Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (888/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr.289/13.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/10.04.2009.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul apelurilor, urmând a fi avut în vedere motivul repunerii cauzei pe rol.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la încadrarea juridică consideră că este corect reținută în actul de sesizare și de către instanța de fond, întrucât activitatea infracțională a inculpatului a constat atât în introducerea efectivă peste graniță pe teritoriul României a unei cantități de drog de mare risc, cât și în transportul acestei cantități de drog de la în România și de la granița României până la B, moment în care a fost depistat. Această cantitate de droguri era deținută în vederea remiterii către o altă persoană, scopul final fiind comercializarea, scop pe care l-a urmărit inculpatul și l-a cunoscut, în cauză fiind vorba de acte materiale distincte care întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni în concurs real.
Cu privire la apelul Parchetului, susține motivele de apel și solicită admiterea, desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, majorarea pedepselor aplicate inculpatului, cu reținerea circumstanțelor atenuante judiciare pentru că ele sunt incidente în prezenta cauză și reținute în mod corect de instanța de fond, însă pedepsele sunt reduse excesiv. Astfel, în raport de modalitatea în care a fost comisă infracțiunea, cantitatea mare de droguri introdusă în țară, împrejurarea că activitatea a fost premeditată, inculpatul s-a deplasat la cu scopul clar de a lua o cantitate de drog pe care ulterior să o introducă în țară la două zile după ce aceasta i-a fost remisă, iar față de natura drogurilor de mare risc deosebit de periculos prin consumare, ambele fapte săvârșite de către inculpat prezintă un grad de pericol social concret ridicat care justifică aplicarea unei pedepse majorate.
Apărătorul apelantului inculpat, cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei consideră că încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului este greșită. Astfel, consideră că încadrarea corectă ar fi aceea încadrată numai în dispozițiile prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, având în vedere faptul că este vorba de o singură faptă și anume aceeea de a primi la un rucsac în care se afla o cantitate de droguri care a fost transportată, introdusă pe teritoriul României și depistată în momentul coborârii inculpatului din autocar.
Concluzionând, în opinia sa, apreciază că fapta mai puțin gravă este absorbită în conținutul constitutit al infracțiunii mai grave, motiv pentru care solicită în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrări juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 și art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/200 cu aplic. art. 33 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000.
Reiterează concluziile puse la termenul anterior, în siteză, cu privire la apelul Parchetului solicită respingerea, ca fiind nefondat. Apreciază că în urma administrării înregului probatoriu rezultă cu claritate fapta reținută în sarcina inculpatului dar și circumstanțele în care aceasta a fost sîvârșită precum și față de circumstanțele personale, motiv pentru care consideră că pedeapsa aplicată este excesiv de mare și nu se impune majorarea acesteia.
Cu privire la apelul inculpatului, pedeapsa aplicată fiind exesiv de fapt apreciază că poate fi diminuată în raport de circumstanțele reale ale săvîrșirii infracțiunii și circumstanțele persoanale ale inculpatului, care nu a cunoscut conținutul ruscasului pe care le-a primit la și pe care l-a transportat în Romînia, s-a aflat într-o eroare de fapt. Totodată, arată că inculpatul provine dintr-o familie organizată, este un tânăr în vârstă de 26 ani, care are o carieră de actor, a fost o întâmplare nefericită și apreciază că se impune micșorarea pedepsei aplicate sub cea aplicată de către instanța de fond.
Concluzionând, solicită, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât faptei îi lipseșete unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume, intenția. În secundar, solicită a se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante și de a coborâ pedeapsa aplicată sub 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86/1 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului inculpatului, ca fiind nefodnat. Consideră că în mod corect s-a reținut faptul că inculpatul nu a fost în eroare de fapt, întrucât din probele adminstrate în cauză rezultă că a cunoscut conținutul coletului, drept urmare se impune a fi menținută soluția de condamnare a inculpatului.
