Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 641/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 641/
Ședința publică din 21 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 3: Marioara dr. - -
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de inculpatul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței penale nr.43/F din 12 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
În baza disp.art. 304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 11 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.43/F din 12 martie 2008, TRIBUNALUL VÂLCEA, în baza art. 332 alin. 2 Cod pr.penală, a restituit cauza privindu-l pe, domiciliat în Olanda,-, cod 2. HW, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit.a Cod penal la - Biroul Teritorial Vâlcea, pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că
prin decizia nr. 4260/14 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție admis recursul declarat de condamnatul, a casat decizia 216/2005 a Curții de APEL PITEȘTI și sentința nr. 61/2005 a Tribunalului Vâlcea, trimițând cauza spre rejudecare la această instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de casare a reținut că din dosarul cauzei nu reiese că inculpatul ar fi cunoscut despre efectuarea actelor de urmărire penală împotriva sa, despre judecarea sa în lipsă urmând să se examineze dacă inculpatului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil și un drept efectiv la apărare, că existau în cauză suficiente elemente din care să rezulte că ceilalți doi inculpați și nepoata lor ar cunoaște adresa din Olanda a inculpatului, dar nu au stăruit să o afle, astfel că inculpatul nu a fost legal citat, nu a fost ascultat, nu s-au efectuat eventualele confruntări cu ceilalți inculpați.
Procedând la rejudecare, instanța a constatat următoarele;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă a fost trimis în judecată inculpatul împreună cu inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. 2 și 75 lit.a Cod penal.
S-a reținut că în anul 2004 inculpatul predat în două rânduri coinculpaților cantitatea de 39,352 kg rezină de canabis solicitându-le să o transporte și să o ascundă la domiciliul lor și să găsească o persoană care să transporte cantitatea respectivă în Olanda.
Prima instanță a apreciat că nu a fost legal sesizată.
S-a constatat că organele de urmărire penală au procedat la citarea inculpatului la o adresă în care inculpatul nu se mai afla încă din anul 1990.
S-a apreciat că existau suficiente date în dosar, potrivit cărora rezulta cu certitudine că inculpatul era stabilit în Olanda încă din anul 1990. Verificările efectuate de organele de cercetare penală au fost formale.
În mod greșit s-a reținut, apreciază prima instanță, că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, atâta timp cât existau suficiente elemente care demonstrau că acesta locuia de aproximativ 14 ani în Olanda.
Instanța a apreciat că prin necitarea inculpatului la adresa unde locuiește, neascultarea acestuia ca învinuit, apoi ca inculpat și neprezentarea materialului de urmărire penală, practic nici sesizarea instanței nu a fost legală, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.197 alin.2, 3 și 4 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, consideră că în mod greșit instanța de judecată a făcut aplicarea art.332 alin.2 Cod procedură penală, deoarece în cauză nu s-a încălcat nici o dispoziție legală privind investirea instanței de judecată.
Se consideră că organele de urmărire penală au făcut toate demersurile necesare pentru a asigura prezenta inculpatului în vederea audierii, citându-l la adresa cu care figura în evidențele oficiale. Dat fiind faptul că inculpatul nu s-a prezentat la organele de urmărire penală, în mod corect s-a ajuns la concluzia că acesta se sustrage acestei faze a procesului penal.
Se mai apreciază că inculpatul a avut cunoștință tot timpul de procesul penal în care era implicat, deoarece a și exercitat căile de atac împotriva unor hotărâri pronunțate. Mai mult, se apreciază că dorința de a se sustrage, rezultă și din conduita sa pe parcursul întregului proces penal, deoarece nici în declarația de apel și nici în concluziile scrise nu și-a arătat adresa.
Se consideră că instanța de judecată, după ce a aflat adresa inculpatului avea posibilitatea să-l audieze, să administreze toate probele necesare aflării adevărului și în acest sens să-i asigure acestuia desfășurarea unui proces corect.
Un alt aspect este acela că instanța trebuia să dispună restituirea dosarului la structura centrală a DIICOT și nu la Biroul Teritorial Vâlcea.
Inculpatul nu și-a motivat în nici un fel recursul, iar apărătorul său a arătat în fața instanței că solicită admiterea acestuia.
Examinând sentința supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că acestea nu sunt fondate.
Organele de urmărire penală au obligația de a cita orice persoană, inclusiv inculpatul, în condițiile prevăzute de art.175 Cod procedură penală și respectiv art.177 Cod penal.
Regula este că învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește și numai în ipoteza când nu se cunoaște această adresă, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.
În mod corect prima instanță a stabilit că din datele existente în acest dosar, respectiv declarațiile unor martori sau transcrierea unor convorbiri telefonice, rezulta că inculpatul își avea locuința în Olanda încă din anul 1990.
Cu toate acestea, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a fost niciodată citat la adresa din Olanda, respectiv, str.-, cod.2. nr.2.
Nerespectarea procedurii de citare cu inculpatul a avut drept consecință vătămarea gravă a drepturilor procesuale pe care acesta le are, în primul rând, dreptul la apărare, care este și unul constituțional fiind prevăzut de art.24 din Constituție.
În mod corect prima instanță a reținut că efectuarea în aceste condiții a urmăririi penale și lipsa prezentării materialului de urmărire penală are drept consecință încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru inculpat, drept garantat de dispozițiile art.21 din Constituție, dar și de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, nelegala citare a inculpatului în faza de urmărire penală, are drept consecință nelegalitatea tuturor procedurilor efectuate în această fază a procesului penal. Aceste aspecte de nelegalitate nu pot fi acoperite în nici un mod. În acest sens, nu se poate admite afirmația menționată în motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, potrivit căreia instanța poate asigura inculpatului dreptul la un proces echitabil, pentru că îl poate audia și poate administra probe.
Nelegalitatea efectuării procedurilor în faza de urmărire penală atrage și nelegalitatea sesizării instanței de judecată, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.197 alin.2, 3 și 4 Cod procedură penală.
În consecință, în mod corect instanța a dispus restituirea cauzei, în temeiul disp.art.332 alin.2 Cod procedură penală pentru refacerea urmăririi penale.
În raport cu aceste argumente, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.43/F din 12 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond: G.
08.12.2008.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marioara
