Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.420/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Munteanu
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul domiciliat în S M,-,.49,.3, Județul S împotriva Deciziei penale nr.112/Ap din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4515/23.09.2009 emisă de Baroul d e Avocați B, lipsă fiind părțile vătămate intimate și SC, Județul S
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în urma reaprecierii probelor, a reduce pedeapsa aplicată inculpatului recurent.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost legal și just individualizată, considerente pentru care cere menținerea hotărârii instanței de fond.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1420/13.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Mare, n baza art.334 pr.pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către inculpat din infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 al.2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. și art.61 pen. în aceea de tentativă la furt calificat prev. și ped. de art.20 pen. raportat la art.208,209 al.1 lit.e pen.
În baza art.211 al.2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. și art.61 pen. l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.01.1963 în loc.S M, jud. S M, de cetățenie română, studii medii, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut,.în loc.S M,-,.49,.3, jud.S M și în loc.S M,-, jud.S M, cu CNP-, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.61 pen. a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1480 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 15 ani aplicată prin SP nr.8/1995 a Tribunalului Satu Mare.
În baza art.71 pen, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza II și lit.b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 pen, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 h din data de 13.03.2006.
În baza art.14, 346.pr.pen. s-a constatat că părțile vătămate,. în loc.S M,-/4, jud.S M și SC SRL, cu sediul în loc.-, jud.S M, nu s-au constituit parte civilă.
În baza art.118 lit.e pen. s-a dispus confiscarea sumei de 3,77 lei de la inculpatul, reprezentând parte din prejudiciul creat părții vătămate SC SRL și nerecuperat.
În baza art. 191 al.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de lei 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în data de 13 martie 2006, inculpatul împreună cu concubina sa a consumat băuturi alcoolice la un local din municipiul S M, după care în jurul orei 16.00, cei doi au hotărât să se deplaseze la magazinul pentru diferite cumpărături.
Ajunși la magazin inculpatul și martora au intrat între rafturi punând în coșul pe care îl aveau asupra lor mai multe produse alimentare printre care și o sticlă de băutură. Legat de această sticlă de, între inculpat și martora au intervenit unele discuții neprincipiale, inculpatul intenționând să cumpere o sticlă cu un gramaj mai M, astfel că a luat de pe raft o sticlă de "" de 750 ml pe care a pus-o în. Martora i-a cerut inculpatului să o repună pe raft, întrucât nu o să aibă suficienți bani pentru aop lăti, spunându-i inculpatului că are doar 20 lei, fapt la care inculpatul a refuzat spunând că are la el 50 lei. În aceste condiții, martora i-a predat inculpatului cei 20 lei pe care îi avea și i-a cerut acestuia să facă el plata produselor, după care aceasta a ieșit din magazin pe lângă casele de marcat și s-a oprit în locul destinat bagajelor, unde își lăsaseră sacoșa. La scurt timp, inculpatul a părăsit și el magazinul pe lângă casele de marcat, fără a achita produsele și s-a deplasat: în zona bagajelor la concubina sa.
În timp ce inculpatul punea în sacoșă produsele luate din magazin, a fost observat de către o angajată a magazinului, mai precis de către partea vătămată, care a întrebat-o pe martora, angajata magazinului în calitate de casieră dacă inculpatul a achitat contravaloarea produselor.
Întrucât martora constatase că inculpatul nu a achitat produsele, s-a deplasat la acesta și întrebat dacă a achitat aceste produse, cerându-i bonul fiscal.
Inculpatul i-a răspuns acestei martore că a achitat produsele mai puțin o pâine pe care a luat-o din sacoșă și a pus-o pe o tejghea, după care a intenționat să iasă din magazin, în acest moment martora l-a prins pe inculpat de umăr și l-a tras înapoi cu intenția de a-l împiedica să părăsească magazinul, fapt la care inculpatul, s-a smucit reușind să se elibereze.
Văzând acest aspect, partea vătămată, imediat după ce inculpatul a scăpat de martora, l-a prins de mâneca celuilalt braț în zona umărului și l-a tras cu putere înapoi pentru a-l împiedica să părăsească magazinul.
În timp ce partea vătămată îl trăgea înapoi, inculpatul a intenționat să se elibereze și s-a smucit din nou nereușind să scape. Apoi a prins-o pe partea vătămată cu mâna dreaptă de umărul stâng al acesteia, împingând-o i-a aplicat și o lovitură în abdomen părții vătămate. În timpul acțiunii de a se elibera, datorită faptului că partea vătămată îl trăgea în spate, iar inculpatul intenționa să iasă din magazin, împingând-o, atât ea, cât și inculpatul, s-au dezechilibrat iar partea vătămată a căzut lângă o casă de marcat și inculpatul peste ea. Acesta din urmă a scăpat din cealaltă mână sticla de, aceasta spărgându-se.
În urma acestei acțiuni partea vătămată a suferit leziuni la umărul și șoldul drept, fără leziuni osoase, care s-au putut produce prin cădere și lovire de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal, fila 32 din dosarul de UP.
Prejudiciul total cauzat părții civile SC SRL S M, a fost în valoare de 89,25 lei, acesta fiind recuperat, mai puțin 3,77 lei reprezentând contravaloarea unei sticle de, însă SC SRL S M, nu a mai înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu această sumă.
În baza art. 334.proc.pen. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de către inculpat din infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 al.2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. și art.61 pen. în aceea de tentativă la furt calificat prev. și ped. de art.20 pen. raportat la art.208,209 al.1 lit.e pen.
În motivare s-a arătat de către apărătorul inculpatului faptul că acesta nu a exercitat acțiuni violente pentru păstrarea bunului sustras, ci având în mâini plasa cu bunuri și fiind tras de către partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut peste aceasta, aflându-se în stare avansată de ebrietate.
S-a mai arătat faptul că tocmai partea vătămată în declarația dată a afirmat că nu știa ce face inculpatul din cauza stării de ebrietate. Și celelalte martore și, a arătat apărătoarea inculpatului, au declarat faptul că inculpatul nu a fost violent.
În baza art.334 pr.pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către inculpat din infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 al.2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. și art.61 pen. în aceea de tentativă la furt calificat prev. și ped. de art.20 pen. raportat la art.208,209 al.1 lit.e pen.
este un furt comis cu violență, periculozitatea acestei infracțiuni rezultând din faptul că inculpatul pentru a sustrage bunuri periclitează valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală, cum sunt integritatea corporală, sănătatea părții vătămate. Inculpatul a urmărit realizarea furtului, violența fiind doar mijlocul pentru înfăptuirea scopului, acestea din urmă relații sociale sunt adiacente, față de relațiile patrimoniale care reprezintă obiectul principal al faptei.
Se poate observa că infracțiunea - mijloc (violențele), după natura ei, este mai periculoasă decât infracțiunea - scop (furtul).
este o infracțiune complexă, unică, prin voința legiuitorului. În conținutul ei sunt întrunite infracțiuni disctincte, cum sunt: furtul și faptele care aduc atingere integrității corporale, precum și amenințarea.
Elementul material are o structuă complexă fiind alcătuit din elementul material al infracțiunii de furt și al doilea element componet îl reprezintă violența fizică sau psihică prin intermediul căruia inculpatul a săvârșit furtul.
Între primul și al 2-lea component material există o relație de condiționare în sensul că infracțiunea de tâlhărie există numai atunci când violențele sunt săvârșite în scopul comiterii acțiunii principale, adică furtul.
Sub aspect obiectiv inculpatul a luat bunurile părții civile, fără consimțământul acesteia, prin violență exercutată asupra persoanei vătămate, fapt ce rezultă din probele existente la dosar respectiv, declarațiile martorilor:, filele 23-27 din dosarul de UP și 22 din dosarul instanței de fond, filele 28 din dosarul de UP și 21 din dosarul instanței de fond, filele 3 din dosarul de UP, filele 29-31 din dosarul de UP și 79 din dosarul instanței de fond, fișa de cazier a inculpatului, fila 103 din dosarul instanței de fond, Raportul constatator medico-legal, fila 32 din dosarul de UP și imagini foto înregistate pe CD-ul din plicul de la fila 42, în raport cu furtul acțiunea adiacentă, a fost săvârșită înainte și în timpul acestuia, fiind îndeplinite condiția pentru a fi în prezența infracțiunii de tâlhărie.
Sub aspect subiectiv, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului a fost săvârșită cu intenție directă, acesta acționând în urma unei hotărâri anterior luate, latura subiectivă fiind compusă din intenția cu care se săvârșește acțiunea principală și cea cu care se săvârșește acțiunea adiacentă.
Inculpatul a urmărit prin luarea bunurilor, însușirea acestora pe nedrept, fiind luate din posesia părții civile, fără consimțământul acesteia, pentru a face din ele bunurile lui și a se comporta față de ele ca un proprietar.