Având ultimul cuvânt, apelantul inculpat, arată că nu s-a ocupat cu traficul de droguri, a fost un accident, solicită admiterea apelului, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 06 octombrie 2009.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29 septembrie 2006.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
DOSAR NR- (888/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PENALĂ NR. 195/
Ședința publică de la 06 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr.289/13.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29 septembrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea,având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la 06 octombrie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.289 din 13.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală, n baza art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 al.1 lit. a Cod penal și art. 76 al.1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și transport fără drept de droguri de mare risc.
În baza art.65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 3 alin 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 al.1 lit. a Cod penal și art. 76 al.1 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României.
În baza art.65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a Cod penal și art. 34 lit.b Cod penal au fost contopite cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare.
În baza art. 35 al.3 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară cea mai grea, respectiv pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă din data de 25.07.2008 la zi.
În baza art. 17 alin. 1 și art. 18 al.1 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităților de 99,13 grame cocaină și 98,73 grame cocaină și procaină rămase după efectuarea analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte a IGPR- conform dovezii seria D nr. -/01.08.2008.
În baza art. 357 al.2 lit.e Cod proc pen s-a dispus restituirea către inculpat a celor două telefoane mobile marca Nokia indisponibilizate la camera de corpuri delicte a IGPR- conform dovezii seria - nr. -/05.08.2008.
In baza art.191 al.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul s-a deplasat împreună cu un prieten, cu avionul pe ruta B - întrucât acesta din urmă trebuia să intre în posesia unor substanțe stupefiante. Cei doi au mers în, după care au revenit în, ocazie cu care numitul i-a înmânat un rucsac precizându-i că în interiorul acestuia se află cocaină iar inculpatul trebuie doar să se întoarcă cu autocarul în România și să-i aducă respectiva substanță în B, la adresa unde locuiește, situată în-, -.14,.1,.1, sector 6. a revenit în România în data de 23.07.2008 au avionul iar inculpatul s-a întors cu autocarul companiei de transport. Astfel, în momentul în care autocarul companiei în care inculpatul se afla și care avea nr. de înmatriculare B 57, a intrat în România și a efectuat o oprire în autogara "" din S, s-a instalat un dispozitiv de supraveghere alcătuit din lucrători de poliție care a urmat traseul autocarului pe ruta S - Făgăraș - B - P -
În data de 25.07.2008, în jurul orelor 01.45, cu întârziere, autocarul companiei în care se afla inculpatul a ajuns în B, oprindu-se în dreptul punctului de lucru situat pe-, loc în care călătorii au coborât din autocar.
Inculpatul având asupra sa un rucsac a coborât din autocar, a luat un geamantan din cala respectivului mijloc de transport și verificându-se intens, pentru a nu fi urmărit și fiind vizibil agitat s-a apropiat de un autoturism tip taxi și a urcat bagajele pe bancheta din spate a autoturismului, moment în care lucrătorii de poliție care supravegheau zona s-au apropiat de inculpat și l-au imobilizat, astfel cum rezultă din procesul verbal de depistare.
Inculpatul a fost întrebat dacă deține droguri, arme sau alte bunuri interzise la deținere, ocazie cu care acesta a declarat verbal ca în rucsacul care îi aparține se aflau două recipiente tip cilindru în care sunt disimulate între alimentele conținute în acestea două pungi de plastic înfășurate în bandă adezivă de culoare maro în care se află cocaină pe care a primit-o de la o persoană pe nume care locuiește în B urmând să o transporte din Belgia la B unde se va întâlni cu pentru a-i returna cocaina, declarația sa fiind consemnată în procesul verbal de depistare.
Trecându-se la percheziționarea respectivului rucsac în două recipiente tip cilindru în care se aflau chipsuri erau disimulate câte o din plastic înfășurată în bandă adezivă de culoare maro.
Verificându-se conținutul celor două pungi s-a constatat că într-una se află o substanță pulverulentă de culoare crem, aglomerată sub formă de bulgări iar în cealaltă se afla o substanța pulverulentă de culoare albă, efectuându-se narcotestul substanțelor respective, acestea reacționând pozitiv la cocaină.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 8 5 7721 din data de 25.07.2008 prima conținea 99,29 grame cocaină iar cea de-a două conținea 98,86 grame cocaină și procaină.
face parte din Tabelul - anexă nr. II din legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale la data de 25.07.2008, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a declarat că în data de 20.07.2008 s-a deplasat împreună cu un prieten pe nume cu avionul pe ruta B- întrucât acesta din urmă trebuia să intre în posesia unor substanțe stupefiante. A mai menționat inculpatul că și-au continuat drumul către, după care au revenit în, ocazie cu care numitul i-a înmânat un rucsac precizându-i că în interiorul acestuia se află cocaină iar inculpatul trebuie să i-1 aducă în B, la adresa unde locuiește situată în-, -14,.l,.l, sector 6. precizat inculpatul că a revenit în România în data de 23.07,2008 cu avionul iar inculpatul trebuia să se întoarcă cu autocarul companiei de transport. Inculpatul a relatat că nu cunoaște în ce condiții a intrat în posesia cocainei în.
In fața instanței de judecată învestite cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, asistat fiind de avocat din oficiu, inculpatul a afirmat că nu a cunoscut nimic în legătură cu activitățile desfășurate de în pe parcursul celor două zile cât au stat acolo și nici a cunoscut scopul călătoriei, cerându-i doar să-1 însoțească și plătindu-i transportul și cazarea. A mai arătat că atunci când organele de poliție l-au întrebat ce conține bagajul, le-a spus că nu știe, menționând că nu are cunoștință despre conținutul pungilor găsite în rucsac, precizând totodată că declarațiile date anterior nu sunt reale, fiind dictate.
Ulterior, în prezența apărătorului ales, în data de 06.08.2008, inculpatul a declarat că în numitul a avut întâlniri cu un cetățean marocan care este posibil să-i fi furnizat cocaină, precizând că la începutul lunii iulie 2008 i-a spus că urmează să primească un colet, cerându-i să-și dea acordul ca acest colet să fie trimis pe numele inculpatului, astfel că s-au deplasat împreună la B de unde au ridicat un geamantan de la un șofer de autocar pe numele inculpatului, geamantanul fiind luat de către fără a-i spune inculpatului ce anume conținea acesta.
In fața instanței, la data de 30.09.2008, inculpatul a declarat că în a plecat în ambele zile de la hotel fără să-i spună unde se duce iar când s-au întors la i-a comunicat inculpatului că nu-1 poate lua și pe el cu avionul întrucât nu avea bani de avion, acesta urmând a se întoarce cu autocarul. A mai menționat că 1-a condus la autocar, i-a dat bagajul respectiv spunându-i ca el mai avea în, urmând ca atunci când va ajunge în B să ia bagajul de la inculpat, ulterior sunându-1 și spunându-i că va veni la A să ia bagajul, dar renunțând apoi la această idee.
Tribunalul a constatat că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, declarațiile de nerecunoaștere a faptei fiind contrazise de materialul probator administrat în cauză.
Afirmațiile inculpatului referitoare la constrângerea exercitată asupra sa de către organele de urmărire penală pentru a da primele declarații de recunoaștere a faptei nu sunt probate.
Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare, a fost asistat de avocat din oficiu, iar primele sale declarații reflectă adevărul, acestea fiind luate la scurt timp după depistarea sa, când nu a avut timp să-și construiască apărări.
Astfel, apărarea inculpatului în sensul că nu cunoștea că rucsacul înmânat de către conținea cocaină nu poate fi primită.
Rezervarea biletului de autocar s-a efectuat de către anterior plecării în străinătate, la data de 18.07.2008, conform biletului de autocar aflat în dosarul de urmărire penală, deci se știa de la început că inculpatul se va întoarce cu autocarul.
De asemenea, însoțirea lui în străinătate tară un motiv anume urmată de plata cazării și transportului de către acesta și pentru inculpat în condițiile în care cei doi nu erau prieteni apropiați nu este credibilă.
