Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 656/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.656/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Munteanu
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în Șimleul S,-, județul S, împotriva deciziei penale nr.106/A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect infracțiuni la legea societăților comerciale (31/1990).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av.-, potrivit delegației de la dosar, lipsă fiind partea civilă intimată O și partea responsabil civilmente intimată prin lichidator
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Potrivit art.385 ind.14 al.1/1 Cod pr.penală s-a procedat la audierea inculpatului recurent, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent depune la dosar un memoriu și un set de documente cuprinzând următoarele acte: procesul verbal de adjudecare nr.3572/30.03.2005 emisă de Primăria oraș Simleul S, serviciul finanțe-buget-contabilitate, adresa nr.-/1.06.2009 emisă de ITM - Județul B, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria - nr.056 emisă de ITM -Județul B, Sentința nr.921/F/9.04.2009 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Bihor, Secția comercială și contencios administrativ, adresa nr.77288/8.09.2009 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor și adresa nr.5201/7.04.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent în temeiul art.385/9 pct.10 și 18 Cod pr.penală a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, pentru rejudecare.În esență susține că, instanța de fond a comis erori grave de drept fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, mai mult, atât instanța de fond cât și cea de apel nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate având ca scop existența infracțiunii, identificarea făptuitorilor și răspunderea acestora.Pe de altă parte, inculpatul recurent nu a avut specimen de semnătură, nu a semnat nici un ordin de plată, cu toate acestea, solicitările formulate și în apel cu privire la depunerea întregului dosar de creditare cât și solicitarea de la BRD a dosarului execuțional nr.1/2003, au fost respinse.Consideră că dovezile și probele administrate în apărare cât și documentele pe care le-a depus instanțelor pe parcursul judecății, dovedesc nevinovăția inculpatului recurent.
Reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.Apreciază că instanța de apel a reținut corect starea de fapt și probele administrate concluzionând astfel că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor. S-a reținut că inculpatul recurent în data de 21 decembrie 2001 devenit administrator unic al societății SC, de asemenea în aceeași zi, acesta a formulat cererea de preschimbare a certificatului de înmatriculare al societății în calitate de nou asociat, fără să anexeze la cerere vreun înscris, din acest motiv, la Registrul Comerțului nu a mai fost înscrisă mențiunea privind schimbarea asociaților și al administratorului societății. Arată că, în aceeași zi, inculpatul recurent s-a prezentat la sediul -Sucursala și a solicitat acordarea unui credit, după care, tot în aceeași zi, după încheierea contractului și obținerea creditului, inculpatul a dispus prin ordin de plată virarea sumei în contul Com administrată de numita . A mai susținut faptul că în cursul urmăririi penale între cele două societăți nu au existat relații comerciale care să justifice plata, nefiind livrate bunuri sau prestate servicii între cele două societăți. Față de cele arătate, apreciază hotărârea legală în contextul în care instanța de fond și cea de apel s-a pronunțat asupra concludenței probelor administrate.
Apărătorul inculpatului recurent având cuvântul, a solicitat a se reține faptul că inculpatul nu a semnat nici un ordin de plată.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând admiterea recursului și rejudecarea cauzei.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1560 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a hotărât în temeiul art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.( text actual art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep), condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului societății, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare .
În baza art. 71 alin. 2 pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 pen. art.71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 pen.
În baza art. 359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 pen. privind revocarea suspendării.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 998 civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 90.000 lei ( nouăzecimiilei) cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 al. 1 inculpatul C.P.P. a fost obligat să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 7 și 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, republicată, s-a dispus ca o copie legalizată a dispozitivului prezentei hotărâri să se trimită, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus efectuarea înregistrărilor ce se impun în registrul comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2001, inculpatul a cunoscut-o pe numita, cei doi propunându-și să desfășoare împreună activități de comercializare a combustibililor pentru încălzire.
În acest sens, numita a intenționat să obțină un credit bancar pentru SC. SRL, dar întrucât această societate era în incidență bancară, nu a putut obține creditul. În această situație inculpatul și susnumita au convenit ca aceasta să îi cesioneze părțile sociale ale SC SRL pentru ca apoi inculpatul să solicite un credit bancar pentru această societate.
