Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 542/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 542/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de DNA - Serviciul Teritorial Alba împotriva deciziei penale nr. 165/A/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul intimat asistat de apărător ales, avocat și reprezentantul părții vătămate intimate, cj
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care reprezentanta DNA arată că la termenul anterior a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care s-a efectuat adresă către Direcția Generală de Informații și Protecție Internă pentru comunicarea rapoartelor întocmite de învinuitul G dar în răspunsul primit se arată că înscrisul solicitat se află în evidențele Inspectoratului General al Poliției Române, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea depunerii la dosar a înscrisului indicat mai sus.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat arată că se opune acordării unui nou termen în cauză, învederând instanței faptul că s-a depus la termenul anterior un raport, nu cunoaște existența altor rapoarte, precum și faptul că două instanțe au pronunțat două hotărâri de achitare a inculpatului care în prezent este suspendat din funcție, motiv pentru care arată că nu se poate prelungi această cauză aflată în recurs.
Instanța, cu privire la cererea de acordare a unui nou termen de judecată în vederea depunerii la dosar a unui înscris, formulată de reprezentanta DNA, față de împrejurarea că s-a mai acordat un termen pentru depunerea acestui act, termen în care înscrisul nu s-a depus, va respinge cererea dar, în situația în care acest act se va depune la dosar până la deliberare, instanța va lua act de acesta.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta DNA susține recursul așa cum a fost motivat în scris, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și condamnarea inculpatului.
Apreciază că în cauză s-a făcut o confuzie între pagubă, cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și existența unui prejudiciu cert - una din condițiile necesare pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
Precizează că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității, astfel că renunțarea de către IPJ H la pretențiile civile în cauză nu trebuie să conducă la concluzia că în speță nu exista o pagubă.
Mai arată că, concluziile procurorului de ședință care s-a opus efectuării raportului de expertiză contabilă în cauză, reprezintă convingerea personală a acestuia, precum și faptul că ulterior chiar inculpatul a renunțat la această probă.
Precizează că raportul de constatare contabilă efectuat de specialiștii DNA reprezintă probă în cauză.
Apreciază că față de probele administrate în cauză, prejudiciul există și a fost dovedit în cauză, astfel că fapta există, motiv pentru care solicită casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului.
Reprezentantul părții vătămate intimate, cj G lasă soluția la aprecierea instanței.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului declarat de DNA și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice.
Arată că prin examinarea registrului de intrare - ieșire poartă și foile de parcurs s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal raportat la art. 132din Legea nr. 78/2000 dar precizează că documentul de bază este caietul de bord a autoturismului și registrul de intrare - ieșire.
Mai arată că din toate cursele reținute ca nelegale un număr de 36 de curse au fost efectuate de către alte persoane.
Precizează că toate foile de parcurs au fost decontate și aprobate spre decontare, inclusiv pentru cursele efectuate în afara județului.
Pentru aceste motive apreciază că nu există nicio probă care să ducă la concluzia de vinovăția a inculpatului.
Menționează că pentru întreaga perioadă există documentele contabile ale părții civile din care nu rezultă diferențe între scriptic și faptic privind carburantul.
Față de întregul probatoriu administrat în cauză, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate. Depune la dosar concluzii scrise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că își asumă susținerile apărătorului său ales și solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 353/2008 a Judecătoriei Deva, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 Cod penal rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată Inspectoratul de Poliție al Județului H nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 163-166 Cod proc. penală a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr.14/P/2007 din 5.09.2007 de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Anticorupție AIa supra autoturismului proprietatea inculpatului, marca Renault G/BG 1 P Laguna, serie șasiu VF 1 BG 1 -, serie motor CO 16430, cu număr de înmatriculare -, aplicat prin procesul verbal din 6.09.2007.
Cheltuielile judiciare în sumă de 1.200 lei a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada februarie 2006- martie 2007 inculpatul - ofițer de poliție, în grad profesional de inspector principal de poliție, a deținut funcția de șef Serviciu în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
În cadrul atribuțiile de serviciu, conform fișei postului, inculpatul avea de coordonat toate efectivele din subordine și de asigurat executarea activităților specifice, în conformitate cu prevederile legale, a ordinelor și instrucțiunilor de linie ce reglementează activitatea de în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative; de urmărit și răspuns de pregătirea profesională a subordonaților în conformitate cu programele ordonate; de urmărit modul de alocare a subunităților și mijloacelor de transport la normele de consum și verificat periodic modul de încadrare a acestora în cotele alocate.