Mai mult, faptul că i-a înmânat rucsacul care nu era voluminos pentru a-1 transporta cu autocarul, rucsacul urmând a-i fi returnat acestuia chiar în noaptea în care inculpatul ajungea în B indiferent de oră, numeroasele convorbiri telefonice purtate de către cei doi din momentul intrării inculpatului în țară prin care inculpatul îl ținea la curent pe cu derularea traseului, precum și intenția lui de a-1 lua pe inculpat de la D, acesta plecând la drum, dar întorcându-se întrucât autocarul avea întârziere, nu sunt decât dovezi ale vinovăției inculpatului.
Este evident că motivul pentru care inculpatul a plecat spre România cu autocarul este acela că în aeroport se efectuează un control amănunțit al bagajelor, ocazie cu care ar fi putut fi depistată respectiva cantitate de cocaină.
În declarația dată în fața procurorului la data de 06.08.2008 în prezența avocatului ales, inculpatul a precizat că în s-a întâlnit cu un cetățean marocan, care este posibil să-i fi furnizat cocaina, precum și faptul că anterior plecării la, la începutul lunii iulie 2008 i-a spus că urmează să primească un colet, cerându-i să-și dea acordul ca acest colet să fie trimis pe numele inculpatului, astfel că s-au deplasat împreună la B de unde au ridicat un geamantan de la un șofer de autocar pe numele inculpatului, geamantanul fiind luat de către fără a-i spune inculpatului ce anume conținea acesta, aceste aspecte denotând cunoașterea de către inculpat a implicării lui în traficul de droguri, precum și a conținutului rucsacului.
Din declarația dată de la data de 24.09.2008 în dosarul nr. 455D/P/2008 rezultă că la întâlnirea cu persoana de la care a cumpărat droguri în, pe nume, s-a deplasat cu inculpatul, însă acesta nu a intrat în imobil, iar a doua zi când s-au întors în camera de hotel din după întâlnirea cu au introdus cocaina în două punguțe de câte 100 cocaină pe care le-au pus în două cutii de chipsuri pe care le-au introdus în rucsac, rucsacul dându-i-l inculpatului și conducându-l la autocar, rucsacul urmând a-i fi adus în țară la domiciliu de către inculpat, tribunalul reținând astfel implicarea inculpatului în activitatea infracțională.
Tribunalul a constatat că interceptările telefonice au fost efectuate potrivit legii iar procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 24.07.2008 este întocmit cu respectarea cerințelor legale.
Nesemnarea procesului verbal de constatare a infracțiunii din data de 25.07.2008 de către inculpat, este un caz de nulitate relativă, însă a fost invocată pentru prima dată în concluziile scrise de către avocatul său, deci tardiv față de dispozițiile art. 197 al. 4 Cod proc pen.
Totodată, declarația martorului din data de 25.07.2008 dată în cursul urmăririi penale pe formular tipizat nu va fi înlăturată, susținerile avocatului inculpatului referitoare la faptul că organul de poliție ar fi inserat în mod fals penultima frază care nu se găsește în declarația olografa, neputând fi reținute, martorul semnând această declarație, deci, asumându-și conținutul acesteia, iar în fața instanței martorii asistenți nu au invocat exercitarea de presiuni asupra lor cu ocazia semnării procesului verbal de depistare și a declarațiilor date.
Instanța a înlătura declarația martorului, acesta precizând că a dat declarații împotriva sa, declarația sa nefiind obiectivă, precizările sale în sensul că i-a spus ulterior că trebuia să se întoarcă și el cu autocarul împreună cu inculpatul, însă când au ajuns la autocar i-a spus inculpatului că s-a răzgândit întrucât mai trebuie să rămână, dându-i rucsacul, nefiind verosimile, cu atât mai mult cu cât relatările sale referitoare la plecarea cu autocarul nu sunt percepute direct, ci a afirmat că i le-a spus.
Față de cele expuse, solicitarea avocatului inculpatului în sensul achitării întrucât sunt incidente dispozițiile art.51 al.l Cod penal, inculpatul aflându-se în eroare de fapt, necunoscând conținutul rucsacului, nu este întemeiată.
In drept, faptele inculpatului care în data de 25.07.2008 a fost depistat deținând fără drept cantitatea de aproximativ 200 grame cocaină, substanță stupefiantă pe care a deținut-o și transportat-o din și a introdus-o fără drept, pe teritoriul României până în B, loc în care a fost depistat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.2 al.l și 2 din Legea nr. 143/2000 și art3 al.l și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune săvârșită, la individualizarea cărora va ține seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârșire, cantitatea mare de droguri introdusă în țară și deținută, precum și persoana inculpatului care a avut o conduită foarte bună înaintea săvârșirii infracțiunilor, nefiind cunoscut cu antecedente penale, este actor, a avut colaborări în televiziune și în cinematografie, dar care nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod penal coborând pedepsele sub minimul special potrivit art.76 alin.1 lit.a Cod penal.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, criticând soluția pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prev.art.74 lit.a Cod penal și inculpatul criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivul de apel formulat de Parchet, la stabilirea cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere conduita acestuia înainte de săvârșirea faptelor, reținând circumstanța atenuantă art.74 lit.a Cod penal, reținere apreciată ca fiind nejustificată. Nici lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a conduitei bune, anterioare săvârșirii faptelor, ci este un element care poate fi coroborat cu altele.
Depunerea înscrisului intitulat "caracterizare" depus la dosarul cauzei a fost întocmit de un expert consultant, unde a avut o comportare bună, nu constituie decât o ilustrare sumară și incompletă a conduitei anterioare.
Probele administrate în cauză a atestat că inculpatul a demonstrat o periculozitate deosebită, acesta fiind specializat în comiterea a celor două infracțiuni, atât ca urmare a cantității deosebit de mari de cocaină găsită asupra sa, cât și ca urmare a modalității de operare pentru care a optat.
Inculpatul, în motivele scrise depuse la dosar, a arătat că soluția este nelegală și netemeinică, iar instanța de fond în mod greșit a reținut procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, de sesizare din oficiu din 24.07.2008, de depistare din data de 24.07.2008, declarația din 25.07.2008, declarații date în fața lucrătorilor de poliție și procurorului, reprezintă probe ce au fost obținute în mod legale și le-a menținut în probatoriu, soluția pronunțată fiind întemeiată pe aceste probe.
A solicitat, de asemenea, în motivele scrise, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.
S-a mai solicitat instanței să aibă în vedere faptul că inculpatul provine dintr-o familie organizată, că a devenit conștient de cele ce s-au întâmplat și că pe viitor nu va mai ajunge să săvârșească astfel de fapte penale.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum a și a probelor noi administrate în fața instanței de apel, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt în urma unei analize judicioase a probelor administrate, respectiv că data de 20.07.2008 inculpatul s-a deplasat împreună cu numitul pe numitul cu avionul pe ruta B-. Apoi s-au deplasat către, loc de unde numitul a luat o cantitate de droguri, după care au revenit în. Numitul i-a înmânat un rucsac inculpatului în interiorul căruia se aflau droguri, rucsac pe care inculpatul trebuia să i-l aducă acestuia în B, la adresa unde locuiește situată în-, -14,.l,.l, sector 6.
Astfel că, numitul s-a întors la B cu avionul, iar inculpatul cu autocarul companiei de transport "" având asupra sa rucsacul primit de la numitul, în care se aflau drogurile disimulate în ambalajul unor alimente. Fiind interceptate convorbirile celor doi, organele de poliție au supravegheat autocarul în care se inculpatul, de la intrarea sa în țară, pe ruta S - FĂGĂRAȘ - B - P - B, până ce a ajuns la destinație, fiind apoi imobilizat de către polițiștii care îl supravegheau, după ce acesta s-a urcat într-un taxi.
Cu ocazia percheziție corporale efectuată asupra inculpatului s-a constata că acesta posedă un rucsac, în care se aflau printre altele, două recipiente tip cilindru în care erau disimulate între alimentele conținute două pungi de plastic înfășurate în bandă adezivă de culoare maro ce conțineau o cantitate de 99,29 gr. cocaină, respectiv 98,86 gr. cocaină și procaină.
Această situație de fapte reiese din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpatului.
Cu privire, însă la faptul cunoașterii de către inculpat a conținutului rucsacului, acesta a avut o atitudine oscilantă, de la recunoașterea faptei până la invocare erorii de fapt, în apărare.
Curtea reține, în acord cu prima instanță că inculpatului a cunoscut conținutul rucsacului, respectiv că în acesta se afla cantitatea de droguri menționată, cel puțin din momentul în care cei doi au plecat separat către România.
Rezultă acest lucru din modul în care s-au desfășurat evenimentele, respectiv că fără nicio explicație verosimilă, cei doi au plecat din separat, inculpatul, asupra căruia se aflau drogurile, întorcându-se cu autocarul. Singura explicație a acestui fapt este că, în condițiile actuale între țările membre, trecerea frontierelor se face cu mare ușurință, fără a se face un control asupra bagajelor de către organele abilitate. Că acesta a fost planul celor doi, reiese și din conținutul convorbirilor purtate de către aceștia, redate în procesele-verbale întocmite în dosarul nr.455/D/P/2008 al Pachetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT -, atașat în copie conform cu originalul la prezentul dosar. Din acestea rezultă că inculpatul a ținut permanent legătura cu, interesându-se de modul în care se desfășoară transportul, acesta din urmă asigurându-se că a intrat bine în țară și promițându-i inculpatului că urmează să vină cu o altă mașină pentru a-l lua mai înainte de a ajunge la destinație (B), respectiv din localitatea Apoi, întrucât nu a reușit să facă deplasarea la D pentru a-l lua pe inculpat, aceștia au stabilit în detaliu modul în care inculpatul urma să îi predea rucsacul.
C mai important mijloc de probă este însă chiar declarația dată de către inculpat la data de 25.07.2008 în prezența apărătorului său. Aceasta se coroborează cu procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție la data de 25.07.2008, în care inculpatul declară cu ocazia prinderii sale, că "a primit cocaina în de la un individ pe care îl cunoaște pe numele de urmând să o transporte din Belgia în România, până în B, unde trebuia să se întâlnească cu acest individ pentru a-i returna cocaina". Or, cele declarate de către inculpat și consemnate în cuprinsul procesului-verbal de prindere, au fost relatate de către acesta și în cuprinsul declarației sale olografe. De asemenea, cei doi martori asistenți, audiați de către organele de urmărire penală, confirmă cele constatate în procesul-verbal sus-menționat.
Toate aceste mijloace de probă conduc fără dubiu la concluzia că inculpatul în cunoștință de cauză a luat rucsacul ce conținea droguri și le-a transportat cu autocarul de la până la Față de acestea, Curtea constată că apărarea inculpatului în sensul că s-ar fi aflat în eroare de fapt cu privire la conținutul rucsacului, cu consecința achitării sale, este neîntemeiată, fiind contrazisă de probele analizate.
Revenirea asupra declarațiilor inițiale de către inculpatul, nu poate avea drept efect înlăturarea acelora, întrucât au fost luate cu respectarea drepturilor procesuale, în prezența apărătorului inculpatului, una dintre acesta fiind scrisă chiar de mâna sa, pe de o parte, iar pe de altă parte, susținerea ulterioară a inculpatului, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.
De asemenea, faptul că și martorii asistenți, și-au nuanțat puțin declarațiile, cu ocazia reaudierii lor de către instanță, nu poate duce la concluzia că apărarea inculpatului este fondată. Aceasta întrucât martorii respectivi au dat, de asemenea, declarații scrise atât personal, cât și pe formular, cu respectarea dispozițiilor procedurale. Mai mult, cu ocazia reaudierii, martorii nu spus că inculpatul nu ar fi declarat ceea ce s-a consemnat, ci că nu au auzit ce a discutat inculpatul cu lucrătorii de poliție.
Față de cele de mai sus, Curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită de acesta.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu și însușită de către prima instanță, Curtea constată următoarele:
S-a reținut că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 ( deținerea și transportul fără drept de droguri de mare risc) și de art. 3 alin 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (introducerea de droguri de mare risc pe teritoriul României) constând în faptul că data de 25.07.2008 a fost depistat deținând fără drept cantitatea de aproximativ 200 grame cocaină, substanță stupefiantă pe care a deținut-o și transportat-o din și a introdus-o fără drept, pe teritoriul României până în B, loc în care a fost depistat.
