Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.39/MP
Ședința publică de la 12 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut În Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.234 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.211 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat ales, conform împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul
Se constată lipsa intimatului parte vătămată, a intimatei parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a intimatei parte responsabilă civilmente.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Avocat depune la dosar o decizie a ÎCCJ, care vizează pedeapsa accesorie, invocat în unul din motivele de recurs - nepunerea în discuție a acestei chestiuni, fiind prezentat și reprezentantului parchetului pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, în susținerea motivelor de recurs, arată că acestea vizează două chestiuni distincte și anume, un prim motiv vizează neschimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire, considerând că există un dubiu puternic asupra săvârșirii acestei infracțiuni, nefiind coroborate cu alte probe, decât cu declarația minorului în cauză, martori nefiind la fața locului. Un alt aspect a vizat modalitatea de executare a pedepsei.
Al doilea motiv pe care la vizat în recurs, a fost chestiunea pe care instanța de apel a avut-o în vedere din oficiu privind aplicarea pedepsei accesorii inculpatului. La instanța de fond se hotărâse neaplicarea pedepsei prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a 2 -a și lit.b cod penal. Instanța de apel, din oficiu, a constatat că a greșit instanța de fond când nu a aplicat o asemenea pedeapsă accesorie. A invocat nepunerea în discuție a părților a acestor chestiuni, respectiv hotărârea asupra aplicării pedepsei accesorii.
Revine cu privire la primul motiv, care vizează neschimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire, considerând că nu s-a dovedit existența scopului însușirii pe nedrept și, ca atare, urma să se schimbă această încadrare juridică, iar al doilea aspect privind modalitatea de executare a pedepsei având în vedere persoana inculpatului, modul de săvârșire a infracțiunii, considerând că este mai potrivită aplicarea art.81 sau art.861cod penal ca modalitate de executare a pedepsei.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire sau alte violențe, întrucât ar lipsi scopul însușirii pe nedrept, din modalitatea concretă de comitere a faptei, din declarațiile părții vătămate, ale părinților acestui minor de 8 ani, fac ca încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu și prin hotărârile pronunțate la acest moment să fie corect stabilită, inclusiv stabilirea locului nepublic sau public. Ca modalitate de executare urmează ca instanța să aprecieze, însă având în vedere că partea vătămată este un minor de 8 ani și, în funcție de urmarea imediată a faptei, consecințele reale ale acesteia, leziunile suferite, apreciază că toate instanțele care au administrat nemijlocit toate probatoriile și au avut în vedere și poziția procesuală a inculpatului au ales cea mai adaptată, persoanei inculpatului, modalitatea de executare a pedepsei.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, consideră că fapta comisă de el are o încadrare juridică greșită, nu l-a tâlhărit pe partea vătămată, doar l-a împins, acesta nu a avut nici o rană deschisă care să necesite atâtea zile de îngrijiri medicale.
E A,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prin sentința penală nr.128/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a hotărât:
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute in rechizitoriu,dinart. 211 alin. 1 si 2 lit. c pen.inart. 180 alin. 2.pen. formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Conf. art. 334.proc.pen. s- schimbat încadrarea juridica a faptei reținute in rechizitoriu in sarcina inculpatului,dinart. 211 alin. 1 si 2 lit. c pen.inart. 211 alin. 1.pen.
In baza art. 211 alin. 1.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. c pen. a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, nascut la data de 06.07.1981, in mun. Constanta, cetatean R, studii 8 clase, fara ocupatie si fara loc de munca, necasatorit, fara copii minori, stagiul militar satisfacut, fara antecedente penale, cu domiciliul in Constanta,-, - 7,. 30, jud. Constanta, -, lapedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni inchisoare,pentru savarsirea infractiunii de talharie.
Conf. art. 88.pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre, durata reținerii si a arestării preventive de la data de 26.08.2007 la zi.
In baza art. 350.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conf. art. 14, 17 si 346.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 Ron către partea civila, prin reprezentant legal, cu titlu de daune morale.
In baza art. 15 si 346.proc.pen. au fost respinse ca tardiv formulate pretențiile civile ale părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgenta Constanta.
In baza art. 191 alin. 1.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 Ron cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 26.08.2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice într-un bar din zona În continuare, s-a deplasat în zona Casei de Cultură, din mun. C, până în dreptul - 19,. B, de pe. 1, unde intenționa să înnopteze, plecat fiind de la domiciliu, în urma unor certuri cu părinții.
Concomitent, în fața scării blocului se afla minorul, în vârstă de 8 ani, care urma să pătrundă în bloc, pentru a duce în apartamentul de la etajul 10, unde locuia cu mama sa, aparatul MP 3 player, pe care îl avea în acele momente asupra sa.
De menționat că minorul era așteptat în mașina oprită în fața scării blocului respectiv de mama sa, numita, precum și de prietenul acesteia, martorul, cei 3 urmând, la întoarcerea minorului, să își continue plimbarea.
În acest sens, instanța reținut că mama minorului i-a deschis acestuia ușa scării blocului, acționând sistemul prevăzut cu interfon, întorcându-se, apoi, la mașină, în scară pătrunzând, iar în urma sa, inculpatul.
Cât timp așteptau venirea liftului, minorul, ca urmare a solicitării inculpatului, i-a înmânat pentru a studia aparatul MP 3 player, pe care îl avea asupra sa.
La sosirea liftului, minorul a deschis ușa cabinei, moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu mâna la nivelul feței, în zona ochiului stâng, și l-a împins în cabina liftului, intenționând să fugă cu aparatul asupra sa.
de țipetele copilului său, la intrarea în bloc ajunsese, între timp, mama acestuia, numita, pe care inculpatul a împins-o, reușind să iasă din bloc.
De menționat că, din cauza precipitării de a-și asigura scăparea, inculpatul a abandonat în scara blocului bunul sustras.
În continuarea, după părăsirea locului faptei, inculpatul a fost urmărit de către martorul, printre blocuri, în direcția Pieței Balada, fiind prins și reținut de martor, până la sosirea organelor de poliție, la intersecția bdului. 1 2. cu str.
De precizat că martora, vecina de la parterul blocului, de zgomotele produse, a ieșit din locuința sa pentru a vedea ce se întâmplă, descoperind, cu această ocazie, aparatul în dreptul ușii de acces în bloc. Aparatul a fost restituit, astfel, părții vătămate.
Inculpatul a fost audiat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești. Astfel, dacă, inițial, a recunoscut că a primit aparatul de la minor, pentru a-l studia, inculpatul intenționând să și-l însușească, sens în care l-a și lovit pe, ulterior, a retractat aceste declarații, arătând că nu a intenționat să sustragă bunul, ci doar să se uite la el. A mai arătat inculpatul că, din cauza reacției copilului, de a țipa, s-a speriat și el și a împins minorul, fugind.
Întrebat fiind, inculpatul nu a putut oferi o explicație plauzibilă pentru leziunile traumatice, constatate medico-legal, cauzate părții vătămate, apreciind că din gestul său, de împingere, nu puteau rezulta traume atât de însemnate.
Instanța să cenzurat poziția inculpatului, expusă anterior, ca fiind nesinceră și nepertinentă. De asemenea, în sensul art. 69.proc.pen. aceasta nu s-a coroborat cu faptele și nici cu împrejurările ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel, concluziile celor 2 rapoarte de constatare medico-legală nr. 535/LR/27.08.2007, respectiv nr. 535/LR/11.09.2007, eliberate de C, sunt relevante sub aspectul forței fizice angajate de inculpat asupra unui minor în vârstă de 8 ani: tumefacție intersprâncenoasă, echimoză palidă, violacee, hiperemie conjunctivală accentuată, pleoape tumefiate, edematiate, contuzie forte stâng, keratită posttraumatică. Zilele estimate inițial, de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, s-au prelungit la 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
A fost aprecierea instanței că acțiunea agresivă, intenționată, a inculpatului, constând în aplicarea unei lovituri în zona feței, a fost cauza indubitabilă de producere a leziunilor traumatice. Orice alt gest, de o intensitate redusă, "împingerea" alegată de, nu ar fi avut asemenea consecințe. Mai mult decât atât, mama minorului a relatat că l-a auzit pe fiul său spunând că a fost lovit de către inculpat, iar martorii audiați în cauză ( 77 și 106 dosar fond ) au confirmat că, la data respectivă, copilul plângea, prezentând o tumefiere a feței.
Pe de altă parte, a fost convingerea instanței că scopul urmărit de inculpat este stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil. Acesta nu a fost reprezentat de admirarea aparatului minorului, ci de dorința de sustragere și însușire a acestuia. Astfel, minorul i-a remis aparatul de bună voie, pentru ca inculpatul să se poată uita la el. În acest moment, manifestând, a apreciat instanța, o intenție repentină, spontană, inculpatul a decis să nu mai restituie proprietarului bunul.
Profitând de locul unde se aflau, de faptul că minorul era neînsoțit, precum și de venirea liftului, inculpatul a împins partea vătămată în lift, lovind-o concomitent. Astfel, urma să își asigure păstrarea bunului și să părăsească locul faptei. Doar intervenția rapidă a mamei și a martorului au făcut ca inculpatul să abandoneze bunul în scara blocului și ca acesta să fie prins.
Așadar,a fost convingerea instanței de fond că ne aflăm în prezența tezei a II - aaa rt.211 alin. 1.pen. respectiv luarea unui bun mobil din posesia altuia, fără consimțământ, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, urmată de întrebuințarea de violențe (în accepțiunea art. 180 alin. 2.pen.), pentru păstrarea bunului furat și pentru asigurarea scăpării autorului.
A fost irelevantă împrejurarea că bunul a fost abandonat la locul faptei. El a fost scos din posesia părții vătămate (în modalitatea arătată) - acțiunea principală, scop -, fiind exercitate violențe, pentru păstrarea bunului și pentru scăparea autorului - acțiunea secundară, mijloc, ceea ce conferă caracter complex activității infracționale a inculpatului.
S- precizat și că violența exercitată asupra minorului a fost efectivă și a avut, în mod cert, pentru considerentele anterioare, aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu,dinart. 211 alin. 1 și 2 lit. c pen.înart. 180 alin. 2.pen. formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Cu privire la încadrarea faptei inculpatului în alin. 2 lit. c al art. 211.pen. s-au făcut o serie de precizări.
Astfel, în cadrul cercetării judecătorești, a rezultat că ușa scării blocului era prevăzută cu interfon. Coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale părții vătămate minore (date în cursul urmăririi penale), instanța a reținut că, la data faptei, interfonul era funcțional, minorului însuși fiindu-i facilitat accesul în bloc de către mama sa, care i-a deschis ușa. În aceste condiții, inculpatul a urmat partea vătămată în scara blocului.
Alte aspecte pertinente, în referire la această împrejurare, nu au putut fi stabilite.
În consecință, interpretând dubiul care subzistă în cauză în favoarea inculpatului, având în vedere, ca principiu de drept, starea normală, obișnuită de fapt, respectiv funcționalitatea interfonului, instanța a constatat că locul săvârșirii faptei - scara de bloc prevăzută cu interfon, așadar un loc păzit, care nu este întotdeauna accesibil publicului, nu se circumscrie noțiunii de loc public, conform art. 152.pen.
În aceste condiții, conf. art. 334.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului,dinart. 211 alin. 1 și 2 lit. c pen.înart. 211 alin. 1.pen.
Pentru toate considerentele de mai sus, este aprecierea instanței că inculpatul a săvârșit fapta expusă anterior, prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, intenția directă, calificată prin scop, prevăzând și urmărind rezultatul produs în urma acesteia, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a pen.
În consecință, fapta inculpatului care, la data de 26.08.2007, în timp ce se afla în. Ba- 19, de pe. 1 2. nr. 33, l-a deposedat pe minorul, în vârstă de 8 ani, de un aparat MP 3 player, prejudiciul material fiind recuperat, exercitând violențe asupra minorului pentru păstrarea bunului și pentru asigurarea scăpării, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1.pen.
Fiind dovedite existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, în temeiul art. 345 alin. 2.proc.pen. instanța a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen.
Astfel, instanța a luat act de poziția procesuală nesinceră și oscilantă, adoptată de către inculpat, precum și de faptul că, nici cu ocazia acordării ultimului cuvânt, acesta nu părea să conștientizeze gravitatea faptei comise (percepându-se pe sine însuși ca o victimă a unor circumstanțe nefaste, și care nu a comis nici faptă de natură penală); totuși, văzând că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, văzând înscrisurile în circumstanțiere depuse, precum și concluziile favorabile ale referatului de evaluare, instanța va reține în beneficiul acestuia circumstanța atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. 2.pen. cu consecința coborârii pedepsei ce s- aplicat sub minimul special prevăzut de lege.
Cu toate acestea, având în vedere limitele de pedeapsă, închisoare de la 3 la 18 de ani, gradul ridicat de pericol social al faptei, relevat de modalitatea de săvârșire a faptei de către inculpat (într-o scară de bloc, asupra unui minor lipsit de supraveghere și apărare), instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia, în regim de deținere.
Conf. art. 88.pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre, durata reținerii și a arestării preventive de la data de 26.08.2007 la zi.
În baza art. 350.proc.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
n ceea ce privește interzicerea, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c pen. instanța a constatat, în baza art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitateade planoa acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de C încauza Hirst Marii Britanii.
Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea, absolută, automată și discreționară, a drepturilor electorale, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prev. de art. 3 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul la alegeri libere.
În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe, în temeiul dreptului intern; intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetățenești, fie pe cale legislativă, fie pe calea judiciară a individualizării sancțiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile și pertinente, ținând de natura sau de gravitatea faptelor penale săvârșite.
Pe cale de consecință, instanța nu făcut aplicabilitatea art. 64 alin. 1 lit. a pen. constând în interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
De asemenea, față de împrejurarea că dreptul prev. la lit. baa celuiași articol (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) nu poate fi interzis decât ca urmare a interzicerii dreptului prev. la lit. a, precizat, instanța nu a dat relevantă juridică, nici sub acest aspect, articolului luat în discuție.
În ceea ce privește drepturile prev. la lit. c, d și e ale art. 64.pen. (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; drepturile părintești; dreptul de a fi tutore sau curator), văzând cele statuate de C în cauzele Cumpănă și Mazăre României, respectivși Pârcălab României,în temeiul acelorași texte legale amintite anterior, precum și al art. 71 alin. 2.pen. nu a dispus interzicerea, cu titlu de pedeapsă accesorie, nici a acestor drepturi.
Pe latura civilă a cauzei, partea vătămată minoră, prin reprezentant legal, nu a formulat pretenții civile, prejudiciul material fiind recuperat.
Spitalul Clinic Județean de Urgență Caf ormulat pretenții civile, în cuantum de 720 Ron ( 74 - 75 dosar fond).
Constatând că aceste pretenții civile au fost formulate de abia la termenul din 11.01.2008, ulterior citirii actului de sesizare, în baza art. 15 și 346.proc.pen. a respins ca tardiv formulate pretențiile civile ale părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C, rămânând acesteia calea unei acțiuni separate la instanța civilă.
Văzând dispozițiile imperative ale art. 17 alin. 3.proc.pen. instanța a apreciat că nu este ținută de renunțarea la acțiunea civilă, făcută de către reprezentantul legal în numele minorului. În consecință, deliberând asupra cauzei în ansamblul ei, a dispus asupra reparării prejudiciului moral încercat de partea vătămată.
