Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 108/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
240/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.108/
Ședința publică din data de 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de apelanta-intimată inculpată împotriva Sentinței penale nr.8/08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la termenul din 22 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din această decizie penală, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29 aprilie 2009 și, apoi, pentru astăzi, 06 mai 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.8 din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, n baza art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 al.2 Cod penal și art.76 lit.a Cod penal, a fost condamnată pe inculpata la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.64 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al. 1 lit.a,b,d Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71-64 al. 1 lit.a,b,d Cod penal.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
La data de 11 aprilie 2006, numitul, cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 318/D/P /2006, pentru a beneficia de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, a formulat un denunț împotriva numitei "", persoană despre care a precizat că este implicată în traficul ilicit de droguri.
La aceeași dată, a fost înregistrat și denunțul formulat de martora împotriva aceleiași persoane, denunțătoarea exprimându-și acordul de a participa la acțiunea de prindere în flagrant a numitei "", cu scopul de a-l ajuta pe să beneficieze de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000.
În urma investigațiilor, s-a stabilit că numele real al persoanei denunțate este, în data de 14.04.2006 organele de poliție însoțite de martora denunțătoare deplasându-se pe str. - -, locație unde denunțătoarea a apelat-o pe numita la postul telefonic cu nr. 0723.505.122, aceasta răspunzând afirmativ solicitării de a comercializa cantitatea de 7 doze heroină, stabilind ca loc de întâlnire cu denunțătoarea magazinul situat la parterul blocului 11 în care locuia învinuita.
La locul de întâlnire s-a prezentat inculpata, care a înmânat martorei denunțătoare cantitatea de 7 doze heroină, primind în schimb suma de 1.400.000 lei (rol), moment în care au intervenit organele de poliție care au procedat la imobilizarea inculpatei, cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra acesteia fiind găsită suma de 1.400.000 lei (rol).
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost reținută în temeiul următoarelor mijloace de probă: denunțuri, proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, procese-verbale percheziții corporale, declarații de martori, proces-verbal de identificare, raport de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatei, proces-verbal recunoaștere după planșă foto, dovadă de predare-primire heroină.
În cursul cercetării judecătorești, au fost reaudiați inculpata și martorii și.
Tribunalul a mai reținut că situația de fapt se bazează și pe mențiunile procesului verbal de constatare a in fracțiunii flagrante, întocmit în prezența martorilor asistenți și. C din urmă a confirmat și cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești faptul că între martora denunțătoare și inculpată a avut loc o tranzacție de droguri.
În același sens, Tribunalul a reținut și mențiunile procesului-verbal de percheziție corporală efectuată asupra inculpatei, ce atestă că asupra acesteia a fost găsită suma de 1.400.000 rol în bancnote conținând serii identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal întocmit de organele de poliție la momentul predării bancnotelor pentru achiziționarea drogurilor.
Toate aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorei denunțătoare, aceasta predând organelor de poliție imediat după efectuarea tranzacției, 7 punguțe cu heroină achiziționate de la inculpată.
Cu ocazia expertizării, s-a constatat, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 14.04.2006, că proba suspusă expertizării, constituită din cantitatea de 0,16 g substanță care conține heroină, substanță ce face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr.143/2000.
Inculpata a recunoscut parțial săvârșirea faptei, susținând că nu a cunoscut conținutul exact al substanței aflate în cele 7 punguțe de heroină ce îi fuseseră înmânate de către numita pentru a le remite cumpărătoarei.
Susținerile inculpatei au fost înlăturate de către instanța fondului, apreciindu-se că actele cauzei infirmă această teză.
Tribunalul a mai reținut că, după prinderea în flagrant a inculpatei, aceasta a indicat organelor de poliție locul unde numita ținea ascunse cantități de droguri, fiind găsite, în două locații diferite, două punguțe și respectiv 70 punguțe ce au fost supuse expertizării, cu privire la cele 70 de punguțe stabilindu-se că acestea conțin heroină (raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/2 din 17.04.2006).
În aceste condiții, s-a apreciat că este dificil de acceptat teza inculpatei, în sensul că nu cunoștea ce conțin cele două punguțe pe care numita i le-a înmânat pentru a le vinde martorei denunțătoare, considerându-se ca fiind evident că inculpata era la curent cu natura reală a activității desfășurate de numita, fiind exclus orice dubiu cu privire la reprezentarea pe care inculpata o putea avea în legătură cu ceea ce ar fi putut conține punguțele remise martorei.
Astfel, fiind, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatei - care la data de 14.04.2006 a comercializat în schimbul sumei de 140 RON 7 doze de heroină, (0,16 g heroină) - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, modalitatea și împrejurările concrete de comitere ale faptei, urmările ce se puteau produce, datele personale ale inculpatei.
Pe de o parte, s-a reținut periculozitatea deosebit de ridicată a faptelor de natura celei ce a făcut obiectul cauzei, relevată de amploarea deosebită căpătată de astfel de infracțiuni pe raza municipiului B, efectele infracțiunii de trafic de droguri asupra potențialilor consumatori, proliferarea pe această cale a stării de dependență de substanțe stupefiante mai cu seamă în rândul persoanelor tinere, faptul că acțiunea inculpatei, chiar acceptând teza acesteia în sensul că ar fi fost un incident izolat este de natură a contribui la realizarea în bune condiții a unei activități mult mai elaborate și mai ample de trafic de droguri, toate aceste elemente imprimând faptei un grad de pericol social concret sporit.
Poziția procesuală a inculpatei, s-a apreciat de către Tribunalul a fi un alt element defavorabil acesteia, relevând că aceasta nu a perceput semnificația procesului penal, necesitatea unei atitudini oneste și sincere față de faptă și urmările sale, aspecte ce ar fi putut încredința Tribunalul că aceasta regretă efectiv activitatea infracțională realizată.
A reținut instanța de fond că deși inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, totuși ea nu are o ocupație stabilă, astfel încât caracterizarea de ansamblu a comportamentului social al acesteia anterior comiterii faptei nu este una deosebit de favorabilă, însă lipsa acestor antecedente a fost apreciată ca și circumstanță atenuantă judiciare, în sensul art.74 alin.2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul critică hotărârea atacată, sub aspectul nemenționării a duratei aplicării pedepsei complementare, pentru interzicerea neîntemeiată a drepturilor părintești, având în vedere faptul că din referatul de evaluare nu rezultă că inculpata ar fi avut un comportament neadecvat în societate, în familie, în special față de copiii săi, precum și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art.74 alin.2 Cod penal, fiind suficient să se rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, întrucât aplicarea prevederilor art.74 alin.2 Cod penal trebuie motivată și nu se justifică reținerea lor.
Prin apelul promovat de inculpata, se arată că, din împrejurările și condițiile producerii infracțiunii, rezultă că aceasta se afla ocazional, la locul faptei, fiind trimisă de adevărata autoare să înmâneze drogurile denunțătoarei.
În plus, apărătorul inculpatei a arătat că la dosar s-a depus a adresă comunicată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, din care rezultă că inculpata, prin denunțul făcut, a contribuit la tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri, astfel că se impune reținerea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, astfel că pedeapsa stabilită de prima instanță apare ca greșit individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit instanța de fond nu a observat că, în cauza dedusă judecății, își află, pe deplin, incidența dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002, care are ca efect reducerea la Jap edepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșire inculpata.
În acest context, Curtea reține că, după prinderea în flagrant, inculpata a indicat organelor de poliție locul unde numita depozitase cantități importante de droguri, fiind găsite ascunse în două locații diferite, două punguțe și respectiv 70 punguțe, despre care - în urma efectuării expertizei de specialitate - s-a dovedit a conține heroină.
Ca urmare a acestui denunț, numitei i s-a întocmit dosar penal, iar din adresa emanând de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, rezultă că și alte persoane, implicate în traficul de droguri, sunt trase la răspundere penală, tot ca o consecință a contribuției inculpatei, materializată în denunțul amintit.
Mai mult, așa cum s-a susținut și de către reprezentantul Parchetului, prima instanță și-a fundamentat hotărârea de aplicare a dispozițiilor art.74 alin.2 Cod penal, pe o motivare total greșită, străină de natura acestor dispoziții legale, ce reglementează împrejurările ce pot fi considerate circumstanțe atenuante, apreciind că se impune aplicarea acestora, deoarece "practica instanțelor de control judiciar este constantă în a reține circumstanțele atenuante în favoarea inculpaților acuzați de săvârșirea unor fapte de trafic de droguri de o amploare considerată relativ redusă"
Or această aserțiune nu poate fi considerată una dintre circumstanțele atenuante judiciare, la care se referă dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal, acestea fiind enumerate exemplificativ în alineatul 1 al aceluiași articol,legiuitorul oferind judecătorului posibilitatea,potrivit alin.2, să califice și alte împrejurări, stări sau atitudini ca și circumstanțe atenuante.
Teoria și practica judiciară arată însă că toate aceste stări, situații etc, se raportează la faptă sau la făptuitor, astfel că nu poate fi calificată drept circumstanță atenuantă practica instanțelor de control judiciar, așa cum a apreciat instanța în prezenta cauză. Este evident că circumstanțele sunt proprii fiecărei fapte și fiecărui inculpat, astfel că orice element exterior și general nu poate fi avut în vedere cu această semnificație.
În acest context, Curtea notează că Tribunalul avea posibilitatea să acorde semnificația de circumstanțe atenuante următoarelor împrejurări: comportamentul corespunzător al inculpatei - anterior faptei (asigurându-și existența prin mijloace oneste, o atitudine corespunzătoare în societate și familie, lipsa antecedentelor penale), sau ulterior faptei (prezentarea constantă la organele de urmărire penală, colaborarea cu acestea - ceea ce a condus la descoperirea unei alte cantități importante de droguri), cât și pe tot parcursul procesului penal (descrierea amănunțită a situației de fapt, recunoașterea acțiunii de comercializare, prezentarea la termenele de judecată).
De asemenea, Tribunalul - în mod greșit - a menționat în considerentele sentinței că "va aplica inculpatei, pe durata maximă a pedepsei complementare interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.I lit. a,b,d p. ", în timp ce în dispozitiv nu este menționată nicio perioadă de aplicare a pedepsei complementare; dincolo de faptul că nu se înțelege ce a dorit să exprime instanța când s-a referit la "durata maximă a pedepsei complementare", în condițiile în care Codul penal (art. 65 Cod Penal) sau Codul d e procedură penală (art. 426 - 427 C.P.P.) nu prevăd limitele de aplicare a acestei pedepse (deși potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 3 aceasta Cod Penal putea fi înlăturată), instanța nu a precizat care este perioada în care condamnata nu-și poate exercita drepturile interzise (printre care figurează și drepturile părintești); în plus, infracțiunea comisă de inculpată (act unic de comercializare, către o persoană care a așteptat-o în fața blocului unde domicilia cumnata inculpatei și în apartamentul căreia aceasta din urmă se afla și spăla rufe) nu a implicat participarea niciunui minor, nici vizualizarea sau conștientizarea de către un minor a comiterii vreunei infracțiuni.
Pe de altă parte, din referatul de evaluare întocmit, nu rezultă un comportament neadecvat sau discutabil al inculpatei în societate, în familie și, în special, față de copiii ei, iar din menționatul referat reiese că mult timp inculpata a suportat un comportament dificil al concubinului ce consuma excesiv alcool, gândindu-se la copiii care trebuiau să crească lângă tată. În aceeași ordine de idei, se menționează că inculpata a muncit, chiar dacă fără contract de muncă, în prezent asigurând curățenia mai multor scări de bloc, pentru un salariu de 600 lei lunar.
Toate aceste elemente nu relevă un comportament nepotrivit ca părinte, iar raportat la deciziile CEDO în materie (ex. cauza Sabou - Pîrcălab contra României), pentru a interzice drepturile părintești trebuie să existe motive mai mult decât întemeiate, analizate cu minuțiozitate de instanțele de judecată.
În speță, cu certitudine nu există temeiuri pentru interzicerea drepturilor părintești ale inculpatei - nici ca pedeapsă accesorie, nici ca pedeapsă complementară - fie și dacă, independent de cele anterior susținute, ne raportăm la practica constantă a instanțelor de a nu interzice acest drept nici chiar în cazul unor infracțiuni mai grave decât cea de față, ci doar în situația în care faptele inculpatului au implicat un minor, au fost îndreptate împotriva unui minor, au permis vizualizarea de către un minor a unor astfel de acțiuni etc.
În consecință, pentru considerentele expuse în cele ce preced, Curtea - în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală - va admite ambele apeluri și, desființând - în parte - sentința, va reduce în mod corespunzător pedeapsa ce va fi aplicată inculpatei, ca urmare a reținerii în favoarea acesteia, a dispozițiilor consacrate de art.19 din Legea nr.682/2002 și de art.74, literele a și c și art.76 lit.a din Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din analiza dosarului cauzei, rezultă pericolul social al faptei inculpatei, pericol decurgând din modalitatea de comitere, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatei.
Cât privește modalitatea de executare, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.861Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât inculpata a manifestat sinceritate, a indicat numele autoarei, a contribuit la tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri și având o pregătire școlară minimă, lucrează ca femeie de serviciu pentru a-și putea întreține copii minori, de a căror creștere și educare se ocupă singură, în cauză avându-se în vedere și interesul minorilor care trebuie să primeze în orice circumstanță, cu atât mai mult în speța dedusă acestei judecăți.
Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei căreia îi este destinată, în acest sens Curtea apreciind că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment pentru inculpata.
Față de toate aceste argumente, conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, dispunând în conformitate cu cele ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpata, împotriva sentinței penale nr.8 din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Desființează - în parte - sentința penală și, în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei, de la 5 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, urmare a reținerii în favoarea acesteia a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 și a dispozițiilor art.74 lit.a și c, art.76 lit.a Cod penal.
Face aplicațiunea dispozițiilor art.64 alin.1 lit.a și lit.b Cod penal.
În baza art.861- 862Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare în cuantum de 7 ani.
Potrivit dispozițiilor art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare, impune inculpatei respectarea măsurilor de supraveghere, respectiv:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b penal.
Menține - în rest - dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact.
Ex.3
Red.---
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
