Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 382/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 382/R/2008
Ședința publică din 03 iulie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela președinte secție penală
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de către inculpatul recurent, domiciliat în O,-, -B-8,.1, jud. B, partea responsabil civilmente recurentă C GENERAL IMPORT EXPORT L, cu sediul în O,--2, jud. B, și de partea civilă recurentă, domiciliată în O,-, -. B,.29, împotriva deciziei penale nr. 101/A din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 284 din 19 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent G, asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 41 din 03.07.2008 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind partea responsabil civilmente - General Import Export SRL -, partea civilă recurentă, intimatul - asigurare Reasigurare SRL O și partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean B -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent, față de raportul de expertiză cu privire la care a avut anumite obiecțiuni, reiterează cererea formulată anterior și respinsă. Solicită emiterea unei adrese la Institutul de Criminalistică B pentru a se comunica măsurătorile și consideră că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare. Arată că i-a fost respinsă și cererea de desemnare a unui expert asistent.
Reprezentantul parchetului arată că explicațiile au fost dare și nu sunt pertinente solicitările inculpatului.
Instanța respinge solicitările inculpatului.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală și respingerea pretențiilor civile. În ce privește latura penală, arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale fiindcă lipsește latura subiectivă a infracțiunii. Instanța de fond a considerat că viteza a constituit cauza producerii accidentului. În cauză s-au efectuat 5 rapoarte de expertiză. Arată că raportul întocmit de cei 3 experți este cel mai complex, cu respectarea normelor de drept material. Solicită să se ia în considerare faptul că inculpatul nu a avut cum să prevadă urmarea, să se aibă în vedere viteza stabilită de experți, procesele-verbal, probele testimoniale, pozele, raportul de expertiză al lui. Chiar dacă se ia în considerare raportul de expertiză criminalistică, și acesta prevede că nu se poate determina cu certitudine viteza. Este nelegală perceperea penalităților de întârziere, întrucât apelul și recursul sunt suspensive de executare și trebuia dispusă obligarea societății de asigurare fie solidar, fie alături de inculpat. Depune înscrisuri și fotografii.
Procurorul arată că atitudinea culpoasă a conducătorului auto rezultă din încălcarea regulilor de circulație privind viteza, drumul alunecos etc. raportul de expertiză luminează participanții la procesul penal cu privire la existența culpei. Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat în urma unei expertize nule în fapt și în drept, iar viteza s-a stabilit greșit. S-a invocat că a tăiat curba, dar nu există dovada. Arată că a coborât din mașină crezând că are, a oprit și nu a constatat nimic. stabilește locul producerii accidentului iar poliția nu a precizat că ar fi încălcat vreo regulă de circulație. Solicită efectuarea unui supliment de expertiză. Arată că este nevinovat și solicită achitarea. Arată că la fața locului sunt urme de frânare dar urmele de derapaj de la simulare sunt de 4-5 ori mai mari. Nu s-a purtat centura de siguranță și mașina nu a fost chiar atât de zdrobită după cum s-a arătat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin sentința penală nr. 284/2005 a Judecătoriei Beiuș, în baza art.178 al.2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul G la 2 ani 6 luni închisoare.
În baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate în condițiile art.82 Cod Penal, cu un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inc asupra disp.art.83
Cod PenalA fost obligat inculpatul în solidar cu O și în contradictoriu cu SA să plătească CAS B suma de 15.240 lei ROL (152.42.434 ROL) despăgubiri civile, iar părții civile suma de 8.700 lei ROL (87.000.000 ROL) despăgubiri.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 360 lei RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25.11.2003, în timp ce conducea, pe drumul public 76, autoturismul proprietatea părții responsabile civilmente, societate la care inculpatul era încadrat în muncă, la coborârea de pe acel DN, pierzând controlul autoturismului, într-o curbă periculoasă, a ajuns pe contrasens și, încercând să redreseze autoturismul, a intrat în derapaj, răsturnându-se în șanțul din dreapta șoselei
În timpul acestor manevre, partea vătămată, care ocupa locul din față dreapta, a suferit leziuni în regiunea capului, prin lovirea de părțile metalice dure ale autoturismului, după care a fost internat la Spitalul Clinic Județean O până la 1 iunie 2004, când partea vătămată a decedat.
Raportul de constatare medico-legală, întocmit la 1 iunie 2004, confirmă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei meningoencefalite acute suferită după un traumatism cranian, cu dilacerare meningocerebrală cu fractură craniană și între aceste leziuni suferite de partea vătămată și deces există o legătură de cauzalitate indirectă.
În vederea stabilirii modalității de producere a acestui accident, până la redactarea actului de sesizare a instanței, au fost întocmite 2 lucrări de expertiză tehnică auto, una care s-a efectuat de către expertul la cererea părții responsabile civilmente și a doua expertiză a fost întocmită de expertul la cererea organului de cercetare.
Pe baza ultimei expertize, organul de cercetare a reținut culpa inculpatului în producerea acestui accident, pierderea controlului autovehiculului, intrare pe contrasens, intenție de redresare urmată de derapare și răsturnarea în șanțul din partea dreaptă, concluzionând că toate acestea s-au datorat faptului că inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de drum și că a circulat cu o viteză de 60 km/oră, încălcând în acest sens prev.art.154 al.1, art.158 lit.c din regulament, cât și art.1 din același regulament adoptat prin OUG 195/2002.
În fața primei instanțe, inculpatul nu a acceptat concluziile expertului și a cerut completarea probațiunii printr-o lucrare de contraexpertiză, care a fost efectuată de experții, G și și care au ajuns la o altă concluzie, în urma măsurătorilor și verificărilor efectuate la locul accidentului, că producerea acestuia a fost influențată de starea drumului, de împrejurarea că locul respectiv a fost semnalizat prin indicatoare sub limita prev.de disp.legale și nicidecum de o greșită manevrare din partea inculpatului a autovehiculului pe care-l conducea sau prin circularea cu o viteză peste limita legală, precizând această comisie de experți, pe baza unor calcule teoretice, că inculpatul a circulat cu o viteză de 46,39 km/oră minim și 49,23 km/oră maxim. La stabilirea acestor valori menționate în expertiză, nu s-a luat în considerare starea autovehiculului, care, în momentul efectuării expertizei, era înstrăinat de partea responsabilă civilmente și nu a putut fi prezentat.
Această lucrare de expertiză a fost acceptată de inculpat, apărătorul său și partea responsabilă și, pe baza concluziilor stabilite de experți, s-a susținut de apărătorul inculpatului că acesta nu are nici o culpă în producerea acelui accident și că faptei de ucidere din culpă i-ar lipsi unul din elemente, acela al laturii subiective.
Apărarea formulată de apărătorul inculpatului, prima instanță a apreciat că nu poate fi luată în considerare, întrucât această apărare s-a bazat doar pe o lucrare de expertiză în care sunt descrise teoretic faptele, care nu au fost verificate printr-o experimentare făcută la fața locului și nici printr-o analiză a autovehiculului antrenat în acel accident. În situația în care comisia de experți avea la dispoziție și acel autovehicul, s-a apreciat că putea să rețină o stare de fapt reală, putea să stabilească dacă acea din spate stânga a determinat derapajul prin adunarea unei cantități de pământ pe direcția de mers, derapare care s-a finalizat cu răsturnarea autovehiculului în șanțul din partea dreaptă.
La întocmirea lucrării de contraexpertiză, s-a apreciat de prima instanță că nu s-a ținut cont nici de probele testimoniale administrate în dosar până la momentul efectuării lucrării de expertiză, martori care au fost prezenți la producerea accidentului și au reprodus zgomotul auzit pe parcursul derapajului și a răsturnării în șanțul din dreapta a șoselei.
Pe baza celor stabilite mai sus, prima instanță nu a considerat lucrarea de expertiză ca o probă hotărâtoare la stabilirea vinovăției inculpatului și a apreciat că lucrarea expertului poate fi luată în considerare în stabilirea vinovăției, fiind mai apropiată de evoluția evenimentelor și avându-se în vedere și probele testimoniale, depozițiile martorilor, care se afla în apropierea locului de producere a accidentului, și, care se afla în autoturism, participând direct la accident.
Din depozițiile acestor martori, rezultă că viteza cu care a circulat inculpatul a fost peste limita legală, că inculpatul a depășit axul drumului, ajungând pe partea a direcției sale de mers și, încercând să redreseze autoturismul, a intrat în derapaj și a ajuns în șanțul din partea dreaptă a direcției de mers, unde s-a răsturnat cu roțile în sus.
În același mod a fost reținută și dinamica producerii accidentului și de către expertul, care concluzionează că acest conducător auto a circulat cu o viteză prea mare, pe acea porțiune de drum, viteză care nu i-a permis abordarea în siguranță a drumului din fața sa (curba strânsă în stânga), fiind nevoit să forțeze traiectoria spre stânga prin tăierea curbei și, dându-și seama că este posibil să ajungă în șanțul din partea, a manevrat brusc volanul spre dreapta, a acționat frâna de serviciu, moment în care a intrat în derapaj, a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă.
Reținând că aceasta este starea de fapt care a determinat producerea unor leziuni corporale persoanei care se afla pe scaunul din partea dreaptă și, în cele din urmă, decesul acesteia, s-a apreciat de prima instanță că inculpatul se face vinovat de cele întâmplate, reținându-se în sarcina acestuia infracțiunea prev.de art.178 al.2
Cod PenalPentru această infracțiune, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, avându-se în vedere că această faptă a fost comisă de inculpat printr-o abordare necorespunzătoare a traseului parcurs, cu nerespectarea prevederilor OUG 195/2002, viteză peste limita legală, tăierea curbei la stânga, nereducerea vitezei în curba periculoasă până la limita evitării oricărui pericol și nerespectarea semnificației panourilor de semnalizare, chiar dacă acestea au avut o dimensiune mai mică decât cea prevăzută în decretul privind circulația pe drumurile publice.
În ce privește modalitatea de executare, prima instanță a făcut aplicarea disp.art.81 Cod Penal, având în vedere faptul că inculpatul a regretat moartea colegului său, a sprijinit unitatea în acordarea ajutorului material, nu a mai fost condamnat până în prezent, astfel că s-a apreciat că în termenul de încercare prev.de art.82 se Cod Penal va putea realiza reeducarea acestui inculpat.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod Penal,privind revocarea suspendării.
Cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă prin scriptul de la dosar, la suma de 87 milioanei lei ROL, a fost analizată în conformitate cu disp.art.14 și C.P.P. art.998 civ. având în vedere și probele depuse de partea vătămată la dosar.
Din probele de la dosar rezultă întinderea acestor despăgubiri, care au fost suportate de partea civilă pe durata internării victimei și cu înmormântarea acesteia, despăgubiri pe care prima instanță le-a apreciat că sunt solicitate în conformitate cu probele depuse la dosar și, cu toate că partea vătămată și nici reprezentantul său nu s-au mai prezentat la ultimele termene, s-a procedat la obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente, în solidar, la plata acestor despăgubiri, în sumă de 8.700 lei RON.
Cererea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate B prin scriptul de la dosar și în conformitate cu disp. art.106 din OUG 150/2002, a fost admisă și, luând în considerare decontul cheltuielilor de spitalizare, instanța de fond l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.240 lei RON despăgubiri civile, reprezentând costul spitalizării părții vătămate pe perioada internării.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul
Prin decizia penală nr. 101/A/2008 a Tribunalului Bihor, s-au respins ca nefondate apelurile inculpatului G și al părții responsabile civilmente - General Import Export SRL
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul penal declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr.284 din 19 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o, în sensul că a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente O și la plata sumei de 30.000 RON, daune morale în favoarea părții civile.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente, inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 C.P.P. tribunalul a reținut că apelurile declarate de inculpatul G și de partea responsabilă civilmente - General Import Export SRL sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință, iar apelul declarat de partea civilă este fondat, urmând a-l admite, în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, rezultând fără dubii că acesta, la data de 25.11.2003, în timp ce conducea, pe drumul public 76, autoturismul proprietatea părții responsabile civilmente, societate la care inculpatul era încadrat în muncă, la coborârea de pe acel DN, pierzând controlul autoturismului, într-o curbă periculoasă, a ajuns pe contrasens și, încercând să redreseze autoturismul, a intrat în derapaj, răsturnându-se în șanțul din dreapta șoselei.
În timpul acestor manevre, partea vătămată, care ocupa locul din față dreapta, a suferit leziuni în regiunea capului, prin lovirea de părțile metalice dure ale autoturismului, după care a fost internat la Spitalul Clinic Județean O până la 1 iunie 2004, când partea vătămată a decedat, iar din raportul de constatare medico-legală, întocmit la data de 01.06.2004 de SML B, a rezultat că între leziunile suferite de partea vătămată și deces a existat o legătură de cauzalitate indirectă.
De menționat că inculpatul a solicitat achitarea sa, apreciind că nu este vinovat de comiterea acestei fapte, câtă vreme a acționat ca orice șofer diligent, în sensul că atunci când a constatat că mașina condusă de el ar avea probleme, a oprit, dar neobservând nimic, și-a reluat drumul, accidentul producându-se în foarte scurt timp din acest moment. Totodată, menționează că viteza pe care a avut-o în momentul producerii accidentului era o viteză legală, de aproximativ 50 km/oră, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de experții tehnici, G și, raport pe care solicită a fi luat în considerare de instanță, deoarece acest raport de expertiză a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale de ordin procedural și normelor specifice în materie. Pe de altă parte, a arătat că nu există în consecință un raport de cauzalitate între manevrele pe care le-a efectuat, viteza cu care a circulat și urmarea produsă - moartea victimei, accidentul rutier datorându-se unui complex de împrejurări, respectiv problemelor legate de drum, denivelări, stratul de uzură, amplasarea unor indicatoare neadecvate și neprevăzute de lege, precum și unor probleme de ordin tehnic ale autoturismului.
Tribunalul a considerat însă că poate fi reținută vinovăția inculpatului, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, din probele administrate, respectiv declarația inculpatului și a martorului ocular, care se afla în autoturism, rezultă că într-adevăr, la un moment dat, crezând că are la vreuna din roți, inculpatul a oprit mașina și împreună cu victima a coborât din mașină, au verificat aspectul exterior al autoturismului și constatând că nu sunt probleme, și-au continuat drumul. Or, în opinia instanței, chiar din acest moment, inculpatul nu a dat dovadă că este un șofer diligent, câtă vreme, deși a constatat, în timp ce conducea, că este ceva în neregulă cu autoturismul, și-a continuat drumul, în loc să ia legătura cu o persoană autorizată, în vederea efectuării unor verificări în ceea ce privește starea tehnică a autoturismului.
Pe de altă parte, s-a solicitat de către inculpat a se lua în considerare de către instanță o expertiză privind dinamica accidentului, întocmită de niște experți tehnici care nu au în atribuții posibilitatea întocmirii unor astfel de expertize, fiind bine știut că potrivit HG nr. 368/1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice expertiza criminalistică privind dinamica accidentului se întocmește doar de institutele de criminalistică, și nicidecum de către experți tehnici autorizați. În consecință, toate expertizele întocmite de către experții tehnici în această cauză, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, respectiv viteza de deplasare a autovehiculului sau posibilitățile de evitare a acestui accident, nu vor fi luate în considerare. Ca urmare, constatăm că, de fapt, în cauză, au fost întocmite, în faza de apel, doar două rapoarte de expertiză criminalistică, respectiv raportul întocmit de către INEC - Laboratorul Interjudețean T, precum și raportul întocmit de către INEC
Din raportul de expertiză criminalistică întocmit de către INEC - Laboratorul Interjudețean T rezultă că nu se poate stabili viteza inițială de deplasare a autoturismului condus de către inculpat, ci doar viteza autovehiculului din punctul de debut al urmelor de derapare (respectiv momentul în care inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului, intrând în proces de derapare), viteză care era de circa 44 km/. Totodată, în concluziile aceluiași raport de expertiză criminalistică se arată că nu se dispune de suficiente elemente în vederea efectuării unei analize pertinente a posibilităților de evitare a accidentului, iar din punct de vedere criminalistic nu se poate stabili cauza producerii evenimentului rutier.
Văzând concluziile acestui raport de expertiză criminalistică, instanța a considerat că este absolut necesar, pentru lămurirea cauzei, a se dispune efectuarea unei expertize criminalistice și de către INEC
Din raportul de expertiză criminalistică întocmit de acest institut a rezultat că nu s-a putut determina cu certitudine valoarea vitezei de deplasare a autoturismului înaintea intrării în curbă, dar având în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv faptul că inițial a avut loc un proces de derapare cu corespondentul de rotație către stânga (determinat de înscrierea în curbă), a fost simulat evenimentul cu ajutorul programului " CRASH 2.2", încercând să se determine valoarea vitezei la care autoturismul derapează. În urma simulării, s-a conchis că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, în momentele anterioare declanșării stării de pericol iminent (derapare în curbă), a fost de cca. 70 km/, iar în momentul părăsirii părții carosabile de cca. 55 km/.
Pe de altă parte, în același raport de expertiză, s-a reținut că, datorită deformării pavilionului mașinii, în special în partea dreaptă, lipsa legării victimei cu centura de siguranță, nu a influențat gravitatea leziunilor suferite de aceasta, iar în urma analizării naturii și amplitudinii defecțiunilor constatate la autovehicul, s-a apreciat că, deși acestea puteau influența derularea evenimentului, nu au avut o contribuție determinantă în producerea sa. S-a concluzionat însă că determinantă în producerea accidentului a fost neadaptarea de către inculpat a vitezei de deplasare a autovehiculului corespunzător profilului longitudinal și transversal a drumului, astfel că, deși din momentul declanșării procesului de derapare, accidentul nu mai putea fi evitat de către inculpat,evenimentul putea fi prevenit de acesta, dacă ar fi adaptat viteza corespunzător configurației drumului (curbă periculoasă la stânga).
Ar mai fi de menționat că instanța a considerat că și criticile formulate de către partea responsabilă civilmente, în sensul că evenimentul rutier s-a produs datorită stării necorespunzătoare a drumului și a indicatoarelor care nu respectă cerințele legale, nu sunt întemeiate, câtă vreme s-a reținut vinovăția inculpatului, ca urmare a faptului că acesta nu a adaptat viteza la configurația drumului.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, a constatat că acesta este întemeiat, câtă vreme din constituirea de parte civilă (fila 164 dosar ) rezultă că aceasta a solicitat și obligarea inculpatului la plata daunelor morale, iar instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestora.
În consecință, a respins ca nefondate apelurile inculpatului G și al părții responsabile civilmente - General Import Export SRL
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul penal declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr.284 din 19 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o, în sensul că a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente O și la plata sumei de 30.000 RON, daune morale în favoarea părții civile, apreciind că această sumă este suficientă pentru acoperirea suferințelor psihice cauzate de moartea victimei. De menționat că la stabilirea cuantumului acestor daune (cuantum prin care s-a apreciat că s-a făcut o justă și integrală reparație a suferințelor pricinuite atât victimei, cât și ulterior succesorilor acesteia), s-au avut în vedere împrejurările concrete ale cauzei, suferința la care a fost supusă atât victima (care a stat timp de 6 luni în comă), vârsta acesteia - 56 de ani, precum și consecințele negative pe care le-a avut decesul acesteia asupra succesorilor săi. Este de observat că partea civilă a solicitat ca la plata acestor daune să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul, dar, instanța nu poate obliga inculpatul alături de asigurător la plata acestor daune, întrucât potrivit art.22 al.9 din Ordinul CSA nr.9 din 2 decembrie 2002, pentru punerea în aplicare a normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, în vigoare la data producerii accidentului, precum și potrivit art.50, 51 din 136/1995, asigurătorii nu acordă despăgubiri în temeiul asigurării de răspundere civilă auto pentru pagubele produse persoanelor aflate în autovehiculul care a provocat accidentul, dacă între acestea și deținătorul autovehiculului exista un raport contractual, or, în cazul de față, atât victima, cât și inculpatul, se aflau în raporturi de prepușenie cu deținătorul autovehiculului, respectiv cu partea responsabilă civilmente - SRL În ceea ce privește restul despăgubirilor civile, este de observat că prima instanță a obligat inculpatul la plata acestora în solidar cu partea resp. civilmente șiîn contradictoriu cu asigurătorul, dar instanța de apel nu poate modifica această dispoziție potrivit principiuluinon reformatio in pejus, și câtă vreme în cauză nu a fost declarat apel d e către Parchet sau de către asigurător.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.2 C.P.P. a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente, inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente - General Import Export SRL O, ambii solicitând desființarea hotărârilor ca fiind nelegale.
În motivarea recursului, inculpatul arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale fiindcă lipsește latura subiectivă a infracțiunii. Instanța de fond a considerat că viteza a constituit cauza producerii accidentului. În cauză s-au efectuat 5 rapoarte de expertiză iar raportul întocmit de cei 3 experți este cel mai complex, cu respectarea normelor de drept material. Solicită să se ia în considerare faptul că nu a avut cum să prevadă urmarea, să se aibă în vedere viteza stabilită de experți, procesele-verbal, probele testimoniale, pozele, raportul de expertiză al lui. Chiar dacă se ia în considerare raportul de expertiză criminalistică, și acesta prevede că nu se poate determina cu certitudine viteza. Este nelegală perceperea penalităților de întârziere, întrucât apelul și recursul sunt suspensive de executare și trebuia dispusă obligarea societății de asigurare fie solidar, fie alături de inculpat. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală și respingerea pretențiilor civile.
Partea responsabilă civilmente - General Import Export SRL arată că instanța de fond și de apel nu au luat în considerare responsabilitatea pe care o are administratorul drumului public în asigurarea unei stări tehnice corespunzătoare a acestuia și a modului în care starea drumului a influențat producerea accidentului.
Prin OG nr. 43/1997, art. 40 alin. 1, s-a consacrat obligația administratorului de a menține o stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță. Administratorul drumului nu și-a îndeplinit această obligație legală, lucru demonstrat de raportul de contraexpertiză nr. 162/2005, depus, care constată grave deficiențe în calea de rulare, recomandând introducerea în cauză a unui expert tehnic în construcția de drumuri. Administratorul drumului a dat dovadă și de neglijență în ceea ce privește indicatoarele rutiere din respectiva porțiune de drum, astfel, într-o zonă notorie prin nr. de accidente produse, a instala un indicator de "Drum lunecos" și unul de limitare a vitezei de 50 km/, neconforme ca dimensiuni și inexistent în această formă în reglementarea legală.
Aceste aspecte, coroborate cu nr. foarte mare de accidente produse pe acea porțiune de drum în ultimii ani, indică în mod clar culpa administratorului drumului, în mod greșit acesta a respins cererile repetate ale subscrisei.
Instanțele de fond și apel nu au avut în vedere conduita șoferului, astfel, posibilitatea ca conducătorul auto, să fi trecut peste marcajul continuu, a fost infirmată practic de raportul de contraexpertiză care consideră că acest lucru este improbabil a se fi produs, mai mult chiar dacă s-ar fi produs nu ar fi creat o situație de pericol ci ar fi diminuat posibilitatea producerii accidentului, așadar nu există un raport de cauzalitate între conduita prepusului nostru și producerea accidentului.
Cu privire la viteza de deplasare a autoturismului, care este un factor cheie în corecta soluționare a acestei cauze, 4 din cele 5 expertize în cauză stabilesc valori numerice sensibil egale. Consideră că rezultatul primei expertize se apropie cel mai mult de adevăr, viteza probabilă fiind de 44km/h, valoare mai mică decât cea prevăzută de indicatorul aflat acolo.
Ultima expertiză criminalistică în cauză - Raport 220/2007 are atâtea neajunsuri încât își pierde în totalitate valoarea probantă.
În ce privește simularea cu programul Crash 2.2, o consideră improprie și neconcludentă, fiind vorba de o metodă nouă, insuficient confirmată cum reiese din pagina 4 raportului de expertiză. În situația în care, momentul la care derapează un autoturism este guvernat de o multitudine de factori, simularea derapării pe baza unei simple schițe și a unui coeficient de aderență a părții necarosabile, în vederea calculării vitezei la care s-a produs accidentul este pur și simplu forțată. Mai mult, însăși procedura de lucru cu acest program a fost viciată, astfel nu a fost atașat raportul de simulare generat de program, care este o obligație clară. Rezultă cu claritate că simularea accidentului făcută în ultima expertiză nu poate fi luată în considerare, nerezistând unei examinări amănunțite.
Expertizele efectuate în cauză nu pot preciza în afara oricărui dubiu ce anume a determinat derapajul autoturismului și, pe cale de consecință producerea accidentului.
Din cuprinsul rapoartelor de expertiză reies totuși, clar următoarele aspecte:
- viteza de deplasare a fost în limitele legale;
- posibilitatea ca autoturismul să fi depășit axul drumului este improbabilă și chiar dacă ar fi depășit axul drumului n-ar fi creat o situație de pericol, ci l-ar fi diminuat;
- starea autoturismului era corespunzătoare, având în vedere verificările tehnice legale efectuate;
- conduita inculpatului a fost cea a conducătorului auto mediu, neputând fi reținută vreo culpă în sarcina acestuia pentru producerea accidentului.
Referitor la cuantumul daunelor materiale, evidențiază următoarele aspecte:
- conform art. 370 și art. 385 ind. 5 Cod procedură penală, apelul și recursul sunt suspensive de executare atât în latura civilă cât și în cea penală a cauzei, or din sumele pentru care s-a constituit inițial CAS, apoi Spitalul Județean B, suma de 2.491 lei reprezintă penalități de întârziere, iar perceperea și acordarea unor astfel de sume este nelegală, deoarece penalitățile de întârziere reprezintă daune moratorii ce se percep pentru plata cu întârziere de către debitor a unor datorii scadente, în speță, debitorul fiind deocamdată necunoscut, ca urmare datoria nu este scadentă încă.
În ce privește suma de 8.700 lei solicitată și primită de partea civilă cu titlu de despăgubiri, situația nu a fost analizată de instanța de fond și cea de apel.
În final, solicită să se constate inexistența vinovăției prepusului în producerea accidentului și pe cale de consecință, admiterea recursului, achitarea inculpatului, desființarea deciziei penale nr. 101/A/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- și sentinței penale nr. 284/2005 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 2351/2004 și respingerea pretențiilor civile față de subscrisa, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Curtea, examinând hotărârile prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul era, la data săvârșirii faptei, încadrat în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol al unei asemenea fapte.
Infracțiunea de ucidere din culpă, o infracțiune complexă, la producerea căreia concurează atât factorul uman cât și alți factori (starea autovehiculului, starea drumului, vremea, etc.), a fost pe deplin dovedită, instanța de fond, administrând un evantai de probe testimoniale și expertize tehnice, din acestea desprinzându-se în mod indubitabil vinovăția inculpatului.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducerea a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind conținutul dispozițiilor art. 72 și art. 52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Pentru aceleași considerente, instanța va respinge ca nefondat și recursul părții responsabil civilmente.
Față de cele menționate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate.
În baza art. 192 Cod procedură penală, obligă inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul G și partea responsabilă civilmente - GENERAL IMPORT EXPORT SRL împotriva deciziei penale nr. 101/A din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
(în concediu de
odihnă, semnează
vicepreședintele instanței
, președintele
instanței fiind în concediu
de odihnă)
Red. - 10.07.2008
Jud. fond -
Jud. apel - -
Tehnored. - 2 ex. - 11.07.2008
Președinte:Pantea NistorJudecători:Pantea Nistor, Munteanu Traian, Țarcă Gabriela
