Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 652/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 652/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea constituită din:
Președinte: dr. - - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ B-DIICOT-SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI și de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 307 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei la ora 11:30, au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales și avocat pentru intimații-inculpați, lipsind aceștia din urmă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul ales depune la dosar un articol din Revista Română de Drept nr.2/2007 pentru a fi avută în vedere la soluționarea recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra recursului declarat de parchet, pune concluzii de admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei la Tribunalul Argeș pentru continuarea cercetării judecătorești, întrucât instanța de judecată în mod greșit a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale în temeiul disp.art.332 alin.1 Cod procedură penală, întrucât rechizitoriul ca act de sesizare al instanței cuprinde toate elementele cuprinse în art.263 Cod procedură penală și nu prezintă nicio neregularitate care să impună refacerea acestuia.
Instanța era datoare la prima înfățișare să verifice regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală, în vederea refacerii actului de sesizare. Din examinarea probelor rezultă că numai nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței, constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de probă obținute de procuror în cursul urmăririi penale este de atributul instanței care se pronunță prin hotărâre după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri.
Or, în cauză, prima instanță, fără a efectua cercetarea judecătorească, s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă pe care procurorul și-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpaților.
Reprezentantul parchetului, preciază că, în cauză, urmărirea penală a fost făcută de către organul competent. respectiv de procurorul din cadrul Serviciului Teritorial Pitești al DIICOT, iar la suplimentul cauzei se află ordonanța cu dispoziția procurorului, prin care se solicită organului de poliție judiciară dispunerea unei constatări tehnico-științifice, în eventualitatea obținerii unor substanțe, de la persoanele suspecte, pentru determinarea conținutului acestora, ordonanță care este atașată în original la motivele prezentului recurs.
Față de cele relatate, reprezentantul parchetului apreciază că instanța, extinzând obiectul verificării de la actul de sesizare la materialul probator pe care acest act s-a întemeiat, a încălcat atât dispozițiile imperative evocate, cât și cele referitoare la obligativitatea efectuării cercetării judecătorești, în cadrul căreia se putea examina public nemijlocit și contradictoriu, întregul material probator pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.
Arată că a invocat la instanța de fond excepția nulității absolute în baza disp-art.197 alin.2 rap.la art.209 Cod procedură penală, întrucât infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul intră în competența exclusivă a parchetului, dar până la întocmirea rechizitoriului au fost efectuate acte de urmărire penală de către organe judiciare ale poliției. In baza disp.art.203 Cod procedură penală, procurorul de la DIICOT avea obligația să dea o ordonanță de delegare către organele judiciare de poliție să efectueze acte de cercetare în dosar și avea obligația să depună această ordonanță în copie la dosar. Apreciază că ordonanța despre care a făcut vorbire reprezentantul parchetului în ședința de astăzi este făcută pro cauza.
Consideră că motivele de recurs ale parchetului sunt simple afirmații, recursul nu este motivat și în drept, motiv pentru care solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Având cuvântul pe recursul declarat de inculpat, avocat, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nici altele noi nu au apărut, inculpatul a fost instigat în săvârșirea acestei infracțiuni de către coinculpatul. Sunt convorbiri telefonice din care rezultă că inculpatul nu a dorit și a refuzat de fiecare dată să-i procure celuilalt inculpat droguri.
Totodată, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. In acest sens invocă încheierea nr.304/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care definește clar ce înseamnă pericol concret pentru ordinea publică.
De altfel, nu există nici o probă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar arestarea preventivă reprezintă excepția și nu regula.
Mai solicită ca instanța să aibă în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, faptul că era student la data când a fost arestat preventiv și că acesta provine dintr-o familie bine organizată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că măsura preventivă este justificată, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Cu privire la actele de urmărire penală efectuate de către organele de cercetare penală, se arată că polițiștii lucrează sub coordonarea procurorului, iar documentele în care sunt delegați ofițerii de poliție sau agenții de poliție să întocmească acte în numele procurorului, se găsesc la suplimentul cauzei.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.307 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații, și la.T - Serviciul Teritorial Pitești, în vederea refacerii urmăririi penale. Totodată, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr.17/D/P/2009 din 26 martie 2009, al - Serviciul Teritorial Pitești, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații și, și în stare de arest preventiv, primii doi pentru infracțiunile prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, modificată și completată, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, și art.16 din aceeași lege, iar ultimul pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
La data de 3 aprilie 2009, în baza art.300/1 Cod pr.penală, instanța a procedat la verificarea, din oficiu, în camera de consiliu, legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, menținând măsura. Ulterior, la termenul de judecată din 7 octombrie 2009, tribunalul a apreciat, că deși organul de poliție judiciară nu avea competența materială de a efectua din proprie inițiativă actul de cercetare penală, a emis rezoluții pentru efectuarea constatărilor tehnico-științifice, după începerea urmăririi penal față de, fără a avea dispoziție scrisă din partea procurorului în acest sens. încălcându-se dispozițiile art.9 din Legea nr.508/2004, astfel că s-a apreciat că în cauză au fost efectuate acte de cercetare de organ necompetent, fiind incidente disp.art.332 alin.1 din Codul d e pr.penală.
