Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 422/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 422/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Munteanu
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr.77/A din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, privind pe inculpatul intimat, fiul lui și, născut la 23.05.1952,. în O,-, județul S M, cauza având ca obiect infracțiunea de tulburare în posesie, faptă prev. și ped. de art.220 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, asistat de av. potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat potrivit art.385 ind.14 al.1/1 Cod pr.penală la audierea inculpatului intimat, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Apărătorul inculpatului intimat nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține recursul declarat în cauză astfel cum a fost motivat și în scris, solicitând admiterea acestuia, iar rejudecând cauza, a constata că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare în posesie, urmând a dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare și a da eficiență prev.art.81 Cod penal în sensul suspendării condiționate a executării acesteia.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului declarat de parchet și a menține hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică. În esență, susține că în mod corect s-a retinut de catre instanta de fond că nu există acțiunea de ocupare fără drept a unui imobil respectiv lipsește latura obiectivă a infracțiunii de tulburare de posesie, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză nu relevă că la data săvârșirii pretinsei infracțiuni imobilul se afla în posesia părților vătămate, ci dimpotrivă, se dovedește că inculpatul era cel care avea posesia imobilului, martorii confirmand că acesta a efectuat diferite lucrări pe teren și a construit un gard.Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, G, G, terenul în litigiu a fost folosit de către inculpat înainte de revoluție, acesta a cumpărat acest teren în urmă cu 30 de ani, fiind vorba de un teren în partea dreaptă a drumului și nu cel din partea a drumului.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului intimat, acesta susținând că este nevinovat. A solicitat menținerea hotărârii instanței de fond.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.163/17.10.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, s-a respins excepția tardivității introducerii plângerii prealabile, invocată verbal de apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei; în temeiul disp.art.11 pct.2 Cod de procedură penală, raportat la art.10 lit. Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped.de art. 220 alin.1, Cod penal.
În temeiul disp.art.14 lit. raportat la art.346 alin.2. Cod de procedură penală, art.170 Cod de procedură penală, s-a respins cererea de restabilire a situației anterioare și în temeiul disp.art.192 alin.1 pct.2. lit. Cod de procedură penală au fost obligate părțile vătămate și, să plătească statului 170 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în temeiul disp.art.193 alin.5. Cod de procedură penală au fost obligate părțile vătămate să plătească inculpatului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare, constând îh onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 16.03.1994 în prezent decedat, socrul și respectiv tatăl părților vătămate și, a fost pus în posesie și apoi i s-a eliberat titlu de proprietate conform Legii nr.18/1991, printre alte terenuri și cu terenul cu nr.cadastral 2488 în suprafață de 1900 mp. situat în zona " " pe str.- din O teren înscris în CF. 64 sub A-3 și B- Acest teren, anterior cooperativizării a aparținut numitului.
După decesul lui și în timpul CAP-ului terenul a fost vândut prin acte sub semnătură privată în anul 1979 și respectiv 1987 inculpatului și respectiv numitului decedat în anul 2004, autorul părților vătămate.
Din terenul în suprafață de 1900 cu nr. cadastral 2488 învecinat cu terenul cu nr. cadastral 2521/2 în suprafață de 2541 mp. deținut de inculpat de la părinții săi, după cumpărare în 1979 și apoi în continuare inculpatul a posedat și suprafața de 490 mp. având configurația literei " L" cu baza spre strada - învecinată cu a lui până în 1994-1995 când a intrat în posesia lui care a intenționat să-l împrejmuiască și l-a cultivat un an cu porumb, dar datorită discuțiilor dintre el și inculpat a renunțat la împrejmuire.
După anii 1994-1995 posesia terenului a aparținut din nou inculpatului folosindu-l prin curățire, nivelare, cosire, iar la data de 17.10.2006 l-a împrejmuit și apoi a demolat gardul după ce a aflat de la Comisia locală de aplicare a Legii 18/91 deplasată la fața locului la data de 8.11.2006 și de la părțile vătămate că terenul este proprietatea numitului decedat, teren reconstituit în baza Legii 18/1991.
Posesia continuă a inculpatului după anii 1994- 1995 și anterior asupra suprafeței de 490 mp. este confirmată de martorii audiați în cauză cât și cu ocazia audierii lor la fața locului, exceptând-o pe martora.
Martorii au confirmat că inculpatul a cumpărat terenul de la și în timpul existenței CAP-ului de la care a cumpărat și autorul părților vătămate că inculpatul a stăpânit terenul până în anii 1994-1995 efectuând lucrări de nivelare, astupare a gropilor, a cosit vegetația, a executat un șanț de scurgere, a plantat pomi și a construit un gard la 17.10.2006 fapt care a generat prezentul proces.
Părțile vătămate contrar celor relatate de martori și inculpat, au susținut că posesia a aparținut autorului lor până în anul 2004 când acesta a decedat, dată la care au intrat ele în stăpânirea terenului, cosindu-l și folosindu-l ca loc de parcare.
Posesia terenului în persoana părților vătămate și a autorului lor este confirmată doar de martorele și.
Relatarea martorei nu a putut fi reținută întrucât în primul rând nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză având interes în cumpărarea acestei porțiuni de teren pentru a avea ieșire de la terenul său în str.-. În al doilea rând martora s-a judecat cu inculpatul așa cum rezultă din sentința penală nr.194/25.06.2004 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar 641/2004, iar relatările martorei sunt fără relevanță juridică.
Este adevărat că părțile vătămate în calitate de moștenitoare ale def. sunt titulari ai dreptului de proprietate și posesori de drept, dar legea penală ocrotește posesia de fapt, stăpânirea materială a bunului nu posesia legitimă, părțile vătămate putându-și redobândi posesia pe calea dreptului civil. Din moment ce posesia, stăpânirea în fapt a terenului a aparținut inculpatului așa cum s-a probat în cauză, fapta sa de a împrejmui la data de 17.10.2006 suprafața de 490 mp. proprietatea părților vătămate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, lipsindu-i faptei latura obiectivă.
