Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 267/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 267
Ședința publică din 06 iulie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror - din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de părțile civile,și de inculpatul- -împotriva deciziei penale nr. 98 din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales G și partea civilă recurentă, asistat de avocat ales, care reprezintă și pe celelalte părți civile recurente, respectiv și, lipsă fiind acestea și părțile civile intimate, - - reprezentant al părții civile, - reprezentant al părții civile, Spitalul de Copii B și Spitalul Clinic nr. 3
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că apărătorul inculpatului recurent a depus la dosar precizări la motivele de recurs.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că înțelege să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, sens în care îi sunt aduse la cunoștință dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, după care susținerile sale au fost consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent depune la dosar o serie de înscrisuri și arată că nu mai are cereri de formulat.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, iar recursurile se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul, pentru părțile civile recurente, arată că motivele de recurs vizează decizia Tribunalului Botoșani, motivat de faptul că această instanță a respins apelul declarat de aceste părți cu privire la sumele de bani pe care le-au pretins cu titlu de daune morale. Este adevărat că la fond au cerut 1 milion lei daune morale, însă instanța de fond a acordat numai 15.000 lei celor trei părți civile, sumă care este mult prea mică pentru a acoperi în mod integral întinderea pagubei morale, iar instanța de apel și-a motivat soluția în sensul că în condițiile în care s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate inculpatului, a considerat că s-a acordat și o reparație morală părților civile. Consideră că punctul de vedere abordat de instanța de apel este un punct de vedere greșit, pentru că efectiv se încearcă o confuzie între latura penală și cea civilă. Pedeapsa privativă de libertate care s-a aplicat inculpatului nu reprezintă o reparație morală, ci o răspundere penală pe care inculpatul o merita, dată fiind fapta pe care a comis-o și urmările grave care au decurs din aceasta. Ori, în condițiile în care familia victimei se resimte și în prezent de pe urma acelei traume psihice, era firesc ca instanța să acorde daune morale care să acopere cât de cât întinderea acestui prejudiciu. Mai arată că într-o cauză similară ce a fost recent mediatizată, inculpata - a fost obligată la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 euro. În speță însă, instanța de apel nu a realizat cine este cel care a murit, pentru că în funcție de aceasta trebuia să analizeze toate probele care s-au administrat în cauză și care este întinderea pagubei morale, pentru că suferința morală nu este ceva palpabil, nu poate fi măsurată sau cântărită, dar există posibilitatea, prin empatie, ca o persoană care analizează situația unei alte persoane care a trecut printr-o astfel de dramă sufletească să poată să aprecieze care este suma apropiată de realitate a pagubei morale.
Apreciază că în cauza de față s-a făcut o gravă eroare în ceea ce privește modul în care instanța a rezolvat pretențiile invocate de către partea civilă în cadrul apelului - din acest punct de vedere decizia este greșită - motiv pentru care solicită, în urma analizării probatoriului administrat în acest sens, admiterea recursului și casarea deciziei din apel numai cu privire la acest aspect, în sensul măririi limitei realității pentru acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă.
Avocatul G, pentru inculpatul recurent, arată că a depus la dosar precizări la motivele de recurs. Apreciază decizia Tribunalului ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât se reține că inculpatul ar fi avut o poziție ostilă cu privire la cele petrecute, și că recursul părții civile sub acest aspect, așa cum a fost motivat nu se justifică; organele de urmărire penală, instanța de fond și instanța de apel erau datoare să aibă în vedere aspectele concrete legate de cele ce s-au petrecut.
Nu contestă nimeni că la data de 19 noiembrie 2006 avut loc un accident de circulație, petrecut la orele 12 noaptea, în municipiul B, autoturismul fiind condus de către inculpat. Referitor la condițiile în care s-a petrecut și care sunt cauzele accidentului, arată că urmărirea penală este superficială, pentru că s-a pornit de la rezultat și autor, fiind total neglijate acele aspecte care au generat evenimentul rutier. S-a reținut de la bun început că inculpatul ar fi avut o atitudine oscilantă sau necorespunzătoare. În mod constant inculpatul spune câteva lucruri și care sunt acoperite de probatoriul administrat - cu privire la vârstă, pregătire școlară, relația dintre inculpat și victimă fiind una de dependență, în sensul că inculpatul depindea de victimă - sunt două declarații la dosarul cauzei - a celeilalte victime - și a martorului audiat (fila 48) - "știu că inculpatul avea o relație de amiciție cu victima, dar această relație era determinată de frica pe care inculpatul o avea față de victimă. că inculpatul făcea ceea ce-i spunea. Dacă nu făcea, putea să ia și bătaie. că eu cunosc personal relația tensionată care era între inculpat și victimă și eu am avut probleme cu victima, fiind lovit de acesta în momentul în care am refuzat solicitarea sa de a merge să-i cumpăr țigări. Așa-zisa relație de prietenie dintre inculpat și victimă era bazată pe frica inculpatului față de victimă. Și de la alte persoane am auzit că numitul avea un comportament agresiv". Același lucru îl relatează și cealaltă victimă -, și este specificată în precizările pe care le-a depus la dosar. Apreciază că de la aceste aspecte trebuie de pornit, de la relațiile de dependență - a cerut explicații și i s-a spus că a pornit de la internet, s-au cunoscut întâmplător și așa se și explică faptul că la orele 23, 45 este sunat, somat să vină să-o ia și acesta se conformează în sensul că pleacă să o plimbe pe victimă pe la mai multe baruri din municipiul B (declară ), după ce acesta consumase băuturi alcoolice și, neplăcându-i, se ajunge pe acel segment de drum unde s-a produs accidentul. Mai sunt câteva aspecte cu privire la condițiile care au favorizat producerea accidentului, și anume refuzul de a pune centura de siguranță - și el merge pe situația cea mai grea reținută, dar neclarificată la urmărire penală, că a avut loc o discuție între victimă și inculpat, în sensul că victima i-a cerut să-i demonstreze cu ce viteză poate rula acel autoturism și că inculpatul i-ar fi spus că îi va demonstra cu ce viteză. Aici intervine acel aspect, pentru că inculpatul spune că în momentul producerii impactului a fost lovit, dar trebuie de reținut că inculpatul care se afla la volan (care este rupt potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului), suferă leziuni ușoare pentru că purta centura de siguranță.,Și nici nu mă puteam să mă apropii de el să-i cer să poarte centura de siguranță", spune inculpatul. Sunt nuanțe, dar aceste aspecte nu au fost clarificate - era de datoria organelor de urmărire penală, a instanței de fond și mai ales a celei de apel, care schimbă în total hotărârea instanței de fond cu privire la modul de executare. A mai susținut inculpatul că în momentul când se deplasa a trecut peste o denivelare, a avut loc un fenomen de basculare, iar raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză menționează ca și posibilă cauză acea denivelare și că toate încercările făcute au fost fără succes pentru că n-au fost cerute explicit de la primărie, - că exista acea denivelare și acum se observă - dar nu s-a ocupat nimeni de aceste nuanțe - de unde a pornit, cauzele care au generat, condițiile care au determinat exact producerea acelui accident. Inculpatul spune că: "în urma șocului eu îmi amintesc parțial și secvențial ce s-a întâmplat. La un moment dat m-am trezit cu roțile în aer și cu picioarele pe accelerație, iar acul vitezometrului era la 115-116/oră, în urma impactului".
Așadar, mergând pe aceste aspecte, și astăzi inculpatul recunoaște și regretă sincer cele întâmplate; din momentul producerii accidentului au început două drame: drama părinților victimei și drama părinților inculpatului, care este tânăr, este student la Institutul și nu are antecedente penale. Mai mult, la scurt timp după ce s-au petrecut evenimentele, mama inculpatului (așa cum rezultă și din documentele depuse la dosar) a făcut infarct și a decedat, iar tatăl inculpatului a contactat un diabet pe fondul stresului și a orbit. Potrivit anchetei sociale efectuate acesta trebuie însoțit, iar singurul care se poate ocupa de el este inculpatul. Apreciază că aceste aspecte ar fi trebuit analizate de către organele de urmărire penală și instanțele de fond.
Învederează, de asemenea, că în sarcina inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe agravante, întrucât acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar în această situație practica judiciară este constantă, în sensul că pedepsele aplicate sunt îndreptate către minimul special prevăzut de lege și, în marea majoritate a cazurilor, se dispune suspendarea executării pedepsei aplicate. Sunt foarte puține dosare în care s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea la uciderea din culpă și prezintă două situații relevate în două articole de presă, pe care le depune la dosar - "inconștientul (cu alcoolemie 2) care a ucis cu mașina două femei gravide rămâne cu patru ani închisoare și obligat la daune morale de câte 50.000 lei pentru fiecare familie" - ziarul din I din 12 iunie - hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Un alt exemplu - din străinătate "Român condamnat pentru că și-a omorât prietenul - Un român a fost condamnat la doi ani închisoare (cu suspendare) în Cipru, pentru că a provocat un grav accident rutier în care un pasager și-a pierdut viața, iar un altul a fost grav accidentat, inculpatul având în sânge o alcoolemie de 5 ori mai mare decât cea legală". De asemenea, într-o revistă editată de Baroul d e Avocați S, unde într-o cauză de ucidere din culpă cu circumstanțe atenuante, pedeapsa a fost de 6 luni cu suspendare. Reținând vinovăția inculpatului, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod procedură penală, întrucât consideră că sunt suficiente elemente în acest sens.
Inculpatul nu a reușit să ia legătura cu victima pentru a-și retrage plângerea; a fost să-i ducă niște bani și i s-a relatat că victima a fost terorizată/amenințată să nu-și retragă plângerea; acesta ar fi și motivul pentru care aceasta nu se prezintă în instanță.
Total greșit instanța de apel a schimbat modul de executare, neavând practic în vedere elementele referitoare la poziția inculpatului, care este de totală recunoaștere și regret, fiind puternic afectat fizic și psihic.
Cu privire la condițiile și împrejurările enumerate anterior, consideră că sunt suficiente elemente din care să se poată trage concluzia corectă, justă. Nu a solicitat circumstanțe atenuante care în fapt există categoric și sunt suficiente elemente din acest punct de vedere, însă apreciază că, sub nicio formă nu se justifică schimbarea modului de executare dispusă prin hotărârea instanței de apel, în condițiile în care s-a produs o dramă pe care o recunoaște. În medie, pe zi, în România mor aproximativ 10 - 12 persoane în accidente de circulație. Faptul că nu era băut și celelalte aspecte invocate sunt suficiente pentru a crea convingerea că inculpatul poate fi reeducat și altfel decât prin privare de libertate. Consideră că acest din urmă mod ar accentua drama care există în familia sa. Atitudinea sa, de încercare a repara prejudiciului moral și material trebuie avută de asemenea în vedere, în condițiile în care nu a fost lăsat să contribuie așa cum și-ar fi dorit.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, în sensul de a se dispune suspendarea executării pedepsei fiind îndeplinite toate condițiile. În ceea ce privește recursul părților civile, apreciază că instanța de fond și apel au dimensionat și soluționat în mod corespunzător latura civilă.
Avocat, pentru părți civile, apreciază că recursul inculpatului este neîntemeiat, în primul rând întrucât în baza recursului promovat inculpatul a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, care i-a aplicat o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere. În atare situație, toate afirmațiile privind cauze/nuanțe care nu au fost reținute în faza urmăririi penale sau de către instanța de fond sunt fără efect, câtă vreme inculpatul nu a declarat apel în cadrul căruia să supună discuției toate aspectele relatate în prezent.
În al doilea rând, consideră că se impune a se verifica sinceritatea inculpatului atunci când a declarat recursul de față, sens în care instanța trebuie să plece de la afirmațiile acestuia făcute chiar prin declarația dată astăzi. Prima afirmație este că regretă sincer fapta, însă acest atitudine este una ipocrită, făcută de conjunctură. Sinceritatea unui regret poate fi apreciat în măsura în care inculpatul într-adevăr face tot posibilul pentru a îndrepta răul făcut, ori în cazul de față, inculpatul nu a făcut nimic. Inculpatul pretinde că între el și victimă era o relație de amiciție bazată pe teroare. Din câte cunoaște el și îl citează aici pe "camaraderia / amiciția este un sentiment nobil care se bazează pe stimă/ încredere / afecțiune reciprocă", niciodată nu este posibil ca amiciția să se bazeze pe teroare.
Însăși afirmația că relația de prietenie a fost bazată pe teroare scoate în evidență o căință falsă. Nu întâmplător instanța de apel a schimbat sentința primei instanțe, înlăturând suspendarea sub supraveghere și aplicându-i în final o pedeapsă privativă de libertate. La dosar există mai multe fotografii, în una fiind turometrul care se oprise la 130 km/ în condiții de noapte.
Însăși condițiile în care inculpatul circula îl obligau la un plus de prudență. Ori, o persoană care nu are abilitățile necesare pentru a conduce un autoturism (inculpatul de puțină vreme luase permisul de conducere), dar care conduce într-o localitate cu 130 km/ un autovehicul în condiții de întuneric, îl determină să se gândească, dacă din punct de vedere al laturii subiective,inculpatul se găsea aproape de intenția indirectă - chiar dacă nu a urmărește producerea unui rezultat, totuși îl acceptă.
Referitor la celelalte afirmații vizând încercările eșuate ale inculpatului de a repara prejudiciu, ca urmare a refuzului categoric, arată că dacă într-adevăr inculpatul era sincer și voia să repare din răul pe care l-a făcut, nu-l împiedica nimeni să depună o sumă de bani la CEC, însă dovadă că acestuia nu i-a de victimă constă în faptul că la puțin timp după accident s-a căsătorit.
