Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 172/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 172/R/2009
Ședința publică din 24 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de părțile civile, și de către garant asigurator de răspundere civilă SC SA împotriva deciziei penale nr. 15/A din data de 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvâșirea infracțiunilor după cum urmează:
inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002. inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunior de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 pen. conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a pen.La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații și asistați de apătăror ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, părțile civile și asistați de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, pentru partea responsabilă civilmente SC SRL se prezintă apărător ales din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind garant asigurator de răspundere civilă SC SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al părților civile și arată că susține recursul declarat de părțile civile așa cum a fost motivat și depus la dosar. Apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale, instanța de apel menține în totalitate hotărârea instanței de fond. Consideră că hotărârea este nelegală, întrucât în cauză s-au încălcat dispoziții cu caracter imperativ ale legii, respectiv principiul aflării adevărului.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu au fost verificate toate aspectele privitoare la fapte în acest dosar. Instanța de apel a refuzat să verifice aceste aspecte, încălcând grav dispozițiile ce reglementează modul de soluționare a cauzelor penale.
Consideră că inculpatul trebuia să fie trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Apreciază că deși îmbibația alcoolică nu depășea limita legală, totuși existența consumului de alcool atrage o calificare agravantă a faptelor. A solicitat de asemenea probe legate de împrejurarea părăsirii locului accidentului. S-a invocat prezența unei tulburări psihice față de netrimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni de părăsire a locului accidentului. Nu există însă nicio probă la dosarul cauzei care să justifice o tulburare psihică a inculpatului. Nu s-au luat în considerare circumstanțe agravante, astfel încât sanțiunea aplicată inculpatului a fost foarte blândă.
Apreciază că instanțele de fond, apel au făcut o greșită încadrare juridică a faptei, pentru că fiecare act de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, astfel încât trebuia să se rețină săvârșirea infracțiunii în formă continuată.
Cu privire la latura civilă a cauzei consideră că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală. Cuantumul despăgubirilor este minim. S-a făcut dovada daunelor materiale, însă daunele morale acordate sunt minime și exclusiv în sarcina inculpatului. Solicită casarea hotărârii penale și stabilirea solidarității civile delictuale. Infracțiunile au fost săvârșite cu intenție, ambii inculpați avânt cunoștință de caracterul penal al faptelor săvârșite. Instanțele de fond și apel au respins obligarea angajatorului lui la plata solidară a daunelor materiale, cu motivarea că fapta s-a produs în afara programului de lucru.
Față de recursului declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC SA apreciază că există o răspundere civilă delictuală în cauză, iar societatea de asigurări răspunde în condițiile asigurării realizate. Consideră că există răspundere civilă delictuală solidară a inculpaților și răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
Apărătoarea aleasă a inculpaților și solicită respingerea recursului declarat de părțile civile, întrucât hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. În ceea ce privește latura penală a cauzei, în mod corect instanța de apel a respins apelul. A analizat foarte atent toate aspectele deduse judecății. Apelul a fost declarat și împotriva încheierii de respingere a cererii de extindere a procesului penal și cu privire la alte fapte. În aceste condiții partea vătămată trebuia să formuleze plângere conf. art. 2781proc.pen.
Instanța de fond corect a reținut la fila 32 din dosar că după recoltarea a două probe de sânge alcoolemia inculpatului a fost stabilită la 0. Dacă nu depășește limita legală prevăzută de lege, atunci fapta nu constituie infracțiune. Potrivit art. 117 proc.pen. expertiza psihiatrică este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav și atunci când există îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Instanțele au reținut starea de șoc a inculpatului după accident. Apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 117 proc.pen.
În ceea ce privește aspectul invocat de apărătorul părților civile referitor la săvârșirea infracțiunii în formă continuată, arată că pentru a fi în prezența unei asemenea infracțiuni este necesar să fie îndeplinite trei condiții și anume unitatea de rezoluție infracțională, unitatea de persoană, iar a treia condiție vizează ca actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii să fie săvârșite la diferite intervale de timp, nici prea scurte, nici prea lungi. A treia condiție nu este îndeplinită, chiar dacă ar fi îndeplinite primele două. În acest dosar nu există infracțiune continuată ci este vorba de o infracțiune simplă. Inculpatul a efectuat acte de executare în aceeași împrejurare ceea ce duce la calificarea infracțiunii ca fiind simplă.
Instanța de fond, la individualizarea pedepsei, a avut în vedere toate aspectele esențiale deduse judecății, cu respectarea dispozițiilor art. 72 pen. La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii. Plecarea inculpatului de la locul accidentului nu apare ca circumstanță agravantă, pentru că inculpatul a plecat să caute ajutor. De asemenea, atitudinea sfidătoare a inculpatului nu poate fi avută în vedere pentru că nu a fost vorba de o asemenea atitudine.
