Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--20.11.2007

DECIZIA PENALĂ NR. 19/

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de petentul, împotriva deciziei penale nr.927/R/12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă petentul, lipsind intimații și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța din oficiu pune în discuție excepția inadmisibilității recursului formulat.

Petentul solicită admiterea recursului susținând competența Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că decizia Tribunalului Timiș a soluționat definitiv cauza.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin sentința penală nr. 258/4.09.2007, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în baza art. 278/1 Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea formulată de petentul și, a fost menținută rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din 29.01.2007 dată în dosar nr. 1380/P/2005 și a rezoluției din 13.07.2007, dată în dosarul nr. 91/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj și a fost obligat petentul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță avut în vedere că prin plângerea înregistrată petentul, în contradictoriu cu făptuitorii G și contestat rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale, din data de 31.01.2006, pronunțată în dosar nr. 1380/P/2005 și rezoluția procurorului din data de 3.03.2006 pronunțată în dosarul nr. 69/II/2/2006.

Prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor G și pentru faptele prevăzute de art. 208 și 217 Cod penal, art. 32 din Legea nr. 183/2005 și art. 98 din Legea nr. 26/1996, iar pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Prin sentința penală nr. 357/5.05.2006 Judecătoria Lugoja respins plângerea petentului reținând că soluțiile date prin rezoluția procurorului și rezoluția prim procurorului sunt legale.

Petentul a formulat recurs împotriva sentinței și prin decizia penală nr. 592/R/8.09.2006 Tribunalul Timișa admis recursul, a casat sentința și, rejudecând, a desființat rezoluțiile din 31.01.2006 și 3.03.2006 și a trimis cauza procurorului pentru a se pronunța cu privire la infracțiunea de tulburare de posesie și pentru a se efectua o expertiză topografică necesară delimitării terenului forestier, deținut de petent.

După trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj procurorul, prin rezoluția din 29.01.2007, a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză pentru existența autorității de lucru judecat referitor la infracțiunea prev. de art. 220 Cod penal.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj sub nr. 35/II/2/2007 după care, fără ca primul procuror să se pronunțe asupra plângerii, aceasta a fost trimisă la instanță unde a fost înregistrată sub nr. 369/252/13.02.2007.

Instanța a solicitat parchetului să comunice dacă primul procuror a soluționat plângerea și prin adresa din 16.03.2007 s-a comunicat că primul procuror s-a pronunțat prin rezoluția din 3.03.2006 și nu există nici un motiv pentru a-și reconsidera punctul de vedere.

Primul procuror s-a pronunțat prin rezoluția din 3.03.2006 însă cu privire la plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului din 31.01.2006, iar plângerea ce a făcut obiectul dosarului - a fost formulată și împotriva rezoluției din 29.01.2007 cu privire la primul procurorul nu s-a pronunțat.

Prin Sentința penală nr. 130 din 21 martie 2007, dată în dosarul nr. - s-a reținut că primul procuror nu s-a pronunțat cu privire la rezoluția din 29 ianuarie 2007, reținând că sunt incidente disp. art. 278/1 pct. 13.pr.penală, deoarece plângerea a fost greșit îndreptată la instanță, dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj pentru soluționarea de către primul procuror al parchetului a plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției procurorului din data de 29 ianuarie 2007.

Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat recurs la Tribunalul Timiș care a fost soluționat prin Decizia penală nr. 534/R din 30 mai 2007, decizie în baza căreia s-a respins ca tardiv recursul formulat de recurent.

Ca urmare cauza s-a trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, iar prin rezoluția din 13 aprilie 2007 primul procuror s-a pronunțat în dosarul 91/2/II/2007 cu privire la plângerea formulată în sensul că a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției din 29.01.2007. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Judecătoria Lugoj care s-a înregistrat sub nr. 952/252 la 20.04.2007, arătând că nu este mulțumit de soluția dată prin rezoluția din 13.04.2007 în dosarul nr. 91/II/2/2007 solicitând să se facă cercetări cu privire la persoanele vinovate pentru faptul că nu și-a putut dobândi nici până în prezent dreptul de proprietate.

Prima instanța a reținut ca petentul a formulat două plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, solicitând cercetarea făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, distrugere și tăiere ilegală de arbori precum și de tulburare în posesie.

Cu privire la aspectele sesizate de petent, s-au făcut cercetări față de cei doi făptuitori, și s-au constatat următoarele:

Numiții și au obținut în baza Legi 18/1991 Titlul de proprietate privind parcele de pădure de pe raza localității, și au dispus prin înstrăinare asupra acestor terenuri, pe care le-au vândut numiților si, acesta din urmă înstrăinându-le numitului.

proprietari prin firma SC L și prin firma SC SRL Reșița, au exploatat masa lemnoasă din parcelele cumpărate după ce în prealabil au obținut aprobările legale.

Petentul nu a fost prezent la repartizarea în teren a parcelelor de pădure fiind nemulțumit de modul în care s-a procedat susținând că nu s-au respectat vechile amplasamente.

S-a efectuat o cercetare la fața locului de către organele de Poliție la care a participat și petentul, precum și reprezentantul organului silvic al primăriei și s-a stabilit că parcelele de pădure în care s-au efectuat tăieri de arbori, au fost repartizate legale făptuitorilor, iar de pe parcela primită de petent la locul numit " " nu s-au efectuat tăieri de material lemnos, încheindu-se un proces - verbal la data de 14.10.2005.

La aceiași dată de 14.10.2005, petentul a dat o declarație menționând că fiind prezent la fața locului și văzând situația din teren nu mai dorește continuarea cercetărilor întrucât pădurea era delimitată conform normelor în vigoare iar din parcela sa nu s-ar fi constatat lipsa vreunui.

Printr-un memoriu ulterior petentul a solicitat continuarea cercetărilor, motivând că exploatarea masei lemnoase s-a făcut nelegal și că a fost constrâns la semnarea procesului - verbal din 14.10.2005 fără a menționa în ce modalitate.

Prin rezoluția din 31.01.2006 dată în dosar 1380/P/2005 s-a dispus neînceperea urmării penale față de făptuitori pentru faptele prev. de art. 208 și 217 cod penal, art. 32 din legea 183/2005 și art. 98 din Legea 26/1996. Prin aceiași rezoluție s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Lugoj sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 cod penal.

Nemulțumit de această soluție petentul a formulat plângere la primul procuror soluționată prin rezoluția din 23.03.2006 în dosar 69/II/2006, care a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub n 1313/24.03.2006 ce a format obiectul dosarului 357/2006 și a fost soluționată prin sentința penală nr. 357/2006, prin care s-a respins plângerea petiționarului menținându-se cele două rezoluții ale parchetului.

Împotriva sentinței sus-menționate petentul formulat recurs iar prin Decizia penală 592/R/2006 dată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis recursul, sentința penală recurată a fost casată iar cauza a fost trimisă la procuror pentru a se pronunța cu privire la infracțiunea de tulburare în posesie prev. de art. 220 cod penal cu privire la făptuitorii și.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugojs -a pronunțat cu privire la plângerea petentului sub toate aspectele sesizate, prin rezoluțiile din 29.01.2007 dată în dosarul nr. 1380/P/2005 și prin rezoluția primului procuror din 13 aprilie 2007 dată în dosar nr. 91/II/2/2007.

Plângerea petentului ce formează obiectul prezentei cauze se referă la rezoluțiile din 29 ianuarie 2007, din dosar 1380/P/2005 și rezoluția din 13.04.2007 din dosar nr. 91/II/2/2007, soluțiile date în aceste rezoluții fiind legale pentru următoarele motive:

Din probele administrate în cauză nu s-a constatat că făptuitorii și ar fi efectuat tăieri ilegale de arbori, având în vedere că au avut aprobare pentru tăierile efectuate în parcelele proprietatea lor, tăieri ce au avut la bază studii de amenajare silvică, arborii fiind marcați de către ocolul silvic. Ca urmare nu s-a putut reține că cei doi făptuitori ar fi săvârșit vreuna din infracțiunile sesizate de petent.

Cu privire la infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal s-a reținut că partea vătămată nu a formulat plângere împotriva celor doi făptuitori pentru această infracțiune. Astfel a fost chemat și ascultat și de procuror și de organ ele de poliție judiciară, partea vătămată precizând că nu i-a acuzat niciodată pe cei doi făptuitori pentru această infracțiune, pentru care s-au judecat însă s-au împăcat în fața instanței - dosar 610/2006 al Judecătoriei Lugoj.

Împotriva sentinței penale a declarat recurs petentul criticând soluția ca netemeinică în condițiile în care nu i se recunoaște de către intimat dreptul de proprietate asupra unui teren ce i-a fost atribuit în mod legal.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 927/R din 12.11.2007, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 385 ind. 15 alin. 1 lit. b C.P.P. respins ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 258/4.09.2007, pronunțata de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin. 2.a C.P.P. obligat petentul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Examinând sentința penala recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și în limitele art. 385/6 s C.P.P.-a constatat că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a pronunțat soluție temeinică și legală în condițiile în care petentul recurent nu a formulat plângere împotriva intimaților și pentru infracțiunea prev. de art. 220.Cod Penal, plângerea împotriva acestora referindu-se la tăierea ilegala de arbori, infracțiune care în urma cercetărilor efectuate, nu s-au confirmat în condițiile existentei aprobărilor de taiere de pe parcelele de pe proprietatea lor, arborii fiind marcați și au avut la bază studii de amenajare silvică.

Împotriva deciziei penale a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale deoarece este proprietar legal asupra amplasamentelor forestiere din anul 2003 în suprafață de 3,4 ha, care în anul 2004 au trecut în rezerva primăriei fără cunoștința petentului și ulterior au fost înstrăinate altor persoane, ceea ce face imposibilă exercitarea atributelor dreptului de proprietate garantat constituțional.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale pronunțate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conforma art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de petent este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Art. 278/1 pr.pen prevede în alineatul 8 soluțiile pe care le pronunță instanța de judecată în cazul plângerii făcute conform art.275-278.pr.pen împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar alineatul 10 prevede că hotărârea pronunțată potrivit alin.8 lit.a și b poate fi atacată cu recurs de către persoanele enumerate la acel alineat. Prima instanță a respins plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosar nr.1380/P/2005, iar Tribunalul Timiș, ca instanță de recurs a respins recursul declarat de același petent recurent împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță, astfel că împotriva deciziei date de instanța de recurs în compunerea corespunzătoare nu se mai poate exercita un nou recurs, decizia fiind definitivă.

Astfel, în temeiul prevederilor art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit.a teza a II-a p Cod Penal, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.927/R/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 C.P.P. va obliga recurentul petent la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 pct.1 lit.a teza a II-a p Cod Penal, respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.927/R/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurentul petent la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 21.01.2008

Tehnored.

2ex/28.01.2008

Prima inst.

Inst. apel.,