Mai arată că instanța este pusă să aplice legea. Atâta timp cât pedeapsa se adresează individului este normal ca și pedeapsa care i se aplică să reflecte într-un grad cât mai aproape de realitate gradul concret de pericol social, ori periculozitatea socială rezultă din condițiile concrete în care s-a petrecut fapta. Nici până în prezent inculpatul nu a înțeles să aibă o atitudine sinceră, pretinzând că pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul erau denivelări. Această teză a inculpatului a fost verificată și în faza urmăririi penale și în fața primei instanțe, depunându-se la dosar înscrisuri din care rezultă că pe acel sector de drum nu erau denivelări, de puțin timp turnându-se un covor asfaltic. Apărarea inculpatului a smuls anumite întrebări din partea instanței.
Pentru ca instanța să poată aplica o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, trebuie să verifice în principal dacă sunt întrunite elementele obligatorii de la lit. c, care prevede că în acest sens contează foarte mult comportarea după săvârșirea infracțiunii. Ori, inculpatul nu a avut o atitudine procesuală sinceră și corectă, nu a încercat să repare ceva, considerând chiar și în prezent că sumele acordate de instanță drept despăgubiri morale sunt corecte. Pe de o parte inculpatul recunoaște tragedia și drama pe care o resimt părțile civile, dar pe de altă parte consideră că acele sume de bani acordate de instanța de fond sunt suficiente pentru repararea prejudiciului.
Setul de acte depus de către inculpat la termenul de astăzi nu reprezintă niște probe care să determine instanța de recurs să modifice soluția dată de instanța de apel și în final, să procedeze la suspendarea pedepsei aplicate de prima instanță. Consideră că situația prezentată de inculpat prin depunerea acelui set de acte, referitor la starea de sănătate a tatălui său, ar putea să fie folosită eventual în cadrul unui proces de întrerupere a executării pedepsei pentru motive de ordin familial.
A murit un om tânăr, capabil în împrejurările deja cunoscute de către instanță, iar acest rezultat deosebit de grav s-a produs datorită unei conduite imprudente astfel că este normal ca inculpatul să suporte rigorile legii. Pedeapsa se adresează nu numai individului care vine să răspundă în mod direct pentru fapta comisă, ea având și rolul de prevenție generală. În condițiile în care se va auzi că o persoană a fost condamnată cu închisoare pentru ucidere din culpă, consideră că din acel moment cel puțin 10 % nu se vor mai hazarda să conducă cu viteză.
În acest context, apreciază că recursul este neîntemeiat și ca o consecință se impune și majorarea despăgubirilor.
În replică, avocat G precizează că recursurile declarate de părțile civile vizează numai mărirea cuantumului daunelor morale. În acest sens, invocă decizia nr. 1115/1999 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, potrivit căreia "cuantumul daunelor morale constituie o chestiune de apreciere exclusiv a primei instanțe și a celei de apel ce nu poate fi cenzurat de instanța de recurs întrucât constituie motiv de casare". Ca atare, recursul declarat pe acest motiv este inadmisibil. Instanțele de fond și apel, atunci când au cântărit și chibzuit cu privire la daune, au avut în spate o poliță de asigurare care era total îndestulătoare și suficientă din care să aleagă cât anume.
În replică, avocat arată că atunci când a invocat că decizia instanței de apel este criticabilă a avut în vedere faptul că această instanță a considerat că atâta vreme cât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate, prin aceasta s-a făcut o reparație morală părții civile. Ori, un asemenea raționament care se bazează pe o confuziune între cele două laturi, civilă și penală, este criticabil și nu faptul că a pus în discuție redozarea cuantumului despăgubirilor.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a ambelor recursuri, atât a inculpatului, cât și a părților civile. În ceea ce privește recursul inculpatului, apreciază că modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii aplicate, respectiv suspendarea sub supraveghere. de către prima instanță, Judecătoria Botoșani, este cea corectă și în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor sub aspectul cărora a fost trimis în judecată.
Față de recursurile declarate de părțile civile apreciază, de asemenea, că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel sunt netemeinice, cuantumul daunelor morale stabilite în această cauză, respectiv 15.000 lei, este foarte redus în raport de urmările cauzate prin săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care apreciază că se impune majorarea cuantumului daunelor morale.
Inculpatul - -, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursurilor de față.
Declarând dezbaterile închise, care au fost înregJ. în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr.4136/P/2006 din 29 ianuarie 2009, fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1, 2.pen. și art. 184 alin. 1, 3. pen. reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 19 noiembrie 2006, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare B-53308, pierdut controlul direcției din cauza vitezei excesive, a intrat în coliziune cu un pom de pe marginea drumului, în urma impactului rezultând decesul numitului și vătămarea corporală a numitei, ambii pasageri în autoturism.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 3211 din 17 decembrie 2008 condamnat pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:
- art. 178 alin. 1, 2. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- art. 184 alin. 1, 3. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
A constatat că inculpatul a săvârșit faptele în condițiile art. 33 lit. b pen. și, în temeiul art. 34 lit. b pen. i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut în cauză aplicațiunea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b pen.
În temeiul art. 861, 862, 71 alin. 5.pen. prima instanță a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o perioadă de 5 ani, încredințând supravegherea B și a atras atenția inculpatului asupra obligativității de a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863alin. 1. pen. A fost obligat inculpatul a se prezenta trimestrial la. B, i s-a interzis dreptul de a conduce orice autovehicul pe perioada termenului de încercare, în temeiul art. 863alin. 3 lit. e pen. și i s-a atras atenția asupra disp. art. 864.pen.
Au fost respinse, ca nefondate, pretențiile civile formulate de partea civile, iar inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, suma de 8.000 EURO, în lei la data plății, daune materiale și 15.000 lei daune morale și fiecăreia dintre părțile civile și, suma de câte 15.000 lei (în total 30.000 lei), daune morale. Au fost respinge, ca nefondate, restul pretențiilor civile formulate de părțile civile menționate.
Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Copii B suma de 1610,61 lei, cheltuieli de spitalizare și Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I suma de 572,73 lei, cu același titlu.
În temeiul art. 41, 49, 50 din Legea 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă B - Sucursala B să plătească despăgubirile arătate mai sus, în locul inculpatului, în limita sumei asigurate.
A mai fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a se hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și victima erau prieteni, partea vătămată fiind prietena victimei. În seara de 19.11.2006 victima a luat legătura cu inculpatul, solicitându-i să îl transporte în municipiul După ce victima și prietena lui au urcat în autoturismul inculpatului, primul pe locul din dreapta față, iar partea vătămată pe bancheta din spate, aceștia s-au deplasat pe Calea Națională din municipiul B, spre ieșirea spre municipiul I, virând apoi dreapta și încadrându-se pe Bulevardul - -.
După încadrarea în trafic, inculpatul, la solicitarea numitului, a început să mărească viteza autoturismului, cu scopul de a-i arăta acestuia din urmă viteza maximă pe care o poate atinge autoturismul, conform declarației părții vătămate.
Ajungând la intersecția dintre strada - și B-dul - -, datorită vitezei excesive și a unor denivelări ale asfaltului, inculpatul a pierdut controlul volanului și, deși a încercat să oprească autoturismul, inculpatul nu a mai putut, iar după o deplasare sinuoasă pe carosabil, a intrat în coliziune cu un copac aflat pe marginea drumului, în stânga direcției de mers a autoturismului.
Zgomotul impactului a fost auzit de mai multe persoane care s-au deplasat la locul accidentului, solicitând și prezența ambulanței și a organelor de Poliție. Persoanele din autoturism au fost transportate la Spitalul Județean B, organele de Poliție procedând la efectuarea de măsurători, stabilindu-se că inculpatul ar fi frânat începând de la o distanță de 14,4. față de pomul în care s-a izbit, mașina deplasându-se apoi lateral pe o distanță de 13,5.
Este de menționat faptul că impactul a fost extrem de puternic, dovadă fiind faptul că de rezervă a autoturismului, care în mod normal se află în port-bagaj a fost găsită la o distanță de 13. față de locul impactului, iar cutia de viteze a autoturismului, care s-a desprins în urma impactului, a fost găsită la o distanță de 22. față de locul impactului.
În cauză a fost efectuată o expertiză pentru stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului înainte și în momentul impactului, concluzionându-se că înainte de accident, autoturismul condus de inculpat rula cu o viteză de 129,3 km./, iar în momentul impactului, viteza de deplasare a autoturismului era de 115 km./, inculpatului fiindu-i imposibil să evite acest accident întrucât ar fi avut nevoie, pentru a opri autovehiculul de un spațiu de 155. în cauză acesta având doar 138,7. la dispoziție. Se mai reține că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi rulat cu viteza legală de 50 km./ în localitate, în această situație spațiul de oprire fiind de 49,6.
Victima a fost transportată inițial la Spitalul Județean B, de acolo fiind imediat transportată la Spitalul Clinic de Urgență "Prof Dr. " I, unde, datorită multiplelor leziuni și a complicațiilor survenite, a decedat la data de 22.11.2006.
În cauză s-a efectuat necropsie, iar conform raportului nr. 1783/19.11.2007 al I, moartea numitului a fost violentă, leziunile constatate putându-se produce prin lovire de corpuri dure din interiorul vehiculului în condițiile unui accident de circulație.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Copii B, unde a fost internată în perioada 20-28.noiembrie 2006, la data de 04.12.2006 fiind examinată medico-legal, eliberându-se raportul de constatare nr. 1374/04.12.2006, conform căruia leziunile traumatice suferite au necesitat pentru vindecare un număr de 44-45 zile îngrijiri medicale.
S-a mai procedat și la recoltarea de probe biologice de la inculpat, stabilindu-se că acesta prezenta la momentul accidentului o alcoolemie de 0 gr.%
Prima instanță nu primit apărarea inculpatului, conform căreia cauza exclusivă a accidentului ar fi fost denivelarea din covorul asfaltic, având în vedere că respectivul tronson de drum, chiar dacă ar fi prezentat denivelări, acestea nu erau în măsură să afecteze siguranța circulației rutiere în cazul rulajului cu viteza maximă legală în interiorul localității, dovadă fiind faptul că pe respectivul tronson traficul zilnic este aglomerat, fiind una din ieșirile din municipiul B spre municipiul I, iar acel sector de drum nu era închis circulației rutiere.
Din cele arătate mai sus s-a reținut faptul că inculpatul a încălcat prevederile art. 48, 49 alin. 1 din OUG195/2002 prin depășirea limitei maxime de viteză admisă în localitate.
S-a arătat că situația de fapt reținută este dovedită cu proces-verbal de sesizare din oficiu ( 9 ds.), proces-verbal de cercetare la fața locului ( 11-12 ds.), planșe foto ( 13-27ds.), schița locului accidentului ( 28 ds.), raport de constatare medico-legală privind victima ( 35 ds.), declarația părții vătămate ( 10, 17 ds.), raport de necropsie privind victima ( 30-32 ds.), declarațiile părților civile ( 37-39, 40-44, 14 ds.), adresele Primăriei B ( 77-78, 92-93, 96-98 ds.), raportul de expertiză tehnică auto ( 67-72 74-75 ds.), declarațiile inculpatului ( 45-48, 88-90, 15 ds.), declarațiile martorilor, ( 54-60, 16 ds.), proces-verbal de examinare a autoturismului ( 61 ds.).
Reținând vinovăția inculpatului sub forma culpei în proporție de 100%, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare, la individualizarea cărora a avut în vedere circumstanțele generale enunțate de dispozițiile art. 72 Cod penal, precum și circumstanțele personale ale acestuia, care este în vârstă de 26 ani, este la prima încălcare a legii penale, neavând antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei comise în cursul urmăririi penale și a judecății, gradul de culpă în proporție de 100% la săvârșirea faptei, nu a încercat repararea prejudiciilor produse părților vătămate în cursul urmăririi penale sau al judecății, a aplicat regulile de la concursul de infracțiuni și a apreciat că reeducarea sa se poate realiza și fără privare de libertate, sens în care a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, conform disp. art. 861, 862. pen. încredințând supravegherea.
În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanța a constatat că moștenitorii victimei s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 3.000.000 Euro, daune morale, și 8.000 Euro daune materiale. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat faptul că, în ceea ce privește daunele materiale, suma solicitată se justifică, dovadă fiind toate chitanțele, facturile și actele contabile depuse de familia victimei, și reprezintă cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării și a praznicelor tradiționale. Referitor la daunele morale, deși părțile civile au solicitat a fi despăgubite, fiecare, cu suma de 1.000.000 Euro, prima instanța a admis în parte aceste pretenții, având în vedere faptul că prin obligarea inculpatului la plata unor sume disproporționat de mari s-ar putea ajunge la o dublă condamnare, ceea ce este interzis de practica
S-a mai constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.500 lei daune materiale, fără a dovedi aceste pretenții cu facturi, chitanțe sau alte înscrisuri, ori prin administrarea altor probe, motiv pentru care prima instanță le-a respins ca nefondate.
De asemenea, partea civilă Spitalul de Copii Bas olicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.610,61 lei, cheltuieli de spitalizare, iar Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " Ias olicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 572,73 lei, cu același titlu, instanța obligând pe inculpat la plata acestor sume de bani.
Având în vedere faptul că autoturismul condus de inculpat în momentul accidentului era asigurat la B - Sucursala B, în temeiul art. 41, 49, 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă să plătească despăgubirile arătate mai sus, în locul inculpatului, în limita sumei asigurate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel părțile civile, și, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
În ce privește latura penală a cauzei s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu gravitatea faptei și persoana inculpatului. Astfel, inculpatul se deplasa cu o viteză foarte mare, pe timp de noapte și în condițiile în care era șofer începător, împrejurări care ar fi trebuit să-l îndemne la prudență. Prin urmare fapta se situează la limita dintre culpă și intenție, deoarece inculpatul, chiar dacă nu a dorit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acesteia. Fapta comisă de inculpat trebuia mai sancționată și pentru a preîntâmpina conduita necorespunzătoare a tinerilor pe șosele.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că despăgubirile acordate de prima instanță nu reflectă prejudiciul moral cauzat familiei victimei, astfel încât se impune obligarea inculpatului la plata sumelor solicitate inițial, cu titlu de despăgubiri morale și civile, răul produs putând fi reparat prin mărirea cuantumului acestor despăgubirilor.
Prin decizia penală nr.98A din 05.05.2009 a Tribunalului Botoșani au fost admise apelurile declarate de părțile civile, și, desființată în parte sentința apelată, în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului -, în sensul că s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 861, 862, 863și 864Cod penal și s-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, b pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate doar în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului.
S-a reținut că probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că în noaptea de 19 noiembrie 2006, în jurul orei 23,45, inculpatul conducător al autoturismului cu nr. B 53308 se deplasa pe bulevardul - - din mun. B cu o viteză mult peste limita legală, și anume 129,3 km/. viteza foarte mare de deplasare fiind evidențiată atât de declarațiile părții vătămate și de urmările materiale produse, cât și de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză. Sectorul respectiv de drum nu prezenta denivelări sau alte obstacole, aspect constatat cu ocazia cercetării la fața locului producerii accidentului. Datorită vitezei excesive, inculpatul a pierdut controlul direcției, a intrat pe contrasens și a impactat un pom aflat pe spațiul dintre carosabil și trotuar. În urma impactului s-a produs decesul numitului și vătămarea integrității corporale a numitei, persoane aflate în autoturismul condus de inculpat, astfel încât în mod corect s-au reținut în sarcina acestuia infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal. În cauză nu a fost reținută forma de vinovăție a intenției (inculpatul aflându-se din punctul de vedere al apelanților la limita dintre culpă și intenție, deoarece a acceptat posibilitatea producerii decesului numitului ), având în vedere că inculpatul, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce. Decesul victimei s-a datorat conduitei temerare și neglijente a inculpatului, și nu vreunei acțiuni intenționate.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului (26 de ani și lipsa antecedentelor penale), Tribunalul a apreciat că pedepsele stabilite de prima instanță au fost corect individualizate, dar că față de conduita acestuia care, în ciuda evidenței, a negat constant culpa sa în producerea accidentului și faptul că nu a despăgubit nici măcar parțial părțile civile - aspecte care demonstrează că inculpatul nici în prezent nu a conștientizat pe deplin consecințele faptelor sale - de urmările mult mai grave care se puteau produce, ținând seama că în autoturism se mai afla și partea vătămată, că inculpatul se deplasa pe un drum public neadaptat unei asemenea viteze (lățimea părții carosabile fiind de doar 9 metri), intens circulat și mărginit de trotuare pe care în acele momente se puteau afla pietoni, scopul pedepsei rezultante de 3 ani închisoare nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție, motiv pentru care, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 861, 862, 863și 864Cod penal.
A considerat instanța de apel că soluția condamnării inculpatului la o pedeapsă suficient de aspră, cu executare în regim de detenție, constituie prin ea însăși o reparație morală pentru părinții și fratele victimei, astfel că nu se justifică majorarea daunelor stabilite de prima instanță, în cuantum total destul de consistent (8.000 euro și 45.000 lei).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal părțile civile, și și inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, primii sub aspectul laturii civile, reiterând motivele invocate în acest sens în fața instanței de apel, care vizau acordarea integrală a daunelor morale solicitate, iar cel de-al doilea, sub aspectul laturii penale a cauzei, în esență, privind modul de executare a pedepsei rezultante, motive ce se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală.
Verificând decizia recurată și implicit sentința instanței de fond, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 3856alin 2 și art. 38514Cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor adminJ. în cauză.
Rezultă din materialul probator, respectiv: proces verbal de sesizare(9 ds.), proces-verbal de cercetare la fața locului ( 11-12 ds.), planșe foto ( 13-27 ds.), schița locului accidentului ( 28 ds.), plângerea și declarațiile părții vătămate ( 10 ds. 17 ds.fond), raport de constatare medico-legală privind victima ( 35 ds.), raport de necropsie privind victima ( 30-32 ds.), declarațiile părților civile ( 37-39, 40-44 ds. 14 ds.fond), proces verbal de prelevare a probelor biologice(49 ds.), raport de analiză toxicologică-alcoolemie(53 ds.), adresele Primăriei B ( 77-78, 92-93, 96-98 ds.), proces-verbal de examinare a autoturismului (61 ds.),raportul de expertiză tehnică auto ( 67-72 74-75 ds.), declarațiile martorilor, ( 54-60 ds. 16 ds.fond), coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului ( 45-48, 88-90 ds. 15 ds.fond), că în noaptea de 19 noiembrie 2006, în jurul orei 23,45, inculpatul în timp ce conducea autoturismului cu număr de înmatriculare B 53308 pe bulevardul - - din mun. B cu o viteză mult peste limita legală, și anume 129,3 km/. - viteza stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, a urmărilor materiale produse și a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză - a pierdut controlul direcției, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu un pom aflat pe spațiul dintre carosabil și trotuar, impactul ducând la decesul numitului și la vătămarea integrității corporale a numitei, persoane aflate pe locul din față dreapta, respectiv pe bancheta din spate în acel autoturism.
Raportat la starea de fapt reținută, s-a stabilit o încadrare juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal.
De altfel, este de observat că inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, conform art.362 Cod procedură penală, ci doar a recurat decizia Tribunalului Botoșani criticând modificarea adusă referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, astfel că investită cu soluționarea recursului său Curtea va analiza cauza numai cu privire la această modificare, celelalte motive de recurs invocate, referitoare la situația de fapt reținută, aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare și a instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind inadmisibile.
În acest context, examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o analiză pertinentă a tuturor aspectelor ce țin de individualizarea modului de executare a pedepsei, anume fără privare de libertate.
Punând în balanță aspectele de ordin personal ale inculpatului și circumstanțele reale ale faptei, Curtea apreciază că modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate a fost în mod legal și temeinic stabilită de către prima instanță considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art 861alin.1 lit. a, b și Cod penal și existând convingerea că reeducarea celui în cauză se poate realiza în această manieră.
Este real că nu trebuie neglijat faptul că s-a produs un eveniment grav și regretabil, respectiv ecesul victimei, dar nici nu se poate trage concluzia că precizările conducătorului auto referitoare la împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier și neplata despăgubirilor civile pretinse de rudele victimei echivalează cu o poziție procesuală necorespunzătoare, de negare a faptelor, în condițiile în care potrivit art.52Cod procedură penală, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, iar neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite ori nerespectarea, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere dispuse, atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art.864Cod penal.
Pentru aceste considerente, Curtea concluzionează că recursul declarat de inculpat este fondat și urmează a fi admis, în temeiul art.38515pct.2 lit. a Cod procedură penală, casată în totalitate decizia atacată cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.
Cu privire la recursurile părților civile, vizând majorarea daunelor morale la cuantumul solicitat inițial (3.000.000 Euro), Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art.14 Cod procedură penală și ale art. 998 Cod civil, despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune, trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de apreciere a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, dimpotrivă prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criteriile pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.
Verificând sub acest aspect hotărârile pronunțate în cauză, Curtea constată că instanțele de fond în mod judicios au obligat pe inculpat la plata daunelor morale către părțile civile, și, respectiv tatălui, mamei și fratelui victimei.
Chiar dacă viața unei ființe umane nu are echivalent bănesc, în mod corect a apreciat Judecătoria Botoșani că suferința psihică cauzată de pierderea fiului, respectiv fratelui, presupune o compensație, sub forma daunelor morale, care în cuantumul total de 45.000 lei(câte 15.000lei pentru fiecare) este pe deplin justificat, neimpunându-se a fi majorat.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge recursurile declarate de părțile civile, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile,și, toți domiciliați în mun. B,-,. 6,. D,. 3,. 7, județul B, împotriva deciziei penale nr. 98 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Admite recursul declarat de inculpatul-, fiul lui și, născut la data de 13 septembrie 1981 în municipiul B, județul B, CNP -, domiciliat în municipiul B,-,. D,.3..7 județul B, și fără forme legale în mun. B,-, jud. B, studii medii, căsătorit, fără copii, student, fără antecedente penale, împotriva aceleiași decizii, pe care o casează în totalitate și menține sentința penală nr. 3211 din 17 decembrie 2008 Judecătoriei Botoșani.
Obligă fiecare parte civilă să plătească statului câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex./28.09.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Acsinte Viorica, Andrieș Maria
