Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 15

Ședința ne publică de la 20 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adrian Bogdan

JUDECĂTOR 2: Nimineț Ștefan Patriche Gabriela

- -- grefier

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție - B - legal reprezentat de - - procuror

Pe rol fiind judecarea apelului penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.176/P/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat asistat de avocat ales lipsind celelalte părți, pentru intimata parte vătămată a răspuns avocat ales, pentru intimatele părți vătămate și a răspuns avocat oficiu iar pentru intimata parte vătămată a răspuns avocat oficiu substituind pe avocat oficiu.

Procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu intimata, citația fiind restituită în întregime cu mențiunea " lipsă număr casă".

S-a făcut referatul oral al cauzei după care:

S-a solicitat strigarea cauzei la amânări.

Apărătorul apelantului inculpat a solicitat amânarea cauzei față de lipsa de procedură cu intimata parte vătămată și față de împrejurarea că inculpatul nu a fost trecut pe concept și nici citat.

Apărătorii intimatelor părți vătămate au solicitat amânarea cauzei față de lipsa de procedură.

Instanța apreciază că la acest termen nu este lipsă de procedură cu intimata parte vătămată deoarece este o persoană cu identitate protejată iar cu privire la necitarea inculpatului, a învederat părților că acesta nu a declarat apel.

S-a lăsat cauza la a doua strigare pentru a fi prezent procurorul de ședință.

La reluarea cauzei au răspuns aceleași părți.

Fiind întrebat de instanță dacă dorește să dea o nouă declarație, apelantul inculpat a răspuns că nu dorește să dea noi declarații.

Apărătorul apelantului inculpat solicită administrarea probei cu înscrisuri pe care le-a atașat la motivele de apel trimise prin poștă.

Avocat a solicitat și i-au fost înmânate cele trei înscrisuri depuse de apelantul inculpat la motivele de apel, spre a lua cunoștință de acestea.

Apelantul inculpat prin apărător, apărătorii intimatelor părți vătămate și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat apelul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică a solicitat desființarea acesteia, rejudecarea cauzei și pe fond achitarea inculpatului potrivit art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală deoarece nu este el persoana care a săvârșit infracțiunea. În subsidiar a invocat greșita redozare a pedepsei, a solicitat redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.

A susținut că inculpatul nu a avut nicio contribuție la săvârșirea infracțiunii, a fost prieten cu partea vătămată circa 2 luni, a ajutat-o pe aceasta cu bani pentru a-și procura pașaport ca să plece ca menajeră în Spania, nu cunoștea că este minoră și nici nu a existat vreo înțelegere între el și. De asemenea, nu cunoștea că este așteptată de în străinătate. Acest lucru s-a petrecut în anul 2001 și de circa 7 ani nu a mai văzut-o decât o singură dată însoțită de numitul. Simplu fapt că a ajutat-o nu poate să conducă la vinovăția în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. În afară de declarația părții vătămate o altă probă nu există. Apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.

La motivele de apel a depus copii după trei înscrisuri cu care face dovada că acesta a avut permis de ședere în Italia, că lucra și carte de muncă. Dacă s-ar fi ocupat de săvârșirea de infracțiuni nu ar mai fi fost necesar să muncească.

Cu privire la banii ce au fost primiți din străinătate singura legătură este aceea că a efectuat reparații la mașina proprietarului și a fost plătit, inculpatul fiind mecanic auto. De asemenea, acea persoană i-a împrumutat bani pentru a termina casa, bani care au fost restituiți ulterior. Apare pe desfășurător și numele părții vătămate deoarece aceasta trimitea bani pentru mama sa și el era cel care-i scotea și-i ducea mamei acesteia. Apreciază că hotărârea este nelegală sub acest aspect.

Cu nici una din părțile vătămate nu a avut vreo legătură sau relație și nu a primit bani de la ele.

Sub aspectul legalității hotărârii, inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, este o simplă suspiciune, nu există dovezi concrete și solicită achitarea.