La data de 21 decembrie 2001, la. din Oaf ost autentificat sub nr. 4299 actul adițional la statutul SC SRL prin care numiții și i-au cesionat inculpatului toate părțile sociale, acesta devenind de la aceeași dată administrator unic al societății. Prin același act adițional a fost completat obiectul de activitate al societății cu următoarele: obiect principal - vânzarea cu amânuntul a carburanților pentru autovehicule și comerț cu ridicata a combustibililor lichizi și solizi.
În aceeași zi de 21.12.2001 inculpatul a formulat cererea de preschimbare a certificatului de înmatriculare al societății, cererea fiind înregistrată la Camera de Comerț și Industrie B sub nr. 9007/21.12.2001. Cererea de preschimbare a fost semnată de inculpat, în calitate de nou asociat unic și administrator, fără însă ca acesta să anexeze la cerere vreun înscris, respectiv actul adițional autentificat sub nr.4299/21.12.2001, acte pe care nu le-a mai depus nici ulterior. Din acest motiv, la Registrul Comerțului nu a mai fost înscrisă mențiunea privind schimbarea asociaților și al administratorului societății, conform înscrisurilor amintite.
Tot în aceeași zi, după depunerea cererii de preschimbare a certificatului de înmatriculare, inculpatul s-a prezentat la sediul Sucursala O și a completat, în calitate de administrator al SC SRL o cerere de credit pentru producție prin care solicita acordarea unui credit în sumă de 1.400.000.000.lei vechi pe o durată de 12 luni pentru desfășurarea activității societății. A anexat acestei cereri și actul adițional amintit mai sus precum și cererea de preschimbare a certificatului de înmatriculare.
După verificarea documentației de către angajații băncii, respectiv numitele (fostă ) și -,
s-a aprobat creditul solicitat de către SC SRL, reprezentată de inculpat. În aceste condiții la 21.12.2001 a fost încheiat contractul de credit nr.239 prin care BRD Sucursala Oaa cordat SC SRL un credit pe termen scurt - linie de credit în valoare de 1.400.000.000.lei vechi pe o perioadă de 12 luni, de la 21.12.2001 și până la 20.12.2002.
Potrivit art.2 din contract, creditul este destinat în exclusivitate, pentru cheltuieli de aprovizionare - producție - desfacere. De asemenea, potrivit art.11 din contract, împrumutatul și-a asumat o serie de obligații printre care să folosească creditul primit numai în scopul pentru care a fost solicitat și aprobat, în condițiile stabilite prin contract, să restituie băncii creditul primit, potrivit graficului anexă la contract și să plătească dobânzile și comisioanele bancare, la termenele și în sumele convenite prin contract. Împrumutatul s-a mai obligat să garanteze creditul primit și dobânzile aferente cu ipoteca de rangul I asupra imobilului înscris în CF 21 Șimleu S nr. cad.92 reprezentând în natură clădire, hotel restaurant și teren, evaluate la 2.000.000.000.ROL.
În aceeași zi de 21.12.2001, după încheierea contractului și obținerea creditului, inculpatul a dispus prin ordinul de plată nr.2 virarea sumei de 565.000.000.ROL în contul SC Com. SRL, administrată de numita, sumă care ar fi reprezentat un avans pentru achiziționarea de marfă de la această societate.
S-a stabilit în cursul urmăririi penale că între cele două societăți nu au existat relații comerciale care să justifice această plată, nefiind livrate bunuri sau prestate servicii între cele două societăți.
La data de 11.01.2002, tot la solicitarea inculpatului s-a emis ordinul de plată nr.14 prin care a fost virată suma de 600.000.000.ROL din contul SC SRL în contul SC petrol SRL Imediat după acest virament, inculpatul s-a deplasat la sediul Sc. Petrol SRL C și, la solicitarea acestuia, din totalul de 600.000.000.ROL a fost virată suma de 500.000.000.ROL în contul SC Grup SRL Șimleu S, administrată de soția inculpatului, conform ordinelor de plată nr.76 și 77 /16.01.2002. Diferența de 100.000.000.ROL i-a fost restituită inculpatului pe baze de chitanțe.
Din verificările efectuate în contabilitatea și registrele SC Petrol SRL Car ezultat că această societate nu a avut nici o relație comercială cu SC SRL.
În continuare, inculpatul nu a mai derulat nici o activitate comercială prin intermediul SC SRL și nici nu a rambursat creditul, motiv pentru care, BRD a procedat la executarea garanției imobiliare, iar la data de 10.03.2005 a fost vândut imobilul. După plata cheltuielilor de executare și a altor debite prioritare, BRD a încasat suma de 1.738.654.876.ROL, mai rămânând de încasat suma de 90.290RON, conform adresei 16.936/7.11.2005 a BRD Sucursala
În legătură cu viramentul sumei de 600.000.000.ROL către SC Petrol SRL C, inculpatul a susținut în cursul urmăririi penale că "marfa s-a și adus", aspect nereal însă întrucât nu au existat raporturi comerciale între cele două societăți care să justifice această plată. Inculpatul a mai recunoscut în cursul urmăririi penale că o parte din creditul obținut a fost folosit de către SC Grup SRL Șimleu S, în care inculpatul avea interes direct, soția sa fiind administratorul societății. În acest sens, susținerile inculpatului se coroborează cu înscrisurile de la dosar, din care rezultă că suma de 500.000.000.ROL a fost virată la 16.01.2002 în contul SC Grup SRL, deși, în cazul în care SC Petrol SRL C, în contul căreia fusese virată inițial suma, nu mai avea nici un temei pentru reținerea banilor, suma trebuia returnată la SC SRL.
De asemenea, și suma de 565.000.000.Rol a fost virată în contul SC Com. SRL și utilizată de această societate fără să existe relații comerciale reale care să justifice această plată, chiar cu titlu de avans.
În raport de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, inculpatul, în calitate de asociat și administrator unic al SC SRL, dar în același timp și în calitate de mandatar general al aceleiași societăți, a utilizat cu rea-credință creditul societății, atât ca valoare economică cât și neeconomică, în sensul că, creditul în sumă de 1.400.000.000.ROL nu a fost utilizat de societate pentru activități de aprovizionare și producție, societatea nedesfășurând activități nici în anii anteriori dar nici ulteriori obținerii creditului, ci a fost utilizat în interesul altor societăți în care inculpatul avea interese direct sau indirect.
De remarcat că în 21.12.2001 inculpatul a fost împuternicit în calitate de mandatar general să efectueze toate operațiunile aferente calității sale de administrator în SC SRL, mandatul fiind semnat de numita.
Apărarea inculpatul în sensul că nu a mai desfășurat activități prin intermediul SC SRL întrucât numita nu s-a mai ocupat ulterior de finalizarea formalităților de la Registrul Comerțului, nu a fost primită, întrucât răspunderea de orice natură pentru actele societății îi revine acestuia, chiar dacă nu s-au respectat cerințele de publicitate, câtă vreme terțul, în speță banca, a cunoscut modificările din cadrul societății. Oricum inculpatul nu a putut explica în nici un fel de ce a dispus încă din ziua acordării creditului plata unei sume considerabile de bani în contul unei societăți cu care nu avea nici o relație comercială - SC Com. SRL și de ce nu a solicitat SC Petrol SRL C ca banii virați în contul acesteia să fie returnați în contul SC SRL, banii fiind virați unei alte societăți, respectiv cea administrată de soția inculpatului.
În drept, faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății, într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. și ped. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 rep. (text actual art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 rep.).
Constatând vinovăția inculpatului, instanța de fond, în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.( text actual art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.), l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului societății, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 pen. instanța de fond a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod Penal, fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut fără antecedente penale, recunoașterea faptelor, însă fără asumarea vinovăției.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, care este la primul contact cu legea penală și cu posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială, instanța de fond, în baza art.81 pen. art.71 alin. 5.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 pen.
În baza art. 359 pr.pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 pen. privind revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță, în baza art. 14 și 346 rap.C.P.P. la art. 998 civ. a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 90.000 lei( nouăzecimiilei) cu titlu de despăgubiri civile, conform constituirii de parte civilă de la fila 24 dosar. Această sumă urmează să servească societății SC SRL pentru plata către BRD Sucursala Oad iferențelor din creditul nerecuperat, după executarea garanției imobiliare adusă de inculpat și care nu a acoperit suma totală reprezentând creditul și dobânzile până la zi.
În baza art. 191 al. 1 instanța C.P.P. de fond a obligat inculpatul să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 7 și 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, republicată, instanța de fond a dispus ca o copie legalizată a dispozitivului prezentei hotărâri să se trimită, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus efectuarea înregistrărilor ce se impun în registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, iar în rejudecarea cauzei achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a precum C.P.P. și respingerea pretențiilor civile motivând că fapta nu există, creditul a fost achitat și că nu este persoana care a comis infracțiunea reținută în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În ce privește latura civilă a cauzei, solicită instanței a constata că creditul acordat de BRD a fost acoperit în întregime, că a depus la dosar dovada că s-a procedat la executarea sa silită privitor la partea de împrumut nerestituită,creanța Băncii fiind satisfăcută din suma de 1.500.000.000 rezultată din imobilul vândut - fapt dovedit prin actele depuse la dosar, imobil adusa în garanție pentru acordarea acestui credit și pentru recuperarea lui, dar care a fost subevaluat de către Banca BRD Mai solicită instanței a constata că nu a avut răspunderea de drept în acordarea creditului bancar societății SC: SRL pe care nu o reprezenta și a cărei situație financiară reală i-a fost ascunsă;că nu avut răspunderea de drept în efectuarea de plăți din contul de credit al societății comerciale SC. SRL, ordinul de plată fiind semnat de administratorul de drept al firmei numita și inspectoarea de bancă.
Prin Decizia penală nr.106 din 6 aprilie 2009 Tribunalul Bihorîn baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1560 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, hotărâre ce a fost menținută în totul, fiind obligat apelantul să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a considerat hotărârea instanței de fond temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, demonstrând cu certitudine că: La data de 21 decembrie 2001, la. din Oaf ost autentificat sub nr. 4299 actul adițional la statutul SC SRL prin care numiții și i-au cesionat inculpatului toate părțile sociale, acesta devenind de la aceeași dată administrator unic al societății;că la data de 21.12.2001 a fost încheiat contractul de credit nr.239 prin care BRD Sucursala Oaa cordat SC SRL un credit pe termen scurt - linie de credit în valoare de 1.400.000.000.lei vechi pe o perioadă de 12 luni, de la 21.12.2001 și până la 20.12.2002,iar potrivit art.2 din contract, creditul era destinat în exclusivitate, pentru cheltuieli de aprovizionare - producție - desfacere, împrumutatul asumându-și o serie de obligații printre care să folosească creditul primit numai în scopul pentru care a fost solicitat și aprobat, în condițiile stabilite prin contract, să restituie băncii creditul primit, potrivit graficului anexă la contract și să plătească dobânzile și comisioanele bancare, la termenele și în sumele convenite prin contract,să garanteze creditul primit și dobânzile aferente cu ipoteca de rangul I asupra imobilului înscris în CF 21 Șimleu S nr. cad.92 reprezentând în natură clădire, hotel restaurant și teren, evaluate la 2.000.000.000.ROL;că în aceeași zi de 21.12.2001, după încheierea contractului și obținerea creditului, inculpatul a dispus prin ordinul de plată nr.2 virarea sumei de 565.000.000.ROL în contul SC Com. SRL, administrată de numita, deși între cele două societăți nu au existat relații comerciale care să justifice această plată, nefiind livrate bunuri sau prestate servicii între cele două societăți;că la data de 11.01.2002, tot la solicitarea inculpatului s-a emis ordinul de plată nr.14 prin care a fost virată suma de 600.000.000.ROL din contul SC SRL în contul SC Petrol SRL C și că, la solicitarea acestuia, din totalul de 600.000.000.ROL a fost virată suma de 500.000.000.ROL în contul SC Grup SRL Șimleu S, administrată de soția inculpatului, conform ordinelor de plată nr.76 și 77 /16.01.2002;că diferența de 100.000.000.ROL i-a fost restituită inculpatului pe baze de chitanțe deși din verificările efectuate în contabilitatea și registrele SC Petrol SRL Car ezultat că această societate nu a avut nici o relație comercială cu SC SRL;că după aceste operațiuni, inculpatul nu a mai derulat nici o activitate comercială prin intermediul SC SRL și nici nu a rambursat creditul.
Această stare de fapt rezultă dintr-un probatoriu complet și corect interpretat de către instanța de fond,ce însumează:
-înscrisuri:cerere de credit,contract de credit,documente de constituire a societății comerciale și de modificare a acestora,ordine de plată-ce dovedesc că socitatea comercială SRL a fost preluată de către inculpat care a devenit unicul său administrator,precum și plățile efectuate în numele acestei societăți,sus arătate. Aceste înscrisuri dovedesc în mod deosebit și o premeditare a activității infracționale câtă vreme toate operațiunile s-au efectuat în aceeași zi de 21 decembrie 2001 respectiv preluarea părților sociale ale societății și implicit încheierea actului adițional,formularea cererii de credit, aprobarea acesteia, virarea banilor în contul societății și plata efectuată în aceeași zi de către societate respectiv plata sumei de 565.000.000.ROL în contul SC Com. SRL, administrată de martora
-declarațiile martorilor,în mod deosebit declarația martorei ce dovedește că deși creditul obținut de inculpat era destinat,contractual, în exclusivitate, pentru cheltuieli de aprovizionare - producție - desfacere, inculpatul asumându-și expres obligația de a folosi creditul primit numai în scopul pentru care a fost solicitat și aprobat,destinația sa reală urma să fie alta, respectiv așa cum s-a și concretizat,ca fiind direcționat o parte spre SC Com. SRL, administrată de martora,pentru ca ceasta să-și poată plăti datorii preexistente și o parte însușit indirect de inculpat,care a virat suma de 500.000.000.ROL în contul SC Grup SRL Șimleu S, administrată de soția inculpatului,între aceste două societăți comerciale și societatea comercială SRL preluată de către inculpat,neexistând relații comerciale.
-declarația inculpatului care arată în legătură cu viramentul sumei de 600.000.000.ROL către SC Petrol SRL C că "marfa s-a și adus", aspect nereal însă și demonstrat de martorul,audiat prin comisie rogatorie, întrucât nu au existat raporturi comerciale între cele două societăți care să justifice această plată;acesta arată de asemenea că o parte din creditul obținut a fost folosit de către SC Grup SRL Șimleu S,or în cauză există date din care rezultă că inculpatul avea un interes direct în acest virament, soția sa fiind administratorul societății. Față de aceste susțineri ale inculpatului apreciem similar instanței de fond că, susținerile inculpatului se coroborează cu înscrisurile de la dosar, din care rezultă că suma de 500.000.000.ROL a fost virată la 16.01.2002 în contul SC Grup SRL, deși, în cazul în care SC Petrol SRL C, în contul căreia fusese virată inițial suma, nu mai avea nici un temei pentru reținerea banilor, suma trebuia returnată la SC SRL.
Față de aceste elemente probatorii, instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de care acesta este acuzat.
Ca atare față de starea de fapt corect reținută de instanța de fond, este legală și temeinică hotărârea acesteia, sub aspectul condamnării inculpatului pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului societății, infracțiune incriminată de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.( text actual art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.), la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, iar în ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpatului și cuantumul acesteia, instanța de apel a apreciat că au fost valorificate corect criteriile prev.de art.72 Instanța Cod Penal de fond a avut în vedere în mod corect criteriile prev. de art.72 Cod Penal, respectiv fapta comisă de acesta și pericolul social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut fără antecedente penale, recunoașterea faptelor, însă fără asumarea vinovăției. Instanța de fond a apreciat corect că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, care este la primul contact cu legea penală și cu posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială și a dispus în mod just, în baza art.81 pen. art.71 alin. 5.pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 pen.
În ceea ce privește cererea făcută de apărare în apel în sensul de a se antrena răspunderea penală și a altor persoane, apreciate ca fiind la rândul lor răspunzătoare de activitatea infracțională analizată,respectiv martorele și ( ), tribunalul a remarcat că extinderea cadrului procesual se poate realiza doar la cererea exclusivă a procurorului de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane,o astfel de cerere nefiind formulată de către acesta în prezenta cauză.În altă ordine de idei prin rechizitoriu s-a dispus neânceperea urmăririi penale față de cele două martore, dispoziție pe care inculpatul putea să o conteste nu în acest cadru ci în procedura plângerii contra dispozițiilor de netrimitere în judecată a procurorului,procedură reglementată de art.278/1
C.P.P.Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că prima instanță, a dispus în mod corect în baza art. 14 și 346 rap.C.P.P. la art. 998 civ. obligarea inculpatului în favoarea părții civile la plata sumei de 90.000 lei( nouăzecimiilei) cu titlu de despăgubiri civile, conform constituirii de parte civilă de la fila 24 dosar,această sumă urmând să servească societății SC SRL pentru plata către BRD Sucursala Oad iferențelor din creditul nerecuperat.Această obligație subzistă în opinia instanței de apel chiar dacă s-a trecut la executarea garanției imobiliare adusă de inculpat -cum susține acesta în fața instanței de apel- executare care însă nu a acoperit suma totală reprezentând creditul și dobânzile până la zi -aspect ce rezultă din constituirea de parte civilă-fila 58 dos.-societatea fiind executată concomitent și pentru alte creanțe -aspect ce rezultă din încheierea judecătorului sindic aflată la fila 68 dos.apel,ce menționează că în tabelul definitiv al creanțelor figurează doi creditori. S-a reținut corect că conform actelor comunicate de Bancă creditul nu a fost rambursat integral,în mod evident procedura executării silite a garanției neacoperind integral obligația de plată a societății față de bancă.Acest fapt însă nu exonerează pe inculpat de plata integrală a prejudiciului cauzat,în caz contrar recunoscându-i-se acestui posibilitatea de sustragere de la plata integrală a prejudiciului.S-a apreciat că răspunderea civilă în acest caz decurge din fapta penală a inculpatului faptă generatoare de prejudicii în relația dintre acesta,ca administrator și societatea comercială prejudiciată,iar satisfacerea creanței băncii este o altă chestiune,respectiv este vorba despre o obligație pe care societatea comercială o are în relația sa cu banca.În prezenta speță relevanța împrejurării privind executarea silită asupra garanției imobiliare are o relevanță limitată exclusiv la stabilirea intinderii prejudiciului cauzat societății comerciale nicidecum asupra responsabilității penale și civile a inculpatului.Ca atare în mod corect instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei pe care societatea o mai datorează băncii din creditul acordat acesteia și folosit de inculpat în alte scopuri.
Sub aspect procedural, instanța de apel a menționat că deși în cauză calitatea de inculpat revine administratorului societății comerciale,iar parte civilă este tocmai această societate,s-a apreciat că nu este incidentă situația conflictului de interese cu consecința desemnării în reprezentarea societății a unui practician din procedura de insolvență,întrucât reprezentarea corectă a societății după mențiunile existente la registrul comerțului a fost realizată apreciem în mod legal de numita.În concret n aceeași zi de 21.12.2001 inculpatul a formulat cererea de preschimbare a certificatului de înmatriculare al societății, cererea fiind înregistrată la Camera de Comerț și Industrie B sub nr. 9007/21.12.2001. Cererea de preschimbare a fost semnată de inculpat, în calitate de nou asociat unic și administrator, fără însă ca acesta să anexeze la cerere vreun înscris, respectiv actul adițional autentificat sub nr.4299/21.12.2001, acte pe care nu le-a mai depus nici ulterior. Din acest motiv, la Registrul Comerțului nu a mai fost înscrisă mențiunea privind schimbarea asociaților și al administratorului societății, conform înscrisurilor amintite. În plus în fața instanței de apel a fost introdus în cauză în reprezentarea societății la termenul de judecată din 22.09.2008 lichidatorul EUR Expert.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând prin motivele scrise și prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, pentru rejudecare susținând că instanța de fond a comis erori grave de fapt, ceea ce ar fi dus la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului, iar pe de altă parte, instanța de fond și cea de apel nu s-ar fi pronunțat asupra unor probe și cereri esențiale pentru existența infracțiunii, identificarea făptuitorilor și răspunderea acestora. Totodată, consideră că dovezile și probele administrate în apărare, cât și documentele pe care le-a depus instanțelor pe parcursul judecății, dovedesc nevinovăția sa.
În ceea ce privește latura civilă solicită a se constata că, creditul acordat BRD a fost acoperit, prin executarea silită a imobilului fiului său, adus în garanție pentru acordarea acestui credit. Menționează că acest imobil a fost subevaluat de BRD Mai solicită a se constata că nu a avut răspunderea de drept în acordarea creditului bancar societății pe care nu o reprezenta și a cărui situație financiară reală i-a fost ascunsă. Totodată susține că nu a efectuat plăți din contul de credit al societății, ordinul de plată fiind semnat de administratorul de drept al firmei, respectiv numita și inspectoarea de bancă.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de instanța de fond (soluție menținută și de instanța de apel) la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare cu art.71,64 lit.a teza a II- și b Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia potrivit art.81 Cod penal pentru comiterea infracțiunii prev.și ped.art.266 pct.2 din 31/1990 republ.(text actual art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990), constând în esență, în aceea că în perioada lunilor decembrie 2001 - ianuarie 2002, după ce a solicitat și obținut un credit bancar de 1.400.000.000 lei vechi, în favoarea -SRL al cărui asociat unic și administrator era, a folosit cu rea credință bunurile și creditul economic și neeconomic de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acestuia și pentru a favoriza alte societăți în care avea interese direct sau indirect.
De menționat că, criticile inculpatului în sensul că nu el ar fi comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată sunt neîntemeiate. Din ansamblul probatoriului administrat în prezenta cauză, rezultă cu certitudine vinovăția acestuia, vinovăție care este dovedită de înscrisurile aflate la dosar, respectiv cerere de credit, contract de credit, documente de constituire a societății comerciale și de modificare a acestora, ordine de plată, dar și declarațiile martorilor, și mai ales declarația martorei ce dovedește că deși creditul obținut de inculpat era destinat, contractual, în exclusivitate, pentru cheltuieli de aprovizionare-producție-desfacere, o parte din acesta a fost direcționat spre Com administrată de martora (societate cu care SRL nu avusese relații comerciale) pentru ca aceasta să-și poată plăti datorii preexistente, o altă parte a fost virat în contul Grup Șimleul S (societate administrată de soția inculpatului) prin intermediul firmei Petrol C, societate cu care, după cum rezultă din contabilitate a acestuia, firma, nu a avut de asemenea nici o relațieîn aceeași zi de 21 decembrie 2001, respectiv preluarea părților sociale ale societății și implicit încheierea actului adițional, formularea cererii de credit, aprobarea acestuia, virarea banilor în contul societății și plata efectuată în aceeași zi de către SRL în contul Com, administrată de martora.
Nu este lipsit de relevanță a menționa faptul că, inculpatul, în mod nejustificat a revenit asupra declarațiilor pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, prezentând în fața instanței de recurs o altă variantă. Astfel, acesta afirmă în declarațiile de la filele 175 - 179 dosar urmărire penală că la solicitarea sa, suma de 565.000.000 lei vechi, au fost virați de BRD din creditul obținut pentru firma, în contul cu titlu de avans marfă, marfă care în cursul anului 2004 i-ar fi fost livrată "nu rețin dacă pe sau pe societatea soției mele Grup Șimleul S, dar de care tot eu mă ocup" - aspect nereal însă, câtă vreme din toate probele administrate în cauză rezultă că între și Com nu au existat relații comerciale. Mai susține inculpatul, în aceeași declarație, că a virat o parte din creditul societății în favoarea Petrol C tot cu titlu de avans marfă, dar că această societate nemaiputându-i livra marfa, la insistențele sale i-a virat banii, dar în contul firmei Grup Șimleul S, societatea soției inculpatului, cu motivarea că de fapt tot inculpatul se ocupa de această societate.
În schimb, inculpatul în declarația dată în fața instanței de recurs ( fila 28) revine asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale și arată că de fapt nu s-a atins și "nici nu aveam posibilitatea de a mă atinge de creditul obținut de societatea SRL. Mai mult, numita este cea care a transferat din acești bani obținuți prin credit suma de 50.000 Ron într-o altă firmă pe care o administra aceasta și anume, iar diferența până la valoarea creditului a fost transferată tot de către într-o altă firmă, C pentru desfășurarea unor acte de comerț .". De menționat că această variantă, susținută de inculpat în fața instanței de recurs, nu se coroborează cu nici o altă probă, administrată în cauză, urmând a fi înlăturată.
Față de această stare de fapt, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracțiunea prev.și ped.art.266 pct.2 din 31/1990 republ. (text actual art.272 pct.2 din 31/1990 republ.) și totodată constată că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului cât și modalitatea de executare a acestuia sunt în deplină concordanță cu scopul prev.de art.52 Cod penal și cu criteriile de individualizare a pedepselor prev.de art.72 cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, dar și faptul că acesta nu a dat dovadă de sinceritate nerecunoscând săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a dispus în mod corect obligarea inculpatului în favoarea părții civile la plata sumei de 90.000 lei, această sumă urmând a servi societății pentru acoperirea creanței BRD - Sucursala O, reprezentând diferențele din creditul nerecuperat. Este de observat că din actele depuse la dosar, rezultă că deși s-a trecut la executarea garanției imobiliare aduse de inculpat, nu s-a acoperit suma totală reprezentând creditul și dobânzile la zi, societatea fiind executată concomitent și pentru alte creanțe - aspecte ce rezultă din încheierea judecătorului sindic aflată la fila 68 dosar apel.
În acest context, nu se poate reține apărarea inculpatului, în sensul că neavând nici o calitate în firma, nici nu poate fi obligat să restituie creditul obținut de această firmă de la BRD - Sucursala O, câtă vreme inculpatului în data de 21.12.2001, prin act autentic, i-au fost cesionate părțile sociale ale societății L, și în aceeași zi inculpatul a solicitat Camerei de Comerț și Industrie B, preschimbarea certificatului de înmatriculare al societății. Cererea de preschimbare a fost semnată de inculpat, în calitate de nou asociat unic și administrator, fără însă ca acesta să anexeze la cerere vreun înscris, respectiv actul adițional autentificat sub nr.4299/21.12.2001, motiv pentru care, la Registrul Comerțului nu a mai fost înscrisă mențiunea privind schimbarea asociaților și al administratorului societății. Mai mult, inculpatul a fost cel care, tot în data de 21 decembrie 2001 s-a prezentat la sediul BRD - Sucursala O și a completat, încalitate de administratoral o cerere de credit pentru producție, anexând acestei cereri și actul adițional amintit mai sus, precum și cererea de preschimbare a certificatului de înmatriculare.
De asemenea, apreciem că nu se poate reține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri sau probe esențiale pentru dovedirea infracțiunii și identificarea făptuitorilor, deoarece, aceasta a arătat în mod expres, în considerentele hotărârii atacate că extinderea cadrului procesual se poate realizadoar la cererea exclusivă a procurorului, iar o cerere de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, nu a fost formulată. Mai mult, s-a arătat, că prin rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de martorele și (), dispoziție pe care inculpatul putea să o conteste în procedura plângerii contra dispoziției de netrimitere în judecată a procurorului, reglementată de art.278/1 Cod pr.penală.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.106 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.106 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec. judecător - -în concept 12.10.2009
Jud.fond
Jud.apel C-
PC/MH
2 ex. din 12.10.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Munteanu
