Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.412
Ședința separată din 19 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.153/A din 20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință separată s-au prezentat s-au prezentat recurentul-inculpat - asistat de av.of., și intimata-parte responsabilă civilmente, lipsă fiind intimatul-parte responsabilă civilmente.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
A fost identificat recurentul-inculpat - CNP -, fiul lui și, domiciliat în B, Str.- -.53/A/3, județul B, care a prezentat seria - nr.-, eliberat de Poliția B la 11.09.2003.
Recurentul-inculpat a arătat că își retrage recursul.
Nefiind alte cereri, s-a dat cuvântul părților.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat a se lua act de declarația acestuia de retragere a recursului.
Intimata-parte responsabilă civilmente, a solicitat de asemenea a se lua act de retragerea recursului.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat a se lua act de retragerea recursului.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat a se lua act că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva hotărârii 153/A din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2434/2007 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosar nr-, s-a dispus:
In temeiul art.101 Cod penal raportat la art.102 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.l, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, fiul lui și al lui a, născut la data de 12.10.1990 în B, domiciliat în B,-/C/15, județul B, cetățean român, CNP - -, fără antecedente penale, măsura educativă MUSTRARE.
În temeiul art.101 Cod penal raportat la art.102 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.l, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, fiul lui G și al lui, născut la data de 05.08.1990 în B, domiciliat în B,-/B/4, județul B, cetățean român, CNP - -, fără antecedente penale, măsura educativă MUSTRARE.
În temeiul art.101 Cod penal raportat la art.102 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.l, alin.2 lit.c, alin.21lit a Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 11.07.1989 în B, domiciliat în B,-/A/3, județul B, cetățean român, CNP - -, fără antecedente penale, măsura educativă MUSTRARE.
În temeiul art.487 Cod procedură penală coroborat cu art.102 Cod penal, s-a procedat la aducerea la îndeplinire a măsurii educative, prin dojenirea minorilor, arătarea pericolului social al faptei săvârșite, sfătuirea minorilor să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-li-se totodată atenția că, dacă vor săvârși din nou o infracțiune, se va lua față de ei o măsură mai severă sau li se va aplica o pedeapsă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 80 lei ce nu folosește la despăgubirea cumpărătorului de bună credință.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
La data de 26.09.2006, în jurul orei 8,30, partea vătămată se deplasa prin Parcul din municipiul B, cu intenția de a se îndrepta spre școală. În această zonă se afla și învinuitul împreună cu învinuitul. In momentul în care a văzut-o pe partea vătămată, învinuitul s-a deplasat înspre acesta și i-a solicitat să-i dea telefonul mobil pentru a-și transfera niște melodii de pe acest telefon, pe al său. Partea vătămată a scos telefonul mobil, marca LG M 4410, iar la vederea acestuia învinuitul i 1-a smuls efectiv din mână. La insistențele repetate ale părții vătămate de a-i înapoia telefonul mobil, învinuitul a amenințat-o pe aceasta că dacă nu renunță la solicitarea sa, va apela la violențe. Considerând că nu are nici o șansă să-i fie înapoiat bunul sustras, minorul parte vătămată a renunțat la încercarea de recuperare a telefonului mobil și s-a deplasat spre cea mai apropiată secție de poliție pentru a anunța faptul că a fost victima infracțiunii de tâlhărie.
La scurt timp după însușirea bunului de către învinuitul la locul faptei a sosit și învinuitul, care a declarat că nu a participat sub nici o formă la săvârșirea infracțiunii și că, în momentul în care a ajuns la locul faptei, învinuitul se afla deja în posesia telefonului mobil, dar că a fost de față în momentul în care autorul a amenințat-o pe partea vătămată că va apela la violențe dacă nu renunță la solicitarea de înapoiere a telefonului mobil. Declarația învinuitului minor a fost confirmată și de către celălalt învinuit, numitul, care declară, la rândul lui, că nu au avut nici o înțelegere prealabilă pentru a-i sustrage telefonul mobil părții vătămate. De altfel, în timpul săvârșirii infracțiunii, învinuitul a declarat că, deși a fost de față în momentul săvârșirii faptei, nu l-a ajutat sau îndemnat pe învinuitul să sustragă telefonul mobil și nici nu a amenințat-o pe partea vătămată.
Partea vătămată i-a recunoscut pe cei trei învinuiți după fotografii, conform planșelor fotografice aflate la filele 22-25 din dosar urmărire penală.
Având în vedere faptul că, atât învinuitul, cât și învinuitul participarea la săvârșirea acestui act material al infracțiunii, nu s-a putut proba dacă a existat cu adevărat o înțelegere prealabilă, pentru aod eposeda pe partea vătămată de bunul sustras. Pe de altă parte, declarațiile celor doi învinuiți concordă în mare parte, fiind constanți atât în momentul confruntării, cât și în momentul audierii în calitate de învinuiți, în sensul că nu au avut nici o formă de participatie penală, în vederea săvârșirii acestui act material.