Cu privire la latura civilă a cauzei, apreciază că instanțele de fond, apel au stabilit corect valoarea daunelor materiale și morale, astfel încât solicită respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC SA lasă la aprecierea instanței.
Apărătoarea aleasă a părții responsabile civilmente SC SRL solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză. Solicită să se constate că a existat un înscris reprezentând un contract de împrumut. Autoturismul implicat în accident a fost împrumutat lui, care l-a dat fiului său. Nu poate fi reținută răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Ar trebui să existe un raport de prepușenie, dar prin semnarea acelui contract, inculpatul a fost de acord să nu cedeze autoturismul unor alte persoane, însă a l-a dat spre folosință fiului său. Reținerea dispozițiilor prev. de art. 1000 alin. 3 civ. ar fi clar excesivă.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor celor două instanțe.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor lasă la aprecierea instanței.
Referitor la recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC SA lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului a constatat că pe parcursul procesului penal s-au ridicat multe probleme. Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus de o persoană care nu posedă permis de conducere, iar inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și conducere fără permis, în urma contopirii pedepselor stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a susținut că încadrarea dată faptei ar fi greșită, având în vedere că inculpatul a condus acel autoturism de mai multe ori în acea noapte, însă probele de la dosar stabilesc contrariul. Mai mult, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, stabilindu-i-se alcoolemia la 0, ceea ce nu poate să ducă la concluzia că se poate ajunge la o agravare a infracțiunii de ucidere din culpă. Pentru existența infracțiunii de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, trebuia ca în urma recoltări probelor de sânge, alcoolemia să fie peste 0,8%, or în această situație se face dovada că alcoolemia inculpatului a fost 0, motiv pentru care în mod corect instanțele de fond, apel au respins cererea de extindere a procesului și cu privire la această infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, inculpatul a arătat în declarațiile date că intenția sa a fost aceea de a solicita ajutorul. Inculpatul a plecat acasă și a revenit la locul accidentului pentru a ajuta victima, astfel încât această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului.
S-a susținut de asemenea că infracțiunea trebuia să fie reținută în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. însă deși la instanța de fond procurorul a învederat acest aspect, totuși inculpatul a acționat într-o perioadă scurtă de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale. Instanța de fond a menținut însă încadrarea juridică a faptei în infracțiune simplă și nu a schimbat-
Soluția este criticată și cu privire la latura civilă a cauzei. A verificat actele depuse la dosarului cauzei și a constatat că instanța de fond în mod corect a stabilit cuantumul daunelor materiale, conform actelor depuse la dosarul cauzei. Referitor la daunele morale acordate părților civile, deși pierderea părților civile nu poate fi acoperită, acestea pierzând un copil, totuși raportat la fapta comisă, la modalitatea de comitere a faptei, la comportamentul inculpatului, instanța corect a procedat acordând daune morale în sumă de 50.000 lei.
Învederează că în mod corect societatea nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că inculpatul era angajat al societății și a încredințat acel autoturism fiului său. Această infracțiune este însă o infracțiune de pericol și nu poate să atragă obligarea societății care i-a împrumutat acel autoturism, nu poate să atragă răspunderea civilă delictuală, motiv pentru care hotărârea atacată este legală și sub acest aspect.
În ceea ce privește recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC SA, această societate a invocat ideea unei culpe comune, însă în mod corect s-a respins apărarea invocată. Între inculpatul și societatea SC SRL a existat un contract de împrumut, iar răspunderea asigurătorului se angaja în limita contractului de asigurare. Apreciază hotărârea pronunțată legală și sub acest aspect.
S-a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este prea blândă și, având în vedere numărul mare de accidente care se produc, arată că ar fi înclinat spre înăsprirea pedepsei aplicate inculpatului, respectiv admitarea recursului pe latură penală și înlăturarea dispozițiilor art. 861pen. Însă, având în vedere persoana inculpatului, modalitatea de comitere a faptei, raportat la practica judiciară constantă, apreciază că hotărârea pronunțată este legală și sub acest aspect.
În concluzie, hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței și arată că regretă faptele săvârșite.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta săvârșită.
CURTEA
Prin sentința penală nr.163/12.09.2008 a Judecătoriei Huedin în baza art. 86 alin 3 din 0UG 195/2002 modificată și republicată, a fost condamnat inculpatul -senior - fiul lui și, născut la 13.09.1958 în loc., jud. C, cetățean român, posesor a seria - nr. -, eliberată de Poliția Orașului H, CNP -, necăsătorit, studii 8 clase, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat, nr. 221, jud. C, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a pen.
În baza art. 81 și 71 alin. final pen. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 178 alin. 1 și 2.pen. a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 15.01.1982 în C-N, cetățean român, posesor a seria - nr. -, eliberată de Poliția Orașului H, CNP -, necăsătorit, studii 10 clase, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat, nr. 221, jud. C, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 86 alin 1 din 0UG 195/2002 modificată și republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere.
În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a pen.
În baza art. 861Pen. și art. 862pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pentru un termen de 6 ani.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Conform art. 863pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- Se va prezenta în prima săptămână a fiecărei luni cu număr par din an la instituția abilitată cu supravegherea;
- Va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- Dacă va fi cazul va comunica și va justifica orice schimbare a locului de muncă.
- Va comunica informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 864pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 14 si 346.pr.pen. rap. la art. 998 si urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 26.346 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și 50.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către părțile civile și, domiciliați în com., sat, nr. 217, jud.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente, cu sediul în C-N,--9, jud. C și în consecință:
S-a respins acțiunea civilă formulată de către părțile civile și împotriva părții responsabile civilmente
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul senior la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorar apărător din oficiu avocat, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C conform delegației din 02.03.2008.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1900 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1012 lei reprezintă costul raportului de constatare medico-legală.
În baza art. 193 alin. 1 și 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare parțiale către părțile civile și.
În baza art. 193 alin. final pr.pen. au fost obligate părțile civile și la plata sumei de 500 lei către partea responsabilă civilmente cu titlul de cheltuieli judiciare.
Prezenta sentință este opozabilă asiguratorului -sucursala C, cu sediul în C-N,-/A, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara de 23.06.2007, inculpatul și sora sa, numita -, urmau să participe la o nuntă la căminul cultural din satul, com., jud. C, situat la o distanță de 2 km față de domiciliul lor. Întrucât nu dorea să se deplaseze pe jos la nuntă, acesta a convenit cu tatăl său, inculpatul -senior, ca acesta din urmă să-i încredințeze autoutilitara marca Renault cu nr. -, aparținând SC SRL, pe care acesta o deținea în calitate de angajat al acestei societăți. Astfel că, deși cunoștea că fiul său nu posedă permis de conducere, inculpatul senior i-a predat acestuia cheile autovehiculului, iar fiul l-a condus pe drumul comunal din localitate, de la domiciliul său până la căminul cultural, fiind însoțit de sora sa. Împreună cu sora sa au rămas la nuntă până în jurul orelor 02.00 când, în urma solicitării surorii sale inculpatul a transportat-o pe aceasta cu autoutilitara de la căminul cultural până la domiciliul său, după care s-a întors la nuntă.
În jurul orelor 04.00, numitul, participant la nuntă și prieten cu inculpatul, l-a rugat pe acesta din urmă să-l transporte până la locuința prietenei sale situată în satul. insistențelor prietenului său, inculpatul a condus autoutilitara, avându-l ca pasager pe bancheta din dreapta față pe numitul, de la căminul cultural până la locuința prietenei acestuia, unde au sesizat că locuința nu era luminată, motiv pentru care au decis să se deplaseze la domiciliile lor. Inculpatul a continuat astfel să conducă autovehiculul pe drumul comunal DC 136 dorind să ajungă la intersecția acestuia cu DJ 108, de unde urma să se întoarcă însă, datorită vitezei neadaptate condițiilor de carosabil format din pietriș, într-o curbă la dreapta a pierdut controlul direcției autovehiculului și a intrat cu partea frontală în șanțul din stânga direcției sale de deplasare, după care autovehiculul a pivotat și a intrat cu partea dreaptă în coliziune cu taluzul de lângă șanț, iar de aici a fost proiectat pe carosabil, oprindu-se într-o poziție oblică pe sensul său de mers. Datorită impactului autoturismului cu șanțul și taluzul, atât conducătorul auto, cât și numitul, care nu avea montate centurile de siguranță, au fost proiectați în afara acestuia, căzând pe carosabil. După scurt timp, inculpatul și-a revenit în urma șocului produs de accident și a sesizat că numitul se afla pe carosabil, în stare de inconștiență, prezentând leziuni. După ce l-a așezat pe acesta pe marginea șanțului, inculpatul a oprit un autoturism și s-a deplasat la domiciliul său și al părinților victimei pentru a-i anunța despre evenimentul rutier produs și pentru a anunța organele de poliție. Împreună cu tatăl său și părinții victimei, inculpatul s-a reîntors la locul accidentului, unde sosiseră lucrătorii de poliție, iar după scurt timp a sosit ambulanța care a transportat victima la 1 C-N, însă aceasta a decedat după scurt timp datorită leziunilor suferite.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1246 din 06.07.2007 al IML C-N s-a concluzionat că acesta avea alcoolemia zero la ambele probe de sânge recoltate ( 32 ).