In plus, tribunalul a reținut că susținerea procurorului în sensul că dispoziția dată poliției judiciare se regăsește în suplimentul dosarului (urma dosarului), nu poate fi luată în seamă, de vreme ce instanța trebuie să examineze cererile și excepțiile invocate de părți "doar prin prisma înscrisurilor existente în cuprinsul dosarului de urmărire penală, înaintat odată cu sesizarea prin rechizitoriu, fiind inacceptabilă depunerea ulterioară și luarea în discuție a unor acte de procedură, de o mare însemnătate, care în mod firesc ar trebui să se regăsească în acest dosar și să fie cunoscute de instanță în vederea verificării modului în care s-a efectuat urmărirea penală".
Totodată, tribunalul a apreciat că "în cauză se regăsesc condițiile cerute de art.148 lit.f Cod pr.penală, în ceea ce privește existența unor probe, că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică" și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Impotriva acestei sentințe au formulat recurs - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul.
In critica sa, procurorul a solicitat casarea sentinței, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul Argeș, susținând că în mod greșit s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, câtă vreme rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art.263 Cod pr.penală, neconstatându-se nici o neregularitate care să impună refacerea acestuia.
In plus, procurorul a învederat și faptul că la suplimentul cauzei se află ordonanța cu dispoziția procurorului prin care acesta a solicitat poliției judiciare dispunerea unor constatări tehnico-științifice necesare în cauză, cu privire la care s-a ridicat excepția de necompetență.
La rândul său, inculpatul a criticat soluția instanței de fond ca fiind neîntemeiată cu privire la menținerea stării de arest, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neexistând probe în acest sens.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că numai recursul parchetului este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți doi coinculpați, aceștia în stare de libertate, fiind bănuit că în perioada 4 - 9 martie 2009, vândut în schimbul sumei de 850 lei, 3,75 gr. de heroină, unui investigator sub acoperire, fiind surprins în flagrant de organele de poliție.
In timpul urmăririi penale, organul de poliție judiciară a dispus pe baza unei rezoluții motivate efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice, în cadrul Laboratorului central de analize și profil al drogurilor, precursor, în baza căreia, ulterior, s-a întocmit raportul de constatare tehnico - științifică nr.5222/815 din 10 martie 2009 și prin care s-a concluzionat că substanța vândută de inculpatul investigatorului sub acoperire era heroină și face parte din tabelul-anexă nr.1 din Legea nr.143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
La dosarul înaintat odată cu sesizarea, respectiv rechizitoriu, către instanța de judecată, nu a fost atașată și ordonanța prin care procurorul din cadrul - Serviciul Teritorial Piteștia dispus efectuarea ca organul de poliție, respectiv inspectorul principal, din cadrul P, mai multor acte, printre care se regăsește și "dispunerea unei constatări tehnico-științifice, în eventualitatea obținerii unor substanțe, de la persoane suspecte, pentru determinarea conținutului acestora".
Insă, acest act al procurorului se găsea la data luării în discuție a excepției, atașat la suplimentul dosarului, situație învederată instanței și neverificată de aceasta.
Este adevărat, că potrivit dispozițiilor art.205 Cod pr.penală, când legea prevede că un act sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviințată, autorizată sau confirmată de procuror, un exemplar al ordonanței sau a actului procesual rămâne la procuror și că procurorul trebuie să înainteze dosarul cauzei instanței cu toate actele, acesta păstrând copii de pe acestea, în vederea continuării urmăririi penale.
Cu toate acestea, omisiunea procurorului de a atașa actul procesual, respectiv ordonanța prin care îl delegă pe polițist să întocmească unele "acte și activități" la dosarul înaintat instanței, păstrându-l doar la supliment, nu este de natură să atragă de plano sancțiunea nulității prevăzută în art.197 alin.2 Cod pr.penală.
Tribunalul trebuia și avea obligația să verifice susținerile procurorului, în sensul dacă ordonanța în discuție se găsește atașată numai la suplimentul de dosar și să dispună în acest sens și numai după verificarea acestei susțineri.
Procedând în acest fel, tribunalul în mod greșit a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, încălcând dispozițiile art.332 Cod pr.penală.
Curtea apreciază că în cauza dedusă judecății, nu s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, situație care ar fi îndreptățit instanța de fond să restituie cauza procurorului, în vederea refacerii urmăririi penale, astfel că sub acest aspect se impune în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, admiterea recursului parchetului și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Cu privire la recursul inculpatului, curtea reține că în cauză subzistă temeiurile avute în vedre la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că se impune menținerea în continuare a acestei măsuri.
Or, potrivit art.160/b alin.3 Cod pr.penală, când instanță constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta poate, prin încheiere motivată, să dispună menținerea arestării preventive.
In conformitate cu art.5 din Convenție și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune arunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor infracțiunii, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
In ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f Cod pr.penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta, însă, nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, în speță, existența pericolului public rezultă, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de trafic de droguri de care este bănuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, întrucât acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
In raport de cele ce preced, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, și-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - T - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva sentinței penale nr.307 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în parte sentința, în sensul că înlătură dispoziția de restituire a cauzei la procuror.
Trimite cauza la aceeași instanță, în vederea continuării judecății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, pe care îl obligă la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4
Jud.fond
5 noiembrie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
