Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 50/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 50/
Ședința publică din data de 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTORI: Mariana Cristache, Constantin Cârcotă Marcian Marius
-
Grefier -
Ministerul Public a fost reprezentat de
procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de părțile civile, domiciliată în B,-, jud. T, domiciliată în comuna, sat, jud. B și, domiciliat în comuna, sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 284 din 19 octombrie 2007 Tribunalului Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata, moștenitoare a inculpatului, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 22/22.01.2008, lipsă fiind recurentele părți civile, și intimatul, moștenitor al inculpatului.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile, având în vedere poziția acestora.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile, ca nefondate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.78/14.03.2007 a Judecătoriei Făureis -a dispus, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor cercetate din infracțiunea prev. de art.178 alin.2 Cod penal și art.35 alin.1 lit.c și alin.2 lit.b din Legea 103/1996, în infracțiunile prev. de art.178 alin.2 Cod penal și art.35 alin.1 lit.a și alin.2 lit.b cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b în ref. la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a numiților și.
Au fost respinse, ca îndreptate împotriva unor persoane fără calitate, acțiunile civile formulate de părțile civile, și.
A fost respinsă ca nefondată cererea de instituire a sechestrului asigurator.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Prin Sentința penală nr.365/24.06.2004, Judecătoria Făureia condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru concurs de infracțiuni și ucidere din culpă a părții vătămate și braconaj la vânătoare.
Totodată l-a obligat să plătească părților civile următoarele sume: lui 70.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale; către și câte 15.000.000 lei daune morale, iar părții civile 5.000.000 lei daune morale.
- împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile, și inculpatul, părțile civile motivând în esență apelul pe faptul că sumele cu care au fost despăgubite prin sentința apelată sunt modice în raport cu dovezile adminJ. și prejudiciul moral produs prin fapta comisă de inculpat.
S-a mai reținut că, inculpatul și-a întemeiat apelul pe încălcarea dispozițiilor art.341 Cod procedură penală constând în omisiunea de a i se acorda inculpatului ultimul cuvânt înainte de încheierea dezbaterilor.
Tribunalul Brăila prin decizia penală nr. 429/2004, pronunțată în dosarul 3360/2004 a admis toate apelurile și a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Făurei. De asemenea, s-au menținut actele procedurale îndeplinite până la data de 17 iunie 2004.
Prin Sentința penală nr.181/2006 a Judecătoriei Făurei, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cercetate și încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului.
De asemenea, au fost obligați succesorii lui, și la plata de despăgubiri civile către părțile civile,.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel - și.
Tribunalul Brăila prin decizia penală 209/07.07.2006 a admis apelul declarat de, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la udecătoria Făurei. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că judecarea în fond a cauzei s-a făcut cu nelegala citare a apelantului -.
În rejudecare, dosarul a primit nr-.
Cu ocazia cercetării judecătorești în rejudecare s-a administrat proba cu înscrisuri, reținându-se în fapt că, din probele adminJ. în cauză rezultă că inculpatul, fără a poseda autorizație legală pentru fondul de vânătoare nr.19 sau un alt fond de vânătoare, a practicat singur vânătoarea și împreună cu o altă persoană în zilele de 18 și 19 noiembrie 2003, iar în data de 19 noiembrie 2003 în jurul orelor 16,45 în pădurea - comuna, a tras două cartușe marca "", primul după un fazan în coroana unui copac aproape de malul râului B și al doilea când se afla spre marginea pădurii după un, fără a-l observa pe paznicul de vânătoare, care a fost împușcat de snopul de care i-au creat multiple plăgi toracice cu intersectarea plămânului drept și a cordului ceea ce a produs hemoragie internă și moartea acestuia, așa cum rezultă din concluziile preliminare, raport de constatare medico-legală nr.293/A/2003, raportul de expertiză balistică. faptei de către inculpat în cursul cercetării judecătorești este contrazisă atât de concluziile raportului de constatare medico-legală susmenționat cât și de declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și de raportul de expertiză balistică.
Ca urmare, instanța a apreciat că uciderea victimei prin împușcare s-a produs din culpa inculpatului și nu a altei persoane.
În drept, fapta inculpatului comisă la data de 19 noiembrie 2003 orele 17,30 în pădurea localităților -, județul B prin uciderea din culpă a victimei prin împușcare cu un cartuș calibru 12 mm. marca "" tras cu arma de vânătoare marca IJ, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru exercitarea vânătorii sportive (conform Legii 103/1996) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2.Cod penal, text de lege enunțat azi, în ședință publică și-n baza căruia se va dispune condamnarea sa.
Fapta aceluiași inculpat de a practica singur vânătoarea în datele de 18,19 noiembrie 2003 și împreună cu alte persoane în data de 17 noiembrie 2003 fără a avea autorizație legală pentru fondul de vânătoare nr.19 - sau pentru alt fond de vânătoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de braconaj la vânătoare faptă prev. de art.35 alin.1.lit. și alin.2 lit. din Legea nr.103/1996 republicată, cu aplicarea art. 41 alin.2. Cod penal.
Ca urmare, instanța a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila din infracțiunea de braconaj la vânătoare în infracțiunea continuată de braconaj la vânătoare. Cu încadrarea juridică susmenționată, cele două infracțiuni aflându-se în concurs real, în cauză au fost aplicate și dispozițiile art.33, lit.a Cod penal - 34 lit.b Cod penal.
Față însă de împrejurarea că în timpul procesului inculpatul a decedat, instanța a încetat procesul penal pornit împotriva sa.
Pe latură civilă au fost introduși în cauză persoanele care au vocație la moștenirea inculpatului: soția supraviețuitoare și fiul inculpatului -. În continuare s-a reținut că acțiunea civilă în procesul penal se judecă după dispozițiile legii civile. În concret, în speța de față și - pot fi obligați la plata de despăgubiri civile către părțile civile, numai în măsura în care au acceptat în orice mod succesiunea inculpatului.
- acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită.
-, potrivit art. 689 Cod civil, acceptarea moștenirii este expresă atunci când moștenitorul își însușește titlul sau calitatea de moștenitor printr-un act autentic sau sub semnătură privată și că esențial este ca prin acel înscris moștenitorul să-și însușească calitatea de moștenitor, să rezulte din înscrisul respectiv că înțelege să-și exercite drepturile succesorale, dobândind ceea ce i se cuvine în virtutea legii sau testamentului.
-, acceptarea voluntară tacită, rezultă din acte sau fapte pe care succesibilul n-ar fi putut să le facă în calitatea sa de moștenitor acceptant, adică să fie vorba de acte juridice din care să rezulte că a înțeles să accepte pur și simplu moștenirea. Din acest punct de vedere poate fi vorba de acte juridice cu privire la bunuri succesorale singulare și cu privire la bunuri succesorale în sens de universalitate.
S-a considerat că, în laconismul său, art. 689 Cod civil, prevede că acceptarea " este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare ". acceptării tacite o constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a accepta moștenirea. S-a apreciat în continuare că, singurele probe existente la dosar pentru a tranșa problema acceptării succesiunii inculpatului de către și - sunt declarațiile notariale date de ( fila 7, dosar 817/2006 ) și ( fila 88, dosar 2120/2004) și adeverința Primăriei B nr.-/08.01.2007.
Prin cele două declarații notariale se atestă că cei doi înțeleg să rămână străini față de moștenirea inculpatului.
Din adeverința Primăriei B, reiese că, în ziua în care a declarat decesul inculpatului la Starea Civilă a solicitat Anexa 1 care cuprindea un loc de veci al inculpatului.
S-a apreciat astfel că nici și nici - nu au formulat o declarație expresă de acceptare a succesiunii inculpatului.
Cât privește gestul lui de a merge la Primăria spre a declara decesul inculpatului și a face formalitățile necesare obținerii unui loc de veci pentru a-și înmormânta soțul nu a fost apreciată ca o acceptare tacită a succesiunii acestuia. Pentru a fi calificată ca o acceptare tacită a moștenirii cererea sa trebuia să vizeze bunuri concrete din masa succesorală, fiind nevoie de manifestarea intenției neîndoielnice de a accepta moștenirea.
Față de probele existente în dosar, instanța a considerat că și - au acceptat succesiunea inculpatului. S-a apreciat că în aceste condiții este întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de cei doi, motiv pentru care acțiunile civile au fost respinse ca îndreptate împotriva unor persoane fără calitate. Pe cale de consecință a fost respinsă și cererea privind instituirea sechestrului asigurator.
Instanța a dispus confiscarea în folosul statului a armei de vânătoare cu care a fost ucisă victima.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile, criticând-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate, întrucât în mod nejustificat instanța de fond a reținut că succesorii inculpatului, respectiv și n-au acceptat moștenirea, la dosar neobservându-se că soția supraviețuitoare a depus o cerere de dezbatere a succesiunii.
Prin Decizia penală nr.284/19.10.2007 a Tribunalului Brăila au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, și.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Inculpatul, în timpul procesului penal a decedat, deces, înregistrat la oficiul Stării civile al Primăriei B, sub nr. 816/21.04.2005, potrivit extrasului, aflat la fila 51 din Dosarul nr. 2120/16.12.2004 al Judecătoriei Făurei.
Prin adresa nr. -/15.12.2005 a Consiliului Local B-Serv. Public Comunitar Local- Biroul de Stare Civilă ( aflată la fila 77 al Dosarului 2120/2004 al Judecătoriei Făurei, se comunică că soția supraviețuitoare, a defunctului inc., numita a depus la cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, înregistrată sub nr. -/21.04.2005, care a fost înaintată Biroului Notarial " & Asociați", moștenitori fiind - soție supraviețuitoare și, în calitate de fiu ( dintr-o altă căsătorie).
Instanța de fond s-a conformat obligației de a identifica și introduce în cauză moștenitorii inculpatului, decedat pentru continuarea acțiunii civile față de moștenitori, respectând dispozițiile art.346 pr.penală care în raport de temeiurile juridice corespunzătoare soluțiilor de condamnare achitare sau încetare a procesului penal prevede și modalități concrete de soluționare a acțiunii civile.
În situația în care inculpatul a încetat din viață, în cursul judecății, instanța penală în soluționarea acțiunii civile este obligată potrivit art.21. pr.pen. să introducă în cauza moștenitori acesteia; dar nu va putea să- oblige la plata despăgubiri, decât dacă ei au acceptat succesiunea expres sau tacit.
Conform art. 689 cod civil, acceptarea (succesiunii) poate fi sau expresă sau tacită.
Este expresă când își însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat, este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă, decât în calitatea sa, de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Art. 686 cod civil stipulează că " nimeni nu este obligat de a face acceptarea moștenirii ce i se cuvine.
În speță, succesorii de drept ai inculpatului, decedat în timpul judecății, sunt, în calitate de soție supraviețuitoare și, fiu dintr-o altă căsătorie, dar care nu a acceptat succesiunea.
Din declarațiile notariale date în fața notarilor succesorii (fila -88, dosar nr.2120/2004 al Judecătoriei Făurei ) și ( fila -7), dosar nr. 817/2006 al Judecătoriei Făurei ) rezultă fără putință de tăgadă că aceștia înțeleg să rămână străini față de moștenirea de pe urma defunctului.
Cei doi posibili moștenitori, nu au formulat nici un moment o declarație expresă de acceptare, a succesiunii inculpatului și nici nu au acceptat tacit prin acte sau fapte, succesiunea.
Solicitarea formulată de, Primăriei B, de a se comunica unui notar, anexa 1 nu echivalează cu acceptarea succesiunii, fiind o procedură prealabilă dezbaterii propriu-zise a unei moșteniri.
Mai mult succesorii prin declarațiile făcute în fața unor notari, au înțeles să rămână străini de succesiunea inculpatului, iar părțile civile, apelante în cauză nu au făcut dovada acceptării succesiunii de către intimați,pentru a se putea admite acțiunea civilă.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs părțile civile, și.
Recurenții - părți civile nu au motivat în scris recursurile declarate în termenul prev. de art.38510Cod procedură penală și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a le susține oral.
Analizând cauza din oficiu, conform art.38510alin.21raportat la art.3859alin.3 Cod procedură penală, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală se constată cărecursurile sunt nefondate.
Verificând hotărârile anterioare prin raportare la actele și lucrările dosarului se constată că acestea sunt legale și temeinice.
Se constată că instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului conf. art. 11 pct.2 lit. b în referire la art.10 lit. g Cod procedură penală ca urmare a decesului acestuia.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că numiții (soția supraviețuitoare a inculpatului) și (fiul acestuia) nu au calitate procesuală pasivă în cauză (neacceptând succesiunea inculpatului), motiv pentru care au fost respinse pretențiile părților civile).
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice întrucât în cauză nu există probe care să ateste împrejurarea că și au acceptat expres sau tacit moștenirea inculpatului.
Conform art.14 alin.3 Cod procedură penală, recuperarea pagubei în cazul procesului penal se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Conform art.21 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al uneia din părți, introducându-se în cauză moștenitorii acesteia.
Pentru a se putea atrage răspunderea civilă a altor persoane, după decesul inculpatului, este necesar să se dovedească că acele persoane au calitate de moștenitori, respectiv că au acceptat moștenirea defunctului inculpat.
Conform art.689 Cod civil, acceptarea moștenirii este expresă atunci când moștenitorul își însușește titlul sau calitatea de moștenitor printr-un act autentic sub semnătură privată.
La dosarul cauzei nu există însă nicio probă în acest sens, nefiind întocmit pentru cei doi presupuși moștenitori, vreun certificat de moștenitor autentificat la un birou notarial și nici vreun alt înscris care să ateste acea calitate.
Acceptarea moștenirii tacite rezultă din acte sau fapte pe care succesibilul nu ar fi putut să le facă în calitatea sa de moștenitor acceptat, respectiv să exercite acte juridice din care să rezulte că a înțeles să accepte pur și simplu moștenirea.
Nici pentru presupusa acceptare tacită a moștenirii de către numiții și nu există la dosarul cauzei probatorii.
Față de cele de mai sus, întrucât în cauză nu este incident niciunul din cazurile de casare prev.de art.3859Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile, și.
Conf. art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligate părțile civile la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile, domiciliată în B,-, jud. T, domiciliată în comuna, sat, jud. B și, domiciliat în comuna, sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 284/19.10.2007 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 78/14.03.2007 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr- privind pe, domiciliată în B,. 1,. 4,. 63 și -, cu domiciliul în B,-, - 1,.4,. 77, B,-, Cartier, jud. B, în calitate de moștenitori ai inculpatului ).
Obligă pe fiecare dintre recurentele părți civile la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă Marcian Marius
-
Grefier,
Red. - 11.02.2008
Tehnore. - 5.03.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Constantin Cârcotă Marcian Marius
