Trafic internațional de droguri (legea 143/2000 art. 3). Decizia 29/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 29/A/2009
Ședința publică de la 31 martie 2009
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 2: Maria Boer
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat în examinare apelul declarat de către inculpata () împotriva sentinței penale nr. 172/F din data de 29 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 pen. rap. la art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpată apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Sub prestare de jurământ, Curtea procedează, în temeiul art. 861și următoarele din proc.pen. rap. la art. 78 proc.pen. și art. 85 proc.pen. la audierea investigatorului sub acoperire " ", urmând ca declarația acestuia să fie transcrisă, semnată și depusă la sediul instanței, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță.
Curtea în conformitate cu disp. art. 327 alin. 3 proc.pen. procedează la citirea declarațiilor date de martorii, aflată la fila 75 din dosarul de urmărire penală și, aflată la 36 din dosarul de urmărire penală, întrucât ascultarea acestor martori în fața instanței de apel nu a fost posibilă, urmând ca instanța să țină seama de acestea la judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea apelului declarat de aceasta, desființarea sentinței penale atacate și judecând în fond să se dispună achitarea inculpatei, pentru învinuirile aduse. Susține în totalitate motivele de apel depuse la dosarul cauzei. Apreciază că există dubii referitoare la modalitatea în care s-a realizat interpretarea probațiunii ce a fost administrată în prezentul dosar. Instanța a luat în considerare unele probe pe care le apreciază ca fiind nelegale, întrucât nu îndeplinesc condițiile formale prevăzute de lege. Declarația martorului care a fost punctul principal al întregii infracțiuni, care de fapt a adus drogurile din Spania, nu a fost avută în vedere. Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză rezultă că inculpata nu a avut niciun aport la comiterea infracțiunii de trafic de droguri. Inculpata nu a avut niciun fel de legătură cu numitul.
În ceea ce privește transcrierea interceptărilor efectuate în acest dosar, apreciază că acestea au fost modificate în fața instanței, astfel încât să pară că s-ar fi săvârșit o infracțiune. Consideră că aceste interceptări sunt lovite de nulitate absolută și solicită înlăturearea acestora din ansamblul probator al cauzei.
În concluzie, solicită admiterea apelului, cu consecința achitării inculpatei.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat. Inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de risc, cu reținerea în favoarea acesteia de circumstanțe atenuante. Instanța de fond, pronunțând această soluție, a constatat o stare de fapt conformă realității. În luna martie 2004, inculpata împreună cu inculpata au determinat-o pe martora să introducă în țară cannabis. La dosar există probe din care rezultă contribuția inculpatei la comiterea faptei, respectiv declarația martorie, căreia s-a dat citire astăzi, raportul întocmit de investigatorul sub acoperire, din care rezultă că la data de 8 martie 2004 a achiziționat droguri de la numitul, care le primea la rândul său de la cele două inculpate din Spania. Ambele inculpate s-au prezentat la autocar și au predat bagajele martorei. Apreciază că la dosarul cauzei se află suficiente probe din care rezultă săvârșirea faptei în forma participației improprii.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, susține că instanța de fond a aplicat o pedeapsă blândă raportat la limitele prevăzute de lege pentru această infracțiune. Aplicarea circumstanțelor atenuate a determinat coborârea pedepsei sub minimul special prev. de lege, fiind suspedată sub supraveghere executarea pedepsei.
În ceea ce privește transcrierea interceptărilor la care a făcut referire apărătorul inculpatei, susține că acestea au fost certificate de către procuror, însă nu pe fiecare pagină.
