Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
1979/2009
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.09.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părtile civile, împotriva deciziei penale nr.121/A din data de 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul inculpat în stare arest si asistat de avocat ales, recurent parte civila personal si asistată de avocat ales, avocat ales pentru recurent parte civila, intimații părți civile si personal, intimat parte vătămată personal și asistat de avocat ales, lipsind recurentul parte civilă, intimații părți civile, SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ, SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ SFANTUL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătoreasca și acordă cuvântul in susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicita, in temeiul disp.art.385/15 alin.2 Cpp admiterea recursului, casarea hotărârilor si pe fond, rejudecând, cu privire la infracțiunea de furt, solicita achitarea in temeiul disp.art.10 lit.a Cpp, iar declarațiile părții vătămate nu este susținuta de declarațiile martorilor care sunt subiective, contradictorii, aceștia nu-si aduc aminte daca au fost furate cheile din dormitorul părții vătămate. Solicita înlăturarea declarațiilor martorilor si a se retine faptul ca inculpatul a luat autoturismul cu acordul părții vătămate.
Considera ca instanța de apel, in mod nejustificat a majorat despăgubirile acordate minorului de la 2 la 6 milioane lei vechi, mai ales ca acest copil beneficiază de pensie de urmaș.
Cu privire la daunele acordate părților civile si considera ca instanța a acordat o suma peste cea probata prin acte si martori, din care ar rezulta suma de 70 milioane lei, si nu cea de 150 milioane lei, acordata. Din acest motiv, nefiind probate sumele de bani, inculpatul nu dorește sa achite sumele suplimentare, si nu înțelege de ce a fost înmormântat victima cu lanț de aur si cu lăutari.
Apreciază că, față de veniturile inculpatului, care sunt in cuantum de 1000 lei, acordarea sumelor ar depăși capacitatea de plată a acestuia.
Cazul de casare pe care il invoca in susținerea laturii civile și penale a cauzei este disp.art.385/9 pct.18 Cpp.
Apărătorul ales al recurentului parte civilă solicita admiterea recursului, admiterea in tot a pretențiilor materiale, cazul de casare invocat fiind disp.art.385/9 pct.10 Cpp. Arată că suma de 48500 lei reprezintă o datorie a defunctului, un contract care a fost transmisa prin masa succesorala, si arata ca exista o legătura de cauzalitate intre faptul ilicit-uciderea si prejudiciul material produs.
Cu privire la partea civilă susține că acesta se afla in imposibilitate de a mai lucra, actualmente fiind in spital, grav bolnav. Solicită acordarea sumei de 1500 lei lunar pentru ultimul an de munca, an in care s-a aflat in incapacitate de a mai munci, acesta fiind salariul de care beneficia in domeniul construcțiilor în care activa pana la data accidentului.
Pentru viitor solicita o prestație periodica in suma de 1500 lei lunar, dată fiind incapacitatea de munca a acestuia, dovedita prin expertiza la dosar.
Cu privire la recursul declarat de către inculpat, solicita respingerea acestuia, ca nefondat, cazurile de casare invocate nefiind aplicabile in cauza de fata.
Susține ca sumele pe latura civilă, se acorda indiferent de posibilitatea de plata a inculpatului, suma de ani acordata minorului reprezintă prestație periodica, un prejudiciu cauzat de uciderea tatălui acestuia, si nu o pensie de întreținere.
Apărătorul ales al recurentului inculpat precizează ca partea civila nu este inapt de munca, ci are capacitatea diminuata de muncă, deci isi poate câștiga venituri prin prestarea altei munci.
Susține ca din sumele pe care le câștiga anterior, salariul reprezenta suma de 1033 lei, restul pana la 1500 lei fiind câștiguri din contacte de prestări servicii, care aveau caracter sporadic, nu permanent.
Pentru părțile civile intimate si pentru intimat parte vătămată, avocatul ales, solicita respingerea recursului inculpatului, ca nefondat, apreciind corect aplicata pedeapsa cat si cuantumul daunelor materiale si morale.Solicita, ca fiind întemeiate, recursurile declarate de părțile civile, astfel cum au fost formulate.
Intimata parte civila solicita ca inculpatul sa-și execute pedeapsa pe care i-o da legea.
Recurenta parte civila susține ca era la început de drum, are un copil minor, se descurca foarte greu fara soțul sau si arata ca este de acord cu concluziile aparatorului ales.
Intimatul parte vătămata declară că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Reprezentantul parchetului, in ceea ce privește recursul declarat de inculpat pune concluzii de respingere, ca neîntemeiat. Consideră că pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată, fata de criteriile prevăzute de art.72 Cp, natura infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecata, urmările deosebit de grave produse. Pe latura civila, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca neîntemeiat.
In ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile si, solicita admiterea acestora, făcându-se dovada prejudiciului cert prin înscrisuri declarațiile martorilor.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că regretă foarte mult si este de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Pentru a da posibilitate apărătorului ales al recurentului inculpat sa depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 7 octombrie 2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
1979/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1428/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și părtile civile, împotriva deciziei penale nr.121/A din data de 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 30.09.2009, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, dată la care Curtea, pentru a da posibilitate apărătorului ales al recurentului inculpat să depună concluzii scrise, și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 07.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 121/A/29 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală;
In baza art.379 pct.2 lit.a a C.P.P. admis apelurile declarate de partea civilă -, în nume propriu și ca reprezentantă legală a minorului împotriva sentinței penale 112/2009 a Judecătoriei Oltenița, pe care o desființează în parte, în ceea ce privește soluționarea acțiunilor civile promovate de aceste părți și rejudecând în fond.
A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă și obligă pe inculpatul la plata sumei de 33.100 lei cu acest titlu, din care 13.100 lei reprezintă daune materiale și 20.000 lei, daune morale.
A obligat inculpatul la 600 lei lunar, prestație periodică pentru minorul (născut la 06.01.2009) începând cu data nașterii acestuia, 06.01.2009 și până la majoratul copilului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
In baza art.379 pct.1 lit. b a C.P.P. respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și partea civilă.
In baza art.300/2 p Cod Penal a menținut starea de arest a inculpatului și, conform art.88 Cod Penal, deduce din pedeapsă durata prevenției, de la 29.10.2008 la zi.
Obligă apelantul inculpat și partea civilă la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița înregistrat la Judecătoria Oltenița sub nr-, a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin 1 și 4-209 alin. 1 lit. e și i, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art.86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal și vătămare corporală prev. de art. 184 alineatele 2 și 4 Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 30.08.2008, în jurul orelor 16,00, inculpatul, împreună cu numiții, și, toți din mun. B, s-au deplasat în localitatea, jud. C, cu autoturismul celui din urmă, marca BMW, având numărul de înmatriculare B-49 -. Autoturismul a fost condus de către numitul, proprietarul autovehiculului.
Scopul deplasării a constat în efectuarea unor reparații la autoturismul numitului C de către inculpatul, acesta având deprinderile necesare, întrucât își desfășura activitatea ca tinichigiu auto. Totodată inculpatul, în aceeași localitate, urma să efectueze mici reparații și la autoturismul numitului .
Cei menționați mai sus au ajuns în localitatea, jud. C, în jurul orelor 17,00, iar numitul, împreună cu prietena sa, au urcat în locuința numitului C. Celelalte persoane, inclusiv C, au rămas în fața blocului, unde urma să efectueze reparații la mașina acestuia, cât și curățenie în autoturismul lui, respectiv să aspire cioburile de sticlă rezultate în urma spargerii geamului portierei stânga față, după care să monteze panoul interior al aceleiași uși.
Pentru ca inculpatul să poată efectua curățenie în autovehiculul numitului, acesta din urmă a lăsat descuiate portierele autoturismului, însă cheia de contact a luat-o asupra sa, în camera din apartamentul numitului C, unde urma să se odihnească, întrucât conform declarațiilor sale, se afla într-o stare avansată de oboseală datorită activităților desfășurate de peste zi.
Numitul C i-a oferit inculpatului haine de schimb pentru perioada în care va desfășura activități de reparații la autoturismul său, cu scopul de a nu se murdări. Pentru a se schimba de haine, inculpatul a fost invitat în apartamentul martorului. Inculpatul s-a schimbat de haine în camera în care dormea numitul, ocazie cu care, de pe o noptieră a sustras cheia de la autoturismul marca BMW, iar apoi a coborât din nou în stradă. În timp ce a desfășurat activitățile arătate mai sus la cele două autoturisme, inculpatul a consumat și băuturi alcoolice.
În jurul orelor 18,40 inculpatul, având asupra sa cheia de contact a autoturismului aparținându-i numitului, a hotărât să ia mașina acestuia, fără a avea consimțământul proprietarului, și să se deplaseze prin com., jud. C.
În această deplasare inculpatul nu a plecat singur, ci însoțit de numiții, A, și -. După parcurgerea a 3- 4 Km. pe 412, în afara localității, în timp ce rula cu o viteză de cca. 140 Km/, în aproprierea unei curbe, inculpatul, datorită lipsei îndemânării, întrucât nu poseda permis de conducere și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a pierdut control volanului, părăsind partea carosabilă, în final autoturismul răsturnându-se.
În urma evenimentului rutier a rezultat decesul numiților, și A, vătămarea corporală a numitului, precum și a numitului .
