Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 18/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--14.11.2007
DECIZIA PENALĂ NR. 18/
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul G, partea responsabilă civilmente SC & SRL și Asiguratorul Asigurări SA, împotriva deciziei penale nr.130 din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent G asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, partea vătămată intimată asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, pentru partea responsabilă civilmente SC & SRL avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind asiguratorul SC SA și partea civilă intimată Spitalul Municipal de Urgență
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al părții responsabile civilmente solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare achitarea inculpatului susținând că moartea victimei s-a datorat neacordării unei îngrijiri medicale adecvate, ea decedând în timpul transportului la spital. În subsidiar sub aspectul daunelor morale și materiale, susține că instanța de apel trebuia să stabilească gradul de culpabilitate și să oblige ambii inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale și materiale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului își însușește concluziile apărătorului părții responsabile civilmente, solicitând admiterea recursului și achitarea inculpatului.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile, arată deși s-a reținut culpa ambilor inculpați în producerea accidentului, instanțele de fond nu au stabilit care este proporția culpelor concurente, în raport de care se impunea determinarea despăgubirilor civile. Astfel, chiar dacă partea civilă a înțeles să formuleze pretenții civile numai împotriva inculpatului G, aceasta nu înseamnă că inculpatul recurent este răspunzător pentru întreg prejudiciul cauzat; instanțele având obligația a stabili cuantumul integral al prejudiciului, respectiv daunele materiale și morale cuvenite și probate, care vor fi defalcate în raport cu culpele concurente ale celor doi inculpați.
Apărătorul ales al părții vătămate solicită respingerea recursurilor formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente, susținând că atât prima instanță cât și instanța de apel au soluționat corect cauza, fiind susținută cu probe științifice din care rezultă că accidentul de circulație a fost cauza decesului victimei și nu culpa medicală.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursurilor, casarea hotărârii instanței de apel pentru nepronunțarea cu privire la procentul culpei celor doi inculpați, susținând că instanța trebuia să delimiteze culpa și despăgubirile civile, având în vedere că tocmai acesta a fost și motivul de apel al inculpatului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, se declarată de acord cu susținerile apărătorului, solicitând admiterea recursului și achitarea sa.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. nr.26/22.01.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în.nr.3133/P/2006, a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal și la o pedeapsă de 1 (una) lună închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 184 al. 2, 4, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal; s-a dispus conform disp. art. 33, 34 lit. b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, conform art. 82 Cod penal.
În latură civilă au fost obligați inculpații față de partea civilă Spitalul Municipal de Urgență C, la plata sumei de 1442,263 RON; a fost obligat inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente & SA și cu asigurătorul SA la plata sumei de 15.000 daune materiale și 5.000 RON daune morale față de partea civilă; a fost obligat inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente & SA la 600 RON cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din 14 iunie 2006, înregistrat la instanță sub nr.3133 din 26 iunie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 al.1, 2 Cod penal și art.184 al.1, 3 Cod penal cu aplic.art.33 lit.b Cod penal și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 al.1 și 2 Cod penal.
Instanța a reținut că în data de 05 iulie 2005, inculpatul circula în comuna pe DN ce leagă localitățile O - C, cu o căruță trasă de 2 cai, încărcată cu bușteni în care se aflau și părinții acestuia; la un moment dat, în spatele căruței a apărut ansamblul de autovehicule format din autotractorul IVECO cu nr.- condus de inculpatul G și care aparțineau părții responsabile civilmente SC &, al cărui angajat este acest inculpat; pentru această mașină exista o poliță de asigurare "RCA" de răspundere civilă încheiată cu SC " ".
S-a mai reținut, (din declarațiile inculpatului G, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în dosarul de urmărire penală și în fața instanței, R G și, precum și din expertiza tehnică efectuată în cauză), că inculpatul Gaî ncercat să depășească căruța, dar nu a avut timpul necesar, deoarece din față venea o altă mașină, iar inculpatul a apreciat greșit distanța până la căruță și a agățat unul din bușteni, lovind frontal căruța cu partea din față dreapta a cabinei autotractorului.
S-a constatat că în urma impactului, căruța a fost împinsă în față și avariată, iar numiții și au fost proiectați pe carosabil, rezultând accidentarea acestora. Numita a fost internată în Spitalul municipal C în perioada 05 - 22.07.2005 cu diagnosticul " toracic și fractură de bazin", iar după externare, în seara zilei de 23.07.2005, a decedat; raportul medico-legal nr.161 din 24 iulie 2005 al Serviciului Județean de Medicină Legală C-S, a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive emboliei pulmonare și contuziei cerebrale în cursul unui politraumatism cranio-cerebral acut închis toracico-abdominal și de membre; leziunile de violență s-au putut produce prin lovire și proiectare dintr-o căruță de către un autovehicul în mișcare, în cadrul unui accident de circulație; aceste concluzii au fost menționate și în raportul medico-legal întocmit de
Victima a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 15 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultat din certificatul medico-legal nr. C-626 al Serviciului de Medicină Legală C-S; acesta a formulat plângere prealabilă numai împotriva inculpatului G.
Instanța a constat că accidentul de circulație s-a datorat faptului că inculpatul a circulat cu căruța pe un drum interzis accesului acestui tip de vehicule, iar inculpatul G, în calitate de conducător al autotrenului, a intrat într-o manevră de depășire fără a se asigura că aceasta poate fi făcută în condiții de siguranță și prin nepăstrarea de către acesta a unei distanțe laterale suficiente față de vehiculul depășit, a determinat acroșarea vehiculului (căruței) de către autotractor, cu partea dreaptă față.
Instanța a reținut că faptele inculpatului G întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.178 al.1 și 2 Cod penal și art.184 al.1 și 3 Cod penal, pentru care s-au aplicat pedepsele menționate, inculpatul G fiind infractor primar și a avut o atitudine sinceră în fața instanței, reținându-se ca circumstanțe atenuante, în conformitate cu prev.art.74 lit.a și c Cod penal, s- apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul general, cu suspendarea executării ei, este îndestulătoare pentru îndreptarea conduitei inculpatului.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă numai față de inculpatul G; instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt întemeiate și dovedite, atât cele materiale, cât și cele morale, partea civilă fiind soțul defunctei și el însuși a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 15 zile îngrijiri medicale, acesta suferit atât fizic cât și psihic, atât ca urmare a vătămării sale, cât și a decesului soției.
Împotriva hotărârii judecătoriei au declarat apel inculpatul G, partea responsabilă civilmente & SA și asigurătorul SA - sucursala C-S, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
În apelul inculpatului G s-a solicitat achitarea acestuia pentru că la producerea accidentului inculpatul nu a avut nici o culpă, ci doar coinculpatul care conducea o căruță neregulamentar, foarte aproape de axul drumului și nu a semnalizat că transporta bușteni; în subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 181Cod penal; în latură civilă, reducerea cuantumului total al despăgubirilor civile și obligarea, în solidar, a ambilor inculpați la plata de despăgubiri.
În motivarea apelului părții responsabile civilmente & SA, s-a solicitat respingerea pretențiilor sau micșorarea cuantumului; s-a arătat că daunele materiale acordate părții civile în cuantum de 15.000 lei sunt nedovedite, fiind acordate doar în baza declarațiilor unor prieteni ai părții civile; s-a solicitat a se lua în considerare prejudiciul stabilit de către expert în suplimentul de expertiză, inculpatul cauzând prejudiciul doar în anumită proporție.
În apelul asigurătorului SA - sucursala C-S, s-a arătat că există legătură de cauzalitate, arătată și în cele două expertize efectuate în cauză, însă vinovăția aparține ambilor inculpați, prejudiciul trebuind stabilit în sarcina celor doi inculpați.
În calea de atac a apelului s-a solicitat și instanța a încuviințat, în apărarea inculpatului G, efectuarea unei noi expertize medico-legale, de către Institutul de Medicină Legală T, pentru stabilirea existenței unei legături de cauzalitate între accidentul de circulație menționat și decesul victimei, întrucât decesul victimei a survenit după externarea din spital în stare ameliorată; prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1515/13.06.2007, al Institutului de Medicină Legală T, s-a concluzionat că moartea numitei a fost de natură violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutivă emboliei pulmonare - complicație survenită în evoluția fracturii de bazin, în cadrul unui politraumatism; există legătură de cauzalitate între accidentul de circulație și decesul victimei.
Tribunalul C S, prin decizia penală nr. 130 din 01 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta parte responsabilă civilmente &, apelantul asigurător SA - Sucursala Reșița și apelantul inculpat G, împotriva sentinței, împotriva sentinței penale nr. 26/22.01.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligat apelanții la câte 250,00 RON fiecare cheltuieli judiciare față de stat în apel; a dispus plata sumei de 100,00 RON din fondul Ministerului Justiției, onorar avocat, desemnată din oficiu pentru intimatul inculpat.
Verificând sentința primei instanțe în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 371, 378 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate.
Prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a făcut o justă încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpatul G și, reținând justificat vinovăția (culpa) inculpatului pentru faptele comise, l-a condamnat la pedepsele mai sus menționate, dispunând conform art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal, a se executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) luni închisoare, în condițiile art. 81, 82 Cod penal.
Așa fiind, s-a constatat că este nefondată susținerea inculpatului, în sensul achitării pentru că nu a avut nici o culpă la producerea accidentului, întrucât probele dosarului dovedesc neîndoielnic culpa inculpatului, care s-a angajat în manevra de depășire a căruței, fără să se asigure că depășirea poate fi făcută în condiții de siguranță și fără a păstra distanța laterală suficientă față de căruță, încălcând astfel dispozițiile art. 150 lit. a, din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002.
Totodată, având în vedere împrejurarea în care s-au săvârșit faptele, precum și urmările produse, s-a constatat că în mod corect s-a apreciat de prima instanța că faptele constituie infracțiunile reținute, nefiind justificat a se reține că faptele respective ar prezenta un pericol social redus, astfel că în cauză nu sunt incidente disp. art. 181Cod penal.
Totodată, în mod legal, în raport de probele aflate la dosar, instanța a soluționat latura civilă a cauzei în sensul obligării inculpatului împreună cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul, la plata daunelor materiale și morale mai sus menționate, al căror cuantum a fost corect stabilit de prima instanță.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la daunele materiale și morale, s-a constatat că aceste motive sunt nefondate, întrucât cuantumul acestor daune a fost stabilit de instanța de fond în raport de probele dosarului, în sensul că s-a dovedit existența prejudiciului material de 15.000 RON, și s-a apreciat corect prejudiciul moral (cauzat ca urmare a suferințelor fizice și psihice).
S-a mai constatat că justificat a fost obligat doar inculpatul și partea responsabilă civilmente și asigurătorul la plata daunelor menționate, având în vedere principiul disponibilității acțiunii civile, întrucât partea civilă a formulat pretenții doar față de inculpatul, iar cuantumul acestor pretenții stabilit de instanță, în raport de culpa inculpatului G, nu este exagerat ci, dimpotrivă, este rezonabil.
Împotriva deciziei penale nr. 130/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, partea responsabilă civilmente & SRL și asigurătorul SC SA, recursul fiind înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 14.11.2007.
În motivarea recursului, asigurătorul SC SA a susținut că decizia este netemeinică și nelegală întrucât s-a stabilit că vinovați de producerea accidentului sunt cei doi inculpați, situație în care se impunea ca repararea prejudiciului (în special cel material) să fie suportate de către ambii inculpați, proporțional cu vinovăția acestora.
Inculpatul G și partea responsabilă civilmente & SRL nu au motivat în scris recursurile declarate, ci cu ocazia susținerii concluziilor orale, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurenți, precum și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că decizia penală recurată este legală și temeinică sub aspectul modului de soluționare a laturii penale a cauzei, însă este nelegală în ce privește modul de soluționare a laturii civile, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că accidentul de circulație s-a datorat faptului că inculpatul a circulat cu căruța pe un drum interzis accesului acestui tip de vehicul, iar inculpatul Gai ntrat într-o manevră de depășire fără a se asigura că aceasta poate fi făcută în condiții de siguranță și prin nepăstrarea de către acesta a unei distanțe laterale suficiente față de vehiculul depășit, a determinat acroșarea căruței de către autotractor, cu partea dreaptă față. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic R s-a stabilit că din punct de vedere al posibilității de evitare a accidentului de către cei implicați, inculpatul G putea evita producerea accidentului dacă se angaja în depășire după o asigurarea temeinică, iar în timpul depășirii păstra o distanță laterală față de căruță care să nu determine acroșarea acesteia; iar inculpatul putea evita producerea accidentului dacă nu circula pe un drum unde accesul căruțelor este interzis și circula cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului. Totodată, s-a constatat că inculpatul Gaî ncălcat dispozițiile art. 150 lit. a și c, art. 155 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG 195/2002 aprobat prin Hotărârea nr. 85/2003. Astfel, potrivit art. 150 lit. a și c din Hotărârea nr. 85/2003 "conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat: a) să se asigure că cel care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus; c) să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit". Obligația impusă de dispozițiile sus menționate este una de rezultat, prin urmare nu este suficient a se păstra o anumită distanță, ci pentru respectarea acestora se impune și a se constata circulația în condiții de siguranță, ceea ce presupune lipsa accidentelor. Astfel fiind, motivele invocate de inculpat nu sunt de natură a înlătura vinovăția sa sub forma culpei, și implicit răspunderea penală, câtă vreme se constată că la baza producerii accidentului s-a situat conduita sa, nerespectarea unor norme legale menite a determina siguranța pe drumurile publice. În ce privește susținerea părții responsabile civilmente SC " & " SRL privind lipsa legăturii de cauzalitate dintre accidentul de circulație și decesul victimei, instanța constată că sunt nefondate întrucât prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 1515/29.05.2007 al IML T s-a concluzionat că există legătură de cauzalitate între accidentul de circulație și decesul numitei.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că prima instanță a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințelor acesteia.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile, Curtea constată deși s-a reținut culpa ambilor inculpați în producerea accidentului, instanțele de fond nu au stabilit care este proporția culpelor concurente, în raport de care se impunea determinarea despăgubirilor civile ce îi incumbă inculpatului Astfel, chiar dacă partea civilă a înțeles să formuleze pretenții civile numai împotriva inculpatului G, aceasta nu înseamnă că inculpatul recurent este răspunzător pentru întreg prejudiciul cauzat; instanțele având obligația a stabili cuantumul integral al prejudiciului, respectiv daunele materiale și morale cuvenite și probate, care vor fi defalcate în raport cu culpele concurente ale celor doi inculpați.
Curtea constată că în fața Tribunalului C-S, atât partea responsabilă civilmente & SRL, asigurătorul, cât și inculpatul G au solicitat reducerea prejudiciului în anumite proporții, în raport cu culpa fiecăruia. Instanța de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G, partea responsabilă civilmente & SRL și asigurătorul SC SA, fără însă a se stabili culpa fiecărui inculpat în producerea accidentului și pe cale de consecință a prejudiciului. Este adevărat, așa cum a arătat instanța de apel, că în privința acțiunii civile funcționează principiul disponibilității, însă aceasta înseamnă că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor cel împotriva căruia partea vătămată nu a formulat pretenții, iar nu că celălalt inculpat trebuie să acopere întreg prejudiciul. Mai mult, întinderea culpei fiecărui inculpat este un element esențial pentru a se stabili până la ce limită se întinde obligația de garanție a asigurătorului și răspunderea solidară a părții responsabile civilmente & SRL, care nu privesc decât prejudiciul imputabil exclusiv inculpatului G, nu și cel cauzat din culpa celuilalt inculpat.
Potrivit art. 378 alin. 3 din Codul d e procedură penală, instanța sesizată cu judecarea apelului "este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate" iar, conform art. 383 alin. 1 din Codul d e procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere "temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului". Prin urmare, în cuprinsul deciziei trebuia analizată și stabilită întinderea culpei fiecărui inculpat în producerea prejudiciului, cu atât mai mult cu cât în soluționarea laturii penale s-a reținut culpa concurentă a celor doi inculpați, cu consecința pronunțării unei soluții de condamnare a acestora.
Calea de atac a recursului fiind o soluție specială, reglementarea este restrictivă, legea stabilind atât cazurile în care poate avea loc casarea cu trimitere spre rejudecare, dar și instanța la care se trimite cauza. Cum instanța de apel, deși s-a pronunțat asupra fondului cauzei, a omis să analizeze aspecte esențiale, respectiv culpa fiecărui inculpat și modul cum aceasta se răsfrânge asupra obligației de reparare sau garantare a prejudiciului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c proc.pen. raportat la art. 3859alin. 1 pct. 10 din proc.pen în ce privește latura civilă a procesului penal.
Prin urmare, în temeiul art. 38515alin.1 pct. 2 lit. c instanța C.P.P. va admite recursurile declarate de inculpatul G, partea responsabilă civilmente & SRL și asigurătorul SC SA împotriva deciziei penale nr. 130/01.10.2007, va casa decizia penală recurată numai în privința laturii civile și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru rejudecarea apelurilor numai în latură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de - ASIGURĂRI SA - SUCURSALA REȘIȚA partea responsabilă civilmente AC & SA, inculpatul G împotriva deciziei penale nr.130/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, numai în latura civilă.)
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul C-S, în latura civilă.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 25.01.2008
Tehnored.
2ex/04.02.2008
Prima inst.
Inst. apel.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--14.11.2007
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 18/
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de - ASIGURĂRI SA - SUCURSALA REȘIȚA partea responsabilă civilmente AC & SA, inculpatul G împotriva deciziei penale nr.130/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, numai în latura civilă.)
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul C-S, în latura civilă.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--14.11.2007
CĂTRE,
TRIBUNALUL C
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul G, întrucât prin decizia penală nr. 18/R din 17.01.2008, pronunțată de această instanță, s- dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul C
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Tribunalul C S nr-- 55 file, dosar Tribunalul C S nr-- 36 file, dosar Judecătoria Caransebeș nr. 3133/2006- 110 file, dosar urmărire penală nr. 324/P/2005- 79 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 04.02.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--14.11.2007
CĂTRE,
TRIBUNALUL C
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul G, întrucât prin decizia penală nr. 18/R din 17.01.2008, pronunțată de această instanță, s- dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul C
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Tribunalul C S nr-- 55 file, dosar Tribunalul C S nr-- 36 file, dosar Judecătoria Caransebeș nr. 3133/2006- 110 file, dosar urmărire penală nr. 324/P/2005- 79 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 04.02.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
