Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 865
Ședința publică de la 30 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.07.1967 în, comuna, județul D, cu acela;i domiciliu, satul, județul D, împotriva deciziei penale nr.53 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.149 din 29 iulie 2008 Judecătoriei Găești, ca nefundat.
Prin această sentință, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.211, alin.1 și alin.2, lit.b cod penal și art.239, alin.1 cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a) cod penal și art.37 lit.b) cod penal.
În baza disp. art.71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a-II-a și lit.b cod penal.
Prin aceeași sentință, au mai fost condamnați inculpații G domiciliat în comuna județul D pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208.alin.1-209, alin.1, lit.a și g cod penal, cu aplic. art.74 și 76 cod penal, la pedeapsa de câte 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării conform art.81 și art.83 cod penal.
În latură civilă, conform disp. art.346 cod proc.pen. s-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Totodată, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 250 lei, din care suma de 150 lei reprezentă onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr.34/13.10.2009, depuă la fila 15 dosar, lipsă fiind intimații-părți vătămate G și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul registratură al instanței s-a depus de apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat, contestație împotriva măsurii de amendare dispusă prin încheierea de ședință din data de 13 2009, însoțită de fotocopia certificatului de încadrare în grad de handicap nr.3598/9.04.2008, după care:
Avocat, apărător ales al inculpatului, depune la dosar o serie de înscrisuri în circumstanțierea acestuia, în copie, respectiv contractul de pază încheiat la data de 1.03.2007, certificatele de naștere ale celor șapte copii aflați în întreținerea acestuia și hotărârea nr.1402/1.09.2009 a Comisiei Județene pentru protecția copilului
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea depune la dosar și alte acte în circumstanțiere și pentru a-și ajuta familia la repararea imobilului în care locuiește, având în vedere că în ipoteza reținerii cauzei spre soluționare și a respingerii căii de atac va fi încarcerat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea inculpatului, arată că lasă la aprecierea instanței, cu mențiunea însă că dosarul a suferit mai multe amânări din culpa acestuia sau a apărătorului său.
Curtea, văzând că recursul dedus judecății a fost înregistrat pe rol la data de 3 iunie 2009, că inculpatul are apărător desemnat din luna octombrie 2009 și până la acest termen nu s-a prezentat în instanță, cerere de amânare fiind formulată și de apărătorul ales, constată că se încearcă tergiversarea soluționării cauzei, motiv pentru care respinge cererea inculpatului ca neîntemeiată.
Totodată, se aduce la cunoștința recurentului faptul că are dreptul să dea declarație și în fața instanței de recurs sau să uzeze de dreptul la tăcere, fără nici o consecință juridică asupra situației sale, inculpatul, personal, precizând că nu dorește să fie audiat, înțelegând să-și mențină declarațiile date anterior în dosar.
Avocat, apărător ales al inculpatului și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților atât asupra cererii apărătorului ales al recurentului, privind exonerarea de la plata amenzii stabilită în sarcina sa la termenul anterior, cât și în dezbaterea recursului.
Avocat,apărător ales al recurentului inculpat, solicită admiterea cererii de scutire de la plata amenzii, având în vedere că la data de 13.11.2009 a fost în imposibilitate obiectivă de prezentare, datorită degradării stării de sănătate a unei persoane din familia sa, precum și a stării sale de sănătate, astfel cum reiese din înscrisurile doveditoare depuse la dosar.
Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei penale nr.53/10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.149/ 29 iulie 2008 a Judecătoriei Găești, susține că în cadrul acestei căi de atac înțelege să invoce următoarele motive:
Astfel, în cadrul unei prime critici, se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din aceea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b cod penal în infracțiunea prev. de art.208-209 alin.1 lit.a și g cod penal.
În motivarea cererii, se susține că elementul material al infracțiunii de tâlhărie nu este îndeplinit, nefiind realizate cumulativ cele două laturi ale acestuia, existând numai partea de furt nu și aceea de violență.
Așa cum rezultă din probele aflate la dosar, raportat la dispozițiile legale incidente, victima în cauză - agentul de poliție - nu a fost pusă de inculpat în stare de neputință, chiar acesta din urmă fiind cel imobilizat, deoarece i s-a pulverizat în foarte mult spray lacrimogen, ajungând chiar într-o stare de leșin.
Sub aspectul probatoriului invocat, solicită a se avea în vedere declarația agentului de poliție, care nu a precizat că ar fi fost amenințat de inculpat, a martorului care a arătat că inculpatul nu avea nici un obiect în mână, coroborate cu declarațiile celorlalți inculpați și martori audiați în cauză, din toate reieșind cu claritate că inculpatul nu a exercitat nici un act de violență asupra organului de poliție.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, schimbarea încadrării juridice astfel cum s-a arătat, cu aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
C de al doilea motiv este formulat ca unul subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru schimbarea încadrării juridice și acesta se referă la redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de aceea de apel.
În acest sens, se solicită a se da eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante de care beneficiază inculpatul, care a dat dovadă de o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului, și-a recunoscut partea de vină în comiterea faptei, regretă sincer comiterea acesteia, a fost și este încadrat în muncă.
Mai mult, urmează a se avea în vedere și situația familială specială, inculpatul având în îngrijire șapte copii, el fiind singurul întreținător de familie, unica sursă de venit reprezentând-o alocația acestora, încarcerarea recurentului în prag de iarnă reprezentând efectiv un dezastru pentru familia sa.
Față de aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea atât a deciziei pronunțată în apel cât și a sentinței de fond și pe cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a cererii de scutire de la plata amenzii formulată de apărătorul inculpatului.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat, motivat de faptul că aceasta nu este susținută de probatoriu.
Se arată că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, față de modalitatea concretă de comitere a faptei, inculpatul folosindu-se de furca avută asupra sa, așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați, în special cea a martorului, care a precizat că a fost nevoie de imobilizarea inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, solicită a se constata că aceasta a fost bine stabilită de instanța de fond, raportat la toate circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ce-l privesc pe inculpat, care nu a recunoscut decât parțial săvârșirea infracțiunii, are un bogat cazier judiciar, fiind condamnat anterior pentru fapte de același gen.
Se mai susține că față de aceste motive nu se impune acordarea de clemență, chiar dacă situația familială a inculpatului este una deosebită.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Avocat,apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere planșa foto aflată la dosar din care rezultă că inculpatul nu a folosit acea furcă, obiectul fiind găsit în căruța cu care se deplasa acesta, cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală nu au realizat reconstituirea.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie, că în calitatea sa de paznic al lanului de porumb a trebuit să ia produsul în căruță pentru a putea verifica căruia îi aparține și că nu a folosit furca, dovadă în acest sens fiind faptul că nu a fost fotografiat într-o astfel de ipostază, aceasta fiind găsită de organele de poliție sub porumbul din atelaj.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 149/29.07.2008 a Judecătoriei s-a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și născut la 30.07.1967 în localitatea județul D, cetățean român căsătorit, fără ocupație, recidivist), domiciliat în comuna sat, județul D, la pedepsele de 6 ani închisoare pentru tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b Cod penal și 2 ani închisoare pentru ultraj prev. de art. 239 al.1 Cod penal ambele cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, urmând ca potrivit art.33 lit. a și art. 34 lit. d Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați și inculpații G domiciliat în comuna, sat județul A și, domiciliat în comuna, sat județul D, pentru furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. a și g cu aplic. art. 74 și art. 76 Cod penal la pedepsele de câte 1 an închisoare, a căror executare s-a suspendat condiționat conform art.81 - 83 Cod penal.
Conform art. 71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 74 Cod penal.