Conform art. 220 Cod penal constituie infracțiune de tulburare de posesie ocuparea în întregime sau în parte fără drept a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestora sau fără aprobarea prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.
Din acest text de lege rezultă că pentru a constitui infracțiune, imobilul ocupat trebuie să se afle în posesia altuia în speță terenul să se fi aflat în posesia părților vătămate la data de 17.- când inculpatul a construit gardul. Terenul în suprafață de 490 mp. nefiind în posesia părților vătămate la această dată, ci era în posesia inculpatului așa cum s-a confirmat fără echivoc de martorii audiați în cauză. Faptei comise de către inculpat îi lipsește un element esențial respectiv latura obiectivă, motiv pentru care instanța de fond în baza art. 11 pct.2. lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.220 alin.1 Cod penal.
Având în vedere că părțile vătămate n-au avut posesia terenului instanța de fond a respins cererea de repunere a lor situației anterioară datei de 17.10.2006 data pretinsei infracțiunii săvârșite de inculpat, posesia la acea dată aparținând inculpatului în conformitate cu disp.art.14.346 și 170 Cod de procedură penală.
Potrivit disp.art.192 alin.1 lit. Cod de procedură penală părțile vătămate fiind în culpă procesuală au fost obligate către stat la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și de asemenea au fost obligate în conformitate cu disp.art.195 alin.3 Cod de procedură penală să plătească și inculpatului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat conform delegației de la 37 dosar.
Tardivitatea introducerii plângerii prealabile invocată de apărătorul inculpatului pe fondul dezbaterilor este de neacceptat având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriu și nu prin plângere prealabilă. De altfel, după aplicarea Legii 247/2005 pentru infracțiunea prev. de art. 220 Cod penal nu este necesară plângerea prealabilă, operând principiul oficialității, iar sesizarea se face prin rechizitoriu așa cum s-a procedat în cauza de față. Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NEGREȘTI O A Ș, solicitând admiterea apelului, desființarea Sentinței penale nr.163/17.10.2008 a Judecătoriei Negrești Oaș, ca netemeinică și nelegală și procedând la judecarea cauzei, pronunțarea unei hotărâri de condamnare față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev.de art.220 alin.1 Cod penal.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat in termen apel și părțile vătămate și, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.163/17.10.2008 a Judecătoriei Negrești O a ș, ca fiind netemeinică și nelegală, și procedând la rejudecarea cauzei, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev.și ped.de art.220 alin.1 Cod penal și restabilirea situației anterioare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia penală nr.77/Ap din 27 aprilie 2009 Tribunalului Satu Mare în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b pr.pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NEGREȘTI -O și părțile civile și,.în -O, str. -, nr.6, jud.S M, împotriva sentinței penale nr.163/17.10.2008, pronunțată de Judecătoria Negrești -O, în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 pr.pen. au fost obligate părțile civile la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 50 lei fiecare.
Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Tribunalul Satu Mare analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, a constatat că aceasta este temeinică și legală apelurile sunt nefondate, astfel în baza art.379 pct.1 lit.b Cod.proc.pen. au fost respinse pentru urmatoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut o justă și corectă apreciere asupra probelor administrate în cauză, în sensul că inculpatul nu se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tulburare de posesie, prev.si pedep.de art.220 alin.1 pen.
Tulburarea de posesie este potrivit disp.art.220 pen.ocuparea fără drept a unui imobilaflat in posesia altuia. Fapta de tulburare de posesie are ca situatie premisă existența unei posesii asupra unui bun imobil.
Elementul material al faptei se săvârșește prin actiunea de ocupare a imobilului aflat in posesia altei persoane decat faptuitorul.Fapta se savarseste, fara drept,adica faptuitorul nu este in posesia imobilului.
In prezenta speta, in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca nu exista actiunea de ocupare fara drept a unui imobil respectiv lipseste latura obiectiva a infractiunii de tulburare de posesie, in conditiile in care probatoriul administrat in cauza nu releva ca la data savarsirii pretinsei infractiuni imobilul se afla in posesia partilor vatamate, ci dimpotriva, se dovedeste ca inculpatul era cel care avea posesia imobilului, martorii confirmand ca inculpatul a efectuat diferite lucrari pe teren si a construit un gard.
Declaratia martorei in mod corect a fost inlaturata intrucat nu se coroboreaza cu celelalte probe si cu atat mai mult cu cat declara ca este in relatii de dusmanie cu inculpatul, avand evident o atitudine subiectiva.
Nici declaratiile martorilor audiati de instanta de apel nu contin date de natura a schimba starea de fapt retinuta de instanta de fond, respectiv ca posesia terenului o avea inculpatul si nu partile vatamate.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea acestuia, iar rejudecând cauza, a constata că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare în posesie, urmând a dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare și a da eficiență prev.art.81 Cod penal în sensul suspendării condiționate a executării acesteia.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală apreciază că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Ambele instanțe au stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de tulburare de posesie întrucât inculpatul era cel care avea posesia imobilului, martorii arătând că inculpatul a efectuat diverse lucrări pe teren și a construit un gard.
Starea de fapt reținută de prima instanță nu a fost schimbată prin declarațiile martorilor audiați la instanța de apel, respectiv că posesia terenului o avea inculpatul și nu părțile vătămate.
Așa fiind, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva deciziei penale nr.77/Ap din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
judecător -
Jud.fond:
Jud.apel -
CA/MH
2 ex.din 14.10.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Munteanu
