Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 487/
Ședința publică din 8 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Milan Danilov
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul-recurent împotriva deciziei penale nr. 46/A din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul recurent, avocat ales din cadrul baroului C, nereprezentate partea responsabilă civilmente SC "" SRL și partea civilă intimată " ".
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, descrie starea de fapt și arată că la momentul primirii mărfii se emite cec-ul, însă în acest caz marfa s-a livrat fără nici un instrument de plată în schimb, ulterior livrării mărfii emițându-se cec-urile. Solicită a se avea în vedere relațiile apropiate dintre inculpat și asociații firmelor, care l-au rugat pe inculpat să le vândă marfa nevandabilă, dar nu s-a pus problema emiterii acelor cec-uri. Arată că la fila 75 din dosarul nr. 2779/2005 există declarația martorului din care rezultă că s-au derulat relații comerciale între societăți, urmând ca inculpatul să emite bilete la ordin, filele cec fiind emise după ce s-a livrat marfa. Depune concluzii scrise și solicită amânarea pronunțării.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, din probe rezultând că inculpatul a emis filele cec ce nu aveau acoperire, iar din expertiza grafologică a rezultat că scrisul aparține inculpatului, neavând relevanță momentul emiterii filelor cec.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1350/26.95.2997 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 334.C.P.P. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravantă.
I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a s C.P.P.-a dedus din pedeapsa aplicată perioada 02.09.2005 - 29.11.2005 pe care inculpatul a executat-o în baza nr. 3449/18.07.2005 al Judecătoriei Timișoara (desființat prin decizia penală nr. 452/A/28.11.2005 a Tribunalului Timiș ).
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, i-a fost interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de administrator la o societate comercială pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale și a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii după rămânerea sa definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 348.p Cod Penal s-a dispus anularea a 6 file cec tip Post:
1. seria p. 308 nr. -, cu scadența la data de 12.06.2003;
2. seria p. 308 nr. - cu scadența la data de 23.06.2003;
3. seria p. 308 nr. -, cu scadența la data de 26.06.2003;
4. seria p. 308 nr. -, cu scadența la data de 28.06.2003;
5. seria p. 308 nr. -, cu scadența la data de 07.07.2003;
6. seria p. 308 nr. -, cu scadența la data de 14.07.2003.
În baza art. 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC " " SRL suma de 13.147,059 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că partea civilă nu a formulat pretenții civile față de partea responsabilă civilmente SC "" SRL.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin adresa nr. 2779/05.12.2005 a Tribunalului Timiș, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara cu nr. 18013/Rj/16.12.2005, s-a trimis spre rejudecare dosarul nr. 2779/P/2005 al Judecătoriei Timișoara, privindu-l pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 4.
Cod PenalS-a reținut că evoluția cauzei în cele două cicluri procesuale a fost următoarea:
Prin rechizitoriul nr. 3927/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 2779/22.02.2005, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatului că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acesta a emis un număr de 6 file cec cunoscând faptul că nu există disponibil în cont pentru decontarea acestora, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 163.878.232 ROL.
Prin sentința penală nr. 1.997/27.06.2005 pronunțată în dosarul nr. 2.779/22.02. 2005 al Judecătoriei Timișoara, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, în baza art. 215 alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.p și 37 lit. a Cod Penal; cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 pe Cod Penal durata si in condițiile prev.de art.71 Cod Penal
Prin decizia penală nr. 452/A/28.11.2005 a Tribunalului Timiș s-a admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat sentința penală nr. 1.997/ 27. 06. 2005, pronunțată în dosarul nr. 2.779/2005 al Judecătoriei Timișoara și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru reluarea cercetării judecătorești.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 18.013/ 16.12.2005 nr vechi si nr- nr. nou, în baza adresei nr. 8.816/P/2005 a Tribunalului Timiș.
În rejudecarea cauzei, partea vătămată SC SRL și-a menținut constituirea de parte civilă în cauză cu suma de 13.147,059 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute inculpatului și neachitate.
În faza de judecată a fost audiat inculpatul - care nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată; de asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice având ca obiectiv stabilirea împrejurării dacă toate celelalte rubrici, în afară de semnătură, de pe filele cec, sunt completate de către inculpat sau de către o altă persoană;.
Din coroborarea mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală plângerea părții vătămate; declarația inculpatului, biletele la ordin, borderourile de introducere spre decontare a filelor cec, facturi; copii ale actelor constitutive ale societății; procesele-verbale încheiate de către organele fiscale; declarația martorului; actele contabile ale firmei; corespondența purtată între părți;precum și din celelalte cicluri procesuale declarația inculpatului, instanța de fond a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele enunțate, reținând că:
În fapt, inculpatul - în calitate de administrator al societății SC "" SRL, cu obiect principal de activitate comercializarea băuturilor alcoolice - a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în sistem en gross nr. 515/17.12.2002 cu reprezentanții părții vătămate SC " " SRL.
În baza acestui contract, partea vătămată SC " " SRL. a livrat către firma inculpatului produse vinicole pe care inculpatul le-a distribuit pe raza județului S și În lunile aprilie-mai 2003, inculpatul a achiziționat marfa in valoare de 163.878.232 ROL - conform facturilor fiscale depuse în dosarul de urmărire penală - pentru care a emis un număr de 6 file cec tip Post ( seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 12.06.2003: seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 23.06.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 26.06.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 28.06.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 07.07.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 14.07.2003 ) toate completate, semnate și datate de către acesta.
Fiind introduse în banca spre decontare, filele cec au fost refuzate pentru lipsa disponibil, trăgător aflat in interdicție bancara (inculpatul a intrat in interdicție bancara de a emite cecuri în data de 26.05.2003).
Din verificarea rulajului contului societății deschis la Post SA - Sucursala Tar eieșit împrejurarea că inculpatul a rulat sume mici de bani, neavând disponibil in cont pentru decontarea filelor cec; iar din bilanțul societății pe anul 2002 s-a remarcat împrejurarea că - la sfârșitul anului fiscal 2002 - societatea sa avea datorii in suma de aproximativ 500.000.000 ROL; aspect cunoscut de către inculpat ce știa că în contul societății nu o există disponibilul necesar derulării operațiunilor comerciale contractate.
În faza de judecată, inculpatul a invocat în apărarea sa, că nu se afla în interdicție bancară în momentul în care a emis filele cec menționate - în virtutea uzanțelor comerciale, iar în contul societății sale a existat întotdeauna disponibil; filele cec au fost oferite drept o garanție a plății, plata urmând să se realizeze ulterior, de comun acord cu reprezentanții părții vătămate.
De asemenea, inculpatul a arătat că cecurile mai sus enunțate au fost lăsate drept garanție în alb, fiind doar semnate de el și ștampilate cu ștampila societății SC SRL, fără a fi și completate de către acesta; împrejurare contrazisă de către raportul de expertiză criminalistică nr.191/21.11.2006 ce a concluzionat că scrisul de completare de pe filele CEC menționate a fost executat de către inculpatul, cu excepția semnăturii și a mențiunii de la rubrica emis la de pe filele cu numerele 308- și 308-.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a înlăturat întreaga apărare a inculpatului ca fiind vădit neconformă realității, contrazisă de probele administrate în cauză, în special de proba cu expertiza criminalistică.
În drept, fapta săvârșită cu intenție directă de către inculpatul - constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis un număr de 6 file cec, cunoscând faptul că nu există disponibil pentru decontarea acestora, cauzând părții vătămate SC SRL un prejudiciu în valoare totală de 163.878.232 ROL - a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, infracțiune ce va fi reținută în sarcina sa.
Inculpatul a fost trimis în judecată cu următoarea încadrare juridică: infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a
Cod PenalLa termenul de judecată din data de 11.06.2007, s-a pus în discuția părților solicitarea reprezentantei inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, pe motivul că inculpatul, la data săvârșirii faptei nu se afla în stare de recidivă post-condamnatorie, fiind reabilitat de drept.
Prima instanță a apreciat că, în prezenta cauză, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 243/24.02.2000 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia penală nr. 789/18.09.2000 a Tribunalului Cluj și decizia penală nr. 137/21.02.2001 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a fost condamnat în baza art. 215 indice 1.Cod Penal la o pedeapsă de 1 an închisoare, iar în baza art. 290.Cod Penal la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod Penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, iar în baza art. 81, 82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un de încercare de 3 ani. Această pedeapsă a fost grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Întrucât pedeapsa de 1 an închisoare a fost grațiată, termenul de încercare a fost redus la 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv data de21.02.2001. Or, s-a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost săvârșită începând cu luna aprilie 2003, respectiv după intervenirea reabilitării de drept a inculpatului (la data de 21.02.2003).
Prin urmare, prima instanță a apreciat că se impune schimbarea de încadrare juridică a faptei, deoarece inculpatul era reabilitat de drept la data săvârșirii faptei chiar dacă reabilitarea sa nu era operată în cazierul judiciar.
La stabilirea răspunderii penale a inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72. p., de împrejurarea că nu are antecedente penale, dar raportat la poziția procesuală a acestuia, nu a putut să rețină vreo circumstanță în favoarea sa.
Pentru toate aceste considerente, în baza 334.C.P.P. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată și i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, i-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de administrator la o societate comercială pe o perioadă de 5 ( cinci ) ani după executarea pedepsei principale. având în vedere natura infracțiunii și modalitatea ei concretă de săvârșire.
În baza art. 348.C.P.P. a dispus anularea celor 6 file cec tip Post: seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 12.06.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 23.06.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 26.06.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 28.06.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 07.07.2003; seria p. 308, nr. -, cu scadența la data de 14.07.2003; emise de către inculpat.
Partea vătămată SC SRL s-a constituit parte civilă în cauză doar cu suma de 13.147,059 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute inculpatului și neachitate; întrucât a reușit să recupereze, în natură, de la depozitul inculpatului, marfă în valoare de 3.240, 7633 lei.
Văzând înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că marfa livrată inculpatului în sumă de 13.147,059 lei nu a fost achitată de către acesta, instanța de fond a constatat că acțiunea civilă promovată de către SC SRL este în întregime întemeiată, astfel că a admis-o și, în baza art. 346.C.P.P. a obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL suma de 13.147, 059 lei cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că partea civilă nu a formulat pretenții față de partea responsabilă civilmente SC SRL și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 27.09.2007 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat, însă apărătorul desemnat din oficiu al acestuia a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului apelant de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp. În susținerea celor solicitate, a arătat că faptei reținută în sarcina inculpatului apelant îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția, întrucât inculpatul nu a avut intenția de a înșela sau de a prejudicia pe cineva prin fapta sa. Totodată, a mai arătat că nu există probe certe pentru a se dovedi vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei reținute în sarcina acestuia, în condițiile în care inclusiv din concluziile raportului de expertiză grafologică reiese faptul că înscrisurile analizate nu poartă semnătura inculpatului.
Prin decizia penală nr. 46/A din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, CNP - -, fiul lui și, născut la data de 23.03.1967, în localitatea C N, jud. C, de naționalitate română, studii medii, divorțat, administrator firmă, domiciliat în T, Calea, nr. 3,. 7, jud. C, cu reședința în T,-, jud. C, cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, împotriva sentinței penale nr. 1350/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, a fost inculpatul apelant la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 189 alin. 2 Cpp, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, către Baroul Timiș.
Tribunalul, examinând sentința atacata prin prisma criticilor formulate dar si sub toate aspectele de fapt si de drept raportat la prevederile art. 371 cod pr pen. a reținut că printr-o corecta interpretare a materialului probator administrat atât in cursul urmăririi penale cat si al cercetării judecătorești prima instanța stabilit starea de fapt si vinovăția inculpatului, a dat o încadrare juridica corecta faptelor constatând ca nu se poate retine incidenta pluralității de infracțiuni sub forma recidivei întrucât la momentul săvârșirii faptei deduse judecății inculpatul beneficia de efectele reabilitării de drept de condamnarea pronunțată prin sentința penala 243/ 24 02 2000 Judecătoriei Cluj N, definitiva prin decizia penala nr 789/ 18 09 2000 Tribunalului Cluj si decizia penala nr 137/2001 a Curții de Apel Timișoara.
Tribunalul a confirmat punctul de vedere al primei instanțe cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev de art. 215 alin 1, 4 cod penal in sensul ca la emiterea celor 6 file CEC, respectiv aprilie-mai 2003, inculpatul cunoștea împrejurarea ca este in interdicție bancara, față de împrejurarea ca din informațiile băncilor a fost comunicat ca societatea administrata de inculpat a intrat in interdicție bancara la data de 26 05 2003, iar documentele contabile ale societății reliefează ca, la finele anului 2002, societatea avea datorii de 500 milioane. Pe de alta parte a indicat in mod nereal ca filele CEC înmânate parții civile nu au fost semnate si completate de el, fapt contrazis prin expertiza criminalistica efectuata in cursul judecății.
Totodată tribunalul a reținut că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare in sistem en gross, respectiv la 17.12.2002, inculpatul cunoștea faptul ca situația financiară a societății pe care o administra nu îi permitea derularea acestui contract pe un an de zile astfel cum era înțelegerea.
În ce privește poziția subiectivă a inculpatului de partea civilă, din depozițiile reprezentanților legali ai parții civile, s-a reținut ca acestea nu au avut la cunoștința despre lipsa disponibilului in contul inculpatului decât la momentul introducerii filelor cec in cont, întrucât făcând o plata parțială, a alimentat convingerea părții vătămate ca își va onora obligația.
In ce privește pedeapsa aplicată, s-a considerat că prima instanță respectat criteriile de individualizare prevăzute de art 72 Cod penal, a aplicat o pedeapsa in limitele legale, în mod corect a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv, a aplicat pedeapsa complementara prev de art. 64 lit. c raportata la art. 65 alin 1 cod penal. În ce privește acțiunea civilă, Tribunalul a reținut că în mod corect s-a apreciat ca se impune repararea prejudiciului suferit de partea civila prin săvârșirea faptei si s-a dat eficienta dispozițiilor art. 348 Cod pr.pen privind restabilirea situației anterioare prin anularea filelor cec.
de considerentele expuse, Tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul formulat de inculpat, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, obligat inculpatul apelant la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva deciziei penale nr.46/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 46/A din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 1350/26.06.2007 pronunțate de Judecătoria Timișoara și achitarea sa, arătând în motivare că fapta sa nu întrunește condițiile necesare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1.penal, neexistând vinovăție, dar și că nu au fost cercetate chestiuni importate ale speței în fazele procesuale anterioare, parte din probele administrate fiind interpretate greșit de instanțe, motiv pentru care fapta a fost încadrată greșit, iar pedeapsa a fost individualizată greșit, încălcându-se astfel în mod evident, alin. 1 al. Art. 6.pr.pen.
În subsidiar, se solicită rejudecarea cauzei în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c raportat la art. 3859alin. 1, pct. 10.pr.pen, deoarece instanța nu a cercetat cele reținute în sarcina inculpatului-recurent și astfel nu s-a pronunțat corect asupra unor probe administrate pe parcursul procesului, rămânând necercetate chestiuni esențiale de o evidentă influență asupra procesului și aplicându-se o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72.pen.
Totodată, solicită suspendarea condiționată a pedepsei, considerând că scopul pedepsei prevăzut de articolul 52 Cod penal poate fi atins prin această modalitate de executare.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen, instanța de recurs apreciază că decizie recurată este nelegală în privința modalității de aplicare a pedepsei accesorii.
În mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în varianta reglementată de art.215 al.4 penal, din probele administrate în cursul procesului penal rezultând că inculpatul a emis un cec asupra unei instituții de credit știind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară, fiind în interdicție bancară în acea perioadă, în scopul de a obține un folos material pentru sine în mod injust. În momentul comiterii faptei, inculpatul a avut reprezentarea activității sale ilicite în sensul că desfășoară o activitate de inducere în eroare prin emiterea filelor cec, iar prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere a dorit- Chiar dacă între societatea inculpatului și partea civilă exista un contract de vânzare-cumpărare en gros în baza căruia se derulau relațiile comerciale dintre părți, acesta nu este în măsură să conducă la exonerarea de răspundere penală a inculpatului care, în momentul emiterii filelor cec cunoștea situația de insolvabilitatea în care societatea sa se afla și, cu toate acestea, fiind în interdicție bancară a emis fila cec în cunoștință de cauză în ceea ce privește crearea unui prejudiciu societății beneficiare. De altfel, potrivit probelor aflate la dosar încă de la finalul anului 2002 societatea inculpatului avea datorii de 500 milioane lei ceea ce ar fi trebuit să constituie pentru inculpat un avertisment că nu va putea onora contractul încheiat cu partea civilă pe o durată de un an de zile. Partea civilă, așa cum se desprinde din probele administrate în cursul urmăririi penale și reluate în faza de judecată, nu avea cunoștință despre situația financiară a inculpatului, despre care a aflat doar în momentul introducerii la plată a filelor cec și refuzului de plată a acestora.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia cu executare în regim de detenție. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Raportat la perseverența infracțională a inculpatului, Curtea apreciază că nu sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art.81 pen pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând dispozițiile sentinței penale nr. 1350/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în măsura în care au fost menținute de instanța de apel, se constată că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a-c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzelor menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Față de cele anterior expuse, de natura și împrejurările cauzei, instanța de recurs constată că în mod greșit a fost interzisă exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64.
Cod PenalPrin urmare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c pr.pen. va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 18013/325/05.
Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 1350 din 26.06.07 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 18013/2006.
Va înlătura interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. c teza I pr.pen.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. c pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46/A/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 18013/325/05.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 1350 din 26.06.07 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 18013/2006.
Înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. c teza I pr.pen.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU -20.05.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Milan Danilov, Anca Nacu