Conf. art. 14, 17 și 346.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 Ron către partea civilă, prin reprezentant legal, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului declarat de procuror s-a criticat, în primul rând, schimbarea încadrării juridice, susținându-se că din probele administrate în cauză rezultă că infracțiunea a fost comisă în loc public.
A doua critică a vizat individualizarea pedepsei, arătându-se că în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, care să răspundă cerințelor prev. de art.52 Cod.pen.
În apelul inculpatului s-a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât inculpatul nu a avut intenția de a-și însuși bunul, făcându-se astfel vinovat doar de săvârșirea infracțiunii de lovire.
În subsidiar, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, a arătat că nu se poate reține că a fost comisă în loc public, impunându-se schimbarea încadrării juridice în acest sens.
O altă critică a vizat modalitatea de executare a pedepsei, susținându-se că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.
Prin decizia penală nr.234 din 5.05.2008, Tribunalul Constanțaa admis, ca fondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚA împotriva sentinței penale nr.128/12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
A desființat sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.71 Cod.pen.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod.proc.pen.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.128/12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.383 alin.11Cod.proc.pen. rap. la art.350 alin.1 Cod.proc.pen.
A menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
În baza art.383 alin.2 Cod.proc.pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la data de 12.02.2008 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen.
A obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva deciziei penale nr. 234 din 5.05.2008 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr. 128/12.02.2008 a Judecătoriei Constanțaa declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate vizează:
- greșita încadrare juridică a faptei dedusă judecății în tâlhărie în loc de lovire, considerând că există un dubiu asupra săvârșirii infracțiunii, nefiind coroborate cu alte probe, decât cu declarația minorului în cauză;
- greșita aplicare a pedepsei accesorii prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, instanța constată următoarele:
Pe baza materialului probator administrat în cursul procesului penal, instanțele au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei comise de inculpat.
În cauză, nu se justifică schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 în art.180 alin.2 cod penal, pentru motivele temeinic analizate de instanța de fond și însușite de curtea de apel.
Recursul este întemeiat însă cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii prev. de disp.art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
Potrivit art.71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicea drepturilor prev. de art.64 lit.a - c cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Instanța poate dispune și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.d-e cod penal ținând seama de gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
CEDO în cauza HIRST contra Regatului Unit al Marii Britanii a statuat că interzicerea absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, constituie o încălcare a art.3 din Protocolului I la CEDO potrivit căruia . Părți Contractante se angajează să organizeze la intervale rezonabile alegeri libere cu vot secret, în condiții care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Conform jurisprudenței CEDO, dreptul de a alege poate fi interzis numai în măsura în care are legătură cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și circumstanțele speței impun această ingerință în drepturile civile ale persoanei.
În prezenta cauză, instanța de apel a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, fără însă a pune în discuția părților în contradictoriu aplicarea acestei pedepse după examinarea împrejurării dacă interdicția este necesară și, dacă respectă principiul proporționalității măsurii de limitare a drepturilor fundamentale de a alege și a fi ales, conform jurisprudenței CEDO și a ÎCCJ.
Într-o atare situație, recursul inculpatului este fondat și, în baza art. 38515pct.2 lit.d cod pr.penală cu referire la art.3859pct.14 cod pr.penală, urmează a fi admis, a se casa decizia penală a Tribunalului Constanța și, rejudecând a se înlătura aplicarea art.71 cu referire la art.64 alin.1 teza a II-a lit.a și b cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d cod pr.penală cu referire la art.3859pct.14 cod pr.penală,
Admite, ca fondat, recursul formulat de inculpatul - deținut În Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.234 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, casează decizia penală a Tribunalului Constanța și, rejudecând dispune:
- înlătură aplicarea art.71 cu referire la art.64 alin.1 teza a II-a lit.a și b cod penal.
Menține celelalte dispoziții.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.
Președinte, Ptr.Judecător,
- - - - -, conform
art.312 cod pr.penală semnează
Președinte de complet,
- -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref.
2 ex./23.06.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