Apreciază apelul declarat de inculpata ca nefondat și solicită respingerea acestuia ca atare, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul ales al inculpatei, având cuvântul în replică, susține că există unele nepotriviri în declarația martorei. Pachetele trimise prin intermediul acesteia au provenit de la două persoane diferite. Pachetul trimis de inculpata era mai voluminos, iar pachetul trimis de inculpata era de mici dimensiuni și era destinat numitului. S-a reținut că amândouă inculpatele au trimis droguri. Din declarația martorului, aflată la dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta primea drogurile de la un spaniol pe nume Pedro. Nu s-a realizat o corectă apreciere a tuturor probelor administrate în cauză.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Bistrița N prin sentința penală nr.172/F din 29 octombrie 2008 în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. "g" Cod procedură penală a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatei, fiica lui și, născută la data de 28 decembrie 1985 în B, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorită, fără copii minori, domiciliată în B,-, cu reședința în B-, județul B-N, CNP - - pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 31 alin.2 Cod penal, rap. la art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, întrucât a intervenit decesul inculpatei.
În temeiul disp. art. 31 alin.2 Cod penal, rap. la art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 lit. "a" și art. 76 lit. "a" Cod penal, art. 53 pct. 2 lit. "a" și art. 64 Cod penal a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 5 decembrie 1967 în S, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, divorțată, domiciliată în B-, județul B-N, CNP - -, pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.
În baza disp. art. 861Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, conform disp. art. 862Cod penal, un termen de încercare de 5 ani.
Potrivit disp. art. 863alin.1 lit. "a-d" Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița N;
b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 864Cod penal.
Conform disp. art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
S-a acordat av. suma de 200 lei cu titlul de onorariu, sumă ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligată inculpata, la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului, la fond, din care suma de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.12/D/P/2004 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița -N, din 28 decembrie 2006, au fost trimise în judecată inculpatele: -, fiica lui și, născută la 28.12.1985 în B, cetățean român, 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorită, fără copii minori, domiciliată în B,-, CNP--, fără antecedente penale și, fiica lui și, născută la 5.12.1967 în S, cetățean român, 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, divorțată, CNP--, fără antecedente penale, pentru comiterea de către fiecare, a infracțiunii prev.de art. 31 alin.2 Cod penal rap.la art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În fapt, în sarcina inculpatelor s-a reținut că, fiind stabilite în Spania, în cursul anului 2004, au determinat-o pe martora să transporte în țară cantitatea de aprox.2 kg din drogul de risc rezină de cannabis, faptă pe care aceasta a comis-o fără vinovăție întrucât nu avea cunoștință despre existența drogurilor ambalate în coletele ce i-au fost remise spre transportare în România.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv procesul-verbal din data de 8 martie 2004, întocmit de procuror cu ocazia prinderii în flagrant a numiților - și, în timp ce aceștia ofereau spre vânzare droguri (21-23), raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/9 martie 2004, având ca obiect analiza probelor de drog ridicate de la cei doi (26-29), raportul investigatorului sub acoperire din data de 8 martie 2004 (30), declarațiile date de numiții: -, date în dosarul nr.650/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N,transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, purtate de cele două inculpate cu alte persoane (107-156), sentința penală nr.112/F/2005 pronunțată în dosarul nr.2133/2004 al Tribunalului Bistrița -N (209-23. decizia penală nr.172/A/2005 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr.10780/RG/2005 (226-244), notele privind convorbirile telefonice dintre numitul - și inculpata (247-282), declarația martorei dată în fața instanței de judecată și actul de stare civilă din care rezultă decesul inculpatei (265), toate coroborate cu declarațiile date de inculpate în cursul urmăririi penale și cu actele și lucrările dosarului nr.2133/2004 al Tribunalului Bistrița -N, în sarcina celor două inculpate se rețin următoarele:
Inculpatele și - sunt mamă și fiică, în cercul de rude și prieteni fiind cunoscute cu prenumele " " și respectiv "".
Ambele inculpate au domiciliul în municipiul B însă din toamna anului 2002 acestea s-au stabilit în Spania, mai întâi în orașul, iar apoi, la scurt timp, în orașul.