În latură civilă s-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În fine coinculpații au fost obligați și la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 15-16 septembrie 2007, în timp ce agentul, ajutor șef la postul de poliție G, județul D, însoțit de martorii și, efectuau serviciul de patrulare în localitatea respectivă au sesizat că trei persoane sustrăgeau porumb știulete, dintr-un lan de porumb situat în apropierea punctului,
La intervenția patrulei, făptuitorii au fugit cu un atelaj hipo, împrejurare în care membrii aceștia s-au lansat în urmărire, deplasându-se cu autoturismul de serviciu pe traseul G - și solicitându-se totodată sprijin prin stația de radio emisie - recepție.
Drumul fiind în, în apropierea pârâului caii s-au oprit însă inculpații G și au reușit să fugă, scăpând de la identificare.
În același scop inculpatul a luat din căruță o furcă cu care s-a îndreptat amenințător spre polițist, conduita determinând folosirea spray-ului lacrimogen din dotare.
Ca toate acestea inculpatul a continuat să înainteze, amenințând că va concretiza lovitura dacă agentul nu va înceta să pulverizeze spray-ul lacrimogen.
Comportamentul violent a produs o puternică temere agentului de poliție, care la rândul său a folosit arma din dotare, trăgând trei focuri în plan vertical, după efectuarea somației legale.
Actele executate în apărare au distras atenția inculpatului, astfel că s-a reușit imobilizarea acestuia cu ajutorul martorului.
Cercetările efectuate au stabilit că în condițiile descrise coinculpații au reușit să-și însușească porumb știuleți de pe terenul aparținând părții vătămate G iar prejudiciul în sumă de 1000 lei a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
Starea de recidivă a inculpatului s-a constatat în raport de pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare închisoare aplicată prin sentința penală nr. 205/2002 a Judecătoriei Topoloveni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 Cod Penal, din a cărei executare s-a liberat condiționat la 30.10.2006.
Sentința primei instanțe a fost menținută prin decizia penală nr. 53/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, respingându-se ca nefondat apelul inculpatului vizând schimbărea încadrării juridice a faptei din tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 și alin.2 lit. b Cod penal, în furt calificat prev. de art.208 alin.1 art. 209 alin.1 lit. a și g Cod penal și respectiv reindividualizarea pedepsei în raport de datele personale și împrejurările comiterii faptei.
Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
motivele invocate la al doilea grad de jurisdicție, acesta a susținut că încadrarea juridică a faptei este nelegală, deoarece prin probele administrate în apărare s-ar fi dovedit că nu a amenințat sau lovit polițistul A în exercițiul funcțiunii. Dimpotrivă secundul și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în pulverizând excesiv gaz lacrimogen asupra sa, deși nu se impunea o atare măsură și nici nu a fost înarmat cu vreun corp contondent sau înțepător.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și înlăturarea aspectelor de nelegalitate în sensul reîncadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208- alin.1 în art. 209 alin.1 lit. a și g Cod penal.
Pe de altă parte având o situație familială specială și asigurând întreținerea a șapte copii s-ar impune reidividualizarea cuantumului pedepsei sub limita minimă specială, cuantum apreciat ca suficient atât pentru prezervarea ordinii publice cât și resocializarea acestuia.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de casare invocate, ce constituie cazurile de recurs prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 14 și 17, precum și din oficiu în limita art. 3859alin.2 și 3 Cod procedură penală rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului, carse regăsesc în probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
Într-adevăr încă din faza de urmărire penală inculpatul a susținut că în noaptea de 15/16 septembrie 2007 activitatea infracțională s-a limitat la însușirea fără drept a unei cantități de știuleți de porumb, faptă săvârșită împreună cu inculpații G și și folosind atelajul hipo, proprietate personală.
El a contestat că în aceste împrejurări ar fi folosit amenințarea sau violența împotriva persoanelor ce au descoperit fapta, apărându-se constant că dimpotrivă pentru imobilizare agentul de poliție ar fi folosit excesiv și inoportun un spray lacrimogen, substanța pulverizată provocându-i traumatisme de excepție.
Declarațiile martorilor și propuși în apărare s-au înlăturat justificat în gradele de jurisdicție anterioare, deoarece împrejurările relatate sunt irelevante pentru aflarea adevărului, cât timp au fost percepute percepții în faza finală a imobilizării recurentului, de la distanțe apreciabile și în condiții de întuneric.
Or, martorii și, prezenți la locul faptei au confirmat constatările raportului de eveniment întocmit de agentul, ajutor șef la postul de poliție G, județul D din care rezultă că depistați fiind în timpul sustragerii, cei trei inculpați au încercat să scape de la identificare folosind atelajul hipo condus de recurent și aruncând din căruță parte din știuleții de porumb, însușiți fără drept.
Mai mult, la momentul opririi în trafic, pentru aceleași considerente și profitând de întuneric inculpatul s-a înarmat cu o furcă și a încercat să scape de la imobilizare, amenințând cu lovirea pe agentul, situație în care secundul a folosit spray-ul lacrimogen din dotare.
Că aceasta a fost succesiunea acțiunilor desfășurate de lucrătorul de poliție A în exercițiul funcțiunii rezultă și indirect din faptul că prima acțiune a fost urmată de tragerea a trei focuri de armă în plan vertical, după somația regulamentară, atitudine justificată de puternica temere în care s-a A, în fața comportamentului violent manifestat de persoana a cărei identitate încerca să o stabilească.
Prin urmare dovedindu-se prin probe directe și specifice constatării infracțiunilor contra autorității, comise pe timp de noapte în locuri izolate și cu ocazia descoperirii sustragerilor de cereale, că în noaptea de 15/16 septembrie 2007 pentru a-și asigura scăparea de la identificare recurentul a amenințat cu furca un lucrător de poliție A în exercițiul funcției, condamnarea acestuia conform art. 211 alin.1 și alin.2 Cod penal precum și art. 239 alin.1 Cod penal ambele cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal, este legală.
Pedeapsa de 6 ani închisoare este justă și satisface criteriile de individualizare înscrise în art. 72 Cod penal.
Chiar dacă recurentul este singurul întreținător al unei familii numeroase această circumstanță prin ea însăși nu conduce la formarea convingerii că prezervarea ordinii publice și resocializarea pot fi realizate printr-un cuantum mai redus.
În concret faptele comise prezintă gravitate ridicată, denotă temeritate de excepție deoarece amenințarea s-a realizat cu o furcă, unealtă agricolă deosebit de vulnerantă pentru integritatea corporală și viața persoanei și în prezența altor două persoane, pe timp de noapte iar consecințele mai grave nu s-au produs datorită folosirii armamentului din dotare de către agentul de poliție ultragiat.
Aceste împrejurări de fapt unite cu numeroasele antecedente penale constând în executarea mai multor sancțiuni privative de libertate aplicate tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, având statut de recidivist duc la concluzia că nu există temeiuri legale pentru atenuarea răspunderii penale și respectiv reducerea cuantumului sancțiunilor stabilite prin hotărârile atacate.
Față de cele ce preced curtea de apel apreciază că soluția adoptată în gradele de jurisdicție anterioare este temeinică și legală, situație în care recursul declarat inculpatul se va respinge ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Întrucât prin înscrisul eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți din cadrul Consiliului Județean P, avocatul a făcut dovada că la termenul din 13.11.2009 a fost în imposibilitate să se prezinte în fața instanței pentru asigurarea asistenței juridice conform contractului de reprezentare încheiat cu inculpatul, în baza art. 199 alin.3 Cod procedură penală se va admite cererea privind scutirea de amenda judiciară aplicată, ca întemeiată.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, satul, județul D, împotriva deciziei penale nr.53 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.149 din 29 iulie 2008 a Judecătoriei Găești, ca nefondat.
Admite cererea formulată de avocat și dispune scutirea acesteia de plata amenzii de 100 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 13 2009.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
A în concediu fără plată
semnează grefierul șef de secție
Red./Tehnored.DC
2 ex./ 21 2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zainescu, Elena Negulescu
