Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 501/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 501/
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor formulate de partea civilă, asigurătorul SC SA C - Sucursala T și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 37/A din 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, consilierul juridic, cu delegație la dosar, pentru asigurătorul recurent, consilierul juridic, cu delegație la dosar, pentru partea responsabilă civilmente T, lipsă fiind partea vătămată intimată Spitalul Clinic Județean T și partea civilă recurentă, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul părții civile recurente, av., depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri reprezentând acte medicale, în susținerea recursului.
Inculpatul recurent declară că înțelege să-și retragă recursul formulat împotriva deciziei Tribunalului Timiș, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul părții civile recurente, av., solicită admiterea recursului, menținerea sentinței primei instanțe, apreciind că instanța de apel în mod netemeinic și nelegal a admis apelul părții responsabile civilmente, reducându-se în mod greșit cuantumul daunelor morale. Față de recursul asigurătorului, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, iar referitor la recursul inculpatului, solicită să se ia act de retragerea acestuia.
Asigurătorul SC SA C - Sucursala T, prin consilierul juridic, solicită admiterea recursului și desființarea în parte a deciziei tribunalului, criticând faptul că au fost obligați la plata despăgubirilor civile "alături" de inculpat și partea responsabilă civilmente, apreciind că astfel le-a fost înrăutățită situația față de sentința primei instanțe. Față de recursul părții civile, pune concluzii de respingere, iar referitor la recursul inculpatului, solicită să se ia act de retragerea acestuia.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor și menținerea deciziei Tribunalului Timiș.
Partea responsabilă civilmente, T, prin consilierul juridic, pune concluzii de respingere a recursului părții civile și asigurătorului și menținerea hotărârii tribunalului. Referitor la recursul inculpatului, solicită să se ia act de retragerea acestuia. Cu privire la recursul părții civile, arată că nu contestă traumele produse acesteia, însă trebuie avut în vedere că tragicul eveniment a rezultat din intenția inculpatului de a face o faptă bună, și anume aceea de a ajuta o persoană în vârstă, la solicitarea acesteia, care se deplasa foarte greu, astfel că apreciază că în mod corect tribunalul a redus cuantumul daunelor morale. În ceea ce privește recursul asigurătorului, SC SA apreciază că acesta este nefondat, ținând cont că la data săvârșirii faptei, între și asigurător era încheiat un contract de asigurare și poliță de asigurare; totodată, în cazul de față sunt aplicabile disp. art. 54 din Legea 136/1995, modificată, prin care se arată că despăgubirile rezultate din accidente de circulație se exercită împotriva asigurătorului în limitele obligației acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului părții civile, daunele morale acordate fiind suficiente raportat la traumele suferite de partea civilă; totodată apreciază ca nefondat și recursul formulat de asigurător, în mod corect instanța de apel stabilind răspunderea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1249/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 Cp, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată.
I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cp, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cp.
În baza art. 861Cp, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 862Cp, s-a stabilit un termen de încercare de 6 (șase) ani.
În baza art. 863alin. 1 Cp, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună urmatoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în datele de: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 decembrie ale fiecărui an, la Serviciile de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863alin. 3 lit. d Cp, pe durata termenului de încercare, i s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce vehicule.
În baza art. 71 alin. 5 Cp, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cpp, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864Cp, raportat la art. 83 și art. 84 Cp.
S-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 346 Cpp, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente T, la plata către partea civilă a sumei de 5.833,50 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morale, respingând în rest pretențiile formulate.
S-a luat act că partea civilă nu a formulat pretenții civile față de asigurătorul SC SA.
În baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 54 din Legea nr. 136/29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de către partea responsabilă civilmente T față de asigurătorul SC SA.
În baza art. 191 alin. 3 Cpp, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 734/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus punerea în mișcarea a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art.178 alin.2 Cp.
Prin actul de inculpare s-a reținut că, în data de 31.12.2004, în jurul orelor 17.30, inculpatul - angajat al T - a condus troleibuzul nr. 98 pe linia 12 din T; pe B-dul - -, dupa intersectia cu strada - a dat curs solicitarii unei pasagere - o persoana în vârstă de 71 ani - de a opri într-un loc unde nu era stație, a deschis ușa din fața victimei, a asteptat sa coboare, s-a asigurat ca din partea nu vine nici o mașină și a plecat de pe loc, dar fără să se asigure că pasagera s-a distanțat de autovehicol. După ce a parcurs 3- 4 metri, a acroșat-o pe aceasta cu partea din spate dreapta, apoi a trecut cu peste membrele ei inferioare. Ca urmare a evenimentului rutier a decedat, moartea acesteia fiind de natură violenta, conform raportului medico-legal nr. 47/A/ 20.01.2005 al IML
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: proba cu înscrisuri - procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița de la locul accidentului, fișa cazierului judiciar; declarația inculpatului, raportul de expertiză tehnică auto, procesele verbale de recoltare a probelor biologice și adresele IML T, declarațiile martorilor, și, raportul medico-legal nr. 47/A/ 20.01.2005, planșe foto, raportul de expertiză medico-legală nr. 1.711/31.07.2006 a IML
În faza de judecată, la termenul din data de 16.01.2007, fiul victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 105.833,50 lei din care 5.833,50 lei reprezentând daune materiale și 100.000 lei reprezentând daune morale.
Spitalul Clinic Județean de Urgențe T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Partea responsabilă civilmente Tas olicitat obligarea asigurătorului SC SA la plata despăgubirilor ce vor fi acordate părții civile.
În cauză au fost audiați de către prima instanță: inculpatul - ce a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, martorii Patru,.
Din examinarea probelor administrate în cauză, mai sus expuse, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În fapt, în data de 31.12.2004, în jurul orelor 17.30, inculpatul - angajat al T - a condus troleibuzul nr. 98 pe linia 12 din T, pe B-dul - -.
La solicitarea pasagerei - în vârstă 71 ani - după intersecția cu strada -, inculpatul a oprit între stațiile special amenajate pentru mijloacele de transport în comun, a deschis ușa din fata pasagerei, a așteptat să coboare, s-a asigurat că din partea nu vine nici o mașină și a plecat de pe loc, dar fără să se asigure că aceasta s-a distanțat suficient de autovehicul.
După ce a parcurs 3- 4 metri, a acroșat-o pe pasageră cu partea din spate dreapta, după care a trecut cu peste membrele inferioare ale acesteia; iar ca urmare a evenimentului rutier, a decedat.
Infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și sancționată de art. 178 Cp, se poate realiza, sub aspectul laturii obiective, printr-o activitate de ucidere, ce poate consta într-o acțiune care are ca rezultat moartea unei persoane, între activitate de ucidere și rezultatul produs fiind necesară existența unei legături de cauzalitate.
Moartea victimei - conform raportului medico-legal nr. 47/A/20.01.2005 al IML T - a fost de natură violentă și s-a datorat insuficienței multiple de organe survenită în urma unui politraumatism la nivelul ambelor membre inferioare cu decolarea circulară cutaneo-grasoasă pe aproximativ 16% din suprafața corporală și distrucții vasculo-nervoase, cu zone de necroză la nivelul membrului inferior drept, la o persoana cu diabet zaharat tip II dezechilibrat, miocardofibroză și generalizată - leziunile de violență putându-se produce prin lovire cu sau de corpuri dure în cadrul unui accident de circulație.
Conform art. 178 alin. 2 Cp, infracțiunea este mai gravă dacă uciderea din culpă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități, circumstanța agravantă presupunând întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: calitatea de profesionist, meseriaș sau o persoană care efectuează o anume activitate a făptuitorului; fapta să fie săvârșită în exercițiul profesiei, meseriei ori îndeplinirii respectivei activități; să existe anumite dispoziții legale sau măsuri de prevedere pentru exercițiul profesiei sau meseriei ori pentru efectuarea acelei activități; fapta să fie urmarea nerespectării acelor dispoziții legale sau măsuri de prevedere.
Instanța de fond a reținut că dinamica producerii accidentului - așa după cum rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv din raportul de expertiză tehnico auto - indică următoarea desfășurare:
Inculpatul - în calitate de conducător al unui mijloc de transport în comun, troleibuzul ce circulă pe linia nr. 12 din T - a oprit, între stații, la insistențele unei pasagere în vârstă, pe str. - din T și a permis acesteia să coboare pe jumătatea din dreapta a ușii din față.
a coborât pe carosabil și, în timp ce a încercat să urce pe bordură, inculpatul a închis ușa troleibuzului, s-a asigurat din partea, după care a pornit de pe loc, a parcurs 3- 4 metri și a acroșat-o pe pasagera cu partea din spate dreapta, după care a trecut cu peste membrele ei inferioare; iar ca urmare a evenimentului rutier, victima a decedat.
Expertiza tehnico auto a concluzionat că evenimentul rutier putea fi evitat de către inculpat, dacă acesta ar fi respectat prevederile legale privind obligativitatea opririi doar în stațiile amenajate și dacă ar fi așteptat suficient timp ca să observe că plecarea de pe loc nu are consecințe asupra persoanei ce a coborât.
Instanța de fond a reținut că accidentul s-a produs exclusiv din cauza nerespectării normelor rutiere de către inculpatul care a încălcat dispozițiile art. art.184 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ce prevăd că: "Conducătorul autovehiculului și tramvaiului care efectuează transport public de persoane este obligat să oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor numai în stațiile semnalizate ca atareși să repună în mișcare autovehiculul sau tramvaiul din stație după ce a semnalizat intenția și s-a asigurat că poate efectua în siguranță această manevră."
În drept, fapta inculpatului - ce nu a respectat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice - și prin aceasta a cauzat decesul victimei, a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2.
Cod PenalLa stabilirea răspunderii penale a inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art.72 Cod Penal, precum și faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, având o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunii, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, dar raportat la împrejurarea că s-a reținut culpa sa exclusivă în producerea accidentului, a stabilit și aplicat o pedeapsă la mediul special al acestei infracțiuni.
Analizând acțiunile civile exercitate alăturat acțiunii penale, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Fiul victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 105.833,50 lei din care 5.833,50 lei reprezentând daune materiale și 100.000 lei reprezentând daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 14.C.P.P. raportat la art. 998 din Codul civil, despăgubirea părții vătămate trebuie să constituie o justă și integrală reparație a daunelor morale și materiale suferite în urma infracțiunii, care formează obiectul cauzei; înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană - "prejudiciul moral" fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit și sentimente de și afecțiune, cum este cazul în speță.
S-a apreciat că acțiunea civilă exercitată de partea civilă este în parte întemeiată; astfel, plata în parte a sumelor solicitate cu titlu de daune morale e justificată raportat la urmarea produsă - decesul mamei - deces care implică suferințe psihice, generate de lezarea sentimentului de afecțiune existent între părinte - copil, precum și a șocului provocat de maniera în care a intervenit aceste deces neprevăzut.
În privința daunelor materiale, dovedite prin proba cu înscrisuri și proba testimonială (cheltuielile provocate de spitalizare, înmormântare, parastas, pomeni) acțiunea a fost considerată că este în întregime dovedită, reținându-se și împrejurarea că inculpatul a achiesat, prin declarația sa, la plata daunele materiale pe care le-a provocat prin fapta sa.
Instanța a reținut incidența art. 1000 alin. 3 cod civil în soluționarea acțiunii civile, alăturate acțiunii penale, pentru următoarele considerente:
În cazul de față, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998 - 999 din Codul civil, a fost apreciat că sunt îndeplinite de persoana prepusului - a inculpatului, respectiv există fapta ilicită a acestuia, prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția prepusului.
Instanța de fond a reținut că între și inculpat există și a existat în momentul producerii accidentului un raport de prepușenie care prezintă cele trei elemente constitutive: acordul de voințe realizat (expres sau tacit) între comitent și prepus; îndeplinirea unor funcții sau activități de către prepus în contul comitentului; acceptarea de către prepus a poziției sale de subordonare față de comitent, căruia îi recunoaște o autoritate concretizată într-o putere de supraveghere, control și direcție în îndeplinirea funcției sau activității pe care urmează să o desfășoare.
Pentru angajarea răspunderii comitentului trebuie ca prejudiciul să fie cauzat de prepus în cadrul funcțiilor ce i s-a încredințat. Or, inculpatul se afla în timpul orelor de serviciu, fiind pe traseu la momentul producerii accidentului.
Practica judecătorească a statuat că faptele prepușilor trebuie să fie săvârșite în cadrul activității pe care o implică executarea funcției lor, fără deosebire, după cum faptele au fost comise în timpul sau în afara orelor legale de muncă, cu respectarea sau cu depășirea limitelor funcțiilor încredințate. Culpa comitentului trebuie reținută și pentru faptul că acesta nu a știut să-și aleagă prepușii - culpa in diligendo.
Pentru toate aceste considerente, n baza art. 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente T, la plata către partea civilă a sumei de 5.833,50 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morale, iar în rest, a respins pretențiile formulate ca fiind neîntemeiate.
Instanța a luat act că partea civilă nu a formulat pretenții civile față de asigurătorul SC SA.
Raportat la cererea părții responsabile civilmente T prin care s-a solicitat obligarea asigurătorului SC SA la plata despăgubirilor ce vor fi acordate, instanță a constatat că persoana păgubită prin producerea accidentului se poate îndrepta pentru acoperirea prejudiciului suferit fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie direct împotriva asigurătorului - în acest din urmă caz, temeiul juridic îl constituie contractul de asigurare pentru despăgubirile datorate de asigurător. Rezultă că legea recunoaște un drept de opțiune în favoarea părții civile, singura care este titulara acestei acțiunii; or, partea civilă - titularul acestei acțiunii nu a formulat pretenții față de asigurător. Prin urmare, în baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 54 din Legea nr. 136/29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România, a respins acțiunea civilă exercitată de către partea responsabilă civilmente T față de asigurătorul SC SA, pentru lipsa de calitate procesuală a acestei părți.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport
Partea responsabilă civilmente a atacat sentința menționată numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligată în solidar cu inculpatul și obligarea la plata acestora alături de asigurator.
În motivarea apelului, s-a arătat că partea civilă nu a dovedit în totalitate pretențiile civile solicitate cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, de înmormântare, parastas, pomeni, mai ales prin raportare la conținutul adresei depuse la dosar de către Spitalul Județean de Urgențe T, prin care se specifică faptul că defuncta nu figurează în evidențele spitalului ca fiind internată în perioada invocată de către partea civilă, motiv pentru care această unitate medicală nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a mai arătat că dovada cheltuielilor suportate de partea civilă nu s-a făcut pe baza unor înscrisuri în acest sens, ci doar pe baza unor declarații ale martorilor propuși de partea civilă.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind foarte ridicat cuantumul daunelor morale, raportat la întinderea daunelor materiale și modalitatea de săvârșire a faptei care se concretizează prin aceea că inculpatul a săvârșit fapta dorind de fapt să o ajute pe victimă, care era o persoană în vârstă, care se deplasa greu și astfel a oprit troleibuzul pe care îl conducea între stații.
S-a mai solicitat, în situația considerării de către instanța de apel ca justificate despăgubirile acordate de prima instanță părții civile, obligarea asiguratorului SC SA la plata despăgubirilor civile, conform contractului de asigurare nr. 191/2003 încheiat între T și SC SA și Legii nr. 136/1995 art. 41.
Prin decizia penală nr. 37/a din 30.01.2008, Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp a admis apelul formulat partea responsabilă civilmente T, a desființat sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 14 și 346 Cpp rap. la art. 998-1000 alin.3 Cod civil a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente T să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5833,50 lei cu titlu de daune materiale alături de asiguratorul SC SA, care urmează să plătească în limita contractului de asigurare.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Tribunalul a examinat sentința atacată în limita apelului formulat de partea responsabilă civilmente cu respectarea prevederilor art. 371 Cpp privind efectul devolutiv al acestei căi de atac, reținând că inculpatul nu a formulat apel sub aspectul acțiunii penale, iar partea responsabilă civilmente a criticat sentința doar sub aspectul laturii civile.
