Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 540/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 540/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile -, și împotriva deciziei penale nr. 90/A/19.05.2008 adoptată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul intimat asistat de apărător ales și partea civilă recurentă asistat de apărător ales, avocat, apărător ales și al părții civile recurente -, apărătorul ales al asigurătorului, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa depus la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că asistența juridică nu este obligatorie pentru părțile civile, instanța constată că drepturile lor nu sunt încălcate prin lipsa apărătorului ales al părții civile recurente, avocat și procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris, conform concluziilor scrise depuse la dosar. Arată că soluția de achitare este rezultatul unei erori judiciare, de evaluare a probatoriului, instanțele înlăturând nejustificat concluziile experților care stabilesc culpa inculpatului.
Apărătorul ales al părților civile recurente - și, avocat, solicită admiterea recursului și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă. Consideră că accidentul s-a produs datorită faptului că inculpatul a avut o viteză foarte mare la momentul producerii accidentului. Apreciază că inculpatul putea evita impactul, partea carosabilă din dreapta îi permitea să facă o manevră de depășire pe partea dreaptă, dar acesta nu a fost atent și a pierdut controlul volanului datorită vitezei.
Reprezentantul intimatului asigurător solicită respingerea recursurilor declarate de Parchet și de părțile civile și menținerea deciziei penale atacate. Arată că din expertiza efectuată de Laboratorul din C-N reiese că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, cauza acestuia fiind schimbarea direcției de mers fără a se asigura, precum și faptul că prin expertiza efectuată la B se reține că inculpatul nu putea evita producerea accidentului chiar dacă ar fi circulat cu o viteză care să nu depășească limita maximă legală admisă.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate. Arată că partea vătămată nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, iar inculpatul a încercat să evite accidentul și a frânat, existând urme de frânare. Arată că au formulat obiective la raportul de expertiză privind distanța dintre autoturisme raportat la viteza de deplasare a acestora. Mai mult, arată că nu este semnalizată existența unui drum secundar la stânga. Apreciază că inculpatul nu putea să evite accidentul.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de părțile civile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 510/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cp și vătămate corporală prev. de art. 184 al. 1, 3 Cod penal.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile, Spitalul Județean
S-a constatat că Direcția Regională de Drumuri și Poduri nu are calitate de parte responsabilă civilmente.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 3.
C.P.P.Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 02.10.2004 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare TM 0287/3 pe DN 7 la km 340+150, inculpatul a fost implicat într-o coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare - ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare -, din acest din urmă autovehicul pierzându-și viața victima, iar partea civilă suferind leziuni vindecabile în termen de 50-55 zile îngrijiri medicale.
S-a reținut de către prima instanță ca nefiind întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 178 al. 1, 2 Cp, art. 184 al. 1, 3 Cp ( lipsa raportului de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și urmarea produsă).
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei raportat la soluția adoptată pe latură penală, au fost respinse pretențiile civile solicitate de părțile civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal statuat de art. 363.C.P.P. Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia părțile civile, aducându-i critici pentru nelegalitate.
În expunerea motivelor de apel se relevă în esență că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunilor prev. de art. 178 al. 1, 2 Cp, art. 184 al. 1, 3 Cp argument pentru care se impune adoptarea unei soluții de condamnare sub aspectul comiterii infracțiunilor sus-amintite și admiterea acțiunii civile exercitată de părțile civile astfel cum a fost formulată.
Prin decizia penală nr. 90/A/19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, părțile civile -, și împotriva sentinței penale nr. 510/2007 a Judecătoriei Alba Iulia.
În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele argumente:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise de inculpat.
Astfel, din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei, respectiv: procesul - verbal de cercetare la fața locului, însoțit de schițele locului accidentului și planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală nr. 3059/111/213/19.10.2004, declarațiile părților civile, rapoartele de expertiză tehnico-judiciară, rezidă că la data de 02.10.2004 în jurul orei 9.45, inculpatul conducea autoturismul marca WV cu nr. de înmatriculare TM -, proprietatea părții civile în direcția Orăștie-
În același timp, pe aceeași direcție, în față se deplasa autoturismul 243 cu nr. de înmatriculare - ce tracta remorca cu nr de înmatriculare - condus de partea vătămată. în autoturism se mai aflau, victima, partea civilă și numitul.
In zona km 339+985 inculpatul care anterior depășise un alt autoturism, semnalizează intenția de depășire, trece pe din partea a sensului de mers și se angajează în depășirea ansamblului -remorcă, care în momentul inițial al începerii manevrei de depășire nu a semnalizat vreo direcție de schimbare a direcției de mers.
In acest timp, conducătorul autovehiculului efectuează brusc o manevră de viraj stânga pentru a se angaja pe un drum lateral astfel încât, deși inculpatul acționează sistemul de frânare, impactul dintre cele două autovehicule nu a mai putut fi evitat.
Urmare a accidentului a rezultat decesul victimei și vătămarea corporală a părții vătămate, și.
In literatura și doctrina juridică de specialitate s-a statuat că vinovăția conducătorului de autovehicul în cazul unui accident soldat cu moartea victimei poate fi reținută numai în cazul în care a încălcat o regulă privind circulația pe drumurile publice și dacă între această încălcare și moartea victimei se stabilește existența unui raport de cauzalitate (a se vedea în acest sens decizia nr. 251/2000 a ).
Din raportul de expertiză criminalistică întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, reiese că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, iar depășirea de către acesta a vitezei maxime admise pe respectivul sector de drum nu se află în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, cauza acestuia fiind reprezentată de schimbarea direcției de mers, fără a se asigura, de către conducătorul ansamblului -remorcă.
De altfel, și raportul de nouă expertiză criminalistică întocmit de Institutul Național de Expertiză Criminalistică B reține că inculpatul nu putea evita producerea accidentului chiar dacă ar fi circulat cu o viteză care să nu depășească limita maximă legal admisă, însă ar fi putut evita accidentul, dacă înainte de efectuarea virajului s-ar fi asigurat că poate face această manevră în condiții de siguranță.
Privitor la expertizele efectuate în cadrul Biroului Local pentru Expertize Tehnice și Contabile A, în mod corect prima instanță a înlăturat concluziile acestora apreciind că nu sunt fundamentate pe măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, necoroborându-se și cu o parte din probatoriul testimonial administrat în cauză.
In ceea ce privește depozițiile martorilor care se aflau în autovehiculul, în momentul producerii accidentului rutier, în mod corect au fost înlăturate de prima instanță raportat la relațiile de rudenie și respectiv afinității cu cel în cauză, pe de o parte, iar pe de altă parte, ca fiind contradictorii cu restul probatoriului administrat în cauză.
Ca atare, raportat la cele sus-amintite, constatând lipsa raportului de cauzalitate între depășirea de către inculpat a vitezei maxime admise și urmarea produsă (moartea victimei respectiv vătămarea corporală a părților civile), în mod corect prima instanță a adoptat o soluție de achitare a inculpatului conform dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp.
Raportat la soluționarea laturii penale a cauzei, față de lipsa raportului de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciile suportate de părțile civile, în mod corect au fost respinse acțiunile civile exercitate de părțile civile.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile -, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba
1. în mod nelegal au fost înlăturate expertizele tehnice efectuate în faza de urmărire penală;
2. în mod greșit instanța nu a dat eficiență probelor testimoniale reprezentând depozițiile martorilor și, persoane care au fost în măsură să perceapă direct și personal derularea evenimentelor;
3. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 2 Cod penal și art. 184 al. 1 și 3 Cod penal este nelegală.
II. Părțile civile: -, și:
- în mod nelegal instanța a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 2 Cod penal și 184 al. 1 și 3 Cod penal, înlăturând probele evidente administrate în cauză (raport de expertiză tehnică, depozițiile martorilor oculari, etc.);
- inculpatul trebuia obligat la plata despăgubirilor civile către părți, în vederea reparării prejudiciului cauzat.
Curtea a procedat la audierea inculpatului, acesta menținându-și poziția procesuală de la fond, arătând că nu putea evita impactul și că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor cuprinse în actul de sesizare.
Verificând legalitatea și temeinica deciziei penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma:
1. Prealabil analizării motivelor redate mai sus, Curtea, din oficiu, sesizează că instanța de apel a omis audierea inculpatului în procedura cu care era investită, încălcând grav dispozițiile imperative prevăzute de art. 378 (11)4Cod procedură penală și care prevăd obligativitatea ascultării inculpatului atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
2. Curtea constată că inculpatul a fost prezent la ambele termene de judecată date în cauză: 14.04.2008 și 12.05.2008, Tribunalul omițând însă audierea acestuia și îngrădind astfel dreptul de a-și exprima poziția procesuală și a-și formula apărări în cauză, cu atât mai mult cu cât prin calea de atac pusă în discuție se urmărea înrăutățirea situației inculpatului.
3. Curtea apreciază astfel că procedura la instanța de apel nu s-a desfășurat conform rigorilor impuse de normele imperative ce reglementează soluționarea apelului, astfel încât hotărârea este circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, caz de casare ce poate fi invocat din oficiu.
4. Față de cele ce preced, Curtea opinând că, în speță, cazul pus în discuție prevalează examinării celorlalte motive expuse de părți, nu le va mai analiza, urmând ca în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală să caseze decizia penală atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Alba.
5. Cu ocazia rejudecării, Tribunalul va examina și celelalte aspecte invocate de Parchet și părțile civile, în vederea adoptării unei soluții legale și temeinice.
6. Judecata se va relua de la termenul din 12.05.2008.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile -, și împotriva deciziei penale nr. 90/A/19.05.2008 adoptată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Alba.
Judecata se va relua de la termenul din 12 mai 2008.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./23.10.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
