Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 611/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 611/2008
Ședința publică din 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 243/A/23.09.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că apărătorul ales al părții civile, avocat a depus la dosar o cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare, întrucât are de susținut cauze și la Tribunalul Hunedoara. Arată că, în cazul în care nu ajunge până la sfârșitul dezbaterilor, concluziile sale sunt în principal de respingere a recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca nefondat.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul dezbaterilor, a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, lipsă fiind părțile.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Solicită instanței să aibă în vedere că există dubii cu privire la calitatea de proprietar a imobilului teren.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.
În replică, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, arată că recursul este formulat în termen.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1350/2007, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul, la:
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 al.1 cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorie aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83,84 Cod penal.
În baza art. 14, 346. rap la art. 998. civil a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
În baza art. 191 al. 1,. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A stabilit în sarcina Ministerului Justiției și în favoarea Baroului de Avocați H-D plata sumei de 100 RON, onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul și partea vătămată, dețin, în V satului, la locul numit "" terenuri învecinate.
Parcela de proprietate ce aparține inculpatului este înscrisă în foaia de avere nr. 546, sub nr. top 358/12, la poziția, fiind în întregime proprietatea tabulară a lui și soția (în prezent decedată), iar operațiunile de întabulare sunt trecut la poziția B4 și B5 din CF 546. Inculpatul nu a fost membru cooperator.
Parcelele de proprietate ce aparțin părții vătămate au fost cumpărate de aceasta, împreună cu soțul său (în prezent decedat), de la numitul din comuna, prin contractele autentice de vânzare-cumpărare încheiate la datele de 18.12.1997 și 23.06.1998 la. - din D, înregistrate sub nr. 2351 și 1635 (filele 39-40).
Aceste parcele s-au desprins din titlul de proprietate nr. 1471/32/26.06.1995 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, jud. H, fiind identificate în nr. 28 parcela 607/2, cu categoria de folosință fânețe și nr. 28 parcela 609/2 de aceeași categorie de folosință, precum și parcela nr. 608/1 din categoria de folosință arabil intravilan.
Contractele autentice de vânzare-cumpărare în urma cărora partea vătămată și soțul său au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor au fost operate în nedefinitiv 73 N sub nr. top 608/1, 607/2 și 609/2, cu o suprafață totală de 1188. (filele 39-41).
După cumpărarea parcelelor de teren, partea vătămată, împreună cu soțul său au intrat efectiv în stăpânire de fapt și de drept a acestora, fiind de notorietate și de necontestat titlul dreptului de proprietate.
În zona în litigiu partea vătămată deține în proprietate și teren dobândit prin moștenire de la părinții săi, conform titlului de proprietate nr. 1471/22 din 09.08.1996.
În contextul vecinătății terenurilor, inculpatul a emis pretenții asupra porțiunilor de teren din litigiu și, ignorând elementele posesiei exercitate de părțile vătămate (atât animus cât și corpus), a intrat fără nici un drept pe aceste terenuri, pe care Ie-a ocupat, tot fără drept, întrerupând posesie publică, continuă și sub nume de proprietar a părților vătămate. Faptul ocupării fără drept a terenurilor din litigiu a antrenat un litigiu de natură civilă pe rolul Judecătoriei Deva. Anterior acestui litigiu, prin sentința civilă nr. 3850/1996 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 8335/1994, inculpatul a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate, cu toate prerogativele acestuia și suprafeței de teren obținute de partea vătămată cu titlu de moștenire legală după mama sa, suprafață identificată în titlul de proprietate nr. 1471/22 emis în condițiile legii 18/1991. Această suprafață de teren se află în continuarea parcelelor de teren cumpărate de cei doi soți de la numitul, cu datele de identificare mai sus specificate.
Prin sentința civilă nr. 3822/11/11.1999, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosarul nr. 3729/1999, rămasă definitivă, s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de partea vătămată și soțul său, iar inculpatul a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al părților vătămate și să predea acestora în deplină proprietate și posesie imobilul din litigiu, înscris în CF 478/a sub nr. top 406/2/1- fânaț în suprafață de 1188. echivalent cu parcelele de teren cuprinse în titlul de proprietate și dobândite prin cumpărare în anii 1997 și 1998 (29).
Sentința civilă mai sus amintită a fost pusă în executare silită la data de 09.03.2000, prin intermediul executorului judecătoresc, de față fiind și inculpatul și expertul. Cu această ocazie au fost strict determinate proprietățile aparținând părții vătămate și inculpatului. Cu acea ocazie, s-a procedat și la punerea în posesie părților vătămate asupra terenurilor ce le aparțineau, restabilindu-se situația anterioară ocupării abuzive a terenurilor de către inculpat.
După punerea în executare a sentinței civile mai sus arătate, respectiv, după ce executorul judecătoresc, prezent la fața locului a pus în vedere inculpatului să se abțină, pe viitor, de la orice act de tulburare asupra posesiei terenului de către familia și, după ce efectiv familia a intrat în stăpânirea de fapt și de drept a terenurilor din litigiu, exercitând asupra acestora ambele elemente ale posesiei, animus și corpus, între părți au apărut din nou neînțelegeri.
Neînțelegerile dintre părți referitoare la porțiunile de teren cele revin și le sunt recunoscute în proprietate deplină au fost generate de inculpatul care a continuat, și după data executării silite a sentinței civile din anul 1999, să folosească, prin ocuparea fără nici un drept, porțiunea de proprietate învecinată aparținând părților vătămate și.
Inculpatul a intrat în stăpânirea de fapt a imobilului fără nici un titlu legitim, a tulburat posesia exercitată de către părțile vătămate, în condițiile art. 1846 și 1847 Cod civil, ignorând chiar și sentința civilă pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 81, 82 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părții civile i s-a cauzat un prejudiciu de 3000 lei, reprezentând contravaloarea produselor agricole însușite de inculpat de pe terenul agricol aparținând părții civile.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel în termen, motivat, solicitând în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală, achitarea sa și respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă întrucât el folosește terenul în litigiu în mod neîntrerupt din anul 1964, posesia fiind deținută în baza unui titlu legitim.
Prin decizia penală nr. 243/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a admis apelul inculpatului, sub aspect penal, privind conținutul pedepsei accesorii și în rejudecare a fost înlăturată interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că după ce sentința civilă nr. 3822/1999 a Judecătoriei Deva, prin care se stabilea dreptul de proprietate al părții vătămate și civile asupra terenului în litigiu, a rămas definitivă, aceasta a fost pusă în executare silită prin intermediul executorului judecătoresc. Cu această ocazie, terenul în litigiu a intrat în posesia părții vătămate și civile.
După punerea în executare a hotărârii judecătorești, inculpatul a ocupat terenul împiedicând-o pe partea vătămată și civilă să îl folosească.
Încadrarea juridică a faptei - tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, nu este cea legală, în speță fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
În cauză însă, a formulat apel doar inculpatul, căruia îi profită încadrarea juridică prev. de art. 220 al. 1 Cod penal, întrucât pentru această infracțiune este posibilă împăcarea părților, conform dispozițiilor art. 220 alin. 4 Cod penal, or împăcarea dacă s-ar realiza în căile de atac, ar impune o soluție de încetare a procesului penal.
Prin urmare, schimbarea încadrării juridice în apel nu este posibilă, întrucât s-ar încălca prevederile art. 272 Cod proc. penală privind neagravarea situației în propriul apel.
Nu se pune problema ca plângerea părții vătămate să nu fie făcută în termen, în condițiile în care aceasta a reclamat că inculpatul folosește terenul ei din luna 2005, or aliniatele 1.4 ale art. 220 au fost modificare prin Titlul IX art. unic pct. 2 din Legea nr. 247/2005, nemaifiind prevăzută necesitatea plângerii prealabile pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul acestei infracțiuni.
Pedeapsa a fost just individualizată, avându-se în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Cum la data comiterii faptei inculpatul era pensionar, în mod greșit instanța de fond i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal, în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru comiterea infracțiunii, astfel că s-a impus înlăturarea acestei pedepse accesorii.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că părții civile i s-a cauzat un prejudiciu de 3000 lei, reprezentând contravaloarea produselor agricole însușite de inculpat - prune, mere, struguri și fân ( filele 75,52) astfel că cererea inculpatului de respingere a acțiunii civile a fost apreciată ca nefondată.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar potrivit art. 38510alin. 21Cod procedură penală, instanța va examina numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu.
Recursul inculpatului este fondat numai în ceea ce privește conținutul pedepsei accesorii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, privind greșita individualizare judiciară a pedepselor.
Din această perspectivă instanța, având în vedere practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst versus Regatul Unit al Marii Britanii, apreciază că în cauză nu se impune interzicerea absolută a dreptului de a vota întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunii sau scopul reinserției sociale a infractorului, ținând seama de persoana infractorului și împrejurările săvârșirii faptei.
Starea de fapt a fost corect reținută de instanțe, iar încadrarea juridică și individualizarea judiciară, sub aspectul cuantumului pedepsei principale și modalității de executare este judicioasă.
Referitor la susținerile apărătorului desemnat din oficiu, care a susținut că fapta nu întrunește elementul constitutiv al infracțiunii de tulburare de posesie, acestea sunt nefondate deoarece, după punerea în executare a unei hotărâri judecătorești inculpatul a ocupat terenul părții vătămate, împiedicând-o să-l folosească.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, instanța va admite recursul numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii și rejudecând va înlătura interzicerea dreptului de a alege al inculpatului.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 243/A/23.09.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 1350/2007 a Judecătoriei Deva, numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. C,
2 ex./19.11.2008
Jud. apel,
Jud. fond
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 36/R/CC/2008
Ședința camerei de consiliu 25 2008
Președinte: - - - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea cererii pentru înlăturarea omisiunii vădite din minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 611/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-, formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, avocat.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fiind fixat termen fără citarea părților.
CURTEA DE APEL
Examinând actele dosarului, Curtea constată că în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 611/2008 acestei instanțe, s-a omis a se acorda cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul.
Apreciind că această greșeală echivalează cu o omisiune vădită în sensul art. 196 cod procedură penală, Curtea va proceda la înlăturarea sa în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 611/2008.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Admite cererea pentru înlăturarea omisiunii vădite din minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 611/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-, formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, avocat și, în consecință:
După alineatul 3 din minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 611/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr- se va introduce un nou aliniat care va avea următorul cuprins:
"Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției."
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