În străinătate, inculpata - a intrat în relații de concubinaj cu numitul - care, din cauza ilegalităților comise pe teritoriul spaniol a fost expulzat în România la data de 17.07.2003. Inculpata a revenit în România, la rândul său, la data de 12.08.2003, însă la 15.01.2004 a plecat din nou în Spania.
Inculpata a întreținut relații de concubinaj cu numitul - în perioada 2002 - ianuarie 2004, când cel în cauză a fost expulzat în România de autoritățile spaniole.
După expulzarea numitului, acesta a păstrat legătura cu concubina sa, inculpata -, cei doi contactându-se telefonic în mod frecvent, astfel încât inculpata a luat la cunoștință despre faptul că, de la revenirea sa în țară, numitul - s-a "îndeletnicit" cu valorificarea de droguri de risc, respectiv rezină de cannabis, fapte pentru care cel în cauză a și fost condamnat ulterior.
Întrucât la începutul lunii martie 2004 numitul - rămăsese fără mijloace financiare, acesta a luat hotărârea de a pleca fraudulos în Spania, fapt pe care l-a făcut cunoscut și concubinei sale în convorbirea telefonică purtată cu aceasta.
Ca urmare, în dimineața zilei de 4.03.2004, numitul - a încercat să părăsească România cu destinația Spania, cu toate că nu avea pașaport obținut legal, însă a fost descoperit de autoritățile române și a fost coborât din autocarul în care se afla.
În aceste condiții, știind că - nu mai are bani dar că anterior acesta vânduse în țară droguri de risc (rezină de cannabis), inculpata - a luat hotărârea de a achiziționa în Spania, cannabis și de a-l trimite în țară, spre valorificare, concubinului său.
Așa fiind, cele două inculpate au achiziționat câte 1 kg de rezină de cannabis, pe care au ambalat-o și au plasat-o în unul dintre cele două pachete pregătite pentru a fi trimise în țară. În dimineața zilei de 6.03.2004, în jurul orei 10, știind că martora urma să facă deplasare în România, inculpatele și - au fost conduse de numitul - în orașul, locul de plecare al autocarului aparținând " Trans" B spre țară. Cu această ocazie, inculpatele au remis martorei un număr de două colete, solicitându-i acesteia să le ducă în România, în municipiul B, unde urma ca acestea să fie ridicate de numiții - (pachetul cel mare) și - (pachetul cel mic).
De menționat este că rezina de cannabis ambalată a fost pusă în coletul cel mic, destinat a fi remis - prin intermediul numitei, persoană al cărei nume a fost înscris pe pachet - numitului - și că cele două inculpate nu au comunicat martorei că unul din cele două bagaje conține droguri.
În seara aceleiași zile, inculpata - l-a contactat telefonic, la orele 19,201, pe concubinul său -, transmițându-i acestuia că i-a trimis 2 kg de droguri (termenul codificat utilizat pentru desemnarea drogurilor fiind acela de "portocale", atrăgându-i atenția că 1 kg îi aparține ei, iar 1 kg este al mamei sale, inculpata . Cu aceeași ocazie cei doi au convenit și asupra prețului pentru valorificarea drogurilor, stabilind ca numitul - să le vândă în țară cu aprox. 1.400 euro/kg.
În seara zilei următoare, 7.03.2004, la orele 19,35, inculpata - l-a contactat din nou telefonic, pe concubinul său, solicitându-i ca în ziua de 8.03.2004, orele 12,30-13, să se deplaseze, împreună cu - și cu, la locul de sosire al autocarului pentru a ridica cele două colete, atenționându-l asupra faptului că ceilalți nu cunosc despre existența drogurilor din coletul destinat lui. În cadrul aceleiași convorbiri telefonice, inculpata i-a cerut lui - să verifice calitatea drogului trimis urmând ca, în condițiile în care aceasta nu este corespunzătoare să îi retrimită în Spania 1 kg de cannabis pentru a cumpăra alte droguri.
Potrivit celor convenite, în cursul zilei de 8.03.2004, numiții - și -, acesta din urmă însoțit de numita s-au deplasat la sediul " Trans" B și au așteptat autocarul ce venea din Spania, după care au ridicat de la martora cele două colete trimise de inculpate. În cele din urmă, cei trei s-au deplasat spre locuința lui -, situată pe str.-, loc în care susnumitul a remis numitei, pentru serviciul prestat, suma de 10 euro.
Ulterior plecării martorei, la orele 16,34, - l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire cu numele de cod " " - căruia anterior îi mai oferise spre vânzare cantități mai mici de drog - relatându-i că are de oferit 2 kg, iar în momentul în care acesta s- arătat interesat să cumpere i-a solicitat să vină la negociere cu suma de 3.000 euro.
La scurt timp după aceea, respectiv la orele 16,44, numitul - a sunat-o pe concubina sa, inculpata -, căreia i-a relatat faptul că ridicase coletul și că va înstrăina drogul cu prețul de aprox.2.200 euro, respectiv 1.100 euro/kg. Cu acea ocazie, inculpata i-a relatat că mama sa, inculpata se află lângă ea și că aceasta este de acord cu prețul comunicat doar dacă vinde drogurile cu "banii jos" și i-a explicat concubinului său cum trebuie să lustruiască plăcile de rezină de cannabis pentru a le da.
În seara zilei de 8.03.2004, - a fost surprins în flagrant în timp ce oferea spre vânzare investigatorului sub acoperire, cantitatea de 1,8 kg rezină de cannabis.
Faptele astfel reținute în sarcina inculpatelor - și, de a determina pe numita să introducă în România droguri de risc, faptă comisă de către aceasta fără vinovăție, întrunesc în drept elementele constitutive ale participației improprii la infracțiunea de introducere de droguri de risc în țară, prev.de art. 31 alin.2 Cod penal rap.la art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Audiate fiind, inculpatele nu au recunoscut săvârșirea faptelor susținând că nu au trimis droguri în țară. Inculpata - a dat declarații puerile, mergând până la a susține că nu își amintește dacă a purtat discuțiile telefonice cu numitul -, cu toate că a avut posibilitatea audierii acestora.
Pe de altă parte, încă în cursul urmăririi penale, inculpata a părăsit țara, motiv pentru care nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.
La rândul său, inculpata - a părăsit România după prezentarea materialului de urmărire penală, cele două inculpate stabilindu-se în Spania. Din acest motiv nici nu au fost audiate în cursul cercetărilor judecătorești.
Cu toate că inculpatele au negat săvârșirea faptelor, acestea sunt probate prin declarațiile constante ale martorelor și, depoziții ce se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice purtate între inculpate și numiții - și - (75-83, 104-156 dos.urm.pen.).
În ceea ce o privește pe inculpata este de menționat că vinovăția acesteia este relevată cu prisosință și de convorbirile telefonice dintre fiica ei, inculpata - și - din care rezultă că J din cantitatea de droguri trimisă în țară îi aparține și din împrejurarea că, împreună cu fiica sa a predat coletul conținând droguri numitei.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatelor există și că acestea au fost comise cu vinovăție.
În cursul cercetărilor judecătorești inculpata - a încetat din viață la data de 20.05.2007, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în registrul stării civile din loc. () vol.19, pagina 165, secțiunea 3, din data de 23.05.2007 (264,265, dos.instanță).
În consecință, în baza disp.art.11 pct.2 lit."b" Cod procedură penală, rap.la art. 10 lit."g" Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestei inculpate pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină.
Pe de altă parte însă, constatând vinovăția inculpatei, tribunalul a hotărât condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 31 alin.2 Cod penal rap.la art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Ținând seama de buna conduită a inculpatei anterior săvârșirii faptei, împrejurare relevată și de lipsa antecedentelor penale, în favoarea acesteia s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit."a" Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, potrivit disp.art. 76 lit."a" Cod penal.
Ca urmare, în baza textelor legale mai sus menționate dar făcând și aplic.disp.art. 72 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, art.53 pct.2 lit."a" și art.64 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea participației improprii la comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit."a" și "b" Cod penal.
Apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executare, pronunțarea acesteia reprezentând un avertisment serios pentru inculpată, în baza disp.art.861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se, potrivit disp.art.862Cod penal un termen de încercare de 5 ani.
Conform disp.art.863alin.1 lit."a-d" Cod penal pe durata termenului de încercare inculpata se va supune măsurilor de supraveghere cuprinse în conținutul textului legal, respectiv:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Totodată s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art.864Cod penal, referitoare la condițiile ce atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform disp.art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel inculpata solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței tribunalului și judecând dosarul pe fond achitarea sa în baza art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a proc.pen.întrucât nu este autoarea infracțiunii deduse judecății. Critica inculpatei vizează interpretarea probelor de către Tribunalul Bistrița -N susținând că nu s-a dat eficiența cuvenită art.63 și 64 și 65.proc.pen. astfel că s-a ajuns la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice.
O altă critică vizează nerespectarea disp.art.913proc.pen.susținându-se că procesele verbale întocmite de procuror în care se aflau consemnate convorbirile și comunicările interceptate dintre inculpații din prezenta cauză, nu sunt certificate pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, fiind lovite astfel de nulitate absolută și pe cale de consecință, fiind mijloace de probă obținute ilegal, nu pot fi avute în vedere la pronunțarea vreunei soluții, în speță.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Raportând apelul inculpatei, motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpata nu a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, astfel că în stabilirea vinovăției acesteia, instanța de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa, din faza de urmărire penală.
Inculpatei i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale". (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași C, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror" (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 proc.pen.
Având în vedere criticile aduse de inculpată hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.
Potrivit art. 345 al.1 Cod pr.penala, asupra invinuirii aduse inculpatei, instanta hotărăste prin sentință, pronuntând după caz condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.
Art. 345 al.2 din același Cod, precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatei se pronunta numai daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savirsita de inculpată.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatei numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpată.
Potrivit art. 200 din Codul d e procedura penala, "urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca " judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu".
Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmaririi penale trebuie verificate în activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotarârea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.
Ori, în cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate în faza judecătii, dovedesc, în mod cert, ca autoarea participației improprii la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prev.de art.31 alin.2 pen.rap.la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, este inculpata și că fapta a existat în realitate.
Întrucât martorii indicați în rechizitoriul parchetului nu au putut fi audiați nemijlocit de către Tribunalul Bistrița -N, Curtea de APEL CLUJ, conform art.327 alin.3 proc.pen.a procedat la citirea depozițiilor date de martorii și în cursul urmăririi penale, cu mențiunea că va ține seama de ele la judecarea cauzei. S-a recurs la acest procedeu prevăzut în legislația procesual penală întrucât martorii nu se mai află pe teritoriul României, fiind plecați în străinătate, respectiv în Spania, așa cum rezultă din procesele verbale întocmite de organele de poliție, necunoscându-se data posibilei reîntoarceri în țară.
În aceeași ședință de judecată a fost audiat nemijlocit conform art.86/1 alin.7 și investigatorul sub acoperire, martor cu identitate protejată, pentru dovedirea vinovăției inculpatei.
Verificând în mod nemijlocit conținutul declarațiilor martorilor rezultă fără echivoc că inculpata este autoarea participației improprii la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, prima instanță audiind în mod nemijlocit pentru conturarea stării de fapt pe martora (104 dos.instanță).
Actul de inculpare se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 8 martie 2004; raport de constatare tehnico-științifică nr.- din 9 martie 2004; care atestă că substanțele ridicate de la numitul constituie rezină de cannabis; raportul investigatorului sub acoperire; declarațiile martorilor, și a numitului -; declarațiile inculpatelor, din faza de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești la Tribunalul Bistrița -N a fost audiată nemijlocit doar martora, inculpatele și sustrăgându-se cercetării judecătorești, părăsind teritoriul țării și ajungând în Spania. Mai mult, inculpata a dat o singură declarație în faza de urmărire penală la 202 în data de 29 septembrie 2006 după care a părăsit teritoriul țării, condiții în care nu a mai putut fi audiată nici în primă instanță și nici în fața instanței de apel.
Tribunalul Bistrița -N deși a constatat că martorii și nu mai pot fi audiați deoarece se află în străinate, a omis să facă aplicarea disp.art.327 alin.3 proc.pen. omisiune suplinită însă în calea de atac a apelului, care având caracter devolutiv permite o nouă judecată în fond, ceea ce a avut loc de fapt, în realitate.
Mai mult, curtea pe lângă citirea depozițiilor martorilor și, în ședință publică, de care va ține seama la pronunțarea soluției, l-a audiat nemijlocit pe martorul cu identitate protejată, investigatorul sub acoperire "GG" conformându-se în acest sens practicii judiciare interne și europene care statuează că "declarația investigatorului sub acoperire care a servit ca temei pentru întocmirea rechizitoriului are valoare doveditoare dacă persoana este ascultată și în cursul judecății". În același sens, în jurisprudența CEDO s-a reținut că nu este afectat caracterul echitabil al procesului în cazul în care condamnarea unei persoane s-a bazat și pe susținerile agenților acoperiți dar și pe ale martorilor ascultați nemijlocit de instanță (cauza Kostovski contra Olandei din 20 noiembrie 1989 și cauza Vanyan contra Rusiei din 15 decembrie 2005).
În declarațiile din faza de urmărire penală din 29 septembrie 2006 și 14 februarie 2006, inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii arătând că ea nu a pus niciodată droguri în gențile care au fost trimise în România din Spania și care au fost preluate de către martora și.
Apărarea inculpatei apelante va fi înlăturată ca nesinceră prin declarațiile constante ale martorelor și care la unison precizează "că acele colete erau trimise din Spania de către ". În declarația de la fila 104 instanță, martora învederează că "acele colete erau trimise pe numele meu însă în realitate erau destinate celui pe care îl cunosc sub porecla de "" și numitului. Pachetele ce erau trimise din Spania purtau la expeditor mențiunea "" iar la destinatar numele meu". De asemenea din declarația martorei (67 ) rezultă că "în Spania la întâlnirea cu mine au venit pentru a-mi preda pachetele ce urma să le aduc în B numiții, și. aveau un bagaj voluminos într-o geantă de rafie mare, destinată lui trimisă de către (inculpata-apelanta). Al doilea bagaj, mai mic, era tot într-o geantă de rafie pe care era scris numele lui ce lucrase ca servitoare în casa mamei lui (inculpata-apelantă). La data de 8 martie 2004 am sosit cu autocarul în România fiind așteptată la sosire de către martorul și, cei doi și-au luat fiecare bagajul lui, iar mai târziu după o oră și J m-am întîlnit cu la o pizzerie de pe str.- din B și în timp ce discutam cu acesta, a primit un telefon, s-a scuzat față de mine că trebuie să plece pentru că are de rezolvat o problemă la După două zile, am aflat de arestarea lui, pentru trafic de droguri. Ulterior, am vorbit și cu (inculpata-apelantă) la telefon, care m-a acuzat că eu sunt de vină pentru că a fost arestat și, acuzându-mă că am spus poliției despre împrejurarea că am adus droguri din Spania. (inculpata-apelantă) " mi-a reproșat că a trimis de atâtea alte ori droguri în țară și nu au fost probleme decât atunci când le-a trimis prin mine ".
Apărarea inculpatei apelante în sensul că nu ar fi trimis droguri niciodată în România prin intermediul celor două martore, va fi înlăturată ca neveridică și de circumstanță, fiind combătută fără echivoc prin declarațiile martorelor și, date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, care se coroborează perfect și cu declarațiile martorului, din ambele faze ale procesului penal și cu declarația investigatorului sub acoperire care la 8 martie 2004, a primit droguri din partea lui, după ce acestea au fost aduse în țară la 6 martie 2004, în pachetele trimise de inculpata-apelantă, martor audiat în ședința publică din 31 martie 2009 a Curții de APEL CLUJ.
Vinovăția inculpatei reiese indubitabil și din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 9 martie 2004 al Laboratorului de analize fizico-chimice droguri din cadrul IGPR din care rezultă că proba prezentată pentru expertizare este constituită din 1834,8 gr.rezină de cannabis, drog care a ajuns în posesia numitului din pachetul trimis acestuia de către inculpata apelantă prin intermediul martorelor și. S-a dovedit de asemenea, în afara oricărui dubiu că la data de 8 martie 2004 i-a vândut investigatorului sub acoperire cannabis, tocmai din cel trimis la data de 6 martie 2004 de către inculpata-apelantă din Spania, astfel că săvârșirea faptei de către inculpată este certă, mai presus de orice îndoială rezonabilă. Săvârșirea faptei de către inculpata-apelantă este dovedită de asemenea și prin conținutul convorbirilor transcrise în procesele verbale atașate la dosar (121 ), convorbirea dintre și (125,126,130-133, 138, 145, 145, 147, 149, 152, 154,p).
Dispozițiile art.63 alin.2 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatei.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatei date în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Inculpata-apelantă nu a putut fi audiată de către Curtea de Apel sustrăgându-se cercetării judecătorești.
În legătură cu atitudinea inculpatei este de observat că dacă nu ar aprecia că este vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată trebuia să rămână pe teritoriul țării și a se prezenta în fața organelor judiciare pentru a combate lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, furnizate de parchet.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Tribunalul Bistrița -N a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatei.
Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii imputate, aceea de participație improprie la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prev.de art.31 alin.2 pen.rap.la art.3 alin.1 din Legea 143/2000.
Deși inculpata a negat constant în faza de urmărire penală săvârșirea infracțiunii, susținerile acesteia nu au suport probator.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpată, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatei, deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatei este indubitabilă.
Referitor la critica ce vizează nerespectarea art.913proc.pen.în sensul că procesele verbale care cuprind transcrierea convorbirilor telefonice dintre inculpata în cauză și martori, nu au fost certificate pentru autenticitate de procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, se constată a fi nefondată întrucât așa cum rezultă din scriptul de la fila 103 dos. procesele verbale nr.-/25 mai 2004 și nr.- din 25 mai 2004 sunt contrasemnate de procurorul din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, semnătura acestuia lipsind însă de pe "copia notelor" transcrierii acestor înregistrări, ceea ce echivalează cu o omisiune vădită și care nu afectează legalitatea acelui mijloc de probă.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât în faza de urmărire penală nu s-a invocat de către apărătorul inculpatei, procurorului, care a instrumentat cauza, această apărare.
Pe de altă parte, nici în fața instanței de fond nu s-a invocat nulitatea proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre persoanele inculpate în speță și martori, datorată lipsei semnăturii de certificare a procurorului ce a instrumentat dosarul, deoarece așa cum am arătat, în scriptul depus la fila 103, există procesele verbale originale contrasemnate de procuror.
Întrucât condamnarea inculpatei s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.52proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, apelul inculpatei se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu, care a studiat prezenta cauză până la prezentarea apărătorului ales, ce se va plăti din
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpata-apelantă va achita statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata () domiciliată în B,-, jud.B-N împotriva sentinței penale nr.172/F din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpata () să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpata.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.PD/CA
4 ex. - 09.04.2009
Jud.fond. Al.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer
