Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 798/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Manuela Filip JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Aurelia Munteanu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 183/A din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.pen. în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat asistat din oficiu de avocat și intimatul parte civilă, lipsă fiind intimata parte vătămată Dutea.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Reprezentanta parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia. Recursul vizează netemeinicia deciziei pronunțată de Tribunalul Brașov în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră neîndestulătoare raportat la modalitatea comiterii faptelor, respectiv în public, într-o stație de transport în comun, lovind o persoană în vârstă și sustrăgându-i poșeta. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis fapta sub influența băuturilor alcoolice.
Așa fiind, apreciază că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante care să impună coborârea pedepsei sub minimul special, astfel că solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate, iar în cadrul rejudecării condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret, cu executare în regim de detenție.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pedeapsa de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere a acesteia este legală având în vedere condițiile concrete în care au fost comise faptele. Inculpatul pe fondul unor certuri cu prietena sa, a consumat băuturi alcoolice și a săvârșit faptele ce îi sunt imputate. A doua zi nu și-a amintit nimic însă și-a asumat responsabilitatea acțiunilor sale.
a se avea în vedere că anterior acestui incident inculpatul a avut un comportament corespunzător în societate, nu era cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, o locuință de serviciu, în referatul de evaluare fiind menționat faptul că inculpatul ar putea avea o evoluție pozitivă dacă ar fi supravegheat.
Pentru aceste considerente apreciază că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, astfel că solicită respingerea recursului.
Intimatul parte civilă apreciază că fapta comisă de inculpat este foarte gravă, urmare loviturilor aplicate de acesta a fost internat în spital, astfel că solicită a fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.500 lei.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că de la acel incident care a fost cu totul întâmplător, a avut un comportament corespunzător, iar despăgubirile nu le-a achitat întrucât nimeni nu i-a spus că trebuie să le plătească.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 183/9 iunie 2009 Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 388/2009 a Judecătoriei Brașov care a fost desființată sub aspectul neaplicării art. 118 lit. e Cod Penal și cu prilejul rejudecării în aceste limite s-a dispus, în baza art. 118 lit. e Cod Penal confiscarea de la inculpatul a sumei de 30 RON obținută prin vânzarea telefonului sustras de la partea vătămată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 388/09.03.2009 Judecătoria Brașov a hotărât următoarele:
În baza art. 211 alin 1,2 lit. b,c Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.09.1986 în loc P N, jud. N, fără antecedente penale, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, brutar la SC SRL B, domiciliat în loc Mănăstirea, com., jud. I, ffl în loc,- B, jud. B, P - -, deținut în Penitenciarul Codlea, la o pedeapsa de3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 357 alin 3 Cod Procedură Penală a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 861Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863alin 1 Cod penal a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la termenele stabilite de aceasta instituție;
b) să anunțe, în prealabil, către aceasta instituție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice acestei instituții informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864Cod penal raportat la art. 83 și 84 Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii.
În baza art. 88 Cod penal a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din 20.10.2008 la zi.
În baza art. 350 alin 1, alin 3 lit. b Cod Procedură Penală a revocat măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în data de 18.08.2008, în jurul orei 21,30 în timp ce partea vătămată se afla în stația de pe B-dul - (cunoscută sub denumirea "La ") așteptând autobuzul, inculpatul a venit din spatele acesteia și a început să tragă de poșeta părții vătămate, care a opus rezistență și a strigat după ajutor. În acest moment a intervenit în apărarea primei părți vătămate partea vătămată; inculpatul l-a lovit pe acesta din urmă cu pumnul în zona feței, după care, revenind la partea vătămată, a trântit-o la pământ, reușind deposedarea acesteia de poșeta în care se găseau diferite valori, printre care și telefonul mobil Nokia 2610 serie - cumpărat de partea vătămată pe numele unei rude; fugind de la fața locului, inculpatul a pierdut șlapii pe care îi purta în picioare, fapt observat atât de părțile vătămate cât și de martori.
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c Cod Penal, și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod Penal. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța de fond a dispus în baza art. 861Cod Penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, obligând inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863Cod Penal.
În baza art. 71 al. 1și 5 Cod Penal i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod Penal, a cărei executare a suspendat-o pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 20.10.2008 la 09.03.2009 (data pronunțării sentinței) și s-a dispus revocarea măsurii în baza art. 350 al. 1, al. 3 lit. b Cod Procedură Penală și punerea de îndată în libertate a acestuia.
În privința laturii civile a procesului penal instanța de fond a reținut că s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei și față de acordul inculpatului privind plata sumei solicitate l-a obligat la plata integrală a sumei, luând act de împrejurarea că partea civilă nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, solicitând casarea ei și în rejudecare reindividualizarea pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, în sensul majorării pedepsei prin înlăturarea circumstanței atenuante, despre care s-a arătat că a fost nejustificat reținută și stabilirea detenției ca modalitate de executare.
În motivarea apelului s-a arătat că natura faptei și circumstanțele în care a fost comisă și anume utilizarea violenței fizice împotriva a două părți vătămate și persistența infracțională și după intervenția părții vătămate impune concluzia că fapta prezintă un pericol social ridicat care trebuie să atragă o pedeapsă majorată, executată în regim de detenție efectivă. Motivele scrise au fost suplimentate oral de procurorul de ședință care a solicitat în plus aplicarea art. 118 lit. e Cod Penal cu privire la suma de bani obținută de inculpat prin vânzarea telefonului mobil către martorul, care a arătat că dată fiind relația de amiciție cu inculpatul nu se constituie parte civilă împotriva sa.
Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate și sub toate aspectele în limitele efectului devolutiv al apelului, potrivit art. 371 al. 2 Cod Procedură Penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că apelul este fondat numai în ceea ce privește critica suplimentară formulată de Parchet.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate, a încadrat corespunzător în drept faptele astfel reținute, (aceste aspecte nefiind contestate în apel) și a individualizat just pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare.
Deși fapta astfel cum a fost reținută prezintă pericol social ridicat, rezultat din împrejurarea că inculpatul a sustras geanta părții vătămate utilizând violența fizică atât împotriva deținătoarei genții, pe care a trântit-o la pământ cât și împotriva părții vătămate, în vârstă de 78 de ani, care, dând dovadă de un înalt spirit civic a intervenit în apărarea primei părți vătămate. Constatarea privind pericolul social concret al faptei nu împiedică instanța de judecată să acorde relevanța cuvenită circumstanțelor personale ale inculpatului sau să rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul a avut anterior comiterii faptei o conduită bună, care justifică aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a Cod Penal în favoarea sa. Astfel, din caracterizările depuse la dosar de societățile comerciale, unde inculpatul a fost angajat și declarațiile martorilor și, rezultă că inculpatul a avut un comportament corespunzător la locul de muncă, dând dovadă de conștiinciozitate, (martorul a arătat că de multe ori muncea și "peste program") fiind apreciat de colegi și angajatori, iar din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov rezultă că acesta provine dintr-o familie numeroasă, (inculpatul având 5 frați) ai cărei membri nu s-au confruntat cu legea penală și a fost crescut și educat în spiritul respectului pentru valorile ocrotite de lege; fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, în condițiile în care nu obișnuiește să abuzeze de băutură; inculpatul a explicat excesul din seara respectivă prin supărarea provocată de despărțirea de prietena sa și a afirmat că nu-și amintește comportamentul și faptele care i se impută, dar și-a asumat răspunderea pentru fapta comisă; nefiind vorba despre o stare de beție preordinată, ci, dimpotrivă, de luarea hotărârii și desfășurarea activității infracționale ulterior consumului de alcool, tribunalul apreciază că această conduită a fost una accidentală și poate fi sancționată în afara limitelor prevăzute de lege.
Tot concluziile referatului de evaluare fundamentează aprecierea că nu scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului. Astfel, în referat se arată că că inculpatul va avea o evoluție comportamentală pozitivă în condițiile în care va fi supravegheat de un organism specializat în cadrul programului de consiliere individuală.
În concluzie Tribunalul Brașova apreciat că au fost just valorificate criteriile stabilite de art. 72 Cod Penal atât la stabilirea cuantumului pedepsei cât și la alegerea modalității de executare a acesteia și că sentința este legală și temeinică sub acest aspect.
În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată de Parchet, tribunalul a constatat că este întemeiată; astfel, deși martorul a arătat în declarația sa dată în fața instanței de fond (fila 84 dosar fond) că nu a achitat telefonul primit de la inculpat, tribunalul a reținut ca fiind mai credibilă declarația dată de același martor în faza de urmărire penală când acesta a arătat că a cumpărat telefonul de la inculpat cu suma de 30 de lei însă, nu se constituie parte civilă întrucât este coleg cu inculpatul și vor rezolva problema între ei. În cuprinsul acestei declarații martorul arată că a dat suma respectivă pentru plata telefonului (fila 40 verso din dosarul de urmărire penală).
Prin urmare, suma de 30 lei a fost obținută de inculpat ca urmare a săvârșirii faptei de tâlhărie și se impune a fi confiscată în baza art. 118 lit. e Cod Penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat soluția pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală arătându-se că în mod eronat instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este suficientă pentru a garanta atingerea scopului pedepsei și a împiedica pe viitor, perseverența infracțională a inculpatului care a comis fapta sub influența alcoolului, a vândut bunul obținut din săvârșirea faptei; împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale nu este suficientă pentru a justifica coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege chiar dacă referatul de evaluare este favorabil inculpatului nu se poate omite că acesta cuprinde și factori ce pot influența negativ comportamentul acestuia în sensul că "manifestă o toleranță scăzută la frustrare și poate avea o conduită agresivă pe fondul consumului de alcool.
De asemenea, Ministerul Publica mai susținut că nu este judicioasă motivarea instanței de apel în sensul că societatea a primit satisfacția imediată în ceea ce privește măsura arestării preventive adoptată imediat după comiterea faptei și că nu se poate vorbi de o satisfacere ci despre măsurile de siguranță și protecție pe care organele judiciare sunt chemate a le alege și aplica în scopul stabilirii climatului de ordine și liniște pentru opinia publică, astfel că soluția atrage lipsirea de relevanță faptei pentru care inculpatul a fost cercetat și condamnat.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că acesta este nefondat.
Instanțele au stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, caracterizarea juridică a faptelor este cea legală, iar pedeapsa aplicată inculpatului vizat de recursul Parchetului a fost individualizată prin raportare la criteriile instituite de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanțele au acordat eficiența cuvenită atât modalității concrete de comitere a faptei, pericolului social concret al acesteia, respectiv săvârșirea pe fondul consumului de alcool, în loc public, inculpatul sustrăgând prin violență, respectiv prin tragere, poșeta părții vătămate.
Este adevărat că prin natura sa, fapta prezintă un grad abstract de pericol social ridicat; totuși, nu este de neglijat împrejurarea că inculpatul este o persoană tânără, de 23 de ani și are perspective reale de reintegrare, posedă aptitudinea necesară înțelegerii gravității faptelor comise și a consecințelor acestora, a avut o poziție procesuală onestă, de recunoaștere și regret față de acestea, împrejurări ce concurează la formarea și stabilirea convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.
Aceste împrejurări, alături de valoarea redusă a prejudiciului produs conduc instanța la concluzia că deși nu sunt incidente circumstanțele ușurătoare, totuși, a dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate ar fi prea sever și de natură a conferi pedepsei un caracter preponderent aflictiv, ceea ce nu corespunde scopului general și special al prevenției penale și că aplicarea și a unui spor de pedeapsă numai pentru a se depăși limita prevăzută de lege pentru care se poate dispune asemenea modalitate de executare, contravine principiilor și scopului răspunderii penale, astfel că pedepsele aplicate sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului pedepsei.
Constatarea privind pericolul social concret al faptei nu împiedică instanța de judecată să acorde relevanța cuvenită circumstanțelor personale ale inculpatului sau să rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul a avut anterior comiterii faptei o conduită bună, care justifică aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a Cod Penal în favoarea sa. Astfel, din caracterizările depuse la dosar de societățile comerciale, unde inculpatul a fost angajat și declarațiile martorilor și, rezultă că inculpatul a avut un comportament corespunzător la locul de muncă, dând dovadă de conștiinciozitate, (martorul a arătat că de multe ori muncea și "peste program") fiind apreciat de colegi și angajatori, iar din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov rezultă că acesta provine dintr-o familie numeroasă, (inculpatul având 5 frați) ai cărei membri nu s-au confruntat cu legea penală și a fost crescut și educat în spiritul respectului pentru valorile ocrotite de lege. După ce a absolvit 10 clase inculpatul a fost preocupat pentru încadrarea în muncă și în plus a ajutat-o pe sora sa, la supravegherea și îngrijirea celor doi minori ai acesteia. din declarațiile inculpatului și ale apropiaților săi rezultă că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, în condițiile în care nu obișnuiește să abuzeze de băutură; inculpatul a explicat excesul din seara respectivă prin supărarea provocată de despărțirea de prietena sa și a afirmat că nu-și amintește comportamentul și faptele care i se impută, dar și-a asumat răspunderea pentru fapta comisă; nefiind vorba despre o stare de beție preordinată, ci, dimpotrivă, de luarea hotărârii și desfășurarea activității infracționale ulterior consumului de alcool, tribunalul apreciază că această conduită a fost una accidentală și poate fi sancționată în afara limitelor prevăzute de lege.
Tot concluziile referatului de evaluare fundamentează aprecierea că nu scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului. Astfel, în referat se arată că că inculpatul va avea o evoluție comportamentală pozitivă în condițiile în care va fi supravegheat de un organism specializat în cadrul programului de consiliere individuală. Potrivit art. 52 Cod Penal ceea ce se urmărește prin aplicarea unei pedepse este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; inculpatul a fost cercetat penal și judecat în primă instanță în stare de arest preventiv, astfel încât societatea a obținut satisfacția imediată în ceea ce privește măsurile adoptate de organele judiciare pentru protejarea valorilor sociale, scopul prevenției generale fiind astfel atins; în privința prevenției speciale, tribunalul constată că lăsarea inculpatului în libertate, cu posibilitatea de a desfășura o activitate utilă societății, care creează premisele posibilității achitării despăgubirilor către partea vătămată, contribuie în mai mare măsură la reeducarea inculpatului și schimbarea atitudinii și comportamentului său în sens pozitiv decât izolarea acestuia în mediu penitenciar. Tribunalul are în vedere și acceptul societății de a-l reprimi la muncă pe inculpat, exprimat în adresa de la fila 20 din dosarul de apel.
Prin urmare, susținerea formulată în dezvoltarea motivelor de recurs ale Ministerului Public în sensul că este eronată aprecierea instanței că societatea a primit satisfacția imediată în ceea ce privește măsura arestării preventive adoptată imediat după comiterea faptei și că nu se poate vorbi de o satisfacere ci despre măsurile de siguranță și protecție pe care organele judiciare sunt chemate a le alege și aplica în scopul stabilirii climatului de ordine și liniște pentru opinia publică, astfel că soluția atrage lipsirea de relevanță faptei pentru care inculpatul a fost cercetat și condamnat este lipsită de fundament, deoarece nu se pune problem măsurii de siguranță instituită prin pedeapsă, ci de însăși scopul general și special al pedepsei, iar aplicarea unei pedepse cu executare în altă modalitate decât în regim privativ de libertate nu este de natură a neliniști opinia publică; modalitatea a fost judicios aleasă de instanțe față de circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpatului care, a dat dovadă de regret autentic față de săvârșirea infracțiunii și mai mult, aceleași împrejurări formează convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia și că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei poate fi o modalitate judicioasă, cu atât mai mult cu cât măsurile de supraveghere impuse pe toată durata termenului de încercare se vor constitui în garanții de reeducare a inculpatului și la conștientizarea de către acesta a necesității de reintegrare și reinserție socială, având în vedere și termenul mare de încercare stabilit de instanță.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. ultim Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 183/09.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 300 lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. SF/23.12.2009
Dact.BD/30.12.2009 - 2 ex.
Jud.fond
Jud. apel /
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Simona Franguloiu, Aurelia Munteanu
