Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 570/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 570/R/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, --21,.43, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 179/A din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 1725/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterile în recurs a cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2008 când părțile au pus concluzii asupra recursului, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.10.2008, dată la care s-a și hotărât prezenta cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Constată că prin sentința penală nr. 1725 din 05.12.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
In baza art. 178 al. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 83 Cod penal, care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 4 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
In baza art. 11 alin. 2 lit. a și art. 10 lit. c) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
In baza art. 11 alin. 2 lit. a și art. 10 lit. c) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
S-a constatat că nu s-a formulat constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 500 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a dispus ca onorariul în sumă de 100 lei pentru apărătorul din oficiu, să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției, conf. delegației nr. 6283 din 15.11.2006, aflată la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.06.2004, in timp ce inculpații executau lucrări de construire a acoperișului la blocul de locuințe Q 8 din O,-, au lăsat nesupravegheat frontul de lucru situat pe acoperișul blocului, împrejurare in care minorul in vârstă de 15 ani a urcat pe bloc și a căzut in gol, in urma leziunilor suferite la impact cu solul survenind decesul acestuia.
Inculpații au procedat la executarea acestei lucrări la solicitarea Asociației de proprietari locatari ai acestui bloc de locuințe.
Cei trei au procedat la transportarea materialelor de construcție pe bloc, și au instalat un scripete improvizat pentru ridicarea celorlalte materiale. La instalarea acestui scripete au participat toți inculpații după care si-au împărțit sarcinile de lucru astfel că inculpații și încărcau materialele la sol si acționau motorul troliului, iar inculpatul primea materiale de construcție pe bloc.
, respