente penale în raport cu care instanța a apreciat justificată reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c. În măsura în care s-ar fi avut în vedere ansamblul datelor, stărilor și situațiilor referitoare la faptele săvârșite și inculpat, s-ar fi constatat că nu este conturată sub nici un aspect convingerea că realizarea scopului pedepsei este posibilă fără privarea de libertate a inculpatului.
Aceasta deoarece gradul de pericol social sporit al infracțiunilor săvârșite de inculpat este reflectat, pe de o parte, de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor cât și de modalitatea efectivă de săvârșire a acestora.
În ce privește modalitatea efectivă de săvârșire, instanțele trebuia să țină cont de faptul că inculpatul, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate în vârstă de 62 de ani fără posibilități de apărare, unde, prin violență, a încercat să întrețină relații sexuale cu aceasta.
Inculpatul a acționat în această manieră întrucât cunoștea interiorul locuinței persoanei vătămate și faptul că aceasta locuiește singură întrucât a lucrat în gospodăria acesteia.
Este de menționat faptul că pentru aod etermina pe partea vătămată să întrețină relații sexuale cu el, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico legal nr. 4368/Ia/1931 din 18 decembrie 2006 (aflat la fila 18 din dosarul de urmărire penală).
De asemenea, inculpatul prin amenințări și lovirea părții vătămate, a determinat-o pe aceasta să-i dea suma de bani pe care o avea în casă.
Toate aceste împrejurări constituie elemente care conferă faptelor, în concret, un grad ridicat de pericol social și, în consecință, aplicarea unei pedepse privative de libertate.
În cazul dat, numai o pedeapsă cu modalitatea de executare privativă de libertate poate duce la reeducarea inculpatului și poate răspunde scopului stabilit de art. 52 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și partea civilă, se vor casa și modifica decizia penală nr. 56/A din 25 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR și sentința penală nr. 194 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita în sensul că se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.86/1, 86/3 și art. 71 alin. ultim Cod penal și se va dispune ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie executată prin privare de libertate, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și de partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr. 56/A din 25 februarie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR și a sentinței penale nr. 194 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.86/1, 86/3 și art. 71 alin. ultim Cod penal și dispune ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie executată prin privare de libertate, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală îl obligă pe inculpat să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
în concediu de odihnă,
semnează președintele
completului, -
-.
Red. decizie - /18.06.2008
Jud. apel - C -
Jud. fond -
Tehnodact. 2 ex./18.06.2008,
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Țarcă Gabriela, Pantea Nistor