Momentul comiterii faptei a fost pe timp de zi și în loc public.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 pen.: disp. Generale ale pen.-partea generală, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului.
Analizând modalitatea în care a fost săvârșită fapta, s-a reținut că aceasta prezintă pericol social.
Cu privire la persoana inculpatului, conform fișei de cazier a acestuia de la fila 103 din dosarul instanței de fond, rezultă că acesta nu se găsește la primul contact cu legea penală, primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă de 15 de ani închisoare aplicată prin nr.8/24.01.1993 Tribunalului Satu Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped.de art.174 rap.la art.175 lit.c cp. fiind arestat la data de 08.07.1993 și liberat condiționat la data de 9.06.2004 cu un rest de 1.489 zile, fiind astfel incidente dispozițiile art.37 lit.a și 61 pen.
În declarațiile sale, inculpatul a recunoscut că nu a achitat contravaloarea produselor luate din magazin, susținând că era sub influența băuturilor alcoolice și că pentru că se certase cu concubina sa, însă nu a recunoscut că ar fi aplicat vreo lovitură părții vătămate, ci doar că, în timp ce aceasta îl trăgea de umăr înapoi, el a încercat să se elibereze, dezechilibrându-se, astfel că a căzut peste partea vătămată, ocazie cu care sticla de "" în gramaj de 200 ml. s-a spart. Partea vătămată, în toate declarațiile sale, precum și martora, au susținut că inculpatul, în încercarea de a-și asigura scăparea, a aplicat și o lovitură în abdomen părții vătămate, că a împins-o, acțiune violentă în urma căreia partea vătămată a căzut suferind acele leziuni.
La dosarul cauzei s-a atașat un CD ce conține imaginile surprinse de către camera de supraveghere din incinta magazinului.
Din analiza declarațiilor de mai sus, instanța de fond a apreciat că fără putință de tăgadă, inculpatul a desfășurat violențe ce se încadrează în dispozițiile art. 211 al.2 lit.c pen. violențe ce au fost exercitate în mod evident, cel puțin pentru a-și asigura scăparea.
Fată de cele expuse, instanța de fond a dispus conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul.Apelul nu a fost motivat în scris, dar cu ocazia judecării apelului, apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 Cod penal în infracțiunea de tentativă la furt, prev.de art.20 Cod penal raportat la art.208 Cod penal. În susținerea acestei cereri a arătat că inculpatul nu a folosit violențe, ci fiind în stare e ebrietate s-a împiedicat și a căzut peste vânzătoarea magazinului alimentar și, în plus, inculpatul nu a apucat să iasă din magazin, fapta acestuia rămânând doar în faza de tentativă.
Cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat, în principal, achitarea sa, iar, în subsidiar, aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea în care a solicitat schimbarea încadrării juridice.
Prin Decizia penală nr.112/Ap din 25 iunie 2009 Tribunalului Satu Mareîn baza art.379 pct.2 lit.a raportat la art.382 alin.2 Cod procedură penală, s-a admis apelul formulat de către apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr.1420/13.11.2008, pronunțată de către Judecătoria Satu Mare în dosar cu nr.de mai sus, hotărâre ce a fost desființată în parte, pe latură penală și, rejudecând, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 5 (cinci) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, cu reținerea de circumstanțe atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.c și alin.e raportat la art.76 lit.b Cod penal.
S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Analizând hotărârea atacată pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele apelului declarat, conform disp.art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.211 Cod penal, constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Dacă tâlhăria a fost săvârșită într-un loc public, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 de ani (art.211 alin.2 lit.c Cod penal).
este astfel o infracțiune complexă, în conținutul căreia se regăsește atât furtul, ca activitate principală, cât și folosirea de violențe ce constituie o activitate secundară, dar care particularizează activitatea principală ce dobândește astfel o periculozitate socială sporită în raport cu cea a furtului.
În cauza de față, pe baza probelor administrate atât de prima instanță în faza cercetării judecătorești, cât și de către organul de urmărire penală în faza urmăririi penale, tribunalul a reținut că inculpatul a sustras mai multe bunuri dintr-un magazin aparținând SC SRL, în valoare totală de 89,25 lei. Aceste bunuri au fost scoase din zona de expunere, prezentare a magazinului pe lângă casele de marcat, inculpatul fiind surprins de către una dintre casiere, când inculpatul introducea bunurile din coșul magazinului într-o sacoșă personală. La solicitarea casierei de a prezenta bonul fiscal ce se eliberează cu ocazia plății bunurilor, inculpatul a replicat că bunurile sunt plătite, mai puțin o pâine pe care a luat-o din sacoșă înapoind-o casierei și a încercat să părăsească magazinul.
În momentul în care mărfurile au fost introduse de către inculpat în sacoșa personală fără a le plăti, ocolind zona caselor de marcat s-a realizat momentul imposedării, respectiv al intrării bunurilor în stăpânirea inculpatului, iar furtul s-a consumat.
Deoarece casiera nu l-a putut opri pe inculpat din intenția acestuia de a părăsi magazinul, aceasta a fost ajutată de către, o altă colegă, angajată a magazinului. După ce l-a prins pe inculpat de și l-a tras înapoi, acesta s-a smucit și i-a aplicat o lovitură în abdomen părții vătămate, după care a căzut peste partea vătămată. Cu această ocazie a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale (conform certificatului medico-legal aflat la fila 32 dosar urmărire penală). Rezultă astfel că la scurt timp după comiterea furtului, inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate pentru a-și asigura scăparea.
În concluzie, fapta inculpatului de a sustrage pe timp de zi, la data de 13.03.2006, bunuri în valoare de 89,25 lei din magazinul alimentar aparținând SC SRL și de a folosi apoi violențe pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în forma agravantă, prev.de art.211 alin.2 lit.c Cod penal.
Sub acest aspect, în mod corect prima instanță de judecată a respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tentativă la furt și reținând vinovăția acestuia în ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
Critica formulată de inculpat privind greșita încadrare juridică a faptei, respectiv respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, formulată în fața primei instanțe de judecată, este astfel nefondată, pentru considerentele mai sus arătate.
Pe de altă parte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei mai sus arătate, dar și ținând seama de faptul că inculpatul se afla într-o stare evidentă de ebrietate, care l-a "încurajat" în folosirea de violențe pentru a-și asigura scăparea, reținând și atitudinea inculpatului după comiterea faptei, respectiv prezentarea sa în fața instanței de judecată, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare de prima instanță este prea grea.
Sub acest aspect s-a admis apelul inculpatului în baza art.379 pct.2 lit.a raportat la art.382 alin.2 Cod procedură penală, s-a desființat în parte hotărârea atacată pe latură penală și doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, iar în rejudecare, cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante mai sus arătate, conform art.74 alin.1 lit.c și alin.2 raportat la art.76 lit.b Cod penal, s-a redus pedeapsa aplicată de la 5 (cinci) la 3 (trei) ani închisoare.
Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate.
S- mai reținut că fapta inculpatului dedusă judecății este concurentă cu fapta săvârșită la data de 09.08.2004 pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penală nr.2451/2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.7235/2006, rămasă definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.72/A/2007 a Tribunalului Satu Mare. Inculpatul a executat această pedeapsă începând din data de 08.05.2007.
Instanța de fond, deși a dispus atașarea dosarului nr- al Judecătoriei Satu Mare, nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Întrucât prin contopirea celor două pedepse s-ar putea ajunge la înrăutățirea situației inculpatului, tribunalul a omis a proceda la această operațiune, dând astfel eficiență principiului neagravării situației în propriul apel, prev.de art.372 Cod penal și lăsând posibilitatea inculpatului de a se adresa ulterior instanței cu o cerere de contopire.
Fată de cele expuse, rejudecând cauza instanța de apel a dispus conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând instanței casarea hotărârii ca fiind netemeinică iar în urma reaprecierii probelor a se reduce pedeapsa aplicată.
Recursul nu este motivat în fapt și în drept.
Curtea examinând hotărârile din oficiu în conformitate cu disp.art.385 ind.9 al.3 Cod pr.penală combinate cu art.385 ind.6 alin.1 și art.385 ind.7 alin.1 Cod pr.penală, constată că, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, avându-se în vedere valoarea mică a prejudiciului cât și împrejurările săvârșirii faptei.
Astfel, inculpatul era la data săvârșirii faptei fără ocupație, neîncadrat în muncă, recidivist, iar instanța de apel a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad sporit de pericol social, existând din acest punct de vedere convingerea că nu se impune o nouă individualizare a pedepsei aplicate. Instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și pe cale de consecință a redus semnificativ pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani la 3 ani închisoare.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut disp.art.72 și 52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu disp.art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art.192 Cod pr.penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.112/Ap din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi,6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
judecător - -în concept - 14.10.2009
Jud.fond:
Jud.apel -
MT/MH
3 ex. din 14.10.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Munteanu
