Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 488/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 488/
Ședința publică din 8 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Milan Danilov
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 206/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, prezentă partea civilă-intimat, reprezentată partea responsabil civilmente intimat SC""SRL de administrator, nereprezentați asigurătorii SC" Asigurare" SA și SC "" SA, nereprezentate partea responsabilă intimat SC" "SRL și părțile civile intimate Casa de Asigurări de Sănătate T, Spitalul Județean T, Spitalul Județean Reșița, Casa de Asigurări de Sănătate C-S și Clinica de Ortopedie
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului-intimat după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită casarea deciziei penale recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu s-a soluționat fondul cauzei și nu s-au analizat corelativ cele două culpe, fiind achitați ambii inculpați, unul în instanța de fond - inculpatul G și celălalt în apel, inculpatul.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei Tribunalului C-S și menținerea soluției de achitare în temeiul art. 10 lit. d pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 184 al. 2,4.
Cod PenalPartea civilă intimată solicită menținerea sentinței primei instanțe.
Reprezentantul părții responsabil civilmente SC"" SRL, administrator, solicită admiterea recursului, menținerea soluției primei instanțe
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 76 din 8 martie 2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul G pentru fapta prevăzută de art. 184 al. 2, 4 Cod penal.
În baza art. 184 al.2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e Cod penal, a condamnat pe inculpatul la 4 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În bsaza art. 346 al. 3 Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatului G, părții responsabile civilmente SC "" SRL O și asigurătorului SC " Asigurări" SA, prin Sucursala Reșița.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art. 999 Cod civile, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, împotriva inculpatului.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC" Trans"SRL către partea civilă a sumei de 13.000 lei reprezentând daune morale.
A respins acțiunea civilă față de asigurătorul SC "" SA - Sucursala Reșița.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și art. 999 Cod civil, a admis acțiunea formulată de Spitalul Județean Reșița.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " Trans" SRL la plata sumei de 780 lei față de Spitalul Județean Reșița.
A respins cererea formulată de C-S și cererea formulată de T ca neîntemeiată.
S-a luat act că partea civilă Spitalul Județean T și Clinica de Ortopedie T nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC" Trans" SRL la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza materialului probator administrat în cauză, a reținut că în data de 25.03.2004, în jurul orelor 11,30, inculpatul G conducea pe DJ 581 Reșița - O autotrenul R Diesel cu numărul de înmatriculare - și semiremorca înmatriculată cu nr. -, ce aparținea părții responsabile civilmente SC""SRL O, în care se afla și partea vătămată pe care o luase la ocazie. În același timp, din sens opus circula autotractorul marca Mercedes, înmatriculat cu nr. -, ce aparținea părții responsabile civilmente SC" Trans" SRL și condus de inculpatul. În zona numită "", unde drumul prezintă o curbă pe direcția O - Reșița, s-a produs impactul dintre cele două autovehicule la nivelul fronto-lateral stâng al autocamionului R, respectiv frontal dreapta al autotractorului Mercedes.
Ulterior coliziunii, autotrenul marca R condus de inculpatul Gap ărăsit partea carosabilă prin dreapta acesteia, oprindu-se pe terenul înerbat, într-o poziție oblică dreapta față de axa drumului, iar autotractorul condus de inculpatul s-a rotit în sens invers acelor de ceasornic, oprindu-se pe sensul de mers O - Reșița, cu frontala către Reșița.
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate, fiind transportată la Spitalul Județean Reșița.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. A 217 din 28 iulie 2004, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 150 zile de îngrijiri medicale.
Inculpaților G și le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conform buletinelor de analiză nr. 133/A/01.04.2004, respectiv 134/A/01.04.2004, s-a constatat că aceștia nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
În faza de urmărire penală s-au efectuat două expertize tehnice judiciare auto, una de către Biroul Județean de Expertize C-S, iar cealaltă de către Institutul Național de Expertize Criminalistice T și, potrivit concluziilor acestora, cauza producerii accidentului a constituit-o atât acțiunea de trecere pe contrasens a autotrenului condus de inculpatul G, cât și nesemnalizarea corespunzătoare a curbei respective de către administratorul drumului DJ 581.
În faza de judecată s-a efectuat un alt raport de expertiză criminalistică la Institutul Național de Expertize Criminalistice
Din declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați și din concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat la Institutul Național de Expertize Criminalistice B, instanța de fond a reținut că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe sensul opus al autotractorului condus de inculpatul în cadrul unui proces de derapare, iar manevra de evitare prin ocolire către dreapta efectuată de inculpatul Gaf ost de natură să atenueze forța coliziunii, dar și că accidentul putea fi prevenit de inculpatul dacă ar fi menținut controlul asupra direcției de deplasare a autovehiculului care-l conducea, rulând pe sensul său de mers.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că vinovat de producerea accidentului este inculpatul
S-a apreciat de către Judecătoria Reșița că concluziile celor trei rapoarte de expertiză efectuate în speță sunt contradictorii.
S-a considerat că expertiza nu are o forță probantă deosebită față de a celorlalte mijloace de probă și în consecință, conform art. 63 al. 2 Cod procedură penală, aprecierea expertizelor se face prin prisma examinării tuturor probelor administrate în cauză.
Instanța de fond a reținut că expertiza criminalistică efectuată la Institutul Național de Expertize Criminalistice B este mai concordantă cu realitatea și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor ce au fost audiați.
Cu privire la celelalte două expertize efectuate în faza de urmărire penală, una de către Biroul Județean de Expertize C-S, iar cealaltă de către Institutul Național de Expertize Criminalistice T, acestea au fost înlăturate de prima instanță, întrucât nu ce coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Avându-se în vedere cele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că vinovat de producerea accidentului este inculpatul și nu inculpatul
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, conform disp. art. 362-363 Cod procedură penală, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că din probele dosarului nu rezultă vinovăția sa, astfel încât, în mod greșit a fost condamnat.
La dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri noi, însă la termenul de judecată din 28.06.2007 instanța a admis, la cererea inculpatului apelant, efectuarea unei noi expertize tehnice auto, expertiză asupra căreia părțile au revenit la termenul de judecată din 13.10.2007.
De asemenea, au fost audiați inculpații G și.
Prin decizia penală nr. 206 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 76/08.03.2007 pronunțată de Judecătoira Reșița în dosarul nr- pe care a desființat-o, în sensul că:
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 184 al. 2, 4 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, examinând sentința atacată față de cererea de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art. 371, 378 Cod procedură Penală, Tribunalul C-.S a constatat că apelul inculpatului este fondat.
Asfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din 21.04.2004, a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 al. 2, 4 Cod penal, inculpatul G, iar față de s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru aceeași faptă.
În faza de urmărire penală s-au efectuat două expertize tehnice judiciare auto, ambele concluzionând că vinovat de producerea accidentului este G, prin acțiunea de trecere pe contrasens a autoturismului condus de el, reținându-se însă, ca o cauză distinctă nesemnalizarea corespunzătoare a curbei respective de către administratorul drumului DJ 581.
Totodată s-a reținut că în faza cercetării judecătorești, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare, conform căreia accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe sensul opus autotractorului marca Mercedes, condus de numitul, foarte probabil în cadrul unui proces de derapare.
Față de aceste concluzii, la termenul de judecată din 11.05.2006, reprezentantul parchetului a învederat instanței că nu mai înțelege să formuleze obiecțiuni la expertiză "solicitând extinderea procesului penal față de martorul ", cerere pe care instanța a pus-o în discuția părților.
Din analiza încheierii de ședință din 11.05.2006, instanța de apel a constatat că, deși s-a făcut mențiunea că s-a pus în discuția părților cererea de extindere a procesului penal, nu rezultă de nici unde punctul de vedere al inculpatului cu privire la acest aspect, singurele mențiuni fiind ale avocatului inculpatului G, asigurătorului și părții responsabile civilmente (prin reprezentanți).
S-a reținut că, trecând peste acest aspect, prima instanță a admis cererea formulată de procuror și a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui în calitate de inculpat (fără a se preciza fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, temeiul legal al extinderii procesului și fără ca procurorul să declare că pune în mișcare acțiunea penală conform art. 337 al. 2 raportat la art. 336 al. 1 lit. a Cod procedură penală).
Ulterior s-a acordat un nou termen de judecată pentru ca inculpatul să-și angajeze apărător (deși s-au acordat mai multe termene de judecată și chiar s-a luat declarație inculpatului, acestuia nu i s-a adus la cunoștință fapta pentru care este cercetat decât la termenul de judecată din 24.10.2006).
Deși aspectele învederate mai sus constituie, în opinia Tribunalului C-S, încălcări procedurale ale dreptului de apărare, s-a apreciat totuși că, întrucât ulterior, inculpatul a beneficiat de apărare calificată, acestea au fost acoperite din punct de vedere juridic (nefiind nulitate absolută în sensul disp. art. 197 Cod procedură penală).
Pe de altă parte, s-a apreciat că restituirea cauzei la procuror ar reprezenta o agravare a situației în propria cale de atac a inculpatului.
Pe fondul cauzei însă, instanța de apel a considerat că, față de concluziile celor două expertize efectuate în faza de urmărire penală, a declarațiilor martorilor și cea a inculpatului apelant, infracțiunea reținută în sarcina acestuia - art. 184 al. 2, 4 Cod penal - nu întrunește elementele constitutive.
Astfel, conform expertizei tehnice judiciare efectuată în faza de urmărire penală, s-a reținut că una din cauzele favorizante ale producerii accidentului este și nesemnalizarea corespunzătoare a curbei, mai precis lipsa unor măsuri minime de semnalizare ( art. 113 al. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002), respectiv instalarea și aplicarea mijloacelor de semnalizare rutieră specifică unei curbe deosebit de periculoase, caracterizată atât de o rază de racordare mică, cât și de o vizibilitate redusă.
De asemenea, s-a considerat că, potrivit declarațiilor martorilor, inculpaților, părții vătămate (persoane implicate în accident), precum și din analiza fotografiilor efectuate la fața locului, a rezultat că starea carosabilului era deteriorată, aspect care confirmă astfel deraparea autocamionului condus de și pătrunderea pe sensul opus, chiar în momentul în care s-a apropiat de autotractorul condus de G (declarația părții vătămate ).
Pe de altă parte, avându-se în vedere aceste premise ale producerii accidentului (lipsa semnalizării curbei, starea carosabilului, acțiunea de derapare), dar și concluziile diametral opuse ale expertizelor efectuate în faza urmăririi penale și cercetării judecătorești, tribunalul a apreciat că în aceeași situație se putea afla și inculpatul G (cu privire la care nu s-a putut face vreo apreciere, ținându-se cont de faptul că se aflau doar în calea de atac a inculpatului ), considerând că latura subiectivă nu întrunește condițiile prevăzute de textul de lege (art. 184 al. 2, 4 Cod penal).
Împotriva deciziei penale nr. 206/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală; că în mod paradoxal într-un accident rutier în care sunt expertize tehnice auto contradictorii cu privire la stabilirea vinovăției inculpaților și prin care s-a cauzat vătămarea gravă a unei persoane, au fost achitați ambii inculpați, unul de către instanța de fond - inculpatul G și celălalt în apel - inculpatul. În acest sens, parchetul a apreciat că după exercitarea a două grade de jurisdicție (prima instanță și apel) nu s-a rezolvat fondul cauzei, în sensul că nu s-a stabilit persoana vinovată de producerea accidentului rutier. Totodată, s-a arătat că argumentele invocate în considerentele deciziei apelate, respectiv că prin extinderea acțiunii penale față de numitul, nu s-a pus în discuția părților învinuirea, că lipsește declarația orală a procurorului pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, nu justifică soluția de achitare în baza art. 10 lit. d dispusă față de inculpatul. Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de apel trebuia să desființeze sentința penală nr. 76/2007 și să trimită cauza spre rejudecare la Judecătoria Reșița dacă reținea aspecte legate de încălcarea dreptului la apărare al inculpatului sau de punere în mișcare a acțiunii penale, respectiv că instanța de fond a admis cererea procurorului de extindere a acțiunii penale fără a preciza fapta pentru s-a pus în mișcare acțiunea penală și temeiul juridic al extinderii procesului față de acesta. Parchetul de pe lângă Tribunalul C - Sam ai arătat că instanța de apel nu a luat în calcul la stabilirea vinovăției inculpatului culpa acestuia prin pătrunderea pe sens opus a autotractorului condus de el, în cadrul unui proces de derapare, raportat la manevra de ocolire către dreapta efectuată de conducătorul auto G; că în susținerea vinovăției inculpatului, care prin fapta sa a generat accidentul rutier, sunt și declarațiile martorilor G, și, nu în ultimul rând, concluziile expertizei efectuate de Institutul de Expertize Criminalistice B nr. 84/13.04.2006, filele 134-146 dosar instanța de fond, care a concluzionat că: "în mod cert manevra de evitare prin ocolire către dreapta efectuată de acesta a fost de natură să atenueze forța coliziunii, fapt evidențiat și de amplitudinea avariilor".
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C - S și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 988/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2,4.Cod Penal și neînceperea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 184 al. 2, 4.
Cod PenalLa termenul din 11.05.2006, în fața Judecătoriei Reșița procurorul a solicitat extinderea procesului penal față de martorul, iar instanța a admis cererea și a pus în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia. Sub aspectul procedurii de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, instanța de recurs constată că nu au fost respectate dispozițiile art. 337.C.P.P. Astfel, potrivit art. 337 alin. 1.C.P.P. "în cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană", iar alin. 2 face trimitere la art. 336.C.P.P. existând două posibilități: fie ca procurorul să declare că pune în mișcare acțiunea penală, caz în care instanța, atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită; fie ca procurorul să declare că nu pune în mișcare acțiunea penală, situație în care instanța sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită. Prin urmare, titularul acțiunii penal este procurorul și nu instanța de judecată, procurorul fiind cel care trebuia să pună în mișcare acțiunea penală în cauză. Numai prin excepție, atribuțiile de inițiere și de extindere a procesului cu privire la alte persoane și de punere în mișcare a acțiunii penale sunt încredințate instanței, respectiv atunci când procurorul nu participă la judecată, ceea ce nu este situația în speță.
Prin urmare, în cauză este incident cazul de casare reglementat de art. 3859pct. 2.C.P.P. instanța nefiind legal sesizată cu privire la inculpatul. de atac în recurs este o soluție specială, reglementarea acesteia fiind restrictivă, legea stabilind atât cazurile în care poate avea loc casarea cu trimitere spre rejudecare, cât și cele în care instanța de recurs reține cauza spre rejudecare. Astfel, se impune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea spre rejudecare la prima instanță pentru respectarea procedurii prevăzută de art. 337.C.P.P. referitoare la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. Instanța de recurs nu își însușește considerentele Tribunalului C-S în sensul că s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac întrucât, pe de o parte, împotriva acestuia prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare și i-a atribuit calitatea de inculpat, deși nu a fost legal sesizată conform art. 337.C.P.P.; iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 372.C.P.P. nu vizează termenul de soluționare a cauzei, ci soluția pronunțată.
Pe de altă parte, instanța constată că aspectele invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C - S care îl vizează pe inculpatul G nu mai pot fi analizate întrucât față de acesta soluția de achitare dispusă prin sentința penală nr. 76/2007, pronunțată de Judecătoria Reșița, a rămas definitivă prin neexercitarea căilor de atac.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c instanța C.P.P. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C - S împotriva deciziei penale nr. 206/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S; va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 76/08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în ceea ce îl privește pe inculpatul.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 206/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 76/08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Reșița, în ceea ce îl privește pe inculpatul.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU - 19.05.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Milan Danilov, Anca Nacu