Și inculpatul, în urma accidentului rutier, a suferit leziuni corporale.
Până la citirea actului de sesizare părțile vătămate s-au constituit părți civile după cum urmează:
Spitalul Clinic de Urgență B- nr.8, sector 1, s-a constituit parte civilă cu suma de 11.866,48lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată - conform decontului înaintat, solicitând și dobânda legală aferentă pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței penale și data la care se va achita debitul.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 lei (filele 51-52). din care 40.000 lei daune materiale reprezentând lipsirea de veniturile pe care le putea realiza prin muncă și cheltuieli cu spitalizarea și tratamentul pentru recuperare, iar 20.000 lei daune morale reprezentând durerile aproape infernale pe care le-a suportat și încă le mai suportă și pentru că la o vârstă atât de fragedă a devenit neputincios.
Partea vătămată - (soția defunctului ) s-a constituit parte civilă cu suma de 120.000 lei, din care 20 mii lei reprezintă daune morale pentru durerea pricinuită de decesul soțului, rămânând văduvă, fără sprijin moral și material, 3.500lei cheltuieli de înmormântare și pomeni pentru defunct, iar diferența de 96.500lei reprezintă un împrumut bancar nerestituit (48.500lei), precum și venitul de care familia este lipsită, prin moartea soțului,(48000lei).
Partea vătămată - în calitate de reprezentant legal al minorului -, născut la 6 ianuarie 2009, solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000lei lunar cu titlu de prestație periodică pentru copil până la majorat, sau până la vârsta de 25 ani, în cazul continuări studiilor.
Partea-vătămată (mama defunctului ) s-a constituit parte civilă cu 20.000 lei, reprezentând daune morale.
Partea-vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000Euro, reprezentând contravaloarea mașinii distruse.
Partea-vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei, din care 20.000 lei daune morale și 20.000 lei daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare a fiului său ( ).
Partea-vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei, din care 20.000lei cheltuieli de înmormântare și pomeni pentru fiul defunct A-, iar 30.000 lei daune morale.
Din examinarea întregului material probator administrat atât în faza urmăririi penale cât și în faza judecății, instanța a reținut aceiași situație de fapt ca cea menționată în rechizitoriu.
A rezultat că la data de 30 august 2008, în jurul orelor 16,00, inculpatul, împreună cu părțile vătămate și -, victima -, martora - și numita C cu copilul ei au plecat din mun. B spre localitatea, jud. C, cu autoturismul marca BMW nr.B 49 condus de proprietarul. În localitatea inculpatul urma să facă reparații autoturismului martorului C, inculpatul fiind tinichigiu auto.
După ce au ajuns în localitatea, în jurul orelor 17,00, a parcat autoturismul în fața blocului în care locuia C., împreună cu prietena sa de atunci - și cu numita C (soția martorului C ), a urcat în apartamentul acestora din urmă situat în blocul respectiv, motivând că trebuia să se odihnească. Așa cum au discutat în prealabil, inculpatul urma să facă reparații la autoturismul proprietatea martorului C și să facă curățenie în autoturismul lui, prin aspirarea cioburilor rămase în portieră în urma unei altercații pe care a avut-o în dimineața aceleiași zile, în urma căruia autoturismul său a fost avariat, pentru care s-a eliberat autorizația de reparație seria - nr.- din 30 august 2009 de către Poliția Com., jud. I (parbriz fisurat, geam portieră față-fila 151).
Partea vătămată a lăsat ușile mașinii sale deschise pentru ca inculpatul să poată curăța, dar cheile de contact le-a luat asupra sa.
După câteva minute, inculpatul a urcat în apartamentul lui C pentru a-i oferi haine de schimb. În apartament a primit de la Cop ereche de pantaloni scurți și un tricou cu care inculpatul a intrat în camera unde dormea, pentru a se schimba. În această situație inculpatul a luat din camera respectivă cheia de contact a autoturismului marca BMW, cu nr.B 49 și a coborât în stradă. După ce a efectuat reparația la autoturismul, timp în care C-tin a făcut curățenie în autoturismul BMW, inculpatul, fără consimțământul proprietarului, s-a urcat la volanul autoturismului BMW pe care l-a condus pe străzile din satul și apoi pe DJ 412 în extravilanul localității, avându-i pasageri pe martorul care ocupa locul din dreapta față, partea vătămată -, victimele -, și A-, care ocupau locurile din spate.
Inculpatul nu posedă permis de conducere, așa cum a rezultat din adresa - din 1.09.2008 emisă de C -Serviciul Poliției Rutiere. El se afla și sub influența băuturilor alcoolice, întrucât a consumat în prealabil bere.
După ce a parcurs circa 3- 4 km pe DJ 412 în afara localități, rulând cu o viteză de circa 140km/h, la intrarea într-o curbă către stânga, a pierdut controlul volanului, a părăsit partea carosabilă, intrând în impact succesiv cu doi, apoi cu o cruce metalică și în final cu un stâlp de lemn, pe care l-a distrus.
În urma acestui eveniment a rezultat decesul numiților -, născut la 31.12.1983, A-, născut la 25.08.1986 și, născut la 05.04.1992 și vătămarea corporală a părții vătămate -, precum și rănirea martorului. Inculpatul a suferit și el leziuni în urma accidentului.
Soluționând cauza, Judecătoria Oltenița, prin sentința penală nr.112/2009, în temeiul art. 208 alin. 1 și 4 - 209 alin. 1 literele e și cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 13.06.1986 în mun. B, sector 2, domiciliat în B,-,. 27,.1,.6,.50, sector 2, studii 10 clase, cetățenie română, tinichigiu auto la SC MULTI SRL B, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP- -, posesor seria - nr. - eliberată de SPCLEP - B, la o pedeapsă de 3 ( trei) ani închisoare.
În temeiul art. 178 alin. 2 și 5 cod penal, a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.
În. art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 ( un) an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal, inculpatul, va executa o singură pedeapsă, cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art.71 alin. 1 și 2 cod penal, pe timpul executării pedepsei, inculpatul este lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și litera b cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 cod pr.penală, a menținut starea de arest a inculpatului, și, în temeiul art.88 cod penal, deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 29.10.2008, la zi.
În temeiul art. 346 alin 1 cod pr.penală, rap. la art. 14 alin. 3 lit. b cod pr.penală, cu aplic.art. 998 și 999 cod civil, a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile - domiciliat în com. -i de, jud. I, șos. - nr. 9 (la părinții săi), Nețoi -- domiciliat în satul, com. D, jud. nr. 523, - domiciliată în B,-,. 29 bis,. 1,. 8. 42 sect. 2, - - domiciliată în B,-,. 29 bis,. 1,. 8,. 42, sect. 2, și, ambii domiciliați în com., jud.
A obligat pe inculpatul la plata sumei de 3.800 euro, în echivalent în lei la data plății către partea civilă, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus.
A obligat pe inculpatul, la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă -, din care 5000 lei daune materiale, iar 10.000 lei daune morale.
A respins cererea părții civile - privind obligarea inculpatului la o prestație lunară periodică.
A obligat pe inculpatul, la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă, reprezentand daune morale.
A obligat pe inculpatul, la plata sumei de 29. 500 lei către partea civilă -, din care 9.500 lei daune materiale, iar 20.000 lei daune morale.
A obligat pe inculpat la o prestație lunară de 250 lei în favoarea minorului -, născut la data de 06.01.2009, începând cu data nașterii copilului 6.01.2009 și până la majoratul său.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 35.000 lei către partea civilă, din care 15.000 lei daune materiale, iar 20.000 lei daune morale.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 35.000 lei către partea civilă, din care15.000 lei daune materiale, iar 20.000 lei daune morale.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 11.866,48 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență-B, reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții civile -, plus dobânda legală aferentă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală sumei.
A respins cererile părții civile Spitalul Clinic de Urgență" S "-B, privind cheltuielile de spitalizare pentru inculpatul și pentru numitul.
În. art. 191 alin 1 Cod pr.penală, a obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În. art. 193 alin. 1 și 2 cod procedură penală, a obligat inculpatul la 3600 lei despăgubiri către partea civilă, la plata sumei de 1600 lei către -, la plata sumei de 1000 lei către partea civilă, și la plata sumei de 1000 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel partea civilă, acesta arătând că prima instanță, în mod eronat, i-a admis doar în parte pretențiile formulate, ignorând astfel faptul că sănătatea sa a fost grav afectată urmare comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă de către inculpat, fiind evident că avea vocație și la suma reprezentând venitul nerealizat. S-a susținut permanent că veniturile realizate de victimă anterior producerii accidentului se situau în jurul sumei de 1.500 lei, dovedind că realiza un salariu de 700 lei și în plus efectua în particular activități în domeniul construcțiilor, de unde obținea venituri suplimentare. Aceste venituri erau realizate permanent și constant. La această sumă de 1.500 lei lunar trebuie să se raporteze instanța de control judiciar în momentul stabilirii lipsei de venituri ale părții civile în continuare și să fie obligat inculpatul să plătească pentru anul scurs de la producerea evenimentului suma de 18.000 lei, iar în continuare, în principal, să fie obligat acesta din urmă la plata prestației periodice în cuantum de 1.500 lei de care este lipsită partea civilă în continuare, până în momentul recăpătării forței de muncă, iar în subsidiar să i se achite pentru încă un an suma de 18.000 lei, în total 36.000 lei.
Împotriva aceleiași sentințe penale, în termen legal, a declarat apel partea civilă -, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000.000 lei, format din 48.500 lei reprezentând venitul de care partea este lipsită de la momentul accidentului și suma de 48.500 lei, ceea ce reprezintă o datorie pe care partea trebuie să o plătească în contul soțului ei. Apelanta arată că în familie, anterior accidentului, a existat o înțelegere conform căreia soțul trebuia să meargă să realizeze venituri, iar soția să se ocupe de copil. Așadar, soțul era singurul întreținător al familiei și, astfel, prejudiciul creat pentru partea civilă este cert și dovedit. Consideră că prima instanță, în mod eronat, a constatat că nu există legătură de cauzalitate între fapta produsă de inculpat și datoria care își are cauza în contractul de împrumut. Acest aspect este adevărat numai în ceea ce-l privește pe, dar în ce o privește pe apelantă, această cauză își are obiectul în succesiune, datoria fiind translatată din pasivul defunctului în pasivul părții civile, ca urmare a uciderii victimei. Prin urmare, există legătură de cauzalitate între suma de care partea este ținută să o achite și fapta inculpatului. Deși victima nu a fost debitorul principal, din probele administrate rezultă că a fost o simulație prin interpunere de persoane. Debitorul principal este mama defunctului, iar părțile au ales să procedeze astfel pentru a achiziționa o casă, deoarece, la acel moment, nu îndeplineau condițiile impuse de bancă pentru a obține un credit, urmând ca acesta să fie rambursat în totalitate de victimă.
Împotriva aceleiași sentințe penale, în termen legal, a declarat apel partea civilă -, reprezentantă legală a minorului.
Privind pretențiile formulate de minorul, prin reprezentant legal, copil născut imediat după decesul tatălui său, s-a solicitat plata lunară a sumei de 1.000 lei de către inculpat, până la împlinirea vârstei de 25 ani și care reprezintă prejudiciul viitor și sigur că se va realiza, constând în aceea că acesta va fi lipsit de contribuția pe care defunctul ar fi avut-o la creșterea și îngrijirea sa. Se solicită a se observa că, în mod eronat, prima instanță s-a raportat la valoarea de din veniturile pe care defunctul le realiza, aceea fiind valoarea minimă de referință pentru pensia de întreținere, ori, în cauză este vorba de acoperirea unui prejudiciu, noțiune evident diferită față de cea de pensie de întreținere. Suma pretinsă pentru minor este realizată prin raportare la veniturile realizate de către defunct în timpul vieții, așa cum acestea au fost dovedite în prima fază procesuală.
Împotriva aceleiași sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inc., acesta afirmând că soluția atacată poate fi modificată atât sub aspectul laturii penale, cât și civile a cauzei.
Pe latură penală, inculpatul a arătat că, în mod eronat, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt de folosință, câtă vreme probele ce îi conturează existența sunt declarațiile a doi martori, declarații cel puțin subiective -, parte vătămată și aflat în relații de dușmănie cu apelantul inculpat și -, prietena celui din urmă. A solicitat să se dispună achitarea, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. La art. 10 lit.b pr.pen. dat fiind că fapta nu există. În ceea ce privește situația celorlalte infracțiuni, inculpatul apelant regretă comiterea lor și consecințele ulterioare actului infracțional, dar, urmare împrejurării că este lipsit de antecedente penale și că a dovedit sinceritate și a cooperat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, îi pot fi aplicate disp. art. 74 și 76 pen. iar modalitatea de executare a pedepsei rezultante ce urmează a se pronunța în cauză să fie cea prev. de art. 81-82 pen. sau art. 86 și urm. pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul apelant arată că este nemulțumit de modul de soluționare a cererilor de despăgubiri civile ( nu și de daune morale) ale părților civile și și consideră că instanța de fond a acordat părții civile daune materiale în cuantum excesiv, de 150.000 lei, deoarece, din bonurile fiscale, precum și din chitanțele depuse de părți rezultă o sumă cheltuită, în valoare de 926,26 lei, conform actelor. Nu se poate admite că la înmormântare s-au cheltuit 3.000 lei pentru lăutari, că victima a fost înmormântată cu lănțișor de aur de 1.800 lei și că s-au făcut și alte cheltuieli nejustificate. Cu privire la partea civilă, deși acesta a solicitat aceeași sumă, a făcut dovada că a cheltuit doar 1.024 lei, potrivit probelor de la dosar.
Tribunalul a considerat că apelul declarat de partea civilă - este fondat și urmează a se admite în parte, motivat de faptul că prima instanță, în mod eronat, nu a ținut seama și de sumele pe care le realiza defunctul soț al acestei părți civile, respectiv sumele câștigate ca urmare a muncii prestate în afara orelor de program, Judecătoria Oltenița ignorând actele depuse la dosar, din care rezultă că realiza lunar suma de 1.013 lei, iar din activitățile prestate după orele de serviciu câștiga diferite sume de bani, conform contractelor de prestări servicii încheiate de defunct și aflate în copie la filele 198-203 din dosarul de fond. În mod total surprinzător, instanța de fond a apreciat că suma de 357 lei câștigată ca urmare a încheierii celor 6 contracte menționate anterior nu este certă și nu are caracter de permanență, dar aceste considerente rămân fără relevanță sub acest aspect, câtă vreme contractele sunt încheiate la începutul anului 2008, iar inculpatul nu le-a contestat nici sub aspectul veridicității, nici sub aspectul neîndeplinirii obligațiilor asumate de către defunct. Prin urmare, suma reprezentând venitul de care apelanta - soție supraviețuitoare - ar fi beneficiat, dacă soțul său n-ar fi decedat, nu este 6000 lei, pe 2 ani, ci 9.500 lei (cât rezultă din cele 6 contracte), la care se adaugă suma de 3.500 lei reprezentând, așa cum corect a stabilit prima instanță, cheltuielile ocazionate de înmormântarea defunctului, rezultând, în total, suma de 13.000 lei și nu 9.500 lei, cum stabilise inițial Judecătoria Oltenița.
În ceea ce privește suma stabilită de menționata instanță de fond cu titlu de daune morale, tribunalul urmează a constata că această sumă a fost apreciată judicios, cei 20.000 lei fiind în măsură să atenueze trauma psihică a apelantei, cauzată de decesul soțului său. Prin urmare, tribunalul urmează a admite în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă -, aceasta fiind îndreptățită să primească de la inculpat suma totală de 33.000 lei (13.000 lei despăgubiri civile + 20.000 lei daune morale), în loc de 48.500 lei, cât a solicitat menționata parte civilă apelantă.
Referitor la suma reprezentând împrumutul bancar în valoare de 48.500 lei și neacordați de către prima instanță, tribunalul a constatat că respingerea acestui capăt de cerere s-a făcut în mod corect, dat fiind că defunctul a fost doar codebitor, împrumutul fiind destinat lichidării anticipate a unui alt debit achiziționat tot de mama victimei. Deși apelanta încearcă să acrediteze ideea că există legătură de cauzalitate între simulația prin interpunere de persoane și fapta ilicită a inculpatului, totuși actele aflate la dosar nu dovedesc simulația, câtă vreme titulara contractului de împrumut este mama victimei, iar cota din debit ce ar urma să fie plătită băncii de către apelantă (ca datorie translatată din pasivul defunctului în pasivul părții civile apelante) nu este certă și exigibilă. La dosarul cauzei nu există nici o dovadă în sensul în care creditul restant, pe numele mamei victimei, ar fi trebuit să fie rambursat în totalitate de către victima.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă -, în calitate de reprezentant legal al minorului, minorul născut după decesul tatălui său, tribunalul l-a admis l-a obligat pe inc. la plata lunară a sumei de 600 lei, cu titlu de prestație periodică, începând cu data nașterii acestuia, 6 ian. 2009 și până la majoratul copilului, suma reprezentând salariul minim pe economie la data de 6 ian. 2009.
Apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat, motivat de faptul că, în mod corect și judicios prima instanță a stabilit cuantumul sumei reprezentând despăgubiri civile, avându-se în vedere veniturile realizate de acesta parte civilă, cu titlu permanent. Actele medicale aflate la dosar nu susțin pierderea totală a capacității de muncă a părții civile, caz în care pretențiile solicitate ar fi fost îndreptățite. Nici activitatea desfășurată în domeniul construcțiilor, după orele de serviciu, particular, nu este dovedită, în sensul existenței sale cu titlu permanent și constant, iar în faza procesuală a judecării cauzei în apel nu s-au administrat alte probe în sprijinul pretențiilor solicitate.
Și apelul declarat de inc. a fost respins ca nefondat, motivat de faptul că, pe de o parte, acesta a fost condamnat în mod temeinic pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, câtă vreme proba testimonială a relevat acest aspect ( iar declarațiile martorilor nu au fost contestate de către inculpat), iar temeiul achitării este greșit, din moment ce s-a indicat art.10 lit.b pr.pen. și s-a menționat de către apărătoarea apelantului că "fapta nu există" - ceea ce înseamnă art.10 lit.a pr.pen. Pe de altă parte, respectiv situația capătului de apel ce vizează necesitatea aplicării circumstanțelor atenuante, tribunalul a respins această solicitare, dată fiind gravitatea deosebită a infracțiunilor cercetate, iar aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează instituțiile suspendării condiționate și suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante nu ar mai fi în măsură să reflecte pericolul social concret al infracțiunilor comise și să se realizeze scopul punitiv și educativ al sancțiunii.
Pe latură civilă, cererile formulate de apelantul inculpat au fost respinse, cu motivarea că instanța de control judiciar nu poate cenzura cuantumul sumelor dovedite de către părțile civile și și nu poate califica drept voluptorii cheltuieli efectuate de către respectivele părți civile, cu atât mai mult cu cât, în mod corect, prima instanță a realizat o reală dezdăunare a acestora.
Față de aceste considerente, în baza art. 379 pct.2 lit.a pr.pen. tribunalul a dmis apelurile declarate de partea civilă -, în nume propriu și ca reprezentantă legală a minorului împotriva sentinței penale 112/2009 a Judecătoriei Oltenița, pe care oad esființat-o în parte, în ceea ce privește soluționarea acțiunilor civile promovate de aceste părți și rejudecând în fond, a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă și a obligat pe inculpatul la plata sumei de 33.100 lei cu acest titlu, din care 13.100 lei reprezintă daune materiale și 20.000 lei, daune morale. A obligat inculpatul la 600 lei lunar, prestație periodică pentru minorul (născut la 06.01.2009) începând cu data nașterii acestuia, 06.01.2009 și până la majoratul copilului. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
In baza art.379 pct.1 lit. b C.P.P. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și partea civilă.
In baza art.300/2 p Cod Penal a menținut starea de arest a inculpatului și, conform art.88 Cod Penal, a dedus din pedeapsă durata prevenției, de la 29.10.2008 la zi. Va obliga apelantul inculpat și partea civilă la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs părțile civile, și inculpatul.
Inculpatul a criticat hotărârea ca netemeinică și nelegală și a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală și a criticat cuantumul despăgubirilor acordate minorului de 6 milioane de lei, egal în cuantum cu salariul minim pe economie deși între aceste semne nu există nici o corelație. A criticat de asemenea cuantumul mare al despăgubirilor acordate părților civile și.
A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Partea civilă a criticat soluția ca netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea în tot a pretențiilor formulate.
Partea civilă a criticat hotărârea ca netemeinică și a solicitat obligarea inculpatului la o prestație periodică în sumă de 1500 lei lunar, salariul de care beneficia în domeniul construcțiilor, dată fiind incapacitatea sa actuală de muncă.
Părțile civile au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Curtea analizând recursurile prin prisma cazurilor de casre formulate, cât și a celor care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată că unele critici sunt întemeiate.
În ceea ce privește recursul inculpatului:
Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpat privitoare la latura penală a cauzei, deoarece din probele administrate subzistă concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat.
Partea vătămată a declarat că nu a încredințat inculpatului autoturismul sau cheile mașinii, aspect confirmat și de martorul C și martora, iar inculpatul, referitor la momentul încredințării cheilor autovehiculului de către partea vătămată a avut declarații contradictorii care nu pot conduce la reținerea existenței unui acord dat de de a-i fi condusă mașina.
Luarea cheilor autoturismului și conducerea acestuia fără să existe acordul părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat așa cum în mod corect a reținut instanța de fond și cea de apel.
În ceea ce privește recursul inculpatului privind latura civilă a cauzei, Curtea îl consideră fondat, motiv pentru care sub acest aspect va admite recursul formulat de acesta, casând în parte atât decizia penală cât și sentința primei instanțe.
Examinând decizia atacată, se constată că Tribunalul a admis apelul declarat de partea civilă în calitate de reprezentant legal al minorului, născut după decesul tatălui său, și l-a obligat pe inculpat la plata lunară a sumei de 600 lei cu titlu de prestație periodică, începând cu data nașterii acestuia, 6 ianuarie 2009 și până la majoratul copilului, suma reprezentând salariul minim pe economie la data de 6 ianuarie 2009.
Ca atare la stabilirea despăgubirilor ce se cuvin cu titlu de prestație periodică minorului, fiul victimei infracțiunii de care se face vinovat inculpatul nu au stat probele administrate în cauză ci un criteriu arbitrar ales de instanță - salariul minim pe economie la data nașterii minorului.
Utilizarea unui astfel de criteriu ar conduce la inutilitatea administrării probatoriului în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni de ucidere din culpă inculpatul trebuie obligat la plata unei prestații periodice către copilul minor al victimei, până la majoratul acestuia, care are rolul de a acoperi prejudiciul creat minorului prin lipsirea acestuia de contribuția lunară pe care victima o avea sau urma să o aibă la întreținerea lui.
La aprecierea cuantumului prestației periodice, instanța trebuie să aibă în vedere posibilitățile materiale pe care le avea victima, dar și resursele de care dispune inculpatul.
De aceea curtea apreciază că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt, despăgubirile acordate minorului, nefiind stabilite în baza probatoriului administrat, situație ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală interpretat prin prisma dispozițiilor art. 3859alin. 2 Cod procedură penală.
Curtea constată că în ceea ce privește soluționare cauzei sub acest aspect și prima instanță a folosit criterii eronate, apelând la dispozițiile Codului Familiei privind cota parte din salariul părintelui (1/4) ce reprezintă obligația de întreținere față de copilul minor.
De aceea Curtea va admite recursul inculpatului, va casa ambele hotărâri sub acest aspect și va rejudeca latura civilă în ceea ce privește despăgubirile ce se cuvin părților civile și ca urmare a decesului victimei.
Din probatoriul administrat în cauză Curtea constată că victima avea un salariu lunar de 1013 lei,iar din serviciile prestate (contracte de prestări servicii încheiate cu Asociații de locatari) mai obținea aproximativ 145 lei/lunar. Pentru a obține această sumă lunară au fost adunate sumele obținute de acesta în contractele de prestări serviciu în anul 2008 (filele 198-2003 dosarul de fond), și suma obținută - 1745 lei- a fost împărțită la 12 pentru a se obține o sumă de bani pe care victima ar fi putut să o obțină lunar din astfel de contracte.
S-a susținut de către partea civilă că soțul său urma să lucreze în afara orelor de program, în baza unor contracte de colaboare, pe perioada de 2 ani, cât ea se ocupa de îngrijirea minorului, astfel încât să obțină venituri suplimentare celor realizate din salariu.
Plecând de la această afirmație a părții civile și constatând că veniturile extrasalariale ale victimei erau de 145,41 lei/lunar, Curtea a constatat că în perioada de 2 ani, acesta ar fi realizat 3.489,84 lei.
Din această sumă a apreciat că 1/3 ar trebui să revină soției, având în vedere cuantumul veniturilor realizate în cadrul familiei și numărul membrilor acesteia (mai exact suma de 1167 lei).
De asemenea, din veniturile salariale realizate de victimă în cei doi ani, Curtea apreciază că soției ar fi trebuit să-i revină aceeași cotă de 1/3, adică în total, o sumă de 8103 lei.
cele două sume, rezultă că soției îi revin despăgubiri materiale în sumă de 12.772 lei.
Cu privire la daunele morale, Curtea va admite cererea formulată de partea civilă, și-l va obliga pe inculpat la despăgubiri în sumă de 20.000 lei.
În ceea ce-l privește pe minorul, dat fiind că tatăl său avea un salariu mic și ca atare cea mai mare parte din venituri avea să fie afectată întreținerii membrilor familiei, Curtea apreciază că aproximativ 1/3 din veniturile obținute urmau să fie destinate creșterii și educării minorului.
De aceea îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 338 lei (ceea ce reprezintă 1/3 din salariul pe care îl obținea victima) cu titlu de prestație periodică lunară către minorul începând cu data nașterii acestuia - 6.01.2009 până la majorat.
În ceea ce privește recursurile formulate de părțile civile și, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Aceste părți au solicitat prin recursurile formulate obligarea inculpatului la acoperirea integrală a sumelor indicate drept prejudiciu. A fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Curtea constată însă că motivele invocate nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală. Instanța de apel și cea de fond au făcut o apreciere a despăgubirilor ce se cuvin acestor două părți civile în raport de probele administrate în cauză, astfel încât nu poate fi folosit nici cazul prevăzut la pct. 18 din același articol pentru o reevaluare a acestor despăgubiri, întrucât cele două instanțe nu au comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute în absența cărora nu poate fi socotită gravă: să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să influențeze hotărâtor soluția în cauză.
Ca atare, eroarea gravă de fapt ca motiv de casare nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente.
Față de aceste considerente constatând că nu e incident niciunul din cazurile de casare prevăzut de art. 3859Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile părților civile, pe care le va obliga și la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului formulat împotriva deciziei penale nr. 121/A/29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași și a sentinței penale nr. 112/13.05.2009 pronunțată de Judecătoria Oltenița, casează în parte hotărârile atacate și rejudecând:
Obligă inculpatul la plata sumei de 32.772 lei, din care 20.000 lei cu titlu de daune morale și 12.772 lei cu titlu de daune materiale, către partea civilă.
Obligă inculpatul la plata sumei de 338 lei către partea civilă cu titlu de prestație periodică lunară de la data nașterii 06.01.2009 până la majoratul acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile părților civile și.
Obligă recurentele părți civile și la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-20.11.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Leontina Cișmașiu