Inculpatul lucrează în construcții și este și mecanic auto.

Interceptarea convorbirilor telefonice nu reprezintă probe și nici o dovadă a vinovăției inculpatului. În ce privește convorbirea avută cu numitul, aceasta se referea la parfumuri, ochelari etc și nu a fost vorba de femei.

Singura vină care o are inculpatul este aceea că a ajutat-o pe partea vătămată că meargă la muncă în străinătate.

În subsidiar a solicitat a se da eficiență dispozițiilor art.72-74 Cod procedură penală, redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.

Avocat ales având cuvântul pentru intimata parte vătămată a susținut că hotărârea pronunțată este temeinică și legală sub aspectul laturii civile și penale iar pedepsele aplicate sun modice. Partea vătămată s-a constituit parte civilă și acțiunea civilă a fost pe deplin dovedită și motivată. Aceasta era minoră iar susținerea că a ajutat- să-și facă pașaport este, de pașaport s-a ocupat inculpatul pentru aot rafica. Partea vătămată a fost lovită, amenințată și constrânsă de cei doi să practice prostituția neprotejat. Partea vătămată nu a fost căsătorită niciodată cu, la insistențele lui a născut copilul. În prezent aceasta este bolnavă ca urmare a tratamentului la care a fost supusă fiind nevoită să suporte o intervenție chirurgicală. A susținut că daunele morale sunt pe deplin dovedite iar traumele suferite sunt ireversibile.

Actele depuse la acest termen de inculpat nu au relevanță, perioada în care s-a ocupat de traficarea persoanelor este 2003 - 2007.

A solicitat ca, dând eficiență probelor administrate,instanța să dispună respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.

În replică, apărătorul apelantului inculpat a solicitat instanței să rețină că, partea vătămată nu a declarat că ar fi fost constrânsă de inculpatul. A solicitat respingerea cererii de despăgubiri civile.

Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatele părți vătămate, și a susținut că în cauză s-a dovedit că acestea au ajuns în străinătate pentru a practica prostituția, constrânse fiind. Apreciind că hotărârea este legală și temeinică, a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și plata onorariului din fondul

Procurorul având cuvântul a susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț este legală și temeinică în sensul reținerii vinovăției inculpatului în ce privește infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță. Din probele administrate, s-a stabilit că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii sub forma racolării părții vătămate pe relația Spania și obligarea celorlalte să practice prostituția în favoarea sa, în Italia. În ce privește motivele de apel, între acestea se regăsesc opinii personale, opinii care vor să denote o altă nuanță probelor administrate. Actele depuse nu sunt traduse în limba română iar permisul de ședere este obligatoriu pentru orice cetățean pentru a locui pe teritoriul acelui stat. El trebuie reînnoit la un moment dat, dar asta nu înseamnă că inculpatul nu se putea întoarce în țară și că a locuit efectiv în Italia.

Pedepsele aplicate au fost corect individualizate, s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de situația părților vătămate.

Apreciind că scopul educativ poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție, în temeiul art.379 al.1 pct.1 lit. b Cod penal a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat.

Apelantul inculpat având ultimul cuvânt și-a însușit concluziile puse de apărătorul său și a solicitat instanței să constate că este nevinovat.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.176/P din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, constată următoarele:

Prin sentința penală mai sus arătată s-au dispus următoarele:

Condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la data de 13 noiembrie 1973 în municipiul P N, CNP -, de cetățenie română, fără antecedente penale, domiciliat în P N,-, județul N, la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. și al. 2 Cod penal cu referire la art. 76 al. 1 lit. b Cod penal împotriva părții vătămate;

- 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 al. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. și al. 2 Cod penal cu referire la art. 76 al. 1 lit. b Cod penal împotriva aceleiași părți vătămate.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și, în baza art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

Condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13 august 1976 în municipiul P N, CNP -, de cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în P N,-, - 32, scara B, etaj 1, apartament 27, județul N, la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. și al. 2 Cod penal cu referire la art. 76 al. 1 lit. b Cod penal împotriva părților vătămate, și.

- 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 al. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. și al. 2 Cod penal cu referire la art. 76 al. 1 lit. b Cod penal împotriva părții vătămate.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și, în baza art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

În baza art. 19 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul, suma de 51600 euro sau echivalentul în lei la data executării și de la inculpatul suma de 26600 euro sau echivalentul în lei de la data executării.

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și au fost obligați inculpații să-i achite suma de 15000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

S-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu pentru părțile vătămate și pentru inculpatul, să fie achitate Baroului de Avocați N, din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să achite statului suma de câte 700 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv declarațiile părților vătămate, ale părților vătămate cu identitate protejată și, declarația martorei cu identitate protejată, ale martorilor, G, adresele B cu privire la sumele de bani expediate din străinătate, transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului, coroborate cu declarațiile acestuia, instanța a reținut următoarele:

Inculpații și au fost prieteni, întrucât au locuit și copilărit în același cartier.

În cursul anului 2000, inculpatul a plecat în Spania, dar a ținut legătura cu.

La începutul anului 2003, partea vătămată, care avea 16 ani și era elevă la Liceul de din P N, l-a cunoscut pe inculpatul și s-a împrietenit cu acesta. Inculpatul i-a propus la un moment dat să plece în Spania, deoarece îi poate asigura un loc de muncă, pentru a face menaj la o familie, unde putea câștiga 1.000 - 1.200 euro lunar. Pentru aos timula să plece, inculpatul a asigurat-o că se va ocupa el de obținerea pașaportului și va suporta cheltuielile de transport până în Spania. A cerut în schimb ca să-i cedeze lui primul salariu pe care-l va obține în Spania.

Partea vătămată, care provenea dintr-o familie dezorganizată fiind crescută de bunici, a fost tentată de oferta făcută de inculpat și a acceptat să plece. Acesta s-a ocupat de obținerea pașaportului, iar în jurul datei de 04.02.2003, a trimis-o pe partea vătămată în Spania, cu un autocar. I-a spus că în va fi așteptată de o persoană pe nume, care ar fi făcut și ea menaj și care o va conduce la locul de muncă pe care l-a găsit. Tot lui urma ca partea vătămată să-i restituie banii pentru inculpat.

În, partea vătămată a fost însă așteptată de inculpatul, care s-a oferit s-o conducă la locuința lui. A dus-o însă cu vaporul până în, unde au fost așteptați de un albanez, pe nume.

În timp ce se deplasau spre hotelul unde urma să locuiască, inculpatul l-a sunat pe inculpatul și i-a spus că nu-i va putea trimite decât 3.000 de euro pentru partea vătămată, întrucât era minoră. În acel moment partea vătămată a realizat că în realitate inculpatul o vânduse și că urma să facă prostituție. Nu a avut posibilitatea să se întoarcă în România, deoarece pașaportul ei fusese luat de inculpatul și nu avea bani de transport.

Inculpatul i-a spus în mod direct că va trebui să facă prostituție, precizându-i că pentru o J de oră de sex să pretindă de la clienți 40 - 50 de euro, iar pentru o oră, 120 de euro.

În camera de hotel a venit și patronul hotelului și al clubului aferent, pe nume și văzând pașaportul părții vătămate, a constatat că aceasta era minoră și, în aceste condiții i-a spus că nu va accepta să facă prostituție în club, ci va fi trimisă la clienți, în apartamentul hotelului.

, care primea banii de la clienți, îi indica la ce cameră urma să meargă să întrețină raporturi sexuale. În medie avea câte 3 - 4 clienți pe zi, pentru perioade cuprinse între o J de oră și două ore.

După două săptămâni, partea vătămată a refuzat să mai facă prostituție, motiv pentru care a fost bătută atât de inculpatul, cât și de către, determinând-o în acest mod să continue să se prostitueze.

Partea vătămată a făcut prostituție timp de două luni, în condițiile arătate mai sus și după aprecierea acesteia, și inculpatul au încasat 18.000 de euro.

i-a propus inculpatului s-o vândă pe în Italia, dar acesta a refuzat, fiindu-i teamă să nu fugă în România și să-l denunțe autorităților competente.

Inculpatul i-a cerut părții vătămate să practice raporturi sexuale protejate cu clienții, dat totodată a obligat-o să întrețină cu el raporturi sexuale neprotejate. În aceste condiții, partea vătămată a rămas însărcinată și inculpatul a încercat să găsească un medic care să-i întrerupă cursul sarcinii, însă nu a reușit, victima fiind minoră.

Inculpatul a hotărât s-o aducă în România pentru a i se întrerupe cursul sarcinii, dar după sosire, partea vătămată a refuzat să facă acest lucru, locuind în apartamentul mamei inculpatului, care s-a oferit să le crească copilul.

Pe date de 24.11.2003, partea vătămată a născut o și timp de 8 luni, totul a decurs normal în concubinajul cu inculpatul.

În luna iulie 2004, după ce victima devenise majoră, inculpatul i-a propus să meargă împreună în Italia, pentru a munci și a câștiga bani pentru creșterea copilului. Pentru aoc onvinge, i-a spus că are o soră în Italia, care le va găsi locuri de muncă.

Cu un autoturism au plecat la Padova, iar de acolo în orașul, situat de circa 60 de km. Acolo au fost așteptați de o cetățeancă româncă, pe nume, care era căsătorită cu un italian și care i-a dus cu mașina într-o zonă muntoasă, unde aceasta avea un hotel cu restaurant. Acolo i-au găsit pe albanezul și pe, care veniseră din Spania în Italia.

Partea vătămată a realizat că a fost dusă să facă din nou prostituție și i-a reproșat acest lucru inculpatului. Acesta din urmă, împreună cu au amenințat-o cu pistoalele și au obligat-o să facă prostituție.

Din prima seară, partea vătămată a fost dusă de către inculpatul împreună cu alte fete să facă prostituție la stradă. Inculpatul i-a spus să pretindă de la fiecare client câte 30 de euro pentru zece minute de sex în autoturism. În aceste condiții, partea vătămată a fost obligată să facă prostituție timp de șase luni și după aprecierea ei, inculpatul a câștigat circa 36.000 de euro.

De circa șapte ori, partea vătămată a fost depistată de carabinieri care i-au dat foi de, obligând-o să părăsească Italia în termen de 10 zile, însă inculpatul nu i-a dat voie să plece.

După cinci luni, inculpatul a plecat în România, iar partea vătămată a mai fost obligată timp de o lună să facă prostituție pentru.

Când a ajuns în România, a fost așteptată de inculpatul care a amenințat-o că o omoară, dacă va denunța autorităților că a fost exploatată sexual.

În luna iulie 2005, inculpatul i-a făcut cunoștință părții vătămate, cu o fată din I pe nume, care era prietena inculpatului. Cei doi i-au propus să meargă în Spania împreună cu, unde vor lucra ca menajere, deoarece ultima avea o mătușă acolo.

În orașul, au fost însă așteptate de, care le-a luat pașapoartele și le-a dus la clubul " ", al cărui patron era un cetățean pe nume. Au fost obligate să facă prostituție timp de 7 luni, având program de la orele 1700până dimineața la ora 400. La clubul respectiv, erau circa 100 de femei care practicau prostituția.

După circa o lună, au venit și inculpații și care au închiriat un apartament împreună cu.

n cele șapte luni de prostituție, partea vătămată apreciază că, și au încasat circa 20.000 de euro.

Deoarece inculpatul a fost arestat timp de circa două săptămâni, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie în dauna unei persoane de cetățenie chineză, partea vătămată a cunoscut un spaniol în vârstă, care i-a oferit sprijin. După ce a fost liberat din arest, inculpatul a întâlnit-o pe stradă pe partea vătămată și i-a luat geanta în care avea 1.800 de euro și pașaportul, după care el a plecat în România.

Partea vătămată a sunat-o pe mama sa, martora, pe care a rugat-o să-i recupereze pașaportul de la inculpatul.

În luna aprilie sau mai 2006, partea vătămată a revenit în țară, primind de la cetățeanul spaniol suma de 17.000 de euro, pentru a-și lua fetița și bunurile și a se întoarce la el în Spania.

Ajunsă în țară, a fost contactată de inculpatul care i-a luat banii și a refuzat să-i dea fetița, judecându-se pentru ea pe cale civilă.

În luna martie 2003, partea vătămată majoră l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul prietenei sale. Inculpatul i-a propus să meargă în Spania, pentru a lucra ca damă de companie într-un bar. Întrucât aceasta a acceptat, inculpatul i-a suportat cheltuielile pentru obținerea pașaportului și i-a plătit transportul cu un autocar până în Spania. I-a spus că în va fi așteptată de un pe nume. Acesta a dus-o cu vaporul la, la hotelul al cărui administrator era.

A fost cazată în cameră cu și cu, care i-au explicat că urma să facă prostituție. Fiind pusă în fața unui fapt împlinit, nu a mai avut de ales și a practicat prostituția timp de 5 luni. Banii obținuți din prostituție erau încasați de către, care îi trimitea o parte dintre aceștia inculpatului, fie personal, fie prin intermediul fetelor pe care le exploata. Partea vătămată i-a trimis de trei ori bani inculpatului, așa după cum rezultă și din adresa Direcției Regionale de Poștă B - Oficiul Județean de Poștă

Partea vătămată apreciază că în cele 5 luni cât a fost obligată să se prostitueze, a obținut 30.000 de euro, care au fost împărțiți între și inculpatul.

În anul 2002, inculpatul i-a propus părții vătămată majore, audiată sub identitate protejată să meargă în Italia întrucât îi poate găsi un post de menajeră. Ajunsă în Italia, a fost obligată de inculpat să facă prostituție la stradă timp de o lună. În această perioadă, partea vătămată apreciază că a obținut din prostituție, suma de 1.000 de euro, care au fost luați de inculpatul. Dându-și seama că a fost indusă în eroare de către inculpat la plecarea din țară și, nefiind de acord cu practicarea prostituției, l-a abandonat pe acesta și și-a căutat un alt loc de muncă.

Partea vătămată a evitat să declare în scris alte amănunte, pentru a nu putea fi identificată de către inculpat și, din același motiv, a declarat că nu înțelege să participe în procesul penal.

În luna noiembrie 2006, partea vătămată majoră, audiată sub identitate protejată, l-a cunoscut pe inculpatul la o discotecă, au început să se întâlnească și au întreținut relații sexuale. Ulterior, inculpatul a venit la partea vătămată însoțit de un alt și i-a cerut părții vătămate să întrețină relații sexuale cu acesta. Partea vătămată a fost de acord, dar i-a cerut inculpatului să nu-i mai caute clienți. În aceste condiții, inculpatul a amenințat-o că dacă nu va mai accepta să întrețină relații sexuale cu alți bărbați, le va spune părinților și prietenului ei că se prostituează, amenințând-o totodată și cu bătaia. De teamă, partea vătămată a continuat să aibă relații sexuale cu clienții aduși de inculpat. Prin luna februarie 2007, inculpatul i-a propus părții vătămate să meargă în Austria, la Viena, unde urma să facă prostituție sub protecția inculpatului. I-a explicat și modalitatea în care ar fi urmat să facă prostituție și anume prin înscrierea acesteia la o agenție specializată. În acest scop, i-a solicitat părții vătămate, fotografii, pentru a i le trimite inculpatului, pentru a le plasa pe internet.

Deși inițial a acceptat, a renunțat ulterior întrucât un prieten a sfătuit-o să nu meargă la Viena, pentru că își vor joc de ea.

În cursul urmăririi penale a fost audiat doar inculpatul, care a negat comiterea faptelor susținând că le-a ajutat pe victimele și, la cererea lor, să plece în străinătate, însă la muncă, plătindu-le contravaloarea pașaportului și a transportului până în străinătate. A arătat că el nu a cunoscut cu ce s-au ocupat părțile vătămate după ce au plecat din țară. Inculpatul a recunoscut că a primit sume de bani de la, susținând că aceasta i-a restituit banii pe care îi cheltuise pentru aoa juta să plece. De asemenea, a susținut că inculpatul i-a trimis banii pe care îi cheltuise el pentru partea vătămată, iar de la a primit sume de bani cu titlu de împrumut, pentru a-și construi o casă.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a uzat de dispozițiile art. 70 al. 2 Cod procedură penală.

Susținerile inculpatului sunt nefondate și sunt contrazise de toate probele administrate în cauză. Astfel, din declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor G și a rezultat că cei doi inculpați țineau legătura și, în momentul în care inculpatul a aflat că victima este minoră, i-a spus inculpatului că nu îi va putea da banii promiși. Acest aspect a confirmat faptul că racolarea victimei s-a făcut în scopul vânzării ei în vederea practicării prostituției.

Declarațiile părților vătămate, și sunt credibile, întrucât dintr-o convorbire interceptată în baza autorizației emisă de către Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a rezultat că inculpatul i-a solicitat inculpatului să-i găsească prostituate, pe care să i le trimită la Viena, deoarece vrea să facă "niște mișcări de trupe". i-a răspuns că, dacă va găsi ceva, îi va trimite, inculpatul spunându-i că dacă îl va ajuta, va fi plătit pentru serviciile sale.

Faptul că inculpații și au racolat și exploatat tinere minore și majore în Spania și Italia, a rezultat și din declarațiile martorilor, G și, care au relatat modul în care erau tratate părțile vătămate și, în special victima care era deseori agresată de inculpatul pentru aod etermina să accepte să întrețină relații sexuale.

Din adresa nr.206/3633 din 12.09.2006 a Oficiului Județean de Poștă N, a rezultat că inculpatul a primit în perioada anilor 2003 - 2004, mai multe sume de bani de la, atât în Italia, cât și din Spania. După cum rezultă din declarațiile părților vătămate, aceste sume de bani proveneau din practicarea prostituției de către tinerele care fuseseră racolate de către inculpatul și erau expediate atât de către victime, cât și de către, care le exploata pe tinere în lipsa lui.

Din depozițiile martorilor audiați la cererea inculpatului nu rezultă aspecte concludente pentru soluționarea cauzei, aceștia cunoscând doar faptul că cei doi inculpați se cunoșteau, iar inculpatul dispunea de sume mari de bani pe care le cheltuia cu partea vătămată.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului de aoe xploata sexual prin violență, pe partea vătămată în Spania împreună cu, după ce aceasta fusese racolată de inculpatul, în perioada în care aceasta era minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minore, prevăzută de art. 13 al. 1, 3 și. 4 din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiași inculpat de aoe xploata sexual pe aceeași victimă, tot prin violență, împreună cu, după ce aceasta a devenit majoră, în Italia și ulterior în Spania, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului de aor acola pe victima minoră prin înșelăciune - spunându-i că va lucra ca menajeră - și aot rimite în Spania în scopul exploatării sexuale de către inculpatul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minore, prevăzută de art. 13 al. 1, 3 și 4 din Legea nr. 67/2001.

Fapta aceluiași inculpat de a le racola, prin înșelăciune și amenințare pe părțile vătămate majore, și și de le transporta pe primele două în Italia, în scopul exploatării sexuale de către, iar în cazul ultimei victime de către inculpatul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 al. 1 și. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

În baza acestor texte de lege și a dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpaților câte o pedeapsă, la individualizarea cărora a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, modalitatea în care acestea au fost comise precum și conduita procesuală a acestora.

Raportat la textul de lege incriminator și la cuantumul pedepselor principale, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.

În cauză nu s-a impus interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.

De asemenea, la comiterea infracțiunii inculpații nu s-au folosit de nicio profesie, funcție sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.

Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a impus aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal cu privire la drepturile părintești.

Aspectele referitoare la lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, la faptul că până la această vârstă au avut un comportament bun în comunitate, au fost reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea acestora, în baza art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal, urmând ca în temeiul art. 76 lit. b Cod penal să se coboare pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că infracțiunile comise de inculpați sunt în concurs real și, în baza art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea.

Pentru considerentele sus menționate, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal s-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.

În temeiul art. 19 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor obținute din exploatarea victimelor, având în vedere faptul că din actele dosarului au rezultat următoarele:

Partea vătămată a fost vândută de inculpatul inculpatului cu suma de 3000 euro, sumă ce a fost confiscată. De asemenea, în perioada în care aceeași parte vătămată a practicat prostituția în Spania, inculpații împreună cu au încasat de pe urma acesteia suma de 20.000 euro, s-au confiscat de la inculpați câte 1/3 din această sumă.

În perioada în care inculpatul a exploatat-o sexual în Italia pe aceeași victimă, în perioada în care era minoră, a încasat împreună cu suma de 18.000 euro, sumă din care s-a confiscat de la inculpat 1/2. De asemenea, din exploatarea lui în Italia după ce a devenit majoră, inculpatul a încasat suma de 36.00 euro.

Din exploatarea sexuală a victimei, inculpatul a încasat, împreună cu suma de 30.000 euro, sumă din care s-a confiscat de la inculpat 1/2.

Din exploatarea părții vătămate, inculpatul a încasat suma de 1000 euro.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 euro, cu titlu de daune morale.

Având în vedere faptul că inculpații au profitat de naivitatea victimei, care era minoră la data racolării, de faptul că a fost supusă la violențe fizice pentru a fi determinată să practice prostituția, că datorită întreținerii de relații sexuale neprotejate s-a îmbolnăvit, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, instanța a apreciat că cererea formulată este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 cod civil a admis-o și a obligat pe inculpați la plata daunelor morale solicitate.

Împotriva sentinței penale inculpatul a declarat apel în termen legal.

În motivarea apelului a solicitat achitarea iar în subsidiar aplicarea art.81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și respingerea cererii de despăgubiri civile.

Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.378 Cod procedură penală hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor noi depuse în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele conform art.371 al.2 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.

Din probele administrate în cauză și care au fost arătate pe larg de prima instanță rezultă în mod cert că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Din motivarea amplă a instanței de fond pe care și-o însușește și instanța de apel rezultă că inculpatul a racolat pe părțile vătămate, și prin înșelăciune și amenințare în scopul exploatării sexuale obținând beneficii materiale substanțiale.

În ce privește pedepsele aplicate acestea au fost bine individualizate atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare, neimpunându-se reducerea lor sau aplicarea art.81 Cod penal.

Gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de săvârșire și consecințele produse asupra părților vătămate impun executarea cu privare de libertate pentru a se asigura scopul pedepsei acela de constrângere, reeducare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Referitor la daunele morale la care au fost obligați inculpații către partea civilă, acestea sunt justificate în raport de suferințele fizice și morale care i-au fost cauzate în condițiile în care era și minoră.

Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la desființarea hotărârii atacate, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Se va constatat că inculpatul și partea civilă au avut apărători aleși.

Onorariile avocat oficiu în sumă de câte 150 lei pentru celelalte părți vătămate se vor suporta din fondul și se vor include în cheltuielile judiciare.

În baza art.193 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat ales.

Văzând și prevederile art.192 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 al.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.176/P din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.

Constată că inculpatul și partea vătămată au avut apărători aleși.

Onorarii avocat oficiu în sumă de câte 150 lei pentru celelalte părți vătămate se suportă din fondul

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul avocat oficiu.

În baza art.193 Cod procedură penală obligă inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.sent.

Red. dec. apel Șt.

Tehnored.

2 ex.

09.02.2009

Președinte:Adrian Bogdan
Judecători:Adrian Bogdan, Nimineț Ștefan Patriche Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Bacau