Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 176/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 176/
Ședința publică din data de 31 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Lucia
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de:
- partea civilă - domiciliat în Constanta, nr. 2A, -. A,. 142, județul C și
- partea responsabilă civilmenteSC MG SRL- cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva deciziei penale nr. 572 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 459 din 29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța - având nevoie de timp pentru a delibera - a amânat pronunțarea la data de 31.03.2009.
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 459 din 29.04.2008 pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Constanțaa hotărât:
"În baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicare art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal condamnă pe inculpatul:
, fiul lui și -, născut la data de 09.06.1968 în Câmpulung, jud. A, domiciliat în Câmpulung, str. - C,- bis, jud. A, CNP -
la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 lit. e Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit. b Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
Admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. Cod civil, obligă pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente MG și alături de asigurătorul ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ la plata următoarelor sume de bani:
- 3.955,08 lei către Spitalul de Ortopedie, și Recuperare Medicală Sud cu titlu de daune materiale (parte vătămată );
- 2.636 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C cu titlu de daune materiale (parte vătămată )
- 7.126,85 lei către Spitalul de Pneumoftiziologie - B cu titlu de daune materiale (parte vătămată ).
- 5.000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale;
- 12.920 lei către partea civilă cu titlu de daune materiale;
- 30.000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente MG la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 2, 4 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente MG la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare."
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a de fond a avut în vedere următoarele:
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: partea civilă, partea responsabilă civilmente SC MG SRL și asigurătorul SC SA.
Prin decizia penală nr. 572 din 22.12.2008 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa decis:
"În baza art. 379 pct. 1 lit b Cod pr. penală:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către partea civilă, asiguratorul SC Românească - și de către partea responsabilă civilmente Câmpulung împotriva sentinței penale nr. 459 din 29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr.2725/2006.
În baza art.192 al.2, 4 Cod procedură penală:
Obligă pe fiecare apelant la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat."
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr.459/29.04.2008 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul nr.2725/2006 s-a dispus:
- în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicare art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal condamnarea inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 09.06.1968 în Câmpulung, jud. A, domiciliat în Câmpulung, str. - C,- bis, jud. A, CNP - la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă;
- în baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 lit. e Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă;
- în baza art. 33 lit. b Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, contopirea pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare;
- în baza art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal;
- în baza art.71 Cod penal, interzicerea inculpatului a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constatându-se suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale;
- în baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei;
- admiterea, în parte, acțiunilor civile formulate de părțile civile și;
- în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. Cod civil, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente MG și alături de asigurătorul ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ la plata următoarelor sume de bani:
- 3.955,08 lei către Spitalul de Ortopedie, și Recuperare Medicală Sud cu titlu de daune materiale (parte vătămată );
- 2.636 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C cu titlu de daune materiale (parte vătămată )
- 7.126,85 lei către Spitalul de Pneumoftiziologie - B cu titlu de daune materiale (parte vătămată ).
- 5.000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale;
- 12.920 lei către partea civilă cu titlu de daune materiale;
- 30.000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
- în baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente MG la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat;
- în baza art. 193 alin. 2, 4 Cod procedură penală, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente MG la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare."
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2904/P/2006 întocmit la data de 20.11.2006 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanțas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpatului, în esență faptul că, în seara de 28.03.2006, în jurul orei 19,30, în timp ce conducea autotrenul cu număr de înmatriculare AG - 3454 și semiremorca nr. AG - 3451 pe DN 3C, dinspre C spre, încălcând dispozițiile art. 47 din OUG 195/2002 și art. 135 alin. 2, 3 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, a cauzat un accident de circulație soldat cu decesul victimei și vătămarea corporală a părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 - 100 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Analizând actele și lucrările dosarului administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 28.03.2006, în jurul orei 19.30, inculpatul conducea autotrenul nr.AG-3454 și semiremorca nr. AG-3451 pe C dinspre C spre cu o viteza de circa 77- 79 km/.
În același timp, pe contrasens, dinspre spre C, partea vătămată conducea autovehiculul cu număr de înmatriculare - cu o viteză de 65 -67 km /
În autoturismul condus de partea vătămată se aflau pasagerii, pe locul dreapta față și pe locul stânga spate.
Pe DN 3 circulația se desfășura pe două benzi, câte una pentru fiecare sens, neexistând marcaje longitudinale, carosabilul era din plăci betonate, cu numeroase denivelări, iar marginile erau acoperite în mod neregulat cu criblură pe ambele sensuri.
Aceeași era starea drumului și în apropierea intersecției DN 3 cu DC 89 unde a avut loc accidentul.
La un moment dat, la circa 50 de metri de locul accidentului și cu aproximativ 127-130 de metri de poziția autoturismul, inculpatul a observat pe sensul său de mers o zonă cu numeroase denivelări, a pătruns parțial pe contrasens cu circa 1,5 metri.
În acest timp traiectoria autoturismului era la circa 0,5 - 1 metru de axul drumului.
După traversarea zonei cu denivelări, inculpatul a inițiat manevra de revenire pe sensul său de mers, rămânând pe sensul opus cu aproximativ un metru.
În aceste condiții, deși partea vătămată a virat ușor dreapta, pentru a evita impactul au autotirul, acesta din urmă a lovit cu partea față autoturismul,"ștergând" întreaga parte laterală stânga a.
Ca urmare a impactului s-a produs avarierea sistemului de frânare și direcție a autotrenului și desprinderea roții stânga spate a autoturismului.
Ambii conducători au pierdut controlul autovehiculelor pe care le conduceau.
Autoturismul s-a rotit și a ajuns în partea sa dreaptă în afara carosabilului, iar autotrenul a ieșit în partea sa.
În urma accidentului a decedat și au suferit vătămări si.
Din raportul de necropsie al victimei rezultă că moartea a fost violentă și s-a datorat dilacerării viscerale multiple consecutive unui politraumatism prin accident rutier, leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare între corpuri dure, care datează imediat înaintea morții și au legătură de cauzalitate directă, imediată cu mecanismul de producere al acestuia.
Prin raportul de constatare medico-legal al părții vătămate s-a concluzionat că acesta a prezentat la data de 28.03.2006 leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corpuri dure pentru care necesită un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.
Totodată se menționează că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei prin hemotorax, hemoperitoneu și șoc mixt traumatic și hemoragic, ce au necesitat intervenție medico-chirurgicală de urgență în condiții de spitalizare. Partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de organ post splenectomie.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 492/AC/2007 din 22.02.2008, a prezentat la data de 28.03.2006 un politraumatism cranio-facial, toraco-abdominal și membre - operat, leziunile au necesitat cca 6 luni de îngrijiri medicale de la data producerii lor, i-au pus viața în primejdie prin șoc traumatic și hemoragic și a rămas cu infirmitate prin splenectomie, în prezent fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
În cursul urmăririi penale, a refuzat să se prezinte la Serviciul de Medicină Legală C, declarând că nu depune plângere penală.
În cursul urmăririi penale s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică, prin care s-a concluzionat că accidentul s-a datorat pătrunderii parțiale a autotrenului pe sensul opus de mers, cu intenția de ocolire a unei zone cu denivelări în carosabil; evitarea accidentului putea fi făcută numai de, care trebuia să păstreze sa de mers.
Instanța de fond, în raport de toate probele administrate în cauză, a reținut că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care prin încercarea de a ocoli zona cu denivelări, a creat starea de pericol ce a dus la producerea accidnetului, încălcând dispozițiile OUG 195/2002, respectiv art. 47, care prevede regula potrivit căreia "conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective" și dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002, care stabilește regula potrivit căreia " onducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță."
Totodată a reținut că inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 135 al 2, 3 din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002, care prevăd că peste marcajul discontinuu care delimitează benzile, se poate trece numai atunci când conducătorii de vehicule schimbă de circulație, direcția de deplasare ori când s-au angajat în depășire, însă aceste manevre se vor executa numai după ce aceștia au semnalizat și s-au asigurat ca nu periclitează siguranța celorlalți participanți la trafic care îi urmează sau îi precedă sau circulă din sens opus.
Prima instanță a reținut situația de fapt expusă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto și schița locului faptei; diagrama tahograf a autocamionului; nota de constatare tehnică, raportul de expertiză tehnică judiciară, rapoartele de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală nr. 492/AC/2007 din 22.02.2008 al Serviciului Clinic Județean de medicină legală C, declarațiile martorului, declarațiile părții civile, declarațiile inculpatului.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată de către prima instanță în prevederile art. 178 alin. 2 Cod penal (victimă ) și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată ).
La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață și dreptul la integritatea corporală pe care legea îl asigură fiecărui om, reținând drept circumstanțe atenuante aplicabile în cauză conduită bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, atitudinea după comiterea faptei, rezultând din prezentarea acesteia în fața autorităților, atitudinea procesuală sinceră, vârsta sa, faptul că își asumă responsabilitatea față de propriul comportament, are un copil minor de creșterea și educarea căruia se ocupă îndeaproape.
Totodată, prima instanță a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 81 cod penal și astfel încât a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că:
- Spitalul de ortopedie, traumatologie și recuperare medicală Sud s-a constituit parte civilă cu suma de 3.955,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate în perioadele 27.04 - 04.05.2006; 29.05 - 09.06.2006; 23.06 - 30.06.2006; 08.08 - 15.08.2006 și 07.09 - 14.09.2006;
- Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă cu suma de 2.636 lei către cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare cu internarea părții vătămată în perioada 28.03 - 03.04.2006;
- Spitalul de Pneumoftiziologie - B s-a constituit parte civilă cu suma de 7.126,85 lei către cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare cu internarea părții vătămată în perioada 03.04 - 27.04.2006;
- (fratele victimei ) s-a constituit parte civilă 15.000 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale (fila 98).
- partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă cu contravaloarea cheltuielilor personale efectuate pe perioadele de spitalizare și deplasările impuse de controalele medicale - 10.000 lei; costul adiacent intervențiilor chirurgicale, costul tratamentului recuperator, veniturile de care a fost lipsit pe perioada cât nu s-a putut ocupa de activitatea profesională, diferența dintre venitul realizat anterior accidentării și pensia de invaliditate temporară stabilită, profitul nerealizat de societatea la care este asociat și pierderile directe și indirecte înregistrate, contravaloarea autoturismului distrus în accident; contravaloarea bunurilor distruse ori dispărute în accident: îmbrăcămintea și încălțămintea - 1000 lei, ceasul dispărut - 1200 lei, suma de 1100 lei aflată în buzunarul hainei și dispărută. Totodată partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale, justificate de suferințele fizice îndelungate, de la data producerii accidentului, în prezent și în viitor, urmare spitalizărilor, intervențiilor chirurgicale, imposibilității de a se, deplasa ori îngriji singur, de a se alimenta normal, temerile personale și ale familiei față de viața sa în primele zile după accident, invaliditatea prezentă și viitoare, imposibilitatea de a muncii normal, necesitatea în viitor a unui regim de viață atent, nespecific vârstei și stării de sănătate avute înainte de accident.
Prima instanță a reținut că, în prezenta cauză sunt întrunite condițiile instituite de către legiuitor în art. 998-999 cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită - producerea accidentului ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice - moartea numitului și vătămarea corporală a lui și legătura de cauzalitate între fapta comisă și urmarea produsă.
În ceea ce privește angajarea răspuderii civile delictuale a comitentului MG L în solidar cu inculpatul - prepusul său, instanța de fond a reținut că, la momentul producerii accidentului inculpatul efectua un transport în interesul societății comerciale la care era angajat în calitate de șofer, respectiv la MG, fapta fiind comisă în exercitarea funcțiilor încredințate de către societate și în interesul acesteia.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate de partea civilă s-a constatat că deși sarcina probei îi revenea părții civile, aceasta nu a înțeles să facă dovada întinderii prejudiciului, astfel încât nu i-a acordat daune materiale.
Cu privire la daunele morale solicitate de aceeași parte civilă, s-a apreciat că dispariția în condiții tragice a victimei, precum și legăturile de rudenie avute cu aceasta îndreptățesc acordarea unor despăgubiri în sumă de câte 5.000 lei, pentru prejudiciul afectiv produs.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată, prima instanță a reținut că, din declarația martorului, vecin cu partea civilă, care a arătat că a transportat-o pe soția părții civile de 6 -7 ori la B când acesta a fost internat la Spitalul -, și de fiecare dată i-a plătit câte 2.000.000 lei vechi, a împrumutat familia lui cu suma de 25.000.000 lei, împrumut pentru cheltuielile ocazionate în urma accidentului, i-a fost dată suma de 4.000.000 lei pentru transportul părții vătămate la Sud, că știe de la partea vătămată că în urma accidentului i-a dispărut haina de piele, îmbrăcămintea pe care o avea în mașină, o sumă de bani și ceasul de la mână, ceas care 12.000.000 lei, precum și din declarația martorului care a susținut că partea vătămată avea la mână un ceas, fără să poată preciza firma și suma de 5 - 6 mil. lei vechi, că partea civilă purta în mod curent o gaacă din piele, pe care nu o mai are din momentul accidentului, probabil a fost distrusă, și a mai precizat că în perioada în care a fost internat la Baî mprumutat-o pe soția părții civile cu suma de 2.000 euro care îi erau necesari pentru cheltuieli cu spitalizarea, rezultă că partea civilă a efectuat cheltuieli de 1.200 lei, pentru 6 deplasări realizate de către soția sa la Spitalul - B; 2.500 lei pentru cheltuielile ocazionate în urma accidentului proveniți din împrumutul pe care i l-a dat martorul; 400 lei pentru transportul părții la Sud; 1.200 lei contravaloarea ceasului marca pentru care s-a făcut dovadă că partea civilă îl avea la mână; 500 lei suma de bani pe care a avut-o la ea partea civilă și suma de 2000 euro la cursul zilei pronunțării soluției în cauză, sumă de bani ce reprezintă împrumutul acordat de martorul familiei, în total 12.920 lei, daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de aceeași parte civilă, instanța de fond a reținut că, în urma producerii accidentului părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral, datorat durerilor fizice cauzate prin rănirea și tratamentele medicale la care a fost supusă, lipsirea, probabil pentru tot restul vieții, de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura direct și efectiv de binefacerile acestei participări, ceea ce motivează acordarea unor daune corespunzătoare evaluate la suma de 30.000 lei.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal a declarat apel asiguratorul SC Românească - SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că despăgubirile civile acordate părților civile sunt nefondate, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză a acestora, mai ales că inculpatul a fost obligat și la plata către unitățile spitalicești a cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate, și totodată că acestuia i s-a acordat suma de 12920 lei, deși a cerut numai 10.000 lei.
A mai susținut apelantul-asigurator că dispoziția de acordare a despăgubirilor civile în favoarea numitului este nelegală întrucât acesta nu a dovedit calitatea de moștenitor și totodată că, era necesar ca prima instanță să stabilească în urma unei noi expertize pe care trebuia să o dispună, dacă partea vătămată a consumat băuturi alcoolice, aspect care ar fi condus la reținerea culpei concurente a acestuia în producerea accidentului.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal a declarat apel și partea responsabilă civilmente SC MG SRL Câmpulung, criticând-o pentru neleghalitate, susținând că sentința atacată a fost pronunțată în urma administrării unor probe cu nerespectarea principiului contradictorialității, fără a fi ascultată. A mai învederat apelanta parte responsabilă civilmente că, în mod nelegal prima instanță nu indică data faptei care a pricinuit prejudiciul reclamat de părțile civile și totodată că introducerea sa în cauză este nelegală, atât timp cât mijlocul auto îndeplinea toate condițiile tehnice, numai inculpatul este răspunzător pentru fapta sa proprie.
Hotărâre primei instanțe a fost, de asemenea atacată în termen legal cu apel d e către partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Partea civilă a susținut că suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu reflectă suferința îndelungată cauzată de accidentulprodus de inculpat, iar despăgubirile civile sunt într-un cuantum redus în raport cu cheltuielile efectuate pentru intervențuule chirurgicale, pentru spitalizare, pentru tratamentul recuperator, dar și cu veniturile de care a fost lipsită familia sa, cu diferența dintre venitul realizat anterior accidentării și pensia de invaliditate, precum și cu pierderile directe și indirecte înregistrate de societatea sa în perioada în care nu s-a putut ocupa de activitatea acesteia. A susținut, de asemenea, partea civilă că, sentința atacată este nelegală și din perspectiva nepronunțării primei instanțe cu privire la contravaloarea autoturismului distrus în accident.
Verificând atât prin prisma criticilor formulate, cât și, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin 2.C.P.P.( criticile formulate vizând numai latura civilă a cauzei) legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, tribunalul a constatat că prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească în mod complet, a realizat o evaluare justă a întregului material probator administrat în cauză, reținând în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, precum și încadrarea juridică a acesteia în infracțiunile prev. de art. 178 alin. 2.p., art.184 alin. 2,4.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalAnalizând materialul probator care a stat la baza acordării de către prima instanță a despăgubirilor civile la plata cărora inculpatul a fost obligat alături de societatea de asigurări, tribunalul, de asemenea că, întinderea prejudiciului a fost în mod corect stabilită de către prima instanță.
Astfel cum a reținut și prima instanță, din declarația martorului, precum și din declarația martorului rezultă că partea civilă a efectuat cheltuieli de 1.200 lei, pentru:
- 6 deplasări realizate de către soția sa la Spitalul - B;
-2.500 lei pentru cheltuielile ocazionate în urma accidentului, banii avansați provenind din împrumutul pe care i l-a acordat martorul;
- 400 lei pentru deplasările la Sud;
Rezultă, de asemenea că întinderea prejudiciului cauzat părții vătămate este determinată și de suma de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea ceasului marca pentru care s-a făcut dovada că partea civilă îl avea la mână, precum și de suma de 500 lei, bani pe care partea civilă i-a avut asupra sa la momentul accidentării sale, însă și de suma de 2000 euro la cursul zilei pronunțării soluției în cauză, sumă de bani ce reprezintă împrumutul acordat de martorul familiei.
Așadar, întinderea prejudiciului material suferit de către partea civilă este de 12.920 lei.
Instanța de apel a apreciat că nu poate fi primită critica asigurătorului potrivit căreia stabilirea despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat către partea civilă s-a realizat în baza unui probatoriu incomplet, instanța de fond nedispunând o expertiză în urma căreia să se stabilescă dacă partea vătămată consumase alcool înainte de producerea accidentului, expertiză a cărei utilitate era evidentă în opinia asiguratorului pentru a de stabili dacă aceasta a avut vreo culpă în producerea accidentului.
În primul rând, nefiind de acord cu rezultatul primei analize a sângelui, în urma căreia a rezultat că la momentul accidentului prezenta în sânge o îmbibație alcoolică de 1,05 %0, partea vătămată a solicitat în cursul urmăririi penale efectuarea analizei contraprobei de sânge recoltate, solicitatea sa fiind încuviințată de către organele de urmărire penală, prilej cu care Minovici Bas tabilit că la momentul accidentului partea vătămată nu prezenta alcool în sânge, astfel cum rezultă din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.m 1435/2006, o expertiză fiind așadar inutilă.
expertizei care, în opinia asiguratorului, s-ar fi impus a fi efectuată de către prima instanță, apare și prin prisma faptului că, probele administrate au demonstrat fără echivoc faptul că partea vătămată s-a deplasat regulamentar pe sensul său de mers, fără a iniția vreo manevră care să contribuie la apariția stării de pericol, dimpotrivă, sesizând pătrunderea autotrenului pe sensul său de deplasare, a încercat să evite impactul, virând ușor dreapta.
Este neîntemeiată susținerea apelantului-asigurator potrivit căreia prima instanță i-a acordat părții civile mai mult decât a solicitat, adică suma de 12.920 lei cu titlu de daune materiale, în condițiile în care aceasta ceruse obligarea inculpatului, a părții responsabile civilmente și a societății de asigurări la plata sumei de 10.000 lei. Din analiza cererii scrise de constituire parte civilă se constatăcă partea vătămată precizat că suma de 10.000 lei reprezintă cheltuielile avansate în perioada de spitalizare, cererea sa de acordare a daunelor materiale vizând o un cuantum mult mai ridicat decât C stabilit de către prima instanță, partea civilă solicitând și contravaloarea tratamentului adiacent intervențiilor chirurgicale, tratamentului recuperator, diferența între veniturile obținute anterior accidentului și pensia de invaliditate temporară, contravaloarea veniturilor de care familia sa a fost lipsită pe timpul în care nu s-a putut ocupa de activitatea profesională, contravaloarea autoturismului și a bunurilor distruse și dispărute în accident.
Astfel criticile societății de asigurare referitoare la insuficiența probatoriului administrat în primă instanță și la cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligată către partea civilă, apar ca neîntemeiate.
În ceea ce privește daunele morale acordate de către prima instanță părților civile și:
Repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, însă sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să reprezinte nici măsuri excesive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezată.
Totodată, este de reținut că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța trebuie sa stabilească întinderea acestora, în raport cu împrejurările, modul de comitere și în special cu urmările faptei produse, care a afectat partea vătămată.
S-a constatat că, partea civilă, urmare faptei inculpatului, a suferit vătămări fizice, psihice precum și alterarea condițiilor de viață.
Așadar, în mod corect prima instanță a reținut că, în urma producerii accidentului, părții civile i-a fost produs un prejudiciu moral, datorat durerilor fizice cauzate prin rănirea sa și prin suportarea tratamentelor medicale la care a fost supusă, și totodată lipsirii, probabil pentru tot restul vieții, de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura direct și efectiv de binefacerile acestei participări, ceea ce justifică acordarea evaluarea despăgubirilor civile cu titlu de daune morale la suma de 30.000 lei.
Din această perspectivă, criticile părții civile precum și ale asigurătorului SC Românească - SA, vizând cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat, apar ca neîntemeiate.
Având în vedere că prin moartea numitului, partea civilă - fratele victimei decedate, astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite de către organele de poliție, a suferit un prejudiciu moral care se impune a fi reparat, cuantumul despăgubirilor acordate de către prima instanță, fiind în mod just apreciat cu titlu de pretium doloris.
Astfel, criticile societății de asigurare referitoare la soluția pronunțată cu privire la acțiunea civilă promovată în cadrul prezentului proces penal de către - fratele victimei decedate, apar ca neîntemeiate.
În referire la criticile formulate de către partea civilă cu privire la modul de soluționare a cererii sale vizând daunele materiale, se impun următoarele precizări:
În mod corect prima instanță a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă în care se arată că:
- deși veniturile realizate de SC SRL C au fost mai mici în anul 2006, nu s-a putut determina profitul pe care societatea l-ar fi putut obține în anul 2006 dacă partea vătămată nu ar fi suferit accidentul, având în vedere faptul că profitul reprezintă diferența dintre veniturile unei societăți și cheltuielile ocazionate pentru realizarea acestora;
- deși s-au solicitat oferte consemnate și neonorate de către SC SRL C, partea civilă nu a prezentat înscrisuri doveditoare care să reflecte neonorarea de contracte și comenzi în perioada în care nu a putut să lucreze ca urmare a incapacității de muncă datorată accidentului.
Așadar în mod obiectiv expertul nu a putut calcula pierderile suferite de societate, putând doar să precizeze numărul clienților cărora le-a prestat servicii, astfel încât în mod corect prima instanță a apreciat că partea civilă nu a dovedit întinderea prejudiciului constând în diferența dintre veniturile obținute de partea civilă înainte de producerea accidentului și cele ulterioare, profitul nerealizat de societate și pierderile directe și indirecte înregistrate în perioada în care partea civilă nu a desfășurat activitatea profesională.