Legat de această chestiune, se poate observa că fapta incriminată în art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 o absoarbe în chip pe cea prev. de art. 2 alin.1 și 2 din aceeași lege, fiind de neconceput ca introducerea în țară de către inculpat a acelei cantități de droguri să se poată realiza și în alt mod decât prin deținere și transport. De altfel, din probele analizate rezultă fără dubiu, așa cum s-a reținut mai sus, că inculpatul a preluat drogurile din pentru a fi aduse în B, transport ce s-a realizat dintr-o dată, fiind prins de către lucrătorii de poliție chiar la coborârea din autocarul cu care se deplasa. În opina Curții, ar fi fost alta situația, dacă după ce inculpatul ajungea la destinație, efectua și alte operațiunii cu privire la acele droguri, ceea ce ar fi putut realiza conținutul constitutiv al unei alte infracțiunii, decât cea prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000. Însă, având în vedere modalitate concretă de săvârșirea a faptei în prezenta cauză, nu se poate reține că fapta săvârșită de inculpat întrunește în același timp și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Mai mult, pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunea de la art.3 alin. 1 și 2 fiind semnificativ mai mare decât cea prevăzută pentru infracțiunea de la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, se realizează condițiile pentru a putea considera că cea din urmă este absorbită în infracțiunea mai gravă prevăzută în art.3 alin.1 și 2 din lege și sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art.334 Cod proc. pen. va schimba încadrarea juridică dată faptei din art.2 alin.1 și 2 și art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, în cea prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, text în baza căruia urmează să îi aplice o pedeapsă inculpatului, reapreciind circumstanțele cauzei, prin prisma criteriilor generale de individualizare prev. de art.72 Cod pen.
Astfel, se constată că prima instanță în mod corect a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a Cod pen. apreciind favorabilă atitudinea inculpatului avută anterior săvârșirii prezentei fapte, respectiv că nu este cunoscut cu antecedente penale, este actor, având colaborări în televiziune și cinematografie, făcând aplicarea dispozițiilor prev. de art.76 Cod pen. respectiv reducerea pedepsei sub minimul prev. de lege. Însă Curtea consideră că s-a dat o eficiență prea mare prea mare acestor împrejurări atenuante, fără țină seama că minimul special prevăzut de lege pentru acea infracțiune este închisoarea de 15 ani, precum și de cantitatea mare de droguri de mare risc introdusă în țară de către inculpat și de atitudinea acestuia avută pe parcursul procesului penal.
Este adevărat că inculpatul poate să adopte o astfel de atitudine, însă nu se poate să nu se țină seama de acesta la individualizarea pedepsei, dându-i efectele cuvenite.
Față de acestea, Curtea apreciază că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 8 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua și lit.b Cod pen. se va realiza scopul pedepsei, astfel cum este definit prin. art.52 Cod pen.
Având în vedere toate aceste considerente, C, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod proc. pen. va admite apelurile declarate de Parchet și de inculpat.
Se va desființa în parte sentința apelată și rejudecând, în baza art.334 Cod proc. pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. 1 și 2 și art.3 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 3 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000.
In baza art.3 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.74 lit.a și art. 76 lit. a Cod pen. va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod pen. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară (trafic) de droguri de mare risc.
Se va face aplic, art.71, 64 lit. a teza a II-a și b Cod pen.
In baza art.88 Cod penal, se va deduce prevenția de la 25.07.2008 la zi. Va menține starea de arest a inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
In baza art. 192 alin. 3 Cod pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecata apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Desființează, în parte, sentința penală nr.289 din 13.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I penală și, în fond, rejudecând:
In baza art. 334.p Cod Penal, dispune schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. 1 și 2 și art.3 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 3 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000.
In baza art.3 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.74 lit.a și art. 76 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară (trafic) de droguri de mare risc.
Face aplic. art.71, 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
In baza art.88 Cod penal, deduce prevenția de la 25.07.2008 la zi. Menține starea de arest a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
In baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de judecata apelului rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./29.10.2009
- jud.:
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru
