Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.750/2009
Sedința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
- - - -JUDECĂTOR 3: Oana
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 258/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în substituirea avocatului, apărător desemnat din oficiu și partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul recurent solicită în probațiune încuviințarea probei testimoniale, respectiv audierea martorului Precizează că nu cunoaște partea vătămată.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, față de prezenta cale de atac învederează că lasă la aprecierea instanței cererea în probațiune formulată.
Reprezentantul parchetului învederează că raportat la calea de ataca a recursului, cererea privind administrarea probei testimoniale nu poate fi primită.
Instanța, deliberând, respinge ca inadmisibilă cererea privind încuviințarea probei testimoniale formulată de inculpatul recurent, având în vedere calea de atac a recursului în care se află prezenta cauză. Cele invocate de inculpatul recurent se vor considera motive de recurs.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și se trimite cauza spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului și stabilirii unei încadrări corecte a faptei.
Precizează că inculpatul contestă încadrarea juridică faptei de tâlhărie, arătând că fapta sa constituie infracțiunea de furt calificat.
În subsidiar solicită a se proceda la o reapreciere a probelor și având în vedere sinceritatea sa precum și împrejurarea că a recuperat prejudiciul a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință a se reduce cuantumului pedepsei aplicate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată.
Învederează că în cauză nu sunt motive de casare a hotărârii atacate, avându-se în vedere împrejurarea că partea vătămată a fost reaudiată, aceasta relatând că bunurile i-au fost sustrase prin violență. Mai precizează că a fost pusă în discuția părților încadrarea juridică a faptei, stabilindu-se cu certitudine de către instanțe că aceasta constituie infracțiunea de tâlhărie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că dacă nu se audiază martori în cauză nu-și poate dovedi nevinovăția.
Solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 417/2009, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul la:
- 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1 și 2 lit. c pen. cu aplic. art. 37 lit. a și b pen.
În baza art. 61 pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului cu privire la restul de 540 zile închisoare rămas neexecutat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen.nr.2124/20.11.2006 a Judecătoriei Deva, iar în baza art. 39 alin.2 pen. a contopit restul mai sus menționat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare.
A interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II- a și lit. b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 pen.
În baza art. 350 pr.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia arestării preventive începând cu data de 30.04.2009 și până la data de 7.07.2009, data pronunțării prezentei sentințe.
În baza art. 14 lit.b și 346 pr.pen. rap. la art. 998 civ. a obligat inculpatul la 1.327 lei și 50 de Euro despăgubiri civile către partea civilă din care suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 pr.pen. a obligat inculpatul la 650 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a stabilit să fie plătităanticipat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 29.04.2009, în jurul orei 19, lucrătorii postului de poliție TF au fost sesizați prin apelul unic de urgență 112, că în trenul personal nr.2712 care circula pe ruta -, la halta din, o persoană care călătorea în acest tren, a fost deposedată prin violență, de un portmoneu în care avea acte și bani. Lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului, au identificat victima în persoana părții vătămate, care, a reclamat verbal și apoi în scris, că a fost lovit de un tânăr în compartimentul în care se afla și apoi deposedat de portofelul în care avea 650 lei,100 euro, cartea de identitate și alte acte.
În timp ce se deplasau spre postul de poliție, în urma descrierii făcute de partea vătămată, a fost identificat autorul faptei în persoana inculpatului (proces verbal 12-13).
S-a constatat în fapt că, în data de 29.04.2009, în jurul orei 1845, partea vătămată s-a urcat în trenul personal 2712, în stația P, pentru a se deplasa la domiciliul său din. În tren a urcat și inculpatul, însoțit de martorul A, așezându-se în același compartiment cu partea vătămată. La scurt timp după pornirea trenului, a venit în compartimentul respectiv controlorul, cu care inculpatul și martorul au avut o discuție contradictorie, întrucât cei consumau băuturi și fumau în compartiment, împrejurare în care, partea vătămată a plecat din compartimentul respectiv, într-un alt compartiment. A fost urmat de către inculpat și la un moment dat, inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul mobil pentru a suna o cunoștință. Partea vătămată i-a dat telefonul, după discuția purtată cu cineva, inculpatul i l-a restituit, moment în care a văzut că partea vătămată are un portmoneu în buzunarul interior al hainei. Când trenul s-a apropiat de stația, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată și i-a sustras din buzunar portmoneul în care acesta avea acte și suma de 650 lei și 100 de Euro(79), după care a coborât din tren și a fugit. Partea vătămată a coborât și el din tren, a fugit inițial după inculpat, dar acesta a fugit prin grădinile din apropiere, partea vătămată renunțând să îl mai urmărească, și anunțând organele de poliție. În timp ce se deplasau spre P, între localitățile și, partea vătămată l-a observat pe inculpat pe DN 66, iar cu ocazia percheziției corporale făcute asupra inculpatului, s-au găsit asupra sa suma de 323 lei și 50 de Euro, sumă ce i-a fost apoi restituită părții vătămate.(16-19 și 32).
Inculpatul a recunoscut că i-a sustras părții vătămate portmoneul din buzunarul hainei, dar susține că nu l-a lovit(81) ci doar i-a smuls portmoneul din buzunar. Și în această variantă a inculpatului, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1 și 2 lit.c pen. pentru care acesta va răspunde penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța de fond a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei, frecvența acestui gen de infracțiuni din ultima perioadă din, limitele pedepsei, împrejurările concrete în care a comis fapta, persoana inculpatului care a recunoscut fapta, dar are și un cazier "bogat", fiind anterior condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru tâlhărie(41).
Inculpatul este recidivist în condițiile art. 37 lit.a pen. față de ultima pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată acestuia prin sent.pen.nr.2124/20.11.2006 a Judecătoriei Deva, din care s-a liberat condiționat la data de 5.02.2008, cu un rest neexecutat de 540 zile închisoare(44). A comis fapta din cauza de față în termenul liberării condiționate.
Instanța de fond a revocat liberarea condiționată a inculpatului cu privire la restul mai sus menționat, pe care, în baza art. 39 alin.2 pen. l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Inculpatul este recidivist și în condițiile art. 37 lit.b pen. față de condamnările anterioare celei din anul 2006.
Ca o consecință a condamnării s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a și lit. b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 pen.
Cu privire la inculpat a fost luată măsura arestării preventive la data de 30.04.2009. În baza art. 350 pr.pen. instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 30.04.2009 și până la data de 7.07.2009, data pronunțării prezentei sentințe.
Cu privire la latura civilă a cauzei:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 327 lei și 50 de euro, precizând că din suma totală de 650 lei și 100de euro, i-a fost restituită suma de 323 lei și 50 de euro, găsită asupra inculpatului, și cu suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost de acord doar în parte cu plata sumei solicitate, respectiv doar cu suma de 128 lei, declarând că doar această sumă o avea partea vătămată în portmoneu, precizând că restul sumei îi aparținea lui.
Susținerea inculpatului nu poate fi privită ca reală de către instanță, deoarece inculpatul a dat 3 versiuni diferite asupra provenienței banilor, despre care spune că îi aparțineau. Inițial a declarat că, suma de bani o avea dintr-un împrumut de la BRD, făcut în data de 14.04.2008(13 și 34), susținând acest lucru și în declarația dată în fața instanței cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă(7dos- atașat la prezentul dosar).
În declarația dată la procuror(50) arată că suma a dobândit-o din lucrări ocazionale în construcții și o parte ar fi primit-o de la călugării mănăstirii, pentru ca, în fața instanței (81) să declare că suma provenea din vânzarea unui telefon mobil în acea zi, o parte din sumă schimbând-o în euro. Toate aceste versiuni întăresc convingerea instanței asupra nesincerității inculpatului, motiv pentru care, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 327 lei și 50 de euro către partea civilă, sumă sustrasă din portmoneul acestuia, precum și la 1.000 lei pretinsă de partea vătămată cu titlu de daune morale. Având în vedere modul concret în care a acționat inculpatul, faptul că în mod cert, prin modul de acțiune acesta i-a creat o stare de temere și disconfort psihic părții vătămate, instanța a apreciat ca justificată această cerere.
Împotriva acestei sentințe a înaintat apel, în termen, inculpatul.
În susținerea orală a apelului, inculpatul a solicitat admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiune de tâlhărie, în infracțiune de furt calificat, susținând că nu a fost lăsat să-și dovedească nevinovăția - prin respingerea cererilor în probațiune formulate, iar instanța de fond l-a condamnat pe baza unei declarații dată de un martor care l- văzut la gară și pe care, personal, nu-l cunoaște.
Prin decizia penală nr. 258/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.417/2009 a Judecătoriei Petroșani, județul
A obligat pe apelant să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.381 rap.la art.la art.350 al.1 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului și conform art.88 Cod penal deduce din pedeapsă timpul executat în reținere și arestare preventivă de la 30.04.2009 până la 15.10.2009.
Onorarul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, s-a stabilit a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt comisă de inculpat, raportat la probațiunea administrată și a realizat o justă încadrare juridică dată faptelor.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, s-a constatat că prima instanță a analizat în mod obiectiv prevederile art. 72 Cod penal și a avut în vedere persoana făptuitorului, respectiv atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, însă raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei și rezultatul produs, nu s-a impus reținerea de circumstanțe atenuante.
De asemenea, prin motivele de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, pe considerentul că a băgat mâna în buzunarul părții vătămate și doar a smuls sau a tras portmoneul din buzunar, apoi a fugit, sărind din tren.
Reanalizând probele administrate în cauză, instanța a constatat că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.
Astfel, din declarațiile părții vătămate a reieșit faptul că inculpatul a lovit-o și apoi i-a luat portmoneul din buzunar.
De altfel, chiar dacă varianta inculpatului ar fi cea reală, fapta comisă s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, atâta timp cât deposedarea s-a realizat prin smulgerea ori tragerea portmoneului din buzunarul părții vătămate, acțiune care este considerată de practica judiciară ca fiind violentă ( a se vedea decizia nr. 5601 din 29 octombrie 2004, Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția penală, decizia nr. 5886 din 10 noiembrie 2004, Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția penală).
Față de considerentele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, s-a respins ca nefondat apelul înaintat de inculpatul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului și a stabilirii unei încadrări juridice corecte, în sensul de a se stabili dacă fapta sa a fost corect încadrată în infracțiunea de tâlhărie sau este doar furt calificat, iar în subsidiar a solicitat reaprecierea probelor având în vedere sinceritatea sa precum și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat și printr- mai largă apreciere a circumstanțelor atenuante a se reduce cuantumul pedepsei aplicate.
În expunerea motivelor de recurs inculpatul arată că fapta sa nu constituie infracțiunea de tâlhărie ci doar de furt calificat iar pedeapsa aplicată față de împrejurările în care a fost comisă fapta, este prea aspră.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.385/9 pct.14 și 17 Cod procedură penală.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Acesta urcându-se în trenul personal nr.7012 care circula pe ruta - a sustras prin violență un portmoneu în care se afla suma de 650 lei, 100 EURO, o carte de identitate și alte acte de la pe partea vătămată .
Împrejurarea că inculpatul a sustras portmoneul din buzunarul părții vătămate prin smulgere sau violență întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 al.1,2 lit.c Cod penal așa cum corect au reținut cele două instanțe.
Așa fiind, Curtea constată că criticile aduse de inculpat prin motivele de recurs cu privire la încadrarea juridică a faptei sunt nefondate, astfel că urmează să le respinsă ca atare.
Cât privește individualizarea pedepsei Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Fapta săvârșită de inculpat este caracterizată de violență excesivă și inutilă care demonstrează periculozitatea socială deosebită. Inculpatul a sustras dintr-un loc public portmoneul părții vătămate prin violență.
Inculpatul este recidivist, săvârșind o multitudine de infracțiuni anterior acestor fapte, pedepsele executate nedovedindu-și eficiență în reeducarea sa socială.
În acest e condiții, Curtea constată necesară și suficientă pedepsea aplicată inculpatului în prezenta cauză, impunându-se izolarea sa de societate pe durata stabilită în scopul realizării cerințelor art.52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei.
Pentru aceste considerente în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea urmează să respinsă recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art.385/17 al.4 Cod procedură penală raportat la art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 30.04.2009 până la zi.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 258/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30.04.2009 până la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 350 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
concediu concediu
semnează președintele de complet semnează președintele de complet
- - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 EX/30.12.2009
;
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