Se impune a fi evidențiat faptul că, în vederea obligării inculpatului la repararea prejudiciului constând în elementele mai sus menționate, nu este suficientă dovedirea întinderii acestui prejudiciu, fiind necesar a se stabili fără echivoc legătura de cauzalitate între aceste pierderi și fapta inculpatului, condiție a răspunderii civile delictuale care nu este prezumată ci se dovedește, partea civilă nedepunând diligențe în acest sens deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 1169.civil.
În opinia tribunalului nepronunțarea primei instanțe cu privire la capătul de cerere vizând obligarea inculpatului la plata contravalorii autoturismului distrus în accident nu poate determina desființarea sentinței apelate, atât timp cât solicitarea ese în mod evident nefondată.
Astfel, nici în faza urmăririi penale și nici în cursul judecății, partea civilă nu a dovedit dovedit premisa obținerii despăgubirilor civile constând în contravaloarea autotiurismului distrus, și anume existența unui prejudiciu care să nu fi fost reparat încă și nici întinderea acestuia.
În consecință, criticie formulate de către partea civilă în referire la soluția pronunțată asupra cererii sale privind acordarea daunelor materiale, apar ca neîntemeiate.
În ceea ce privește angajarea răspuderii civile delictuale a comitentului MG L în solidar cu inculpatul - prepusul său, tribunalul constată că, în mod corect prima instanță a reținut că, la momentul producerii accidentului inculpatul efectua un transport în interesul societății comerciale la care era angajat în calitate de șofer, respectiv la MG, fapta fiind comisă în exercitarea funcțiilor încredințate de către societate și în interesul acesteia, astfel încât societatea angajatoare răspunde în calitate de comitent pentru fapta prepusului său.
În raport cu argumentele expuse, criticile formulate apar ca neîntemeiate.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs partea civilă și partea responsabilă civilmente SC MG SRL.
Recurenta parte civilă a criticat hotărârile recurate sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, apreciind că prin acestea nu s-a realizat despăgubirea sa integrală pentru daunele produse.
Recurenta parte responsabilă civilmente nu și-a motivat recursul declarat în cauză.
Verificând hotărârile recurate potrivit art. 38514cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În mod corect prima instanță a stabilit întinderea certă și determinabilă a prejudiciului produs prin infracțiune, stabilind despăgubirile civile acordate părții civile, în baza probelor administrate în cauză, a căror valoare doveditoare a fost corect reținută în cauză.
Ca atare, apelurile declarate împotriva acestei hotărâri au fost corect respinse ca nefondate.
Prin hotărârile recurate s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale vizând răspunderea delictuală patrimonială, pentru fapta proprie și respectiv pentru fapta prepusului, iar despăgubirile acordate s-au limitat la valoarea prejudiciului cu caracter cert și determinat și numai în măsura în care s-a constatat că există legătură de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și producerea pagubei.
De altfel, nici în motivele de recurs depuse peste termenul prev. de art. 38510cod procedură penală, nici din dezvoltarea acestora, nu se poate reține incidența efectivă a vreunuia din cazurile de casare,expres și limitativprevăzute de lege, în raport de dispozițiile art. 3856alin. 2 cod procedură penală, incidente în cauză.
Ca atare, recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, respinge recursurile formulate de:
- partea civilă - domiciliat în Constanta, nr. 2A, -. A,. 142, județul C și
- partea responsabilă civilmenteSC MG SRL- cu sediul în Câmpulung,-, județul A, împotriva deciziei penale nr. 572 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 459 din 29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondate.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2009.
Președinte de complet, Judecător, pt./Judecător,
- - - - - -
Cf. art. 312 C.P.P. semnează
Președinte de complet,
- - -
Grefier,
jud. fond:
jud. apel:,
red. dec. jud. -
tehnored. gref.:
ex. 2/8.05.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Maria Uzună, Lucia