Inculpatul - în virtutea funcției pe care a ocupat-o era direct subordonat șefului inspectoratului și nemijlocit adjunctului acestuia.
În planul relațiilor funcționate, inculpatul a executat sarcinile de linie primite de la superiorii săi pe linie de.
În baza atribuțiile specifice funcției inculpatul a executat controlul ierarhic asupra efectivelor din subordine privind modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu specifice fiecărui compartiment de muncă, asupra modului de gospodărire, depozitare, conservare, întreținere, exploatare a patrimoniului mobiliar și imobiliar aflat în administrarea sau folosința Inspectoratului de Poliție al Județului
La data de 23.05.2006 a intrat în posesia Inspectoratului de Poliție al Județului H un autoturism având nr. de înmatriculare B-04- și a fost repartizat Serviciului în cursul lunii mai 2006. Această mașină era utilizată de toți angajații Serviciului, nu doar de către inculpat.
Din adresa nr. -/15.06.2007 a Inspectoratului de Poliție al Județului H reiese că nu se poate efectua transportul personalului la și de la locul de muncă, indiferent de funcția pe care o deține.
Potrivit Ordinului nr. 30/28.05.2001 a MI, autovehiculele unității sunt folosite numai în scopul pentru care sunt destinate prin tabelele de înzestrare, iar gararea lor, când nu e posibilă în incinta unității, se face în locuri unde li se pot asigura condiții de siguranță(ex. în fața sediilor de poliție).
În perioada mai 2006 - martie 2007, inculpatul a utilizat acest autovehicul pentru a se deplasa la obiectivele avute pe raza județului H, dar și pentru rute extrajudețene, când a fost nevoie în interes de serviciu și cu aprobarea superiorilor săi, respectând întocmai protocolul, fapt confirmat de martorii audiați în cauză.
Autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04- a fost luat în primire de martorul - G, care avea și alte autovehicule la dispoziție. Martorul a condus mașina când îl însoțea pe inculpat, însă acesta folosea și alți șoferi pentru deplasările sale și nici unul dintre ei n-a afirmat că ar fi primit ordin să-l ia ori să-l ducă cu autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04- în interes personal sau la domiciliul său din municipiul Chiar inculpatul - personal - a șofat la volanul acestei mașini când nici unul dintre subordonați nu era disponibil, iar el era obligat să se deplaseze în teren la sediile polițiilor ori posturile de poliție în control.
Este adevărat că în situația în care inculpatul revenea dintr-o deplasare la ore târzii din noapte ori era nevoit să plece la obiectivele din ori la B dis-de-dimineață, autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04- rămânea parcat în fața sediului Poliției municipiului s-a întâmplat ca șoferul ce conducea această mașină să vină ori să-l lase pe inculpat la domiciliu, motivat de faptul că ora era târzie ori reveneau dintr-o deplasare de la mare distanță.
Potrivit uzanțelor, fiecare șofer al unui autovehicul de serviciu are obligația să completeze foaia de parcurs pentru a pleca în cursă. Au existat rare situații când - din cauza urgenței misiunii - ea a fost completată la revenire din cursă. în foaia de parcurs se înscriu distribuția și justificarea consumului de carburanți - lubrefianți pe perioada pentru care a fost emisă și în care se precizează rulajele la care se efectuează reviziile tehnice și schimbul de ulei.
În registrul de intrare-ieșire al autovehiculelor aflat la punctul de control - acces în incinta Inspectoratului de Poliție al Județului H, angajații de serviciu consemnează intrările și ieșirile tuturor mașinilor(străine ori aparținând unității), menționând ora, marca și nr. de înmatriculare, numele conducătorului auto, însă nu și destinația ori ruta parcursă.
De foarte multe ori autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04- era utilizat în aceeași zi de mai mulți șoferi, însă în registru se consemna doar numele celui care a ieșit întâia dată cu mașina pe poarta unității.
Au fost cazuri când autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04- nu a fost garat la sfârșitul zilei de muncă în incinta Inspectoratului de Poliție al Județului H, dar niciodată n-a fost parcat la domiciliul inculpatului, chiar dacă acesta era ultimul șofer pe ziua respectivă, ci la sediul Poliției din municipiul H, aspect ce nu contravenea regulamentului și nici nu era nevoie de o aprobare specială în acest sens.
Nici unul din martorii audiați n-a declarat că a fost "nevoit" să-l conducă pe inculpat la domiciliul său ori să-l ia de acasă atunci când plecau în deplasări de 146 de ori. Acest lucru întâmplându-se în mod excepțional. Dimpotrivă, cei audiați au afirmat că inculpatul făcea naveta fie cu autoturismul proprietate personală marca Renault Laguna ori prin rotație cu mașinile altor colegi de serviciu.
Din raportul de constatare al specialistului DNA din data de 4.06.2007 a rezultat că inculpatul a efectuat un nr. de 146 curse cu autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04-, realizând un nr. de 123.154 km parcurși, iar valoarea carburantului calculată la nivelul mediu lunar pentru perioada 29.05.2006-23-03.2007 este de 3.489,11 lei.
Inițial Inspectoratul de Poliție al Județului H s-a constituit parte civilă cu această valoare, dar pentru faptul că inculpatul n-a recunoscut fapta și a contestat prejudiciu, s-a reanalizat situația financiar-contabilă în legătură cu valoarea carburantului utilizat de această mașină. Mai mult, din evidențele contabile întocmite conform legii, biroul financiar al Inspectoratului de Poliție al Județului H n-a constatat diferențe ori lipsuri în gestiunea de carburanți și nici depășirea exagerată a nr. de km vizat al parcurge în cazul acestei mașini.
Comisia constituită la nivelul Inspectoratului de Poliție al Județului H la 4.02.2008 a concluzionat că în speță nu există nici un prejudiciu, motiv pentru care s-a renunțat la constituirea de parte civilă.
Raportul specialistului DNA se bazează pe faptul că există neconcordanțe între evidența orelor din registrul de intrare-ieșire al autovehiculelor din unitate și însemnările din foile de parcurs ale autoturismului cu nr. de înmatriculare B-04- și de aici provine prejudiciul menționat și reținut doar în sarcina inculpatului.
Însă registrul de intrare - ieșire din unitate nu prezintă nici o importanță din punct de vedere financiar-contabil, deoarece consumul de carburanți se calculează în funcție de cele inserate în foile de parcurs ale mașinii, documente semnate atât de către inculpatul, dar și de alți polițiști. Iar evidențele contabile și controalele aferente desfășurate de-a lungul timpului n-au depistat lipsuri în gestiunea de carburanți pentru această mașină.
S-a dovedit că registrul de intrare-ieșire evidențiază fluxul autovehiculelor venite la Inspectoratul de Poliție al Județului H și că nu întotdeauna angajații au consemnat toate datele, omițând adesea numele conducătorilor auto și chiar reperele orare, motivând că spațiul rubricilor aferente era prea mic. Important era ca aceștia să poată comunica superiorilor dacă un autovehicul e sau nu disponibil pentru vreo intervenție, fără să intereseze ora la care a plecat ori numele șoferului care-l conduce.
Prin urmare nu s-a putut stabili cu certitudine cursele efectuate numai de inculpat în perioada vizată, fiind scoase în evidență doar neconcordanțele între registrul de intrare-ieșire al autovehiculelor pe poarta de acces - control și foile de parcurs ale autoturismului cu nr. de înmatriculare B-04-. De altfel, chiar specialistul DNA a opinat că din foile de parcurs nu s-a putut stabili numărul de km parcurși în plus de această mașină, care ar putea sta la baza stabilirii unui prejudiciu cert, motiv pentru care se aplică principiul "in dubio pro reo".
în dreptul nostru, inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le obligația administrării probelor în procesul penal, dând eficiență principiului "eius incubit probatio qui digit, non qui negat".
Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune, iar în lumina dispozițiilor art.66 al.2 Cod proc. penală, când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Prin urmare, răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută doar prin probe certe de vinovăție. Ca tare, dacă s-au administrat toate probele necesare soluționării cauzei și se ajunge la îndoială asupra vinovăției și, această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată și dubiul profită inculpatului, ca în speța de față.
Pentru a se putea reține infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 al.1 Cod penal este necesar ca fapta să fi cauzat o tulburare însemnată - și concretă - activității unității. Deci, simpla afirmație că activitatea inculpatului a provocat "o tulburare însemnată bunului mers în activitatea poliției" - fără nici o concretizare - nu este suficientă.
Atâta timp cât autoturismului cu nr. de înmatriculare B-04- n-a fost folosit în exclusivitate de către inculpatul, nu s-au constatat încălcări ale normativelor privind km. parcurși ori lipsuri în gestiunea de carburanți pentru această mașină, nu s-a demonstrat - fără putință de tăgadă - că activitatea desfășurată de el a avut consecințe grave ce au perturbat bunul mers al instituției ori au cauzat o pagubă patrimoniului acesteia. Atingerea adusă patrimoniului unității se apreciază, ca și tulburarea însemnată a bunului mers, de către instanță, în fiecare caz pe baza probelor administrate în cauză. Desigur, pentru ca fapta să constituie infracțiune, paguba cauzată patrimoniului unității trebuie să prezinte o anumită însemnătate. Dacă paguba cauzată e lipsită de însemnătate, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, poate să atragă numai răspunderea disciplinară a făptuitorului. Inspectoratul de Poliție al Județului H nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Este adevărat că urmările arătate în art.248 al.1 Cp - tulburarea însemnată a bunului mers al unității sau paguba cauzată patrimoniului acesteia - sunt prevăzute alternativ, ceea ce înseamnă că pentru existența infracțiunii este suficient să se producă numai una dintre aceste urmări, dar în cauză nu s-a dovedit acest lucru, pentru că latura obiectivă a abuzului în serviciu contra intereselor publice include și raportul de cauzalitate dintre acțiunea(inacțiunea) făptuitorului și urmarea care s-a produs.
Față de probele administrate în cauză și de starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, astfel încât s-a pronunțat o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală.
Urmare a soluției de achitare pronunțate și având în vedere că partea vătămată nu a formulat constituire de parte civilă, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În motivarea apelului s-a solicitat desființarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pronunțarea unei hotărâri de condamnare în cauză.
S-a susținut că din probele administrate, respectiv din declarațiile martorilor - G, u, și G, toți angajați ai Serviciului, rezultă că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul de la locul de muncă la domiciliu și retur, iar din raportul de constatare întocmit de specialistul DNA rezultă că în perioada mai 2006-martie 2007, au fost parcurși nejustificat 12.314 km.
S-a susținut că la temeiul soluției de achitare a stat faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, împrejurare care nu prezintă relevanță întrucât acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității.
S-a susținut totodată că s-a făcut o confuzie între pagubă ca cerință esențială a laturii obiective a infracțiunii de abuz contra intereselor publice și existența unui prejudiciu cert - condiție necesară pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, în condițiile în care inculpatul a folosit abuziv autoturismul de serviciu obținând avantajul patrimonial la care face referire art. 13/2 din Legea nr. 78/2000.
Prin decizia penală nr. 165/26 mai 2008 Tribunalului Hunedoaras -a respins ca nefondat apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, motivat de aceea că în cauză nu este dovedit că inculpatul ar fi folosit autoturismul de serviciu în interes personal, deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicitând condamnarea inculpatului întrucât acesta a săvârșit infracțiunea imputată. Instanța de fond și cea de apel au făcut o confuzie între paguba, cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu și existența unui prejudiciu cert, această pagubă existând în sensul că prin folosirea abuzivă a autoturismului unității, acesta a fost uzat tehnic și s-a consumat carburant.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că soluția de achitare a inculpatului este corectă.
În cauză nu s-a dovedit în mod cert că inculpatul ar fi folosit autoturismul unității, acesta fiind folosit în mod obișnuit în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Martorii - G, G și au confirmat că inculpatul a folosit întotdeauna autoturismul doar în interes de serviciu. De altfel, și partea civilă, în baza evidențelor contabile, nu a solicitat vreo despăgubire apreciind că nu i s-a produs nicio pagubă.
Susținerea recurentei cu privire la confuzia între pagubă și prejudiciu cert, pe care ar fi făcut-o instanțele, este nefondată pentru că în cauză nedovedindu-se existența unui prejudiciu sau pagubă, și nici acțiuni ilicite ale inculpatului, fapta imputată acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, motiv pentru care, în mod corect s-a pronunțat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs văr rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DNA - Serviciul Teritorial Alba împotriva deciziei penale nr. 165/A/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin.3 pr. penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./17.11.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș
