Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 508/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 508
Ședința publică de la 02 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 165 din 08.04.2008 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, lipsă fiind partea vătămată recurentă.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu partea vătămată recurentă prin procuratorul, în sensul restituirii citației cu mențiunea "destinatar necunoscut".
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, că recursul promovat în termen nu a fost motivat, că la termenul anterior cauza a fost amânată în vederea îndeplinirii în mod corect și legal a procedurii de citare cu părțile, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea apreciază că procedura de citare cu partea vătămată recurentă este corect și legal îndeplinită la domiciliul acesteia.
Av. pentru inculpatul intimat arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că instanțele de fond și cea de apel au avut o preocupare maximă în vederea recuperării prejudiciului cauzat părții civile, pretențiile acordate acesteia fiind corect stabilite, motiv pentru care apreciază că recursul părții civile nu este fondat și solicită să fie respins
Av. pentru inculpatul intimat, având cuvântul, achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 2806 din 28.09.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui C și, născut la data de 12.04.1965 în satul, comuna, județul I, cu domiciliul în comuna, sat, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prev. și ped. de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. și art. 76 lit. Cod penal, la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.2 și art. 64 lit. și Cod penal.
În baza disp. art. 81 Cod penal s- dispus suspendarea condiționată executării pedepsei închisorii aplicate, fiind stabilit termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate executării pedepsei închisorii s- dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală fost admisă acțiunea civilă, formulată în cadrul procesului penal de partea civilă, domiciliată în localitatea Nădlac, str. -, nr. 80, județul A, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile suma de 9400,8 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 348 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei, inculpatul fiind obligat să lase părții vătămate în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 64,605 teren conform delimitării din raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală nr. 173/14.01.2005.
S- făcut aplicarea dispozițiilor legale care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum și a celor ce reglementează plata cheltuielilor judiciare efectuate de părți.
Pentru pronunța această hotărâre prima instanță reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Partea vătămată a fost proprietara unui teren în suprafață de 1779. teren dobândit conform titlului de proprietate nr. - din
17.08.1992 eliberat de Comisia județeană de aplicare a legii 18/1991 din cadrul județului I si identificat în planul de situație - fila 89 dosar nr. 5238/2003- conform punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 10, 11, 14, 15, 1.
La data de 01.02.1993, conform contractului de donație încheiat la notariatul de stat al județului I, partea vătămată a donat inculpatului din suprafața de teren anterior arătată 100. pentru ca aceasta să își construiască o locuință.
Amplasamentul terenului conform actului de donație se află la 11,44 față de frontul stradal, respectiv colțul gardului notat cu 4, cu dimensiunile 10 x 10, între punctele de frontieră A;B;C;D:A, conform aceluiași plan de situație menționat.
Întrucât partea vătămată a vândut o parte din terenul donat inculpatului cu vechiul amplasament numitei, inculpatului i-a reveni ca amplasament un teren de 1200. dar amplasat între punctele din planul de situație. Deși inculpatul dobândit prin act translativ de proprietate doar o suprafață de 100. suprafața de 1779. aparținând părții vătămate, acesta a început construcția unei case, ocupând succesiv diferite suprafețe de teren si ajungând ca la data efectuării expertizei - noiembrie 2004- să ocupe o suprafață de 164,605. între punctele L,M,9, 8, 7, 6,5, O, A, 10, cu 64,65. peste suprafața ce i-a fost donată, din care 34,72. suprafață construită si 29,885. curte.
Deși partea vătămată a solicitat în dese rânduri inculpatului să elibereze suprafața ocupată în mod abuziv, acesta a refuzat în mod constant acest lucru, efectuând lucrări de fundație si delimitare a terenului prin intrarea si ocuparea fără drept unei suprafețe de 64,65.p. din terenul părții vătămate.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată se probează cu întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- copia titlului de proprietate nr. - din 17.08.1992 privind reconstituirea părții vătămate cu privire la terenul în suprafață de 1779.;
- copia actului de donație cumpărare - autentificat cu nr. 3402/01.02.1993.
- raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de expertul - care a concluzionat că inculpatul ocupă fără drept părții vătămate o suprafață de 64,605. raport însoțit de planul de situație, cu privire la acesta inculpatul neformulând obiecțiuni.
- declarațiile martorilor, si care au arătat că inculpatul, prin construcția casei si efectuarea lucrărilor de delimitare a suprafeței de teren a ocupat părții vătămate o parte din terenul acesteia.
În drept,
Fapta inculpatului care, începând din anul 2000 ocupat fără drept, o suprafață de teren aparținând părții vătămate, fără consimțământul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tulburare de posesie " prevăzută si pedepsită de art. 220 alin. 1 Cod penal.
Pentru infracțiunea săvârșită inculpatul urmează să fie condamnat.
La individualizare judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, având în vedere, pe de o parte gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul si împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmările produse, iar, pe de altă parte, având în vedere persoana inculpatului care, deși este necunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală necorespunzătoare pe durata procesului penal, neprezentându-se în fața instanței ( nu s-a prezentat nici cu ocazia efectuării expertizei pentru a lămuri sau a-și susține punctul de vedere ), instanța funcție de aceste criterii, urmează a aplica inculpatului pedeapsa închisorii, situată sub limita minimă specială prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. Cod penal si aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat, singura sa declarație fiind cea dată la data de 18.05.2006 în fața organelor de poliție ( fila 13 - dosar 10.044/2000) când a recunoscut că a ocupat 20. din terenul părții vătămate cu acordul verbal al acesteia din urmă, fără a exista un înscris în acest sens.
Față de aceleași criterii, instanța și- format convingerea ca reeducarea inculpatului si realizarea integrală a scopului pedepsei pot fi atinse și prin lăsarea în libertatea a inculpatului, motiv pentru care, constatând că sunt îndeplinite si celelalte condiții legale, în temeiul dispozițiilor articolului 81 cod penal va dispune suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Potrivit art. 71 lin. 2 Cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal, pedeapsă ce se va suspenda pe durata termenului de încercare.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate cu consecința executării integrale a pedepsei în regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă în carul procesului penal solicitând obligarea inculpatului la plata unei sume de bani reprezentând lipsa de folosință a terenului ocupat în mod abuziv, suma stabilită în urma efectuării unei expertize.
Raportul de expertiză tehnică - judiciară efectuat în cauză a concluzionat, pe baza determinării prin sondaj a prețurilor practicate în zonă pentru închirierea unui metru pătrat intravilan, că valoarea de folosință a terenului de 64,40., în perioada aprilie 2000 - aprilie 2005, actualizată cu rata inflației este de 9400, 8 lei.
În cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale instanța urmează ca în baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală să admită acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată,domiciliată în localitatea Nădlac, str. -, nr. 80, jud. A, CNP - și, în consecință, să oblige inculpatul să plătească acesteia suma de 9400,8 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului ocupat de către aceasta în perioada aprilie 2000- aprilie 2005, actualizată cu indicele de inflație începând din aprilie 2005 până la data executării efective a plății.
În baza art. 14 raportat la art. 348 Cod procedură penală instanța va dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii si va obliga inculpatul să lase părții vătămate în liniștită posesie suprafața de teren de 64,605. așa cum este aceasta delimitată în pct. 3 din raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală nr. 173 din 14.01.2005 întocmit de către expertul tehnic - în dosarul 5238/2003 al judecătoriei Iași.
În baza dispozițiilor art. 349 di art. 193 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească părții vătămate 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta.
În baza dispozițiilor art. 189 din Codul d e procedură penală suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul cercetării judecătorești va fi achitat Baroului I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat - delegație nr. 1882 din 27.02.2007 emisă de Baroul Iași.
În baza dispozițiilor art. 349 si art. 191 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare făcute de către stat.
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate declarat apel care a criticat- sub aspectul temeiniciei și al legalității.
Ca un prim motiv de apel, inculpatul invocat faptul că, în cauză, dat fiind momentul de la care partea vătămată pretinde comiterea faptei, respectiv anii 1993 - 1994, intervenit prescripția specială răspunderii penale.
Ca un al doilea motiv de apel, inculpatul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie întrucât suprafața de teren pe care se pretinde că ocupă din terenul părții vătămate nu stăpânește fără drept, ci ca urmare mutării amplasamentului, datorită vânzărilor succesive de teren făcute de. Motivează inculpatul apelant că partea vătămată vândut succesiv mai multe suprafețe de teren din suprafața de 1779, inclusiv din suprafața pe care i- donase lui în anul 1993, iar acest din urmă fapt determinat mutarea amplasamentului terenului deținut de el, mutare ce s- făcut la solicitarea părții vătămate.
S- mai susținut că fost necesară construirea canalului colector pentru colectarea apelor pluviale care se scurgeau pe casa inculpatului, ape care proveneau de la construcția edificată de partea vătămată fără respectarea limitelor legale de vecinătate.
În latura civilă cauzei s- susținut că soluția instanței de fond de acordare de despăgubiri pentru lipsa de folosință terenului pe perioada aprilie 2000 - aprilie 2005, în condițiile în care partea vătămată vândut terenul încă din anul 2000, este greșită întrucât în perioada respectivă nu mai avea dreptul de proprietate asupra terenului în discuție.
A solicitat inculpatul apelant admiterea căii de atac promovate, desființarea hotărârii instanței de fond și, procedând la rejudecarea cauzei, să se dispună încetarea procesului penal pe temeiul înscris la art. 10 lit. Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 165 din 08.04.2008 a Tribunalului Iași, s-a decis în sensul următor:
Admite apelul declarat de inculpatul domiciliat în sat com.,jud. I, împotriva sentinței penale nr. 2806 din 28.09.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr-, sentință pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza:
În baza disp.art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate, domiciliată în localitatea Nădlac,-, jud. A, împotriva inculpatului, fiul lui C și, născut la data de 12.04.1965 în sat,com jud. I, domicilat în Com., sat, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. și ped. de disp. art.220 alin1 Cod penal.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în localitatea Nădlac,-, jud.
În baza disp. art. 193 respinge cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cursul soluționării în fond a cauzei.
În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut următoarea argumentație:
Pe baza mijloacelor de probă existente la dosar, instanța de apel reține că în baza titlului de proprietate nr. - din 17.08.1992, partea vătămată împreună cu soțul său, numitul (în prezent decedat), dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1779. teren situat în intravilanul municipiului I, str. -, în Tarlaua 18, parcelele 743/1 și 743/2.
La data de 01.02.1993, în baza contractului de donație nr. 3402 încheiat la Notariatul de Stat al Județului I, partea vătămată și soțul său, în calitate de coproprietari, au donat inculpatului, din cei 1779 teren proprietatea lor, suprafața de 100. suprafață al cărei amplasament fost stabilit prin schița de plan ce face parte integrantă din contractul de donație.
Ulterior, în baza unor contracte de vânzare cumpărare încheiate în mod succesiv, partea vătămată vândut din cei 1679. (rămași după ce donat inculpatului suprafața de 100.) suprafața totală de 678,4.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topo cadastrală existent la dosar coroborat și cu celelalte probe administrate în cauză, inculpatul ocupat din terenul proprietatea părții vătămate suprafața de 64,605 Mai exact, deși inculpatul este îndreptățit în baza contractului de donație nr. 3402/01.02.1993 să ocupe suprafața de 100. în fapt, acesta stăpânește suprafață de teren mai mare, respectiv 164,605
În condițiile în care pentru diferența de 64,605. inculpatul nu deține un titlu legitim care să- îndreptățească să ocupe și acea porțiune de teren rezultă că, respectiva suprafață de teren - 64,605. - este ocupată fără drept.
În concluzie, instanța de apel reține că probatoriul existent la dosar face dovada comiterii de către inculpatul unei acțiuni de ocupare, fără drept, suprafeței de 64,605 teren care s- aflat în proprietatea părții vătămate .
Susținerile inculpatului cum că acțiunea de ocupare fost determinată de mutarea amplasamentului și de necesitatea construirii acelui canal colector nu constituie împrejurări care să fie de natură să îndreptățească la ocuparea unei suprafețe de teren aflate în proprietatea unei alte persoane.
Cu alte cuvinte mutarea unui amplasament nu îndreptățește la ocuparea unei suprafețe de teren mai mare decât cea pentru care persoana în cauză are un titlu legitim, după cum nici construcția unui canal de drenaj nu poate justifica ocuparea terenului altuia.
Fapta dovedit că fost comisă de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tulburare de posesie" în forma prevăzută de art. 220 Cod penal.
O ultimă observație ce se impune fi făcută este aceea că la data de 18.02.2000 partea vătămată vândut, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 5530/2000 încheiat la Biroul Notarului Public B -, numitei întreaga suprafață de teren deținută în tarlaua 19, parcelele 743/1 și 743/2 din intravilanul municipiului I, precum și imobilul casă de construit ridicat pe terenul respectiv.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma intervenției vreuneia dintre cauzele legale care înlătură răspunderea penală, instanța de apel constată intervenită în cauza supusă prezentei analize una dintre aceste cauze, respectiv prescripția răspunderii penale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 Cod procedură penală, "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă J".
Potrivit dispozițiilor Codului penal anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de "tulburare de posesie" prevăzută de art. 220 alin.1 Cod penal erau închisoare de la o lună la doi ani sau amenda.
Procedând la calcularea termenului de prescripție, conform dispozițiilor art. 122 Cod penal, se constată că termenul de prescripție este de 5 ani.
Fiind vorba de prescripția specială prevăzută la art. 124 Cod penal, pentru interveni această cauză de înlăturare răspunderii penale este necesară trecerea unui interval de timp de 7 ani și 6 luni.
Conform dispozițiilor art. 122 alin.2 Cod penal termenele de prescripție se calculează de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continue de la data încetării acțiunii sau inacțiunii.
În cauza de față, instanța fost investită prin plângerea prealabilă părții vătămate cu judecarea unei infracțiuni de tulburare de posesie, infracțiune care, așa cum rezultă din descrierea faptei făcută în cuprinsul plângerii prealabile, fost comisă până la data de 25.04.2000.
Se impune arăta că, infracțiunea de tulburare de posesie se consumă în momentul ocupării imobilului aflat în posesia altuia, iar dacă după luarea în stăpânire a imobilului, făptuitorul rămâne în acel imobil, ocuparea se prelungește în timp, situație în care tulburarea de posesie ia formă continuă de săvârșire. În acest caz, infracțiunea avea și un moment al epuizării.
Totodată, dispozițiile art. 317 Cod procedură penală care reglementează limitele obiectului judecății, arată că judecata trebuie să se mărginească la fapta descrisă în actul de sesizare al instanței.
În speța de față actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea prealabilă părții vătămate, iar fapta descrisă în această plângere este o faptă că tulburare de posesie comisă în perioada 1993 - 25 aprilie 2000.
Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că la data de 18.02.2000 partea vătămată transmis dreptul de proprietate inclusiv posesia, asupra terenului în discuție numitei.
În aceste condiții, ținând seama că potrivit legislației penale în vigoare la acea dată - anul 2000 - în cazul infracțiunii de tulburare de posesie acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă persoanei vătămate, se reține că partea vătămată era îndreptățită să reclame tulburarea de posesie comisă până la data de 18.02.2000. Pentru eventuala ocupare terenului și ulterior datei de 18.02.2000, dreptul de formula o plângere prealabilă revenea numitei .
Cum astfel de plângere nu fost adresată organelor judiciare, tribunalul reține că, în cauza supusă prezentei analize, judecata se limitează la fapta de "tulburare de posesie" comisă în formă continuă în perioada 1993 - 18.02.2000.
În raport de această din urmă dată - 18.02.2000 - se constată că termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 7 ani și 6 luni s- împlinit la data de 18.08.2007.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea vătămată, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței instanței de fond, cu motivarea că nu a intervenit termenul de prescripție așa cum a motivat instanța de apel. Fapta reclamată este încadrabilă în art. 220 al. 2 Cod penal, pentru care pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul părții vătămate este nefondat din următoarele motive:
Așa cum a motivat și instanța de apel, fapta reclamată de partea vătămată este cea de "tulburare de posesie" în formă continuată din perioada 1993 -18.02.2000, pentru care termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni s-a împlinit la data de 18.08.2007.
Prin urmare, soluția de încetare a procesului penal este perfect legală.
Susținerea părții vătămate precum că fapta reclamată ar fi încadrabilă în disp. art. 220 al. 2 Cod penal nu poate fi primită deoarece nu s-a dovedit că ocuparea ar fi avut loc prin violență sau strămutarea semnelor de hotar. Inculpatul a ocupat acele suprafețe de teren pe lângă cea donată, în mod succesiv și pașnic.
Așa a și reclamat partea vătămată inițial prin plângerea ei.
Conform art. 122 al. 2 Cod penal, termenele de prescripție se calculează de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate de la data încetării acțiunii sau inacțiunii.
În speță fiind vorba de infracțiune continuă, data încetării fiind 18.02.2000, deoarece după această dată putea face plângere numai numita căreia i s-a transmis proprietatea și posesia acelei suprafețe de teren.
De drept, încetarea acțiunii a avut loc față de partea vătămată, care a transmis dreptul de proprietate asupra terenului altei persoane, la data de 18.02.2000.
Situația de fapt și de drept așa cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde realității, așa încât motivele invocate de partea vătămată nu sunt întemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 lit. b Cod procedură penală recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată, prin procuratorul, împotriva deciziei penale nr. 165 din 08.04.2008, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.10.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu, Anton Dan