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 3859/III/243/2007 al IML C-N, s-a constatat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice cu aspirat sanguin traheo-bronșic consecutiv traumatismului cranio-cerebral cu fractura cutiei craniene și hemoragie leptomeningeală. Leziunile s-au putut produce prin lovire și comprimare de componente dure din interiorul caroseriei unui autovehicul aflat în decelerație bruscă și răsturnare, iar traumatismul și moartea pot data din 24.06.2007.
Prin adresa nr. -/17.07.2007, Cac omunicat că inculpatul nu posedă permis de conducere.
În drept, fapta inculpatului -senior, care în data de 23.04.2007 și-a dat acordul ca fiul său, să conducă autoutilitara marca Renault cu nr. -, pe drumul comunal 136 în raza satului, com., jud. C, cunoscând că acesta nu posedă permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86, alin. 3 din OUG 195/2002, pentru care va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului, dar și gravitatea evenimentului rutier, precum și celelalte criterii prev. de art. 72.pen.
De asemenea instanța de fond, în baza art. 71.pen. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, i-a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând că sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b pen. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate prima instanță, în baza art. 81 și 71 alin. final pen. a suspendat condiționat executarea atât pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioada de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
Fapta inculpatului, care în noaptea de 23/24.06.2007, fără a poseda permis de conducere, a condus autoutilitara marca Renault cu nr. -, pe drumul comunal 136 în raza satului, com., jud. C, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86, alin. 1, din OUG 195/2002, pentru care va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
Fapta aceluiași inculpat care, în timp ce conducea autoutilitara marca Renault cu nr. -, pe drumul comunal 136 în raza satului, com., jud. C, în jurul orelor 4.00, ajungând într-o curbă din apropierea intersecției acestui drum cu drumul județean 108, datorită vitezei de deplasare neadaptate condițiilor de carosabil format din pietriș, a pierdut controlul direcției autovehiculului și a intrat în coliziune cu șanțul și taluzul din stânga direcției sale de mers, încălcând dispozițiile art. 48 din OUG 195/02 și art. 123, lit. b din 195/02, iar în urma acestui eveniment rutier a rezultat decesul pasagerului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178, alin. 1 și 2.pen. pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind reabilitat din condamnările penale suferite anterior, poziția sinceră a inculpatului, dar și gravitatea evenimentului rutier cauzat de către acesta, precum și celelalte criterii prev. de art. 72.Pen.
De asemenea instanța de fond, în baza art. 71.pen. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, i-a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a Pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, considerând că prezenta condamnare constituie pentru inculpat un ultim avertisment serios, apreciind însă că se impune verificarea periodică a atitudinii inculpatului față de valorile sociale protejate de lege, instanța de fond a dispus în temeiul art. 861pen. art. 862pen. și art. 71 alin. final suspendarea sub supraveghere a executării atât a pedepsei principale, cât și a celei accesorii, pentru un termen 6 ani.
Instanța de fond a încredințat supravegherea inculpatului către Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj și conform art. 863.pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile vătămate și, părinții victimei, s-au constituit părți civile în cursul procesului penal cu suma de 110.000 euro, din care 10.000 euro daune materiale și 100.000 euro daune morale.
În urma accidentului rutier din data de 23/24.06.2007 a decedat numitul, unicul fiu al părților vătămate. psihică a parților vătămate, care și-au pierdut brusc unicul copil, este de netăgăduit, iar legăturile sufletești dintre părinți și copiii lor nu depind de trecerea timpului, dispariția unuia (chiar naturală) lasă urme adânci de suferință. Martora a arătat în depoziția sa cât de mult au fost afectați părinții de dispariția fiului lor și faptul că și în prezent trauma acestora este adâncă.
Având în vedere aceste considerente instanța de fond a considerat că pretențiile civile referitoare la prejudiciul moral sunt întemeiate, însă doar în parte. În consecință parților civile și le-a fost acordată suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
Părțile civile au mai făcut dovada efectuării unor cheltuieli funerare (sicriu + accesorii, transport decedat și serviciu funerar, cheltuieli cu îmbălsămarea) în cuantum total de 1.846 lei, la care se adaugă costul săpării mormântului (200 lei), costul îmbrăcămintei defunctului (300 lei), costul edificării monumentului funerar (4.000 lei) și al mesei oferite participanților la înmormântare în sumă totală de 20.000 lei. Toate aceste cheltuieli au fost probate prin declarațiile martorilor și, care au arătat că la această masă au participat în jur de 500 de persoane, iar costul unui meniu s-a ridicat la suma de 400.000 lei vechi.
În consecință instanța de fond în baza art. 14 si 346.pr.pen. rap. la art. 998 si urm. civ. l-a obligat pe inculpatul să plătească părților civile și suma de 26.346 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și 50.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.
În prezenta cauză a fost citată ca parte responsabilă civilmente Prin întâmpinare și prin apărător ales, aceasta societate a solicitat respingerea pretențiilor civile îndreptate împotriva sa de către părțile civile și, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive (în speță, aceea de parte responsabila civilmente).
Excepția invocată este întemeiată din următoarele considerente:
Potrivit art. 1000 alin. 3.civ. în vederea antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului trebuie să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent.
În ceea ce privește prima condiție, aceasta este întrunită în prezenta cauză, autovehiculul marca Renault cu nr. -, aparținând SC SRL, care l-a împrumutat angajatului senior pentru a se deplasa de la locul de muncă la domiciliu.
Inculpatul senior a săvârșit însă fapta de încredințare a autovehicului, proprietatea, către fiul său, care nu deținea permis de conducere, într-o zi de sâmbătă, respectiv în week-end, perioadă în care inculpatul senior nu a avut de realizat nicio sarcină în interesul societății. Fapta inculpatului senior a depășit limitele funcției sale printr-un exercițiu abuziv, ieșind astfel din sfera în care comitentul are obligația de a exercita supravegherea.
Or, în aceste condiții lipsește un element esențial necesar antrenării răspunderii civile în calitate de comitent, impusă de dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod Civil, și anume ca fapta să fi fost săvârșită de prepus în exercitarea,funcțiilor ce i s-au încredințat".
În consecință instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente și a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile și împotriva acestei societăți.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel societatea de asigurare - Sucursala C solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârii penale apelate, cu privire la latura civilă a cauzei.
În susținerea orală a apelului formulat, apelanta a solicitat reducerea despăgubirilor civile acordate părților civile de către prima instanță prin reținerea unei culpe concurente a victimei care, deși cunoștea că inculpatul nu posedă permis de conducere, a acceptat să se urce în autoturismul condus de acesta.
Împotriva sentinței penale nr.163/2008 a Judecătoriei Huedina declarat apel și părțile civile și solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și rejudecarea cauzei atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
În motivare s-a arătat în esență că prima instanță în mod nelegal a respins cererea de extindere a procesului penal, conform art.335 - art.336 pr.pen. pentru alte fapte, respectiv conducerea unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice prev. de art.178 alin.3 pen. și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Pe de altă parte, sub aspectul laturii penale a cauzei, prima instanță nu a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților prin nereținerea în sarcina acestora, conform art.75 alin.2 pen. a circumstanțelor agravante dovedite în cauză. Sub acest aspect, părțile civile au făcut referire la faptul că inculpatul jr. nu poseda permis de conducere, că inculpatul jr. a plecat de la locul accidentului, părăsind victima fără a ști în ce stare se află precum și că acesta a adoptat o atitudine sfidătoare la adresa părților civile prin omisiunea de a participa la funeralii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că daunele morale acordate, de doar 50.000 lei sunt într-un cuantum insignifiant față de suferința provocată prin moartea unicului copil al părților civile.
Pe de altă parte, prima instanță în mod greșit nu a dispus obligarea în solidar, a ambilor inculpați, la plata despăgubirilor civile acordate, în cauză fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, conform art.1003 și urm. civ.
De asemenea, prima instanță a respins nelegal cererea părților civile de obligare în solidar, în calitate de parte responsabilă civilmente, a
Analizând apelul formulat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, pe baza probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, constând în procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, Raportul de constatare medico-legală nr.3859/III/343/2007 a C-N, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor -, prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și de drept.
Astfel, în sarcina inculpatului sen. s-a reținut că, la data de 23.06.2007 a încredințat autoutilitara cu nr. de înmatriculare -, aparținând și pe care îl deținea în calitate de angajat al acesteia, fiului său inculpatul jr. care nu deținea permis de conducere spre conducere pe drumurile publice.
De asemenea, în sarcina inculpatului jr. s-a reținut că, la data de 23.06.2007, s-a deplasat la volanul autoutilitarei cu nr. de înmatriculare - la o nuntă organizată în loc. unde a rămas până în jurul orelor 4,00, când împreună cu victima s-a urcat din nou la volanul aceluiași autovehicul, conducând pe raza localității. La un moment dat, într-o curbă la dreapta, a pierdut controlul volanului, iar autoutilitara a intrat în șanțul din stânga direcției de deplasare, ambii ocupanți ai autoutilitarei fiind proiectați în afara acesteia. Inculpatul janos jr. după ce și-a revenit din starea de inconștiență, a constatat starea în care se afla victima, a așezat-o pe marginea șanțului după care a oprit o mașină și s-a deplasat la domiciliul său pentru a anunța părinții de cele întâmplate precum și poliția după care a revenit la fața locului.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, prima instanță în mod corect a reținut față de inculpatul sen. dispozițiile art.86 al.3 din OUG nr.195/2002 rep. respectiv încredințarea unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere iar față de jr. dispozițiile art.178 al.1 și 2.pen. ucidere din culpă și art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere.
Prin apelul formulat de către părțile civile și s-a arătat în mod expres că această cale de atac s-a declarat și împotriva Încheierii din 14.05.2008 când a fost respinsă cererea de extindere a procesului penal pentru alte fapte prev. de art.336 pr.pen. respectiv conducere sub influența băuturilor alcoolice și părăsirea locului accidentului.
Susținerile părților civile sub acest aspect sunt nefondate. Astfel, tribunalul a reținut în primul rând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.336 pr.pen. care presupun o altă ipoteză respectiv acea că în faza de judecată se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzută de legea penală. Or, în prezenta cauză, starea de fapt reținută de către prima instanță a coincis cu cea reținută în faza de urmărire penală și descrisă în rechizitoriu.
Apoi, sub aspectul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, solicitată de către părțile civile a fi reținută în sarcina inculpatului jr. tribunalul arată că potrivit buletinului de analiză toxicologică nr.1246/6.07.2007 a C-N, alcoolemia inculpatului jr. la data producerii accidentului a fost zero. Îmbibația alcoolică peste limita legală de 0,80 gr.%o, cerută în textul incriminator, se stabilește exclusiv prin proba de sânge. În cauză o astfel de probă a relevat o alcoolemie zero a inculpatului jr. astfel că, susținerile părților civile că ar fi greu de crezut că inculpatul, prezent în noaptea accidentului rutier soldat cu moartea victimei, la o nuntă nu ar fi consumat băuturi alcoolice, nu pot fi reținute.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului de asemenea solicitată a fi reținută în sarcina inculpatului jr. de către părțile civile, tribunalul reține că aspectele invocate sunt neîntemeiate. Este de reținut pe de o parte că prin rechizitoriul parchetului, în temeiul art.10 al.1, lit.d pr.pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul jr. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002, dispoziție față de care părțile civile nu au formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art.2781alin.1 teza finală pr.pen. Pe de altă parte, față de starea de fapt reținută, lipsește latura subiectivă a infracțiunii. Inculpatul jr. aflat în stare de șoc după accidentul produs, s-a deplasat la domiciliu pentru a anunța poliția și părinții despre cele întâmplate după care a revenit la locul producerii accidentului. Astfel, inculpatul a părăsit locul accidentului nu pentru a-și ascunde identitatea, pentru a împiedica identificarea autorului accidentului ci pentru a anunța despre cele întâmplate, revenind de altfel, de bună-voie, la locul producerii accidentului.
În ceea ce privește nelegalitatea comisă de către prima instanță de judecată prin nereținerea circumstanței agravante prev. de art.75 al.2 pen. tribunalul reține pe de o parte că acestea sunt circumstanțe agravante judiciare, fiind lăsată reținerea acestora la latitudinea judecătorului. Pe de altă parte, aspectele solicitate a fi reținute ca circumstanțe agravante au fost dozate din punct de vedere juridic conform dispozițiilor legale. Lipsa carnetului de conducere a fost reținută în sarcina inculpatului jr. ca și infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 astfel că aceeași faptă nu ar putea constitui o dată infracțiune iar apoi să aibă valoare de circumstanțe agravantă judiciară, în aceeași cauză. locului accidentului de asemenea a fost reținută și analizată anterior.
Sub aspectul laturii civile, critica părților civile a fost legată de cuantumul redus al despăgubirilor morale acordate față de suferința cauzată părților civile.
Față de susținerile părților civile, tribunalul a reținut că moartea unicului copil al părților civile o suferință care nu va putea fi compensată niciodată, prin nici un fel de sumă acordată. Sub acest aspect, nu se poate pune problema reparării prejudiciului.
La evaluarea unei sume care să poată cât de cât acoperi o astfel de suferință, incontestabil cauzată, judecătorul trebuie să țină seama atât de aspectele inițial arătate cât și cuantumul sumei acordate raportat la veniturile părților din raportul juridic civil.
Sub aspectul neobligării inculpatului sen. în solidar cu coinculpatul la plata despăgubirilor civile, tribunalul a reținut că fapta acestui inculpatul, prev. de art.86 alin.3 din OUG nr.195/2002 este una de pericol, pentru care prima instanță în mod corect a dispus condamnarea sa. Prin fapta sa, autoutilitara în discuție a fost încredințată și condusă de către inculpatul jr. fiind creată astfel o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Rezultatul care însă s-a produs - moartea victimei - a fost consecința acțiunii inculpatului jr. condamnat conform art.178 alin.1 și 2.pen. și acesta urmează să suporte consecințele și sub aspect civil.
În ceea ce privește respingerea acțiunii civile formulată față de SC SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente, prima instanță în mod corect a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. O astfel de răspundere se antrenează atunci când fapta cauzatoare de prejudiciu este comisă de către prepus în timpul și în realizarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia. Or, în cauză fapta inculpatului sen.a fost comisă într-o zi nelucrătoare, fără legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia și când se afla în posesia inculpatului în baza altor raporturi (contract de împrumut) decât cele de serviciu.
În ceea ce privește apelul declarat de către societatea de asigurare, tribunalul a reținut că acesta este nefondat, susținerile acesteia în sensul reținerii unei culpe comune, a inculpatului cu cea a victimei, fiind atât nefondate cât și exagerate. Prin faptul că victima, într-un moment de neferitică inspirație, s-a urcat în autoutilitara condusă de către inculpatul jr.nu s-a putut reține că are vreo culpă în producerea accidentului, acesta fiind cauzat exclusiv de lipsa abilităților necesare și a cunoștințelor de a conduce un autovehicul, ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termen legal părțile civile și si garantul asigurător de răspundere civilă SC SA Sucursala
În susținerea motivelor de recurs părțile civile au criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, apreciind că în mod greșit instanța de fond prin încheierea din 14 mai 2008 a respins cererea în probațiune formulată în cauză precum și cererea de extindere a acțiunii penale pentru alte acte materiale, respectiv pentru alte fapte, cererea întemeiată pe disp.art.335-336 proc.pen.
S-a apreciat astfel că în mod greșit inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice în stare de ebrietate iar faptei imputate inculpatului i s-a dat o greșită încadrare juridică în condițiile în care acesta a comis fapta în formă continuată întrucât din probele administrate rezultă că în 23/24 iunie 2007 inculpatul a urcat de mai multe ori la volanul autovehiculului și a efectuat mai multe deplasări cu acesta până când în final a produs accidentul soldat cu moartea minorului.
S-a susținut de asemenea că, hotărârile atacate sunt netemeinice și sub aspectul tratamentului penal aplicat inculpaților în special sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului jr.pentru ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, 2 pen.și conducere fără permis prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002.
S-a mai invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei în ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, neaplicarea solidarității civile delictuale și neobligarea în solidar a inculpatului sen.cu partea responsabilă civilmente SC SRL.
Asigurătorul de răspundere civilă SC SA, nu aprocedat la motivarea recursului declarat în cauză.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma criticilor formulate în cauză, curtea reține următoarele:
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut că în noaptea de 23/24.06.2007 fără a poseda permis de conducere, inculpatul a condus autoutilitara cu nr.de înmatriculare - pe drumul comunal 136 și ajungând într-o curbă din apropierea intersecției acestui drum cu drumul județean 108, datorită vitezei de deplasare neadaptate condițiilor de drum, a pierdut controlul direcției autovehiculului încălcând dispozițiile art.48 din OUG 195/2002 și art.123 lit.b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar în urma acestui eveniment rutier a rezultat decesul numitului. Starea de fapt astfel reținută se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.178 alin.1 și 2 pen.și art.86 alin.1 din OUG 195/2002.
S-a mai reținut că inculpatul sen. și-a dat acceptul ca fiul său inculpatul să conducă autoutilitara menționată anterior, cunoscând că acesta nu posedă permis de conducere, fapta întrunind astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.86 alin.3 din OUG 195/2002.
Susținerile părților civile în sensul că în mod greșit instanța de fond și cea de apel nu a făcut aplicarea art.335 respectiv 336 proc.pen. nu poate fi reținută.
S-a susținut astfel că în mod greșit a fost respinsă cererea în probațiune propusă în vederea stabilirii existenței ca alt fapt material a conducerii sub incidența băuturilor alcoolice și a părăsirii locului accidentului.
Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.1246/2007 rezultă că la data recoltării celor două probe alcoolemia inculpatului era 0 (32 dos.).Raportat la acest aspect în mod corect a fost respinsă cererea în probațiune formulată de părțile civile, cerere în probațiune care viza audierea unui martor prin care să se dovedească împrejurarea că inculpatul a părăsit locul accidentului sub influența alcoolului.
S-a mai reținut de asemenea că după producerea accidentului, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său și la locuința părinților victimei pentru a-i anunța pe aceștia despre evenimentul rutier produs și pentru a sesiza organele de poliție, iar ulterior, s-a întors la locul accidentului. În consecință, s-a apreciat în mod corect că în cauză lipsește latura subiectivă, împrejurare față de care s-a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, faptă prevăzută de dispoz.art.89 alin.1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește aspectul invocat de părțile civile prin apărătorul lor, referitor la săvârșirea infracțiunii în formă continuată, se reține că pentru a fi în prezența unei asemenea infracțiuni se impune să fie îndeplinite trei condiții, respectiv: fapta să fie săvârșită de aceeași persoană în baza unei unice rezoluții infracționale, iar actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate, să fie săvârșite la diferite intervale de timp.
Din probele administrate în cauză, rezultă că împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul până în satul, iar ulterior la întoarcerea spre domiciliu a produs accidentul rutier, se circumscrie unei singure infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Soluția pronunțată este legală și temeinică și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare, respectiv lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului precum și gravitatea evenimentului rutier cauzat de acesta.
Prin prisma acestor criterii de individualizare s-a reținut în mod corect că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, curtea va reține următoarele:
Potrivit art.14 alin.3 proc.pen.și art.998 civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, recomandările Consiliului Europei din 1969 de la, subliniază între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale despăgubirea având rolul de a da compensare victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că pe lângă daunele patrimoniale suferite de părțile civile, daune constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, există și prejudicii morale decurgând din decesul victimei. Astfel, trauma psihică a părților civile care și-au pierdut unicul copil este de netăgăduit și în consecință, obligarea inculpatului la plata daunelor morale este pe deplin justificată.
În ceea ce privește însă cuantumul daunelor morale, curtea va reține că suma de 50.000 lei acordată cu acest titlu este insuficientă, astfel că se impune majorarea acesteia la suma de 100.000 lei, daune care vor fi în măsură să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de părțile civile.
În ceea ce privește celelalte critici invocate de părțile civile, critici care vizează neobligarea inculpatului în solidar cu inculpatul sen.la plata despăgubirilor civile, precum și respingerea acțiunii civile formulată față de SC SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, s-a reținut în mod corect că inculpatul sen.a fost trimis în judecată și condamnat pentru o infracțiune de pericol ce nu generează prejudicii, respectiv pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.3 din OUG 195/2002. De asemenea, în cauză nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă a SC SRL câtă vreme fapta nu a fost comisă în realizarea atribuțiilor de serviciu ci într-o zi nelucrătoare, fără legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului.
În ceea ce privește recursul formulat de garantul asigurator de răspundere civilă, se reține că la dosarul cauzei (49 din dos.) s-a depus o copie a poliței de sigurare obligatorie de răspundere civilă, înscris din cuprinsul căruia rezultă că autoturismul condus de inculpat era asigurat la data producerii accidentului rutier, la această societate de asigurare.
În consecință, în mod corect s-a reținut că hotărârea pronunțată este opozabilă asiguratorului SC SA având în vedere dispozițiile art.54 alin.4 și art.57 din Legea 136/1995 precum și considerentele deciziei în interesul Legii nr.1/2005.
Raportat la toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.38515pct.2 lit.d proc.pen.recursul declarat de părțile civile va fi admis și în consecință, inculpatul jr.va fi obligat la plata sumei de 100.000 lei daune morale în favoarea părților civile și.
În temeiul art.38515pct.1 lit.b proc.pen. recursul declarat de garantul asigurător SC SA, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de părțile civile și domiciliați în com. sat, nr.217 jud.C, împotriva deciziei penale nr.15/A/2009 a Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.163/12.09.2008 a Judecătoriei Huedin, doar sub aspectul cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul și rejudecând sub acest aspect obligă pe inculpatul (fiul lui și, născut la 15.01.1982 în C-N) la plata sumei de 100.000 lei daune morale în favoarea părților civile și, domiciliați în com. sat, nr.217 jud.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de garantul-asigurător SC SA
Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C în sumă de 300 lei (câte 150 lei pentru avocat și ) sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă garantul-asigurător la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
01.04.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Luminița Hanzer