S-a apreciat întemeiată critica formulată cu privire la întinderea daunelor morale, precum și la părțile obligate să răspundă de achitarea acestora.
Partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma totala de 105.833,50 lei din care 5833,50 lei daune materiale. Tribunalul a confirmat punctul de vedere al primei instanțe raportat la daunele materiale, concluzionând că sunt dovedite aceste cheltuieli atât prin înscrisurile de la dosar cât și prin declarațiile de martori. Chiar dacă Spitalul Clinic de Urgență T nu s-a constituit parte civilă în cauză, din înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală rezultă că, înainte de a deceda, victima a fost spitalizată începând cu data de 31.12.2004 și până la data de 19.01.2005. Totodată, prin depoziția martorilor audiați, sunt probate și cheltuielile cu înmormântare și parastase, iar cuantumul de 5833,50 lei a fost apreciat ca fiind rezonabil.
În ce privește cuantumul daunelor morale, tribunalul a reținut că prima instanță nu a avut în vedere întregul complex de împrejurări de natură a conduce la o justă stabilire a acestora. S-a apreciat că în prezenta cauză este important să fie avută în vedere și modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv împrejurarea că inculpatul a luat decizia de a opri mijlocul de transport înainte de stație la rugămintea victimei, persoană în vârstă, care se deplasa greu și tocmai în considerarea vârstei înaintate a acesteia, a nevoilor specifice vârstei și din dorința de a-i face o favoare.
Chiar daca nu s-a stabilit o culpă a victimei cu privire la săvârșirea faptei, iar instanța de apel, față de lipsa apelului inculpatului nu poate reindividualiza pedeapsa aplicată, în esență, această faptă pe care a înțeles inculpatul să săvârșească prin încălcarea dispozițiilor OUG 195/2002, a pornit de la o dorință a victimei, iar nereținerea acestei circumstanțe, cel puțin sub aspectul laturii civile, ar crea o situație inechitabilă pentru inculpat.
Reținând și această împrejurare, tribunalul a apreciat că suma de 15 000 lei reprezintă o dezdăunare suficientă pentru prejudiciul afectiv suferit de partea civilă prin pierderea mamei sale.
De asemenea, tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a înlăturat obligarea asiguratorului de la plata despăgubirilor, în condițiile în care a constatat existența contractului de asigurare între acesta și partea responsabilă civilmente
La momentul săvârșirii faptei, între partea responsabilă civilmente și asiguratorul SA era încheiat contractul de asigurare nr. 191/2003 și polița de asigurare seria - - din 19.12.2003.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea în calitate de angajat al T și în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. 1 si 3 cod civil, privind răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Prima instanță a stabilit corect existența unei obligații solidare a inculpatului și părții responsabile civilmente, raportat la dispozițiile textului de mai sus și principiului răspunderii civile delictuale.
Pe de alta parte, se constată că prin contractul de asigurare de la dosar, s-a făcut dovada existenței obligației asumate de societatea de asigurare pentru prejudiciul cauzat de asiguratul său, respectiv, partea responsabilă civilmente.
Față de existența acestui raport contractual se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 54 din Legea 136/1995 modificată, prin care se arată că despăgubirile rezultate din accidente de circulație se exercită împotriva asiguratorului în limitele obligației acestuia.
Prin Decizia nr. 1/2005 a în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a stabilit calitatea în care participa asiguratorul în procesul penal precum și faptul că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexista răspunderea civilă delictuală, bazată pe dispozițiile art. 998 și următoarele Cod civil, cu răspunderea contractuală a asiguratorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate de Legea 136/1995.
În prezenta cauză, asiguratorul a participat ca parte în procesul penal tocmai în virtutea raportului contractual existent între acesta și partea responsabilă civilmente, context în care în mod greșit prima instanță a constatat o lipsă a calității procesuale a acestei părți, raportată la dreptul de dispoziție a părții civile cu privire la acțiunea civilă.
Totodată, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a asiguratorului, în condițiile în care s-a produs riscul asigurat, partea responsabilă civilmente a fost obligată la plata prin sentința judecătorească și avea la momentul accidentului o asigurare valabilă.
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat întemeiată în parte critica părții responsabile civilmente.
Împotriva deciziei penale nr. 37/A din 30.01.2008 a Tribunalului Timiș au formulat recursuri partea civilă, asiguratorul SC SA C - Sucursala T și inculpatul.
Asiguratorul SC SA C - Sucursala Taa rătat în motivele de recurs că critica acestuia se referă la obligarea sa la plata despăgubirilor civile "alături" de inculpat și partea responsabilă civilmente, considerând că i-a fost înrăutățită situația în apel.
În motivele de recurs formulate de către partea civilă, acesta a criticat hotărârea instanței de apel în sensul că aceasta a redus cuantumul despăgubirilor morale de la 25.000 lei la 15.000 lei, acordate acestuia, solicitând menținerea sentinței Judecătoriei Timișoara, respectiv a cuantumului despăgubirilor dispuse prin această hotărâre.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către partea civilă și asiguratorul SC SA C - Sucursala T sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în forma prev. de art. 178 alin. 2.Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală, dozarea pedepsei făcându-se cu respectarea disp. art. 72.Cod Penal privind individualizarea judiciară a pedepselor, fiind luată în considerare lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoașterea și regretarea faptei comise, fiind aleasă o modalitate de executare a pedepsei adecvată pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52.Cod Penal, suspendându-se executarea pedepsei sub supraveghere, potrivit disp. art. 861.
Cod PenalRecursul a fost formulat atât de partea civilă cât și de asiguratorul SC SA C - Sucursala T pe latura civilă a cauzei, primul fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor morale, iar cel de-al doilea de modalitatea de obligare la plata despăgubirilor acordate de către instanțele de judecată.
În ceea ce privește daunele materiale acordate, se reține că acestea au fost corect acordate în condițiile în care pentru suma de 5.833,50 lei există dovezi administrate la dosarul cauzei, iar la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța de apel în mod corect a procedat la reducerea cuantumului acestora la suma de 15.000 lei, având în vedere și modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, în sensul că acesta a oprit troleibuzul condus de el între stații, la rugămintea victimei, care era o persoană în vârstă, care se deplasa greu, făcându-i acesteia o favoare, această sumă reprezentând o sumă echitabilă pentru ca partea civilă să fie desdăunată pentru prejudiciul efectiv suferit prin pierderea mamei sale.
În aceste condiții, recursul formulat de către partea civilă este nefondat, urmând a fi menținută hotărârea Tribunalului Timiș.
Cu privire la recursul formulat de către asiguratorul SC SA C - Sucursala T, Curtea apreciază că instanța de apel în mod corect a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor reprezentând daune materiale și morale, alături de asiguratorul introdus în cauză, care răspunde în limita contractului de asigurare încheiat.
Instanța de apel a procedat în mod corect prin această dispoziție, critica formulată de către asigurator privind nelegalitatea acesteia fiind nefondată, angajarea obligației asiguratorului în speța de față făcându-se în mod întemeiat.
Pentru considerentele de mai sus, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de partea civilă și asiguratorul SC SA C - Sucursala
Cu privire la recursul formulat de către inculpatul instanța constată că acesta la termenul de judecată din 12 mai 2008 înțeles să-și retragă recursul formulat, luându-se o declarație în acest sens, atașată la dosar, astfel că instanța va lua act de retragerea recursului formulat de către acesta.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă și asigurătorul SC SA C - Sucursala T împotriva deciziei penale nr. 37/A/30.01.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 3854Cpp rap. la art. 369 Cpp ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /22.05.08
Tehnored. 2 ex./26.05.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
