Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 317/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 317
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Tatiana
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " ucidere din culpă" promovat de inculpata recurentă și intimată și partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr.419 din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 mai 2009( cu participarea atunci în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 12 mai 2009 și, apoi pentru astăzi, 21 mai 2009.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 70 din 17 aprilie 2008 Judecătoriei Răducăneni, inculpata a fost condamnată la pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2,3,4 Cod penal.
În baza art. 33 și 34 b Cod penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Conform art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și conform art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 4 ani.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile.
În baza art. 49 din Legea nr. 136/29 ianuarie 1995 (actualizată) raportat la art. 998 -999 cod civil asigurătorul de răspundere civilă - Românească SA, prin Sucursala Vaf ost obligată la despăgubiri astfel: suma de 227 lei către Serviciul de Ambulanță V; suma de 227 lei către Serviciul de Ambulanță I; suma de 43.821,11 lei către Spitalul Clinic Sf. I privind serviciile medicale asigurate părții civile; suma de 33.766.254 lei Spitalul Clinic de Recuperare I; suma de 43,99 lei către Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime I, suma de 7000,69 lei către Spitalul Clinic de boli infecțioase Sf.
S-a admis cererea de parte vătămată și Asiguratorul - Românească SA prin Sucursala V, în calitate de asigurator al SRL comitent al inculpatei a fost obligat la plata pretențiilor civile în sumă de 30.000 lei daune morale, 11.063 lei daune materiale, 200 lei/lună rentă viageră datorată de la data producerii stării de invaliditate și până la recuperarea integrală a părții civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, cu nr. 851/P/2005, din data de 12.02.2007, a fost trimis in judecata,in stare de libertate, inculpata, fiica lui și pentru savarsirea unei infracțiuni de art. 178 al 2 Cod penal si vătămare corporală din culpa prev. și ped. de art. 184 al 2, 3 si 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal
In actul de sesizare al instanței s-a reținut ca: în ziua de 02.10.2005, orele 15,00,învinuita s-a angajat în conducerea pe N 24 în direcția V-I, a autoturismului marca 1307 înmatriculat sub nr.- tractând remorca înmatriculată sub nr. -.
Inculpata transporta în vehiculul său pe, poziționat pe bancheta din față. Pe bancheta din spate se aflau numiții și. În caroserie se aflau, și.
Ajunsă pe raza localității la km. 153+100, într-o curbă învinuita a pierdut controlul autoturismului părăsind partea carosabilă a șoselei și răsturnându-se.
Ca urmare a răsturnării și rotirii automobilului cele două persoane aflate în caroseria automobilului mixt au fost proiectate în afară suferind multiple leziuni.
a decedat ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive, unui politraumatism cu fracturi craniene dilacerare cerebrală cerebeloasă și de trunchi cerebral, fracturi de coloană cervicală, hemopericard, ruptură de cord, fracturi costale și fracturi de bazin, cauzate de corpuri dure din interiorul autoturismului.
În ce-l privește pe, acesta a suferit conform raportului de constatare medico legală nr. 415/OF din 15.06.2006 un politraumatism prin accident rutier, transpus în traumatism toracic, fractură cervicală, fracturi costale stânga, emifizem subconturat, traumatism abdominal, hemoperitoneu, ruptură spelinică, fractură luxație astragal stâng, fractură subapitală cu mers stâng,șoc traumatic ce s-au putu produce în cadrul unui accident rutier în data de 02.10.2005.
Pentru aceste leziuni suferite au fost necesare 150-170 zile de îngrijiri medicale. Leziunile produse victimei au fost de natură să-i pună în pericol viața.
- constituit parte civilă in cauza.
Au mai suferit leziuni ușoare și celelalte persoane ce o însoțeau pe învinuită în autoturism.
O parte din victimele acestui accident rutier au fost transportate la diferite spitale din cele două orașe (I și V).
A fost audiată, susține că accidentul s-a produs ca urmare a acționării sistemului de frânare în curbă în momentul în care a încercat să evite coliziunea cu un alt autoturism care se deplasa din sens opus.
Această susținere a învinuite este contrazisă de către martorii audiați în cauză, care susțin că pătrunzând în curbă învinuita a pierdut controlul autoturismului și s-a răsturnat. Aceasta conducea cu viteză:Accidentul s-a produs, arată aceiași martori, după ce autoturismul condus de învinuită a fost depășit de un vehicul ce venea din sens opus.
Se reține din conținutul rechizitoriului, ca inculpatei i se poate reproșa faptul că, conducând autoturismul său cu remorcă pe drumul public a ignorat dispozițiile art.158 din regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 care prevede că "Conducătorul de vehicule este obligat să reducă viteza dacă prevede un pericol în situația în care intră în curbe periculoase sau lipsite de vizibilitate" cât și a dispozițiilor art. 181 din același regulament care stabilește că se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai să transporte mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare.
Din concluziile expertizei tehnice auto efectuate de către inginerul a rezultat că viteza de deplasare cea mai probabilă a autoturismului înaintea producerii accidentului a fost de 75 km/. dacă autoturismul condus de învinuită s-ar fi deplasat cu o viteză mai mică de 75 km/ în curbă, evenimentul rutier putea să nu aibă loc, deși pe acel sector rutier se putea conduce cu o viteză mai mare de 75 km/.
De asemenea, în aceleași concluzii se precizează că dacă se respecta cadrul legal de circulație pe drumurile publice la care am făcut referire mai sus era foarte probabil ca evenimentul rutier să nu se fi produs, iar prezența în caroserie a celor două victime a avut ca rezultat ridicarea sensibilă a centrului de greutate al automobilului cu repercusiuni în supravirarea și implicit în pierderea direcției acestuia.
În declarațiile lor, și precizează că nu doresc să formuleze plângere împotriva inculpatei, ei suferind leziuni minore în urma accidentului.
A fost audiată mama lui care a precizat că nu se constituie parte civilă.
In faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea părții vătămate care a precizat împrejurările si modalitatea comiterii faptei si cuantumul daunelor civile pretinse raportat la vătămarea fizica si psihica suferita.
Audiată partea vătămată față de vătămarea adusă prin uciderea din culpa a fiului acesteia, aceasta a declarat ca nu se constituie parte civila in cauza
In cursul judecății s-a procedat la: audierea inculpatei care a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta pentru care este cercetata; a martorilor din lucrările urmăririi penale respectiv, și G; au fost depuse acte.
Instanța a încuviințat la cererea asiguratorului în sensul efectuării unei expertize medico legale prin care sa se verifice gradul de invaliditate pe care partea civila l-a dobândit urmare a accidentului a cărui victima a fost acesta.
Analizând si coroborând ansamblul probator administrat în cauză instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea avuta in vedere prin rechizitoriu.
Astfel, recunoașterea inculpatei se coroborează cu declarațiile martorilor si ale părții vătămate cu înscrisurile depuse in cauza.
S-a reținut ca inculpata s-a oferit sa asigure transportul celor doi tineri pana in, localitatea lor de domiciliul, urmând sa realizeze demersuri pentru angajarea unor muncitori pentru a face curățenie în camera de cămin a celor doi tineri.
Inculpata a acceptat ca cei doi tineri, și, sa meargă in caroseria autoturismului, pe bancheta din spatele șoferului aflându-se si.
In dreptul localității, județul la km 153 + 100 intr-o curba inculpata a pierdut controlul autoturismului, răsturnându-se. S-a reținut din raportul de expertiza tehnica auto - fila 26 doar pen.ca accidentul putea fi evitat doar daca inculpata ar fi avut o conduita prevăzătoare. expertul că "evenimentul rutier nu s-ar fi petrecut dacă automobilul mixt - remorcă monoax s-ar fi deplasat în curbă cu o viteză mai mică de 75 km/, chiar dacă pe sectorul de drum public, viteza maximă admisă era cu mult mai mare.
Prezența în caroserie a celor doi tineri a avut ca rezultat ridicarea sensibilă a centrului de greutate al automobilului cu repercusiuni în supravirarea automobilului și implicit în pierderea direcției acestuia.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat ca părțile vătămate s-au constituit in termen legal prev. de art. 15 al 2 din Cod procedură civila, parte civila cu sume reprezentând daune materiale si morale. Unitățile spitalicești au solicitat contravaloarea serviciilor medicale prestate victimelor accidentului.
In temeiul disp art. 49 din Legea nr. 136 din 29 ianuarie 1995 (actualizata) raportat la disp art. 998-999 Cod civil va obliga asiguratorul de răspundere civila SC -ASIGURAREA SA, prin sucursala cu sediul in V,-, la despăgubiri după cum urmează:
- suma de 227 lei către -Serviciul de Ambulanta V;
- suma de 227 lei către -Serviciul de Ambulanta I;
- suma de 43.821,11 lei - Spitalul Clinic Sf. I pt incat privește serviciile medicale asigurate părții civile
- suma de 33.766.254 lei către Spitalul clinic de Recuperare
- suma de 45,99 către Spitalul Clinic de Urgenta Treime
- suma de 7.000,69 lei Spitalul Clinic de boli infecțioase Sf. I;
S-a admis cererea formulată de partea vătămată domiciliat in V, str. -, 22,. A, 5, județul V, în consecința, în același temei,obliga SC -ASIGURAREA SA, prin sucursala V in calitate de asigurator al SC SRL comitent al inculpatei,la plata pretențiilor civile in suma de:
- 30.000 lei daune morale;
- 11.063 lei daune materiale;
- 200 lei /luna cu titlu de viagera datorata de la data producerii stării de invaliditate si pana la recuperarea integrala a părții civile;
În ceea ce privește daunele solicitate de instanța le-a admis în cuantumul solicitat întrucât acestea au fost in totalitate dovedite.
Instanța a apreciat,având in vedere natura faptei săvârșite, generatoare de suferinde intense fizice si in special psihice si actele medicale depuse la dosar, ca sumele solicitate reprezentând daune morale sunt pe deplin dovedit.
Suferințele cauzate părții civile reclama obligarea inculpatei la acoperirea prejudiciului nepatrimonial produs, despăgubirile civile având drept scop micșorarea acestor suferințe. Se retine ca partea vătămată a fost internat pe parcursul unui an în mai multe unități spitalicești, suferind intervenții chirurgicale repetate. In plus, acesta, student in anul Iaf ost obligat să piardă un an de studiu pe considerentul arătat mai sus.
Instanța a reținut, de asemenea, ca aceasta parte civila si-a pierdut in parte capacitatea de munca, aspect pe care IML I nu l-a putut confirma cu fidelitate, fiind necesara o expertiza de specialitate in medicina muncii, aspect pe care partea civila l-ar putea ulterior valorifica.
Ca urmare, în baza art. 14 si art. 346 din Cod de procedură penală și art.998 si 999 din Cod civil si art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, având in vedere principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civila, instanța va obliga la plata despăgubirilor in cuantumul solicitat.
Instanța, văzând dispozițiile recursului in interesul legii (Hotărârea 1 /2005 a Secțiilor unite ale ICCJ) a citat în procesul penal SC Româneasca - - în calitate de asigurător, reținând aceleași considerente ale ICCJ ca raporturile juridice dintre aceasta societate și asigurat are la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
Într-adevăr, prin art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum și tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare", iar potrivit art. 481alin. 2 din aceeași lege, "contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule".
Aceste dispoziții legale, menite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulație, impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
În acest cadru s-a stabilit, prin art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei".
Instanța, reținând argumentele ICCJ, a obligat in limita sumelor asigurate prin contractul de asigurare încheiat de inculpata la plata despăgubirilor către părțile vătămate constituite părți civila in cauza.
n cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Inculpata, administrator la SC SRL a încheiat un contract de asigurare, - seria -, nr. - - în care se prevede ca pentru anul 2005 limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de Asiguratorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005 sunt următoarele:
a) de la 1.000.000 lei până la maximum 3.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avarie ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;
b) până la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Sumele cerute cu titlu de despăgubiri nu depășesc limitele maxime pentru anul 2005 ce se prevăd prin contract si ca urmare, instanța a obligat asiguratorul in sensul celor solicitate de părțile civile.
Împotriva sentinței a declarat apel asiguratorul de răspundere civilă SC Românească SA Sucursala V considerând că partea civilă dorește o îmbogățire fără just temei dacă instanța ar obliga din nou la plata bunurilor distruse în timpul accidentului și a altor cheltuieli materiale suplimentare.
Aceste sume au fost achitate după cum rezultă din declarația nr. 1957 din 14 februarie 2006 și din referatul de plată nr. 39 din 1 martie 2006, iar partea vătămată a arătat că prin primirea acestor sume de bani nu mai are nicio pretenție în legătură cu paguba respectivă.
În mod greșit instanța de fond a obligat societatea de asigurări la plata sumei de 11.063 RON către partea vătămată deoarece despăgubirile au fost achitate.
Se apreciază ca mult prea mare suma de 30.000 lei daune morale motivat de faptul că pentru alte cazuri similare s-au acordat 5.000 RON iar obligația este în solidar cu inculpatul.
În mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 33.817.575,79 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată și 200 RON lunar cu titlu de rentă viageră datorată în condițiile în care suma totală admisă pentru anul 2005 conform anexei 3 la normele de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul 3108/2004 este de 100.000 RON pentru fiecare persoană în unul și același accident în caz de vătămări corporale, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
viageră poate fi achitată doar în această limită.
Prin decizia penală nr. 419 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Iași, a fost admis apelul formulat de Românească SA - Sucursala V împotriva sentinței penale nr. 70 din 17 aprilie 2008 Judecătoriei Răducăneni care a fost desființată în parte, în latura civilă în sensul reducerii cuantumului sumelor la care a fost obligat asiguratorul către Spitalul Clinic de Recuperare I și către partea vătămată ca daune materiale, a înlăturării dispoziției de obligare a asiguratorului la plata rentei viagere către partea vătămată și a obligării inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata rentei viagere către partea vătămată.
Rejudecând cauza în limitele menționate:
S-a redus de la 33.766.254 RON la 10.688,09 RON sumă care urmează să fie plătită de asigurator către Spitalul Clinic de Recuperare
S-a redus de la 11.063 RON la 405,32 RON cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă omânească - ucursala V către partea civilă.
A fost înlăturată dispoziția privind obligarea asiguratorului de răspundere civilă "" Românească SA Sucursala V la plata sumei de 200 RON, cu titlu de rentă viageră de la data producerii stării de invaliditate și până la recuperarea integrală către partea civilă.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 1000 alin. 3 Cod civil inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 200 RON/lună cu titlu de rentă viageră către partea civilă de la data producerii stării de invaliditate și până la recuperarea integrală a acestuia.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele.
Din adresele aflate la dosar rezultă că s-au constituit ca părți civile următoarele unități:
- Serviciul de Ambulanță cu suma de 69,12 RON - fila 90 dosar urmărire penală;
- Serviciul de Ambulanță I cu suma d 277 RON - fila 97 dosar urmărire penală;
- Spitalul Clinic Sf. cu suma de 43.821,11 RON - fila 40 dosar fond;
- Spitalul Clinic de Recuperare I cu suma de 10.688,09 RON - fila 266 dosar fond;
- Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Treime" I cu suma de 455,99 RON - fila 38 dosar fond;
- Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. " cu suma de 7.000,69 RON - fila 254 dosar fond.
În mod greșit prima instanță obligat asiguratorii la plata sumelor de 227 RON către Serviciul de Ambulanță I, 227 RON către Serviciul de Ambulanță V, 45,99 RON către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" I și 33.766.254 RON către Spitalul Clinic de Recuperare
Pentru primele 3 părți civile menționate cuantumul despăgubirilor nu poate fi modificat deoarece s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, asiguratorul fiind obligat în această situație la plata unor sume mai mari.
Cât privește partea civilă Spitalul Clinic de Recuperare I despăgubirile civile la care fost obligat asiguratorul - apelant, vor fi reduse de la 33.766.254 RON la 10.688,09 RON cât s- solicitat la instanța de fond conform filei 266 de la dosar.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă se constată că suma de 11.063 RON acordată de prima instanță nu este justificată.
Asiguratorul achitat contravaloarea bunurilor deteriorate în accident și sumele reprezentând cheltuielile de spitalizare suplimentare pentru restul pretențiilor rămânând ca neachitată și dovedită suma de 405,32 RON reprezentând: 45 RON contravaloarea examenului radiologic efectuat la data de 17.04.2007 - chitanța fiscală fila 77 dosar fond; - 160,32 RON reprezentând contravaloarea biletelor de călătorie pe ruta V - I și retur pentru deplasare la spitale și pe mijloacele de transport în comun din în perioada octombrie 2005 - martie 2006, conform filelor 75 și 76 din dosarul de fond și - 200 RON contravaloarea tratamentului balnear efectuat la 15.05.2006 la din M - fila 79 dosar fond.
Celelalte pretenții ale părții civile nu au fost dovedite.
Cuantumul daunelor morale acordate este justificat având în vedere suferințele fizice și psihice la care fost supus, numărul mare de zile de îngrijiri medicale, perioada de refacere și faptul că i- fost diminuată capacitatea de muncă la 75% și fost încadrat inițial în gradul II apoi în gradul mediu de invaliditate.
Greșit însă prima instanță obligat asiguratorul la plata sumei de 200 RON/lună cu titlul de rentă viageră datorată de la data producerii stării de invaliditate și până la recuperarea integrală părții civile deoarece în acest caz s-ar depăși limita maximă de despăgubiri admisă, respectiv 100.000 RON, perioada fiind nedeterminată.
viageră la care este îndreptățită partea civilă ca urmare pierderii parțiale capacității de muncă va fi plătită în baza art. 1000 alin. 3 Cod civil de către inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente "".
Față de aceste aspecte în baza art. 379 alin.1 pct.2 lit. a) Cod procedură penală se va admite apelul formulat de asiguratorul de răspundere civilă " ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ" SA - Sucursala V, cu sediul în municipiul V,-, împotriva sentinței penale nr.70 din 17.04.2008 a Judecătoriei Răducăneni, pe care o desființează în parte, în latură civilă în sensul reducerii cuantumului sumelor la care a fost obligat asiguratorul către Spitalul Clinic de Recuperare I și către partea vătămată ca daune materiale, a înlăturării dispoziției de obligare a asiguratorului la plata rentei viagere către partea vătămată și a obligării inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente "" SRL la plata rentei viagere către partea vătămată.
Împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă și inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, partea civilă arată că instanța de apel în mod nejustificat a redus cuantumul daunelor materiale ce i-au fost acordate prin sentința penală. Suma de 11.063 lei este cea reală întrucât a avut cheltuieli mari pe durata spitalizării și ulterior, sumele fiind probate cu acte și martori.
Se susține că este nelegală înlăturarea obligării asiguratorului la plata sumei de 200 RON lunar alături de inculpată și partea responsabilă civilmente și să fie obligat alături de inculpată în solidar cu la plata tuturor despăgubirilor așa cum s-a stabilit prin hotărârea instanței de fond.
Inculpata critică sentința în sensul că în mod greșit s-a dispus obligarea sa în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata rentei viagere către partea vătămată.
Sumele puse în sarcina asiguratorului ca despăgubiri prin decizia recurată sunt în valoare totală de 92.412 lei deci sub 100.000 lei. Conform normelor de aplicare a legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, anexa 3 stabilit că pentru anul 2005 limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurator RCA este de până la 100.000 RON pentru fiecare persoană în caz de vătămare corporală sau deces, dar nu mai mult de 500.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate.
Prin urmare, pentru diferența de 407.587 RON până la limita maximă admisă asiguratorul poate plăti viageră lunară cuvenită părții vătămate.
Se solicită să se rețină că inculpata este pensionată medical cu o pensie de 301 lei lunar, are probleme grave de sănătate și nu ar avea niciodată posibilitatea să plătească această rentă viageră.
Recursurile sunt fondate parțial.
În cursul procedurii în recurs asiguratorul de răspundere civilă Românească SA a susținut printr-un memoriu aflat la dosar (fila 31 dosar C) că prin decizia penală dată în apel a fost obligat la plata despăgubirilor, în calitate de asigurator RCA al SC SRL conform poliței HN -, la plata sumei totale de 92.415,19 lei, iar legislația în domeniu nu permite depășirea limitei maxime de despăgubire în cuantum de 100.000 RON.
Solicită respingerea recursurilor.
În analiza recursurilor de față Curtea reține că prin decizia penală atacată cuantumul despăgubirilor acordate au fost reținute și calculate legal și în acord cu probele cauzei, astfel încât nu vor fi modificate.
În ce o privește pe partea civilă i s-au acordat despăgubiri materiale doar în sumă de 405,32 RON întrucât doar această sumă este dovedită în cauză cu probe certe, sarcina probei revenind părții civile, sumă rămasă neachitată
Referitor la obligația instituită privind plata sumei lunare de 200 RON cu titlu de rentă viageră se reține că, în conformitate cu anexa 3 la Normele de aplicare a legii în domeniul asigurărilor RCA aprobate prin Ordinul 3108/2004, limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de asiguratorul RCA este de până la 100.000 lei pentru fiecare persoană, în caz de vătămare corporală sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Cum prin decizia penală atacată asiguratorul a fost obligat la plata în total a unei despăgubiri de 92.415,19 lei pentru partea civilă, iar plafonul maxim admis al despăgubirilor este de 100.000 lei, pentru diferența de 7.400 lei, asiguratorul poate fi obligat direct către partea vătămată parte civilă reprezentând rentă viageră de 200 RON lunar aferentă perioadei de la data producerii stării de invaliditate - 2 octombrie 2005 - corespunzător unei durate de 37 luni.
viageră urmează a fi calculată global la valoarea de 7400 lei pentru perioada scursă de la data producerii accidentului pe o perioadă de 37 de luni, obligație ce incumbă asiguratorului. Pentru diferența aferentă perioadei noiembrie 2008 - mai 2009, data pronunțării hotărârii definitive, în sumă de 1400 lei reprezentând viageră de 200 RON/lunar va fi obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente, ca și pentru viitor, de la data pronunțării hotărârii până la încetarea stării de nevoie a părții civile, dar în cuantum de 200 RON lunar, obligația fiind eșalonată lunar raportat stării de nevoie a părții vătămate. Obligația civilă solidară a inculpatei și părții responsabile civilmente își are temeiul în cadrul legii civile delictuale și a răspunderii pentru altul reglementat de art. 998, 1000 Cod civil.
Este irelevant pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ca și a obligație de plată a lor, situație materială și familială a inculpatei invocată prin motivele de recurs. Inculpata este răspunzătore pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune, acesta trebuind să fie calculat și acoperit integral printr-o justă despăgubire în cadrul procesual al deschiderii acțiunii civile de către partea vătămată prejudiciată prin infracțiune.
Instanța de fond nu a stabilit o obligație solidară a inculpatei, părții responsabile civilmente și a angajatorului, aceasta neexistând și nefiind admisă prin dispozițiile legale. A stabilit doar obligarea angajatorului la plata despăgubirilor în temeiul art. 57 și art. 49 din Legea nr. 136/1995.
Această răspundere operează, dar în limitele impuse prin normele de aplicare a legii privind asigurările și reasigurările. Dincolo de această limită maximă de 100.000 RON, răspunderea civilă revine inculpatei și părții responsabile civilmente în solidar în temeiul art. 998-999 și art. 1000 alin. 3 Cod civil, în baza răspunderii civile delictuale și a răspunderii comitentului pentru prepus.
Temeiul răspunderii asiguratorului este contractul de asigurare dar aceasta devine operantă în situația angajării răspunderii civile delictuale a asiguratului sau a răspunderii pentru altul, în temeiul subrogării legale a asiguratorului în toate drepturile asiguratului în limitele indemnizației plătite, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995 modificată.
Relativ la răspunderea asigurătorului pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule sunt incidente dispozițiile art. 42,44,48,49,50,51,54 și 55 din Legea nr. 136/1995, relevante în cauză, art. 57 fiind abrogat prin nr.OUG 61/23 iunie 2005.
Criticile formulate în recursuri sunt parțial fondate în sensul celor reținute.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, vor fi admise recursurile declarate de partea civilă și inculpata împotriva deciziei penale nr. 419/14 octombrie 2008 Tribunalului Iași care va fi casată în parte în latura civilă și rejudecând:
Vor fi înlăturate din dispozitivul deciziei alineatele 5 și 6.
Asiguratorul de răspundere civilă "" Românească SA -Sucursala V va fi obligat să achite părții civile suma de 7400 lei reprezentând rentă viageră de câte 200 RON lunar de la data producerii stării de invaliditate - 2 octombrie 2005 - corespunzător unei durate de 37 luni.
În baza art. 998, 999, 1000 alin. 3 Cod civil va obliga inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL va achita părții civile suma de 1400 lei reprezentând rentă viageră pentru perioada noiembrie 2008 -mai 2009 și câte 200 lei lunar cu același titlu de la data prezentei decizii până la încetarea stării de nevoie.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de partea civilă și a inculpatei împotriva deciziei penale nr.419 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Iași pe care o casează în parte în latură civilă și rejudecând:
Înlătură din dispozitivul deciziei alineatele 5 și 6.
Obligă asiguratorul de răspundere civilă SC " ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ" SA - Sucursala V să achite părții civile suma de 7400 lei (șapte mii patru sute lei RON) reprezentând rentă viageră de câte 200 lei RON - lunar - de la data producerii stării de invaliditate - 2 octombrie 2005 - corespunzător unei durate de 37 luni.
Obligă inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" SRL, să achite părții civile suma de 1400 lei (una mie patru sute lei) reprezentând rentă viageră pentru perioada noiembrie 2008 - mai 2009 și câte 200 lei (două sute lei) lunar, cu același titlu de la data pronunțării prezentei decizii până la încetarea stării de nevoie.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Cheltuielile judiciare în sumă de câte 200 lei pentru fiecare dintre recurenți rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.06.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana
