Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 785/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 785
Ședința publică din data de 08 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 28 iulie 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 92/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței nr. 2582/19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător ales din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale din 04.08.2008, lipsă fiind intimatul parte civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales cu acordul instanței a luat legătura cu inculpatul și având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales având cuvântul pentru inculpatul solicită admiterea recursului și achitarea acestuia, arătând că martorul Gad at mai multe declarații, a modificat declarația inițială dată la parchet, susținând că a fost influențat în acest sens.
Martorul Gaf ost influențat și de faptul că i s-a spus că i s-a deschis dosar pentru mărturie mincinoasă și a revenit asupra declarațiilor date anterior, spunând că nu îl cunoaște și nu l-a văzut pe inculpatul, ca fiind cel care a săvârșit fapta.
Din declarațiile a cinci martori aflate la filele 54 (martora ), 55 (martorul G), 56 ( ), 57 ( ) și 73 ( G) dosar, toți susțin că inculpatul nu a fost cel care a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
Din actul medical depus la dosarul cauzei la termenul anterior, act eliberat de Spitalul de Urgență P, rezultă că la data comiterii faptei, inculpatul a avut mâna în ghips, nefiind dovedită participarea sa la comiterea faptei.
În declarația dată, martorul Gas pus că inculpatul nu era prezent la data comiterii infracțiunii la locul faptei.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, fapta nefiind săvârșită de acesta.
În subsidiar dacă se va reține comiterea infracțiunii de tâlhărie, față de gravitatea redusă a faptei și poziția procesuală a avută de inculpat, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate cu coborârea acesteia sub minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că probele pe baza cărora instanța de fond și cea de apel au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie au fost depozițiile martorilor G și Martorul G este cel asupra căruia s-au exercitat amenințările și presiunile, acest martor fiind audiat și de instanță.
La percheziția domiciliară efectuată la locuința celor doi inculpați, în autoturismul folosit la săvârșirea infracțiunii a fost găsită bâta folosită la exercitarea amenințărilor, pe care martorii oculari au recunoscut-
În ceea ce îl privește pe martorul G, instanța a făcut toate demersurile necesare pentru a proceda la audierea sa nemijlocită însă fiind în imposibilitatea de al găsi și al aduce, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 1.C.P.P.
În ce privește actul medical depus la dosar, potrivit căruia inculpatul a avut mâna în ghips la data comiterii infracțiunii, acesta vine în totală contradicție cu apărarea pe care inculpatul și-a făcut-o la instanța de fond, anume că în intervalul orar în care s-a produs infracțiunea ar fi rămas acasă și ar fi reparat un autoturism.
Pedeapsa aplicată este just individualizată raportat la împrejurările comiterii faptei și față de atitudinea nesinceră a inculpatului, fapt pentru care se solicită respingerea recursului declarat de acesta ca nefondat, cu computarea duratei reținerii și arestării preventive de la 05 aprilie 2007 la zi.
Apărătorul ales al inculpatului având cuvântul arată că cei doi martori care au participat efectiv sunt G și G, declarațiile acestora să fie analizate cu atenție de instanța de judecată.
Să se constate că în mașina percheziționată s-au găsit într-adevăr acele obiecte, dar mașina a fost garată acolo pentru că fratele inculpatului a participat la comiterea infracțiunii, dar nu există nici o dovadă că inculpatul a participat și el.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că martorul G nu a venit niciodată în instanță, nu îl cunoaște pe acesta iar la data comiterii faptei a avut mâna dreaptă în gips.
A solicitat instanței să fie adus martorul acuzator pentru confruntare dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Susține că ofițerul de poliție care l-a arestat l-a amenințat că o să facă pușcărie. Este nevinovat, nu a comis fapta pentru care a fost condamnat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2582/19 decembrie 2007 Judecătoriei Ploiești, s-a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 28 iulie 1984 în P, județul P, cetățean român, absolvent 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în comuna, sat nr. 4, județul P) în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21lit. a Cod penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeași hotărâre a mai fost condamnat pentru aceeași faptă și încadrare juridică, inculpatul (fiul lui și, născut la 21 septembrie 1981, domiciliat în comuna, sat nr. 4, județul P) deținut în Penitenciarul Ploiești, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au aplicat pedepsele accesorii privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Conf. art. 350 Cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă începând cu 05 aprilie 2007 la zi.
Cererea de revocare sau înlocuire a arestării preventive, formulată în baza art. 139 Cod proc. penală de către inculpatul, s-a respins ca neîntemeiată.
În latură civilă s-a luat act că partea vătămată domiciliat în comuna, sat Tătărani nr. 868, județul P, a renunțat la despăgubirile civile solicitate în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 02 aprilie 2007 martorii G și G supravegheau o turmă de animale, aparținând părții vătămate și aflată la pe o lizieră în apropierea Stației CFR.
În jurul orelor 16,30 la fața locului au sosit coinculpații și, împreună cu o altă persoană a cărei faptă face obiectul unui alt dosar penal, coborând din autoturismul marca Break înmatriculat sub nr. -.
Constatând că sunt înarmați cu o și două topoare, martorul Gar eușit să fugă de la fața locului spre calea ferată, în scopul de a cere ajutor.
În schimb, martorul Gaf ost împins de inculpatul, care ridicând toporul asupra capului acestuia, i-a solicitat să stea în genunchi și să nu facă nici o mișcare, atenționându-l că în caz contrar va fi omorât.
Concomitent ceilalți făptuitori și-au însușit din turma de animale, un miel, o și o, părăsind zona cu același autovehicul și fără a exercita vreun act de violență fizică efectivă asupra martorului.
Situația de fapt s-a reținut prin coroborarea declarațiilor celor doi martori prezenți la locul faptei cu constatările percheziției efectuate la domiciliul inculpaților, procesele verbale de recunoaștere a acestora, din grupul organizat în cursul urmăririi penale, acela de ridicare și recunoaștere a obiectelor corpuri delicte, precum și declarația martorului, personal de serviciu la Stația CFR.
Apărările inculpatului în sensul că la data respectivă nu a părăsit domiciliul, reparând autoturisme, susținute prin declarațiile martorilor, G și s-au înlăturat ca nesincere în raport de probele directe menționate, contradicțiile constatate în declarațiile date atât de acesta cât și de coinculpatul, în cursul procesului, dar și influențele exercitate de familie asupra martorului G, cercetat sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere pe lângă atitudinea adoptată de coinculpați în cursul procesului, buna reputație de care s-au bucurat în comunitate anterior comiterii faptelor, valoarea relativ redusă a prejudiciului produs avutului personal, apreciat la suma de 1.300 lei, dar și gravitatea concretă a faptei determinată de modalitatea de operare.
Pe acest ultim considerent, s-a apreciat că se impune și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cu excepția aceluia de a alege, în condițiile art. 71 Cod penal.
Sentința primei instanțe a fost menținută prin decizia penală nr. 92 din 09 aprilie 2008 Tribunalului Prahova, respingându-se ca nefondat apelul declarat de inculpatul, vizând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală.
Prin aceeași hotărâre s-a luat act de retragerea căii de atac exercitate de către inculpatul, s-au menținut măsurile preventive luate împotriva ambilor apelanți și s-a computat deținerea la zi.
Cu ocazia exercitării controlului judiciar, tribunalul a confirmat existența faptei și vinovăției coinculpaților, înlăturând ca nefondate susținerile apelantului atâta timp cât el a fost recunoscut de martorul G, ca participant la sustragerea animalelor păzite în ziua de 02 aprilie 2007, alături de fratele său.
Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
apărările formulate încă din faza de urmărire penală, acesta a susținut, în principal, că printr-o injustă apreciere a probelor administrate, inclusiv în cursul cercetării judecătorești, nelegal a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, atâta timp cât a probat că la momentul însușirii celor trei animale, el s-a aflat la domiciliu reparând autoturisme.
Mai mult, ar fi fost și în imposibilitate de a comite vreun act material pentru deposedarea celor doi martori, întrucât a avut și mâna dreaptă imobilizată în aparat ghipsat.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul atenuării răspunderii penale și reducerii cuantumului acesteia sub limita minimă specială, raportat la gravitatea redusă a faptei și poziția procesuală adoptată.
La judecata recursului acesta a depus ca act nou adresa nr. 17933/28 august 2008 eliberată de Spitalul Județean de Urgență P, din care rezultă că în ziua de 19 martie 2007 orele 23,45 recurentul inculpat s-a prezentat la camera de primiri urgențe chirurgie, constatându-se diagnosticul entorsă radio carpiană dreapta ce a necesitat atelă ghipsată timp de 10 zile.
În ședința publică de la 18 august 2008 personal și prin avocatul ales inculpatul a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148, art. 160 alin. 3 și art. 3002Cod proc. penală, în raport de art. 20 din Constituția României, art. 5 pct. 1 lit. c, art. 23 pct. 6, art. 6 pct. 2 și 3 și art. 11 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea judecării acesteia conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.
Prin încheierea pronunțată la aceea dată, curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea formulată, constatând că excepția ridicată este contrară dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, fixându-se termen pentru continuarea soluționării recursului declarat în cauză.
Dispoziția instanței de control judiciar a rămas definitivă prin decizia nr. 2709 din 09 septembrie 2008 adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de recurs invocate, precum și din oficiu în limitele art. 3859alin. 2 și 3 rap. la art. 3858alin. 1 Cod proc. penală, rezultă că într-adevăr în ce privește pe inculpatul, acestea sunt afectate de nelegalitate și netemeinicie în sensul cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 din același cod.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 287 - 289 comb. cu art. 62 - 67 Cod proc. penală, în cadrul procesului penal instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ, fiind obligată să lămurească cauza sub toate aspectele numai pe bază de probe, utile și concludente pentru aflarea adevărului.
Pe de altă parte, cum mijloacele de probă nu au valoare mai dinainte stabilită, înlăturarea prezumției de nevinovăție prin garantarea dreptului la apărare în cazul administrării probei cu martori, exceptând situația prev. de art. 327 alin. 3 Cod proc. penală, poate fi realizată numai prin ascultarea acestora în ședința de judecată, nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate.
Prin rechizitoriul nr. 3116/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 02 aprilie 2007 în jurul orelor 16.30, împreună cu învinuitul și folosind autoturismul Break de culoare nr. PH - 05 -, aceștia s-au deplasat pe o lizieră din spatele CFR, unde sub amenințarea exercitată de inculpatul, ceilalți doi făptuitori și-au însușit trei animale din turma proprietatea părții vătămate, aflată la și sub paza martorilor G și
Recurentul nu a recunoscut fapta, apărându-se constant că la momentul comiterii faptei a rămas la domiciliu, reparând niște autoturisme.
În cursul cercetării judecătorești alibiul a fost susținut prin declarațiile martorilor G, precum și coinculpatul, ultimul invocând o înțelegere preexistentă cu cei doi martori G și G privind vânzarea - cumpărarea animalelor și restituirea pieilor pentru justificarea lipsei, proprietarului turmei.
Înlăturând aceste mijloace de probă ca neconcludente, instanțele anterioare au reținut existența faptei și vinovăția inculpatului, în condițiile descrise prin actul de sesizare, coroborând declarațiile martorilor G și G cu procesul verbal de percheziție domiciliară, precum și acela de recunoaștere a corpurilor delicte folosite în activitatea infracțională.
declarației inițiale de către martorul G în ședința publică din 06 septembrie 2007 nu a primit eficiență juridică cu motivația existenței unor indicii întemeiate că ar fi fost influențat de familia coinculpaților, situație în care organele de urmărire penală s-ar fi autosesizat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal.
Cât privește pe martorul G, proba s-a primit în condițiile art. 327 Cod proc. penală, constatându-se imposibilitatea aducerii în fața instanței, schimbându-și locuința la o adresă rămasă neidentificată.
În concret, în sarcina recurentului s-a reținut că la data de 02 aprilie 2007, în jurul orelor 16.30 sosind la liziera din spatele stației CFR, împreună cu fratele său, coinculpatul și o altă persoană, înarmați fiind cu o și două topoare, aceștia ar fi coborât din autoturism, în zona turmei aflate la și supravegheată de martorii G și
În continuare, profitând că și martorul G fugise să ceară ajutor, inculpatul l-ar fi împins pe martorul G, ținându-l îngenunchiat sub amenințarea toporului, timp în care recurentul și celălalt făptuitor și-ar fi însușit din turmă un miel, o și o.
Atât organele de urmărire penală, cât și instanțele anterioare și-au argumentat soluțiile și pe existența unei alte probe directe, respectiv declarația martorului, personal de serviciu la Stația CFR, care ar fi perceput momentul când un alerga spre lizieră strigând "hoții", dar și faptul că alte două persoane au depus în autoturism, câte o purtată pe brațe, urmați fiind în final de oat reia persoană.
Or, în atare situație față de principiile procedurale menționate, conduita adoptată de inculpați și de cei doi martori - paznici, instanțele erau datoare să procedeze, din oficiu, la audierea acestui martor, singura persoană care a perceput direct faptele deduse judecății și care nu poate fi suspectată de vreo implicare sau interes în prejudicierea părții vătămate sau obținerea unei soluții de condamnare.
De altfel, în lipsa unor date privind imposibilitatea prezentării acestuia la proces, nu există temei legal pentru primirea ca mijloc de probă a unei declarații luate în faza de urmărire penală, prezumția de nevinovăție înlăturându-se prin asigurarea exercitării dreptului la apărare, în ședință de judecată și în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate.
Numai după efectuarea cercetării judecătorești sus arătate instanțele aveau posibilitatea să aprecieze materialul probator în ansamblu și să stabilească temeiul, situația de fapt și respectiv responsabilitatea penală a recurentului, în raport de activitatea infracțională dedusă judecății și după caz, încadrarea juridică legală.
Ca urmare, constatându-se cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod proc. penală, se va admite recursul declarat de inculpat și casându-se în parte hotărârile atacate, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod proc. penală, se va reține cauza spre rejudecare, pentru completarea probatoriilor în fața instanței de control jurisdicțional, cu audierea martorilor ce au perceput direct faptele pretins a fi comise la data de 02 aprilie 2007 respectiv, G și G, precum și administrarea altor probe ce vor rezulta din dezbateri.
În prezenta cauză recurentul este judecat în stare de arest, măsură dispusă prin încheierea din 06 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 lit. f și lit.1Cod proc. penală, respectiv existența unor indicii temeinice că a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, prezintă pericol public concret și a încălcat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere că la primele grade de jurisdicție s-a reținut existența faptei și vinovăției, luându-se în considerare și probe directe, natura și cuantumul pedepsei aplicate, persoana recurentului care nu se află la primul conflict cu legea penală și modalitatea concretă în care se presupune că a operat, curtea apreciază că temeiurile inițiale ce au determinat arestarea nu au încetat și nici nu s-au schimbat.
De aceea, conform art. 38517alin. 2 rap. la art. 382 alin. 3 rap. la art. 160 alin. 1 și 3 Cod proc. penală se va menține măsura preventivă în continuare, la rejudecarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 92/9 aprilie 2008 Tribunalului Prahova și sentinței penale nr. 2582/19 decembrie 2007 Judecătoriei Ploiești.
Casează ambele hotărâri, în parte, în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
Reține cauza spre rejudecare în sensul completării probatoriilor cu audierea martorilor din acte G, G și și administrarea altor probe ce vor rezulta din dezbateri.
Menține starea de arest a inculpatului.
Fixează termen la data de 07 noiembrie 2008 cu citarea inculpatului la locul de deținere și prezentarea la instanță și a martorilor menționați la adresele indicate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
6 ex./27.10.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
DOSAR nr- | ||||||||||
TERMEN DE JUDECATĂ: 07.11.2008 1 | ||||||||||
Operator de date cu caracter personal Notificare nr. 3113/2006 |
Judecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
