Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 943/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 943/R
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 76 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, toți personal, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu cu împuternicire de substituire la dosar, lipsind partea civilă intimată
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care inculpatul depune la dosar un bilet de ieșire din spital și un memoriu, apoi nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursurilor conform motivelor invocate de inculpați, casarea hotărârii atacate și redozarea pedepselor aplicate, cu reținerea circumstanțelor atenuante, inculpații neavând antecedente penale.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, inculpații fiind condamnați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, pe care au și recunoscut-o, iar pedepsele au fost corect individualizate.
Inculpații și regretă săvârșirea faptei și solicită reducerea pedepsei.
Inculpatul arată că este la prima abatere și solicită reducerea pedepsei.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 215 din 02.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art. 211 al. 2 lit. b, c și al. 21lit. a Cod penal, i-a condamnat pe inculpații, la pedeapsa de câte 7 ani închisoare fiecare; în baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei inculpații vor fi lipsiți de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege; a admis în parte pretențiile părții civile și i-a obligat pe inculpați față de partea civilă G la plata sumei de 800 lei despăgubiri civile; a respins cererea procurorului de ședință de luare a măsurii prev. de art. 118 lit. e Cod penal; a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților reținerea și arestul preventiv începând cu data de 21.03.2009 orele 15,30 până azi (conform încheierii nr. 39 din 05.06.2009 - de îndreptare a erorii materiale); a menținut și pe viitor starea de arest a inculpaților, pe care a prelungit-o cu încă 60 de zile, începând cu data de 19.06.2009, orele 15,30; i-a obligat pe inculpați la câte 700 lei fiecare, cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de câte 300 lei pentru fiecare inculpat reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza probelor administrate, a reținut, în fapt, următoarele:
În data de 20.03.2009, toți cei trei inculpații și partea vătămată se aflau într-un local din, partea vătămată se afla la o masă cu alte persoane, unde a început un scandal, după care au venit organele de poliție și l-au scos afară din bar pe partea vătămată, care ulterior s-a întors în bar și s-a așezat la masă cu cei trei inculpați, care susțin că ar fi fost amenințați de către acesta cu un briceag.
La un moment dat, întrerupându-se iluminatul, barmanul de serviciu care a fost audiat și în fața instanței de judecată, i-a scos afară din local.
În această situație, inculpații, profitând de faptul că partea vătămată G era în stare de ebrietate, așa cum a declarat și martorul, l-au condus pe acesta pe o stradă laterală, unde inculpații și l-au lovit pe partea vătămată, iar inculpatul i-a sustras suma de 900 lei.
De altfel, inculpatul și-a însușit și un telefon mobil marca Nokia al părții vătămate, așa cum rezultă din dovada de la fila 19 dosar urmărire penală, asupra acestuia găsindu-se suma de 10 RON și telefonul mobil ce aparțineau părții vătămate.
Din certificatul medico-legal existent la dosarul cauzei, fila 18 dosar urmărire penală, reiese că pentru vindecarea leziunilor părții vătămate, provocate prin lovirea de către inculpați, acesta a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
De fapt, partea vătămată a fost lovită cu un în cap de inculpatul, și cu un par de către inculpatul, care a și recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată.
Bunurile găsite asupra inculpatului au fost restituie părții vătămate, așa cum reiese din dovada de la fila 20 dosar urmărire penală.
Singurul care a recunoscut săvârșirea faptei a fost inculpatul, ceilalți doi inculpați nerecunoscând săvârșirea faptei.
Susținerile inculpaților sunt contrazise de probele existente la dosarul cauzei și de declarația martorilor și.
Astfel, martorul a arătat în fața instanței că la un moment dat partea vătămată s-a mutat la o masă cu inculpații și le-a dat acestora câte o bere sau două, după care a fost evacuat localul. Acesta a mai arătat că a fost martor asistent cu ocazia reconstituirii faptei, inculpații arătând de bunăvoie modul în care au săvârșit fapta.
Martorul a arătat că la solicitarea inculpaților, i-a transportat pe aceștia cu mașina la un bar din C, unde au băut suc și au susținut că au banii câștigați la aparate, apoi au plecat la de unde au mai cumpărat băuturi energizante, un vin, cornuri de ciocolată.
Instanța de fond, coroborând probele existente la dosarul cauzei, a reținut că cei trei inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, chiar dacă unii dintre aceștia au negat săvârșirea faptei.
Inculpații au profitat de faptul că victima se găsea în stare de ebrietate, și în timp ce victima stătea la masă cu ei, au sesizat faptul că acesta are bani asupra sa și un telefon mobil, fapt ce i-a determinat pe aceștia să îl conducă pe o stradă lăturalnică, unde inculpații și l-au lovit, iar inculpatul i-a sustras banii, de banii sustrași profitând toți trei, așa cum reiese din declarația martorului.
Deși inculpatul a negat săvârșirea faptei, asupra sa, așa cum reiese din dovada de la fila 19 dosar urmărire penală, s-au găsit bunuri ce au aparținut părții vătămate.
Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 2 lit. b și c Cod penal și art. 2 ind. 1 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere persoana inculpaților și a reținut că cei trei inculpați sunt infractori primari, precum și gradul de pericol social al faptei.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, prima instanță a constatat că acesta este ridicat, având în vedere că inculpații au profitat de faptul că victima se afla în stare de ebrietate, iar ei erau trei, ba mai mult, doi dintre aceștia au negat chiar săvârșirea faptei, deși susținerile lor sunt contrazise de probele existente la dosarul cauzei.
De fapt, infracțiunea de tâlhărie, prin ea însăși, reprezintă un pericol social ridicat, astfel că prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepsei cu închisoare și executarea ei efectivă, orientate spre minimul special, este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpaților.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 900 lei în fața instanței de judecată, sumă sustrasă de inculpați, dar din dovada de la fila 20 dosar urmărire penală suma de 10 RON găsită asupra inculpatului, i-a fost restituită părții civile.
În ceea ce privește luarea măsurii prev. de art.118 lit. e Cod penal, solicitată de procurorul de ședință cu privire la telefonul mobil marca Nokia, instanța a apreciat că nu se impune, deoarece acesta a fost restituit părții vătămate, așa cum reiese din dovada de la fila 20 dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, conform dispozițiilor art. 362-363 Cod procedură penală, inculpații, și.
Cererile inculpaților și nu au fost motivate în scris.
Inculpatul a solicitat, prin cererea sa de apel, reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, prin aplicarea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 și executarea pedepsei în condițiile art. 81, 82 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 76 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 215 din 02 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală, art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților, reținerea și arestul preventiv începând cu data de 21.03.2009, orele 15,30, până la zi.
În baza disp. art. 383 al. 1/1 Cod procedură penală, art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților pe o durată de 60 zile, începând cu data de 23.07.2009.
În baza disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare față de stat (în care s-a inclus și onorariul avocatului din oficiu).
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește latura penală - existența vinovăției, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, cât și în ceea ce privește latura civilă - existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate cu fapta inculpaților, cuantumul despăgubirilor civile, neexistând practic nici un motiv de desființare a sentinței.
Referitor la solicitarea inculpaților de reducere a pedepsei aplicate de instanța de fond, tribunalul a apreciat-o ca nefondată, față de gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu în ultimul rând de atitudinea inculpaților (singurul care a recunoscut săvârșirea faptei fiind inculpatul ); singurul fapt că inculpații sunt tineri, nu au antecedente penale sau recunosc săvârșirea faptei, nefiind în măsură să conducă în mod implicit la reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege; individualizarea pedepsei fiind rezultatul aprecierii și a altor circumstanțe din cauză.
De altfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpații sunt infractori primari, acest aspect reflectându-se în cuantumul pedepsei aplicate, 7 ani fiind limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește schimbarea modalității de executare a pedepsei, solicitată de inculpatul, tribunalul, pentru aceleași considerente arătate mai sus și ținând cont și de prevederile art. 52 Cod penal, a apreciat ca nefondată și această cerere, considerând că scopul pedepsei aplicate de instanța de fond poate fi atins doar în condițiile executării pedepsei în penitenciar.
Împotriva deciziei Tribunalului C S au declarat recurs inculpații, și.
Inculpatul a criticat decizia și sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv încadrarea juridică corectă este cea prev de art. 211 al.1 Cod Penal, în loc de art. 211 al. 2.
Cod PenalSe mai arată că el nu a lovit partea vătămată, ci inculpatul, care și-a și însușit suma de 900 lei, este la prima abatere și a fost încadrat în muncă, este bolnav și a fost internat în spital, și față de aceste circumstanțe solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74.
Cod PenalInculpatul a criticat cele două hotărâri pentru netemeinice, pe motiv că pedeapsa aplicată este exagerată, iar fapta a fost comisă fiind în stare de ebrietate și partea vătămată este cea care i-a amenințat cu cuțitul.
Inculpatul nu motivat în scris recursul, dar oral atât apărătorul din oficiu cât și inculpatul, au solicitat reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform prev. art. 38510al. 21.C.P.P. se constată că atât decizia recurată cât și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din actele de la dosar rezultă că inculpații, în seara zilei de 21.03.2009, în jurul orei 22,00, au acostat partea vătămată G, care se afla pe strada - - din orașul, și profitând de faptul că era și o de curent, inculpatul a lovit-o cu o piatră în cap, iar apoi inculpatul a lovit-o cu par peste mâini și picioare, și în timp ce victima era căzută la pământ, inculpatul i-a sustras din buzunar suma de 900 lei.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților a fost în mod corect stabilită de instanța de fond pe baza declarației părții vătămate, care se coroborează cu recunoașterile inculpaților din cursul urmăririi penale, precum și cu procesele verbale de reconstituire a faptei, în care se arată că inculpații au arătat modul de comitere a faptei în prezența martorilor asistenți și.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, având în vedere împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv într-un loc public, pe timpul nopții și de mai mult de două peroane, conform prev. art. 211 al. 2 lit. b, c, art. 211 al. 21, lit. a Cod Penal, astfel că nu se impune schimbarea de încadrare juridică în prev. art. 211 al. 1.Cod Penal, așa cum a solicitat inculpatul.
În ce privește individualizarea pedepsei, se apreciază că pedepsele aplicate inculpaților sunt în măsură să ducă la reeducarea acestora și la realizarea scopului prev. de art. 52.
Cod PenalFaptele inculpaților sunt deosebit de grave, astfel că față de pericolul social al infracțiunii, de împrejurările și circumstanțele în care aceasta a fost comisă de inculpați, aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, nu se justifică.
Prin urmare, recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art. 38515, pct. 1 lit. b
C.P.P.În baza art. 38516rap. la art. 381.C.P.P. se va menține starea de arest a inculpaților și se va deduce din pedeapsă, în continuare, arestul preventiv din data de 23.07.2009, la zi.
Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 76/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În baza art. 38516rap. la art. 381.C.P.P. menține starea de arest a inculpaților și deduce în continuare arestul din data de 23.07.2009 la zi.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile a sumei de 900 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.10.2009
Tehnored./2 ex./20.10.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 943/R
Ședința publică din 5 octombrie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 76/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În baza art. 38516rap. la art. 381.C.P.P. menține starea de arest a inculpaților și deduce în continuare arestul din data de 23.07.2009 la zi.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile a sumei de 900 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