Învinuiții au fost confruntați atât între ei cât și cu partea vătămată, au declarat aspectele enunțate mai sus și au precizat că, după săvârșirea infracțiunii au plecat împreună de la locul faptei și au valorificat telefonul mobil, obținând suma de 240 lei de la numitul, căruia nu i-au spus despre proveniența bunului, sumă de bani pe care au cheltuit-o împreună, cumpărându-și țigări, sucuri, diverse produse alimentare.
La data de 27.09.2006, în jurul orei 11,30, cei trei învinuiți se aflau pe str.9 - din municipiul B, în dreptul imobilului cu nr.80, moment în care au văzut-o pe partea vătămată, în vârstă de 12 ani, ieșind din scara blocului.
În baza unei înțelegeri prealabile între cei trei învinuiți, învinuitul a împins-o pe partea vătămată înapoi în scara blocului din care ieșise, ceilalți doi învinuiți rămânând în fața ușii de acces în scara blocului. La scurt timp, au pătruns și ceilalți doi învinuiți în scara blocului.
Învinuitul i-a pretins părții vătămate suma de 1 leu, dar aceasta i-a spus că nu are suma solicitată, dar a scos din buzunar suma de 22 lei pe care i-a dat-o învinuitului. învinuitul nu s-a mulțumit însă doar cu suma de bani și, în prezența celorlalți doi învinuiți, care îi asigurau paza, i-a sustras părții vătămate din buzunar și un telefon mobil marca Nokia 6230. Minorul, parte vătămată, i-a solicitat învinuitului să-i restituie telefonul mobil, continuând să insiste pentru înapoierea bunului chiar și după ce învinuiții au părăsit locul săvârșirii infracțiunii. Învinuitul, deranjat de insistențele minorului, l-a amenințat că va apela la violențe în situația în care nu renunță la solicitarea sa și 1-a mai împins o dată, partea vătămată deplasându-se plângând spre domiciliu.
După săvârșirea faptei, cei trei învinuiți i-au vândut numitului telefonul mobil, pentru care au obținut suma de 200 lei fără să-i spună despre proveniența bunului. La rândul lui, cumpărătorul a vândut bunul unei persoane necunoscute.
Învinuiții au fost confruntați atât între ei, cât și cu partea vătămată, declarând modul de săvârșire a faptei.
Partea vătămată i-a recunoscut pe cei trei învinuiți după fotografii, conform planșelor fotografice aflate la filele 49-50 din dosarul de urmărire penală, întocmindu-se un proces verbal în acest sens.
Învinuiții au recunoscut și au regretat faptele comise.
Partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal, întrucât prejudiciul a fost recuperat prin restituirea telefonului mobil.
Partea vătămată, în prezența reprezentantului legal, în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 422 ron. Prejudiciul nu a fost recuperat și reprezintă suma de 22 lei, precum și contravaloarea telefonului.
Faptele descrise mai sus se probează cu: plângerile și declarațiile părții vătămate, ale reprezentantului legal al părții vătămate numitul și ale părții vătămate, ale reprezentantului legal al părții vătămate, numitul; procese verbale de conducere în teren, însoțite de planșe fotografice, procese verbale de prezentare pentru recunoaștere a albumului foto, însoțite de planșe fotografice; procese verbale de confruntare; dovezi de predare primire ale bunurilor provenite din infracțiune; declarațiile martorilor,; toate coroborate cu declarațiile învinuiților, și.
Fapta învinuitului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.l, alin.2, lit.c, alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.99 alin.3 Cod penal.
Fapta învinuiților și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.l, alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse, precum și de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de condițiile în care au fost crescuți și în care au trăit, de faptul că în comunitate nu sunt cunoscuți ca niște persoane care să creeze probleme, de faptul că minorii nu prezintă un comportament infracțional structurat, au avut o atitudine sinceră și de regret, în mare parte fapta datorându-se spiritului de "gașcă", apreciind că îndreptarea minorilor poate fi atinsă prin aplicarea unei măsuri educative, măsură îndestulătoare pentru atingerea scopului social al pedepsei.
S-a luat act că părțile vătămate și-au recuperat prejudiciile și nu s-au constituit părți civile.
In cauză a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, invocând netemeinicia sentinței penale atacate, sub aspectul sancționării inculpaților cu măsura educativă a mustrării, neîndestulătoare față de gravitatea faptelor comise.
Prin decizia penală nr.153 din 20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus:
In baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.penală s-a admis apelul declarat de PARCHETUL de pe lingă JUDECĂTORIA BACĂU împotriva sentinței penale nr. 2434/19.11.2007 pronunțata in dosarul nr- al Judecătoriei Bacău cu privire la latura penala a cauzei.
S-a desființat in totalitate sentința atacata sub acest aspect.
S-a reținut cauza spre rejudecare si in fond:
A fost condamnat inculpatul, (cu date de stare civila cunoscute) pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, al. 21lit. a penal cu aplicarea art. 41 al. 2 si 99.penal si art. 74 lit. a, c si 76 lit. c penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Au fost condamnați inculpații si (cu date de stare civila cunoscute) pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, al. 21lit. a penal cu aplicarea art. 99.penal si art. 74 lit. a, c si 76 lit. c penal fiecare la pedeapsa de câte 3 luni închisoare.
I s-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza 2 si lit. b penal pe durata si in condițiile prevăzute de art. 71 al. 2.penal.
In baza art.81 penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicata fiecărui inculpat.
S-a fixat termen de încercare pentru fiecare inculpat de 1 an si 3 luni conform art. 110.penal si li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83.penal.
Potrivit art. 71 al. 5.penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicata fiecărui inculpat.
In baza art. 118 lit. e penal a fost confiscată de la inc. suma de 80 lei ce nu folosește la despăgubirea cumpărătorului de buna credința.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința penală atacată și motivele invocate și din oficiu, Tribunalul constată apelul întemeiat.
Inculpații au efectuat activitatea infracțională în timpul minoratului, la vârsta de 15 sau 16 ani, îndemnați de, având reprezentarea rezultatului socialmente periculos față de faptele comise.
Chiar dacă la fapta din data de 16.09.2006, inculpaților și nu le-a fost reținută vinovăția, aceștia au conștientizat conduita antisocială a inculpatului.
Participarea lor la sustragerea sub amenințare de a doua zi, chiar și numai în forma complicității, denotă acceptarea cu ușurință a activității infracționale, necesitând o sancțiune penale mai aspră, care să realizeze scopul educativ preventiv în conștiința inculpaților.
Pe de altă parte, inculpatul este cunoscut în mediul școlar din care a făcut parte, ca un elev ce nu acceptă rigorile unui comportament impus, o pedeapsă penală fiind cu atât mai mult necesară în cazul său.
De altfel, deși prima instanță face vorbire de individualizarea pedepselor și de scopul lor, aplică inculpaților o măsură educativă, iar calitatea de învinuiți atribuită celor 3 este în mod evident, o eroare de transcriere.
De asemenea, reținerea ca o împrejurare atenuantă a răspunderii penale a "spiritului de gașcă", îi poate îndreptăți pe inculpați să consideră că pluralitatea de infractori constituită, le este chiar benefică, nicidecum antisocială.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.100 pen. instanța de apel a apreciat că reeducarea inculpaților și reintegrarea lor în societate, nu poate avea loc fără aplicarea unei pedepse cu închisoare, într-un cuantum redus, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, care să constituie amenințare suficient de gravă că, în cazul unor noi infracțiuni, executarea efectivă este obligatorie. Prim urmare, s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, după admiterea apelului procurorului, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. și rejudecarea laturii penale a cauzei.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul, fără a arăta în scris motivele cererii sale.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel reține următoarele:
Prezent la termenul de azi în instanță, recurentul a declarat că își retrage recursul declarat împotriva deciziei penale nr.153 din 20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, solicitând instanței a se lua act de manifestarea sa de voință.
Potrivit dispozițiilor art. 369 raportat la art. 385/4 Cod pr.penală, oricare dintre părți, poate până la rămânerea definitivă a hotărârii să renunțe la calea de atac promovată.
Retragerea recursului dezinvestește de la sine instanța sesizată prin declarația de recurs, care nu are altceva de făcut decât să ia act de manifestarea de voință a părții, fără a mai proceda la cercetarea fondului cauzei (respingere de flano).
Față de cele mai sus reținute, în baza textelor legale menționate, Curtea de Apel va lua act de retragerea recursului potrivit dispozitivului prezentei.
Cheltuielile judiciare provocate de cererea de recurs vor fi suportate de persoana care și-a retras recursul (art. 192 alin. 2 Cod pr.penală).
Văzând și dispozițiile art. 189 Cod pr.penală, raportat la art. 69 alin. 1 din Legea 5/1995;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.369 al.1 raportat la art.385/4 Cod pr.penală ia act că recurentul-inculpat și-a retras recursul declarat împotriva deciziei penale nr.153 din 20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile speciale ale, cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art.192 al.2 Cod pr.penală, obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent. Șt.
Red.dec. apel - /
Red.dec. recurs -
Tehnored. - - 2 ex.
25/27.06.2008
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Bogdan Adrian, Ștefan
