Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 490/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 490/
Ședința publică din 8 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Milan Danilov
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul-recurent și părțile civile și Ofițer împotriva deciziei penale nr. 88/A din 03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, în substituirea avocat, lipsă părțile părțile civile recurente, Ofițer -, nereprezentată partea responsabilă civilmente SC " Românească " SA.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice. În subsidiar, solicită admiterea recursului și reducerea daunelor pe latură civilă. Cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de părțile civile, solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită respingerea recursului întrucât nu sunt motive pentru casarea cu trimitere spre rejudecare, cererea de schimbare a încadrării juridice fiind formulată ca motiv de apel. În ceea ce privește culpa inculpatului, aceasta este dovedită și recunoscută de inculpat. Cu privire la latura civilă, hotărârea este greșită, daunele morale nefiind proporționalizate.
Solicită respingerea recursului formulat de părțile civile ca nefondat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 234/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, a cărei executare a fost suspendată pentru un termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 81 și 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal care au drept urmare revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 14, 346.C.P.P. și art. 998.civ. a obligat inculpatul să plătească părților civile și Ofițer suma de 3000 lei Ron despăgubiri civile și a respins în rest acțiunea civilă formulată, dispoziție opozabilă și față de Românească
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei (RON) cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 193 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli de judecată față de părțile civile și Ofițer.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta cu nr. 5621/P/22 martie 2007 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, arătându-se că la data de 14.10.2006 acesta, în timp ce conducea autoturismul cu nr. - l-a lovit pe numitul, care a decedat.
Urmare administrării probatoriului, instanța de fond a reținut că la data de 14.10.2006, în jurul orei 19,30, conducând autoturismul marca " 1310 " cu numărul de înmatriculare - pe DN 58 B, pe raza localității, în direcția localității, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a provocat un accident de circulație în urma căruia a decedat numitul.
Judecătoria a considerat că fapta inculpatului, așa cum a fost ea mai sus descrisă, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 al. 2 Cod penal și constituie infracțiune.
Prima instanță nu a putut reține cazul fortuit invocat de inculpat, deoarece acesta a săvârșit fapta cu vinovăție, mai exact din culpă fără prevedere care e și ea o formă a vinovăției, în sensul că, deși nu a prevăzut posibilitatea apariției cârdului de gâște și pietonilor în stare de ebrietate de pe marginea carosabilului, putea și trebuia să prevadă în condițiile în care acesta era obligat să adapteze viteza la condițiile de drum și să depună maximă diligență, astfel încât să evite orice obstacol. Judecătoria a mai arătat că victima nu a sărit în fața inculpatului pentru a îl lua prin surprindere, ci s-a dezechilibrat în momentul în care inculpatul a efectuat manevra bruscă de evitare a cârdului de gâște care a apărut pe carosabil.
Culpa victimei, a continuat judecătoria, care în stare de ebrietate s-a dezechilibrat în momentul manevrei inculpatului, nu este de natură să exonereze de răspundere penală pe inculpatul.
LA individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, determinat de modalitatea concretă de săvârșire, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care în temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Apreciind că pedeapsa își va putea atinge scopul și fără privarea de libertate a inculpatului în temeiul art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal care au drept urmare revocarea suspendării condiționate.
Cu privire la daunele materiale solicitate, prima instanță a reținut că în cauză au fost audiați martorii și care au arătat că părțile civile au suportat cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei.
Față de declarațiile acestora și având în vedere că părțile civile nu au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte pretențiile solicitate, prima instanță a apreciat cuantumul cheltuielilor de înmormântare la 3000 lei.
În ceea ce privește pretențiile solicitate raportat la lipsa unor venituri de care este privată familia victimei, prima instanță a reținut că aceasta nu avea în întreținere copii minori sau alte persoane potrivit legii, astfel că a respins ca neîntemeiat acest petit al acțiunii civile.
Cu privire la daunele morale solicitate, judecătoria a reținut că nefericitul eveniment a avut loc pe fondul neatenției, atât a victimei cât și a inculpatului, acesta din urmă săvârșind fapta din culpă cu neprevedere pentru care, de altfel, prima instanță l-a condamnat, motiv pentru care acordarea daunelor morale apare ca nejustificată în acest context. De evenimentul reprobabil a fost marcat atât inculpatul cât și familia victimei, iar inculpatul nu a săvârșit fapta cu intenție și nici măcar din culpă cu prevedere, motiv pentru care condamnarea acestuia a fost considerată ca suficientă pentru consolarea familiei victimei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile civile și Ofițer, precum și inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.12.2007, sub nr-.
În motivarea apelului său, inculpatul susține că nu se face vinovat de producerea accidentului, neavând nici o culpă, motiv pentru care solicită achitarea sa. Apreciază că în mod greșit a fost condamnat de către prima instanță în baza art. 178 al. 2, nefiind dovedit cu nici un mijloc de probă că a încălcat anumite prevederi legale, astfel că atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică.
El mai susține că declarațiile singurului martor ocular nu puteau fi avute în vedere deoarece acestea sunt oscilante, el afirmând că a fost supus unor presiuni din partea organelor de urmărire penală. Mai arată că victima era căzută pe marginea drumului și nu a putut fi observată datorită faptului că inculpatul a fost orbit de luminile unei mașini care circula din sens invers.
Și pe latură civilă, susține inculpatul, soluția judecătoriei este neîntemeiată deoarece pretențiile civile nu au fost dovedite prin înscrisuri, ci doar cu declarațiile unor martori.
Părțile civile și Ofițer au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței judecătoriei și, pe fond, condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre maximul special, admiterea în totalitate a pretențiilor civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PE latura penală, părțile civile au arătat că pedeapsa primei instanțe este mult prea ușoară, față de împrejurările producerii accidentului, stabilite pe baza probelor administrate în cauză. Se mai susține că inculpatul, așa cum rezultă din declarația martorului ocular A, coroborate cu concluziile expertizei tehnice în specialitatea auto, se face vinovat de uciderea tatălui lor, el conducând autoturismul cu viteză neadaptată la condițiile de trafic și cu nerespectarea altor prevederi ale OUG nr. 195/2002 și având obligația de a opri autoturismul atât după lovirea gâștelor, cât și după impactul cu victima. În concluzie, tot pe latură civilă, se menționează că inculpatul apelant avea posibilitatea reală de a evita producerea accidentului, cu diligențe minime, iar vina aparține în totalitate acestuia, alcoolemia victimei necontribuind în vreun fel la producerea lui.
Pe latură civilă se solicită admiterea în totalitate a pretențiilor civile. Cu privire la prejudiciul material se susține că acesta a fost pe deplin dovedit cu proba testimonială, prezumții și fapte de notorietate.
Referitor la despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit, se menționează că apelantele părți civile au fost grav afectate de decesul tatălui lor, între ei existând o relație bazată pe o puternică afecțiune, de ajutor și sprijin moral și material reciproc, clădită pe parcursul timpului. Se mai motivează că suferința a fost cu atât mai mare cu cât, datorită modului în care s-a produs accidentul, victima a fost de nerecunoscut.
Prin decizia penală nr. 88/A din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 alin. 1, pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală, au fost admise apelurile formulate de apelantele părți civile și Ofițer împotriva sentinței penale nr. 234/06.11.2007, pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, pe care o desființează și rejudecând:
În temeiul art. 14, 346 din Codul d e procedură penală, cu referire la art. 998 din Codul civil, a fost obligat inculpatul, alături de care și SC Românească, la plata a câte 5000 lei noi către fiecare dintre apelantele părți civile, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și au fost respinsa restul pretențiilor solicitate cu același titlu.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelante.
A fost respins apelul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș, analizând apelurile formulate în cauză, a constatat că cel al părților civile este întemeiat iar al inculpatului nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește latura penală a cauzei, tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului.
Astfel, din cuprinsul declarațiilor martorului A, atât cea dată în fața instanței (fila 35 dosar fond), cât și cele date în faza de urmărire penală (filele 71-74 dosar urmărire penală), coroborate cu cele constatate de expertul tehnic judiciar în specialitatea auto (raportul de expertiză depus la filele 53-67 dosar de urmărire penală), a rezultat, fără nici un fel de dubiu, că, neadaptând viteza la condițiile concrete de trafic, inculpatul a accidentat mortal pe numitul care circula prin localitatea, în direcția localității în alte condiții decât cele impuse de legislația rutieră.
Tribunalul Timișa considerat că, deși este adevărat că legea prevede o limită maximă a vitezei pe drumurile care traversează localitățile și, în speță, nu există dovezi cum că inculpatul ar fi depășit-o, faptul că în zona accidentului se lăsase întunericul, precum și împrejurarea susținută chiar de inculpatul apelant, că din față venea un alt autoturism al cărui sistem de iluminare i-a influențat vederea, în sensul restrângerii vizual (ambele aspecte determinând o înrăutățire a condițiilor normale de trafic), trebuia să-l determine pe acesta să reducă viteza cu care circula, tocmai pentru a avea posibilitatea de a reacționa cu privire la un eventual pericol. Cu alte cuvinte, s-a considerat că inculpatul trebuia să adapteze viteza la condițiile concrete în care efectua deplasarea.
Așa fiind, s-a reținut că prezintă mai puțină importanță, în latura penală, dacă victima circula în dreapta sau stânga bicicletei sale, aspecte relevante numai în ceea ce privește gradul culpei inculpatului și cu privire la care se contrazic declarațiile martorului De altfel, avându-se în vedere avariile produse autoturismului condus de inculpat, așa cum acestea rezultă din fotografiile efectuate la fața locului și cum au fost clasificate de expertul auto (fila 59 dosar urmărire penală, fila 6 din raportul de expertiză), instanța de apel a constatat că victima a fost lovită cu partea din mijloc față a mașinii, ceea ce a dus la concluzia că, și în situația în care aceasta din urmă ar fi circulat pe acostament, pe partea dreaptă a bicicletei, tot ar fi fost lovită, chiar dacă și numai tangențial.
Deși la fila 10 din raportul de expertiză s-a arătat că inculpatul nu putea preveni producerea accidentului, s-a considerată că acest fapt este contrazis atât de concluziile finale ale raportului, cât și de declarația martorului
Față de cele anterior arătate, Tribunalul a concluzionat că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată și modul de individualizare a executării acesteia, instanța de apel a considerat că, față de consecințele faptei comise și persoana inculpatului, fără antecedente penale și cu o bună comportare la locul de muncă, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Pe latura civilă însă, Tribunalul Timișa constatat că sentința judecătoriei este neîntemeiată în ceea ce privește respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit și temeinică în rest.
Astfel, cu privire la costul înmormântării, plecând de la premisă că o astfel de operațiune antrenează cheltuieli materiale, dar având în vedere și lipsa unor dovezi scrise în acest sens, Tribunalul a considerat că, față de declarațiile martorilor audiați cu privire la acest aspect și fără a putea ignora culpa victimei în producerea accidentului, prima instanță a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei.
Tot justificat s-a reținut că instanța de fond a respins cererea de obligare a inculpatului la plata contravalorii pensiei victimei, deoarece nu s-a dovedit că o parte din pensia acesteia era remisă părților civile, cu atât mai mult cu cât nu avea stabilită vreo obligație de întreținere față de cele două.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit, instanța de apel a considerat că aceasta este parțial întemeiată.
Astfel, s-a reținut că este de necontestat că decesul tatălui lor le-a provocat puternice suferințe pentru a căror compensare nu este suficientă doar simpla condamnare a inculpatului. Prin urmare, apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 cod civil (prejudiciu moral, fapta ilicită a inculpatului comisă cu vinovăție și legătura de cauzalitate între aceasta și prejudiciu), tribunalul, având în vedere că partea civilă a avut o culpă de cel puțin 50% în producerea accidentului, a dispus obligarea inculpatului, alături de care și pe societatea de asigurare, la plata a câte 5000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
În concluzie, apelul inculpatului a fost respins, iar cel al părților civile a fost admis și s-a dispus în sensul celor arătate mai sus.
Împotriva deciziei penale nr.88/A/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs, în termenul legal, inculpatul și părțile civile și Ofițer.
Părțile civile nu au depus la dosar motive de recurs.
În motivarea recursului declarat de inculpat se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar în subsidiar achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Se arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului având ca obiect schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, cerere formulată în scris prin notele de ședință depuse în data de 3.03.2008 și care este de natură să influențeze soluția procesului și să garanteze drepturile procesuale ale acesteia, că nu a încălcat nici o obligație impusă de legislația rutieră, iar probele administrate nu au confirmat vinovăția sa. Inculpatul mai arată că, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe raza localității a fost orbit de faza lungă a unei mașini ce se deplasa din sens opus și, intenționând să evite cârdul de gâște apărut în fața sa a trasa volanul spre dreapta auzind un zgomot sub mașină despre care a crezut că provine de la omorârea unei gâște, în realitate fiind vorba despre victima căzută pe mijlocul drumului. Inculpatul mai arată că nu s-a putut stabili în cursul procesului viteza cu care se deplasa el, fiind evidentă nevinovăția sa, în acest sens fiind și faptul că nu i s-a suspendat permisul de conducere și nu a fost amendat contravențional, iar expertiza întocmită în cauză a concluzionat că nu putea evita producerea accidentului rutier, persoana care ar fi putut face acest lucru fiind exclusiv victima dacă nu ar fi circulat în întuneric, în stare de ebrietate și pe mijlocul carosabilului.
Inculpatul mai critică soluția și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate raportat la circumstanțele comiterii faptei, iar în privința laturii civile a cauzei se solicită diminuarea cuantumului despăgubirilor civile luând în considerarea probele administrate în cauză. Mai arată inculpatul că i se poate reține, cel mult, incidența art.178 al.1 penal.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpați și partea civilă este întemeiat, fiind incident motivul de casare reglementat de art.385/9 pct.10 pr.pen. deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți de natură a le garanta respectarea drepturilor sale procesuale.
La data de 14.10.2006, pe timp de noapte inculpatul a condus autoturismul pe raza localității din județul T și, în timp ce rula a remarcat un cârd de gâște ceea ce l-a determinat să tragă volanul dreapta accidentând mortal victima ce se afla pe carosabil, în stare avansată de ebrietate. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în modalitatea reglementată de art.178 al.2 penal încălcând prevederile art.48 din OUG 195/2002 constând în obligația conducătorului de vehicul de a respecta regimul legal de viteză și de adaptare a acesteia în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de deplină siguranță, fiind obligatorie prin urmarea reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol.
În declarația dată în fața primei instanțe- file 15 dosar de fond-, inculpatul arată că, în timp ce rula cu autoturismul pe raza localității a fost orbit de faza lungă a autoturismului ce circula din sens opus și, observând cârdul de gâște a efectuat manevra de tragere a volanului spre dreapta simțind că a călcat peste ceva despre care crezuse că sunt gâștele din cârd, în realitate fiind victima care, potrivit depoziției inculpatului se afla pe carosabil, în stare avansată de ebrietate. Cu ocazia audierii inculpatul arată că vina accidentului o poartă în mare măsură victima.
În fața instanței de apel, inculpatul reiterează apărările formulate în fața primei instanțe relative la gradul său de vinovăție în comiterea faptei, luând în considerare faptul că la momentul producerii evenimentului rutier era noapte, iar victima avea o alcoolemie de 2,69%o arătând că fapta sa ar putea întruni eventual elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.178 al.1 penal(motive de apel-fila 3 dosar apel). Inculpatul solicită reținerea art.178 al.1 penal atât în concluziile scrise depuse la dosar - fila34 - cât și prin notele de ședință-fila 35. Instanța de apel, din lecturarea considerentelor deciziei penal recurate nu s-a pronunțat asupra acestei cereri formulate de inculpatul apelant.
Potrivit dispozițiilor art. 334 din Codul d e procedură penală, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea. Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și limitelor pedepsei aplicabile. Având în vedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că, în fața instanței de apel, această schimbare nu poate avea loc decât în anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților și, în primul rând, al inculpatului, cât și a soluționării corecte a cauzei. Încălcarea dispoziției atrage nulitatea relativă, care a fost invocată în condițiile art. 197 alin. 4 din Codul d e procedură penală, astfel încât situația este asimilată cu încălcarea dreptului la apărare și nesoluționarea fondului cauzei, ce nu poate fi înlăturată decât prin trimiterea acesteia spre rejudecare. În acest sens, se mai reține și că potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale", legea recunoscându-i dreptul la o apărare efectivă și eficientă, ce nu poate fi asigurată în condițiile în care instanța omite a analiza cereri esențiale pentru inculpat, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpatul, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin.2 în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 178 alin.1 Cod Penal, cerere întemeiată pe împrejurarea că inculpatul apreciază că nu se face vinovat de încălcarea prevederilor din legislația rutieră și nu i se poate imputa că nu a manifestat conduită diligentă, reducând viteza până la limita evitării oricărui pericol.
Cererea întemeiată pe dispozițiile art.334 a C.P.P. fost formulată de inculpat ca motiv de apel, astfel că instanța era obligată să se pronunțe asupra cererii. Practica instanțelor este unitară în cazul nepronunțării asupra unei cereri esențiale pentru părți: "dacă instanța, încălcând prevederile art. 378 alin.3 C.P.P. nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel care constituie ceri esențiale, de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului decizia este supusă casării în temeiul art. 3859alin.1 pct. 10.C.P.P. cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului" (, pen. decizia nr.2729/14.06.2000). În același sens, a se vedea și decizia penală nr. 1189/17.02.2005 ÎCCJ.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte motive de recurs formulate în cauză de către inculpat și părțile civile.
În baza art. 38515pct. 2 lit. c pr.pen. va admite recursul declarat de inculpatul și părțiole civile și Ofițer împotriva deciziei penale nr. 88/A/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va casa decizia penală recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Timiș
În temeiul art. 192 al. 3 cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. c pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul și părțiole civile și Ofițer împotriva deciziei penale nr. 88/A/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Timiș
În temeiul art. 192 al. 3 cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU - 14.05.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Milan Danilov, Anca Nacu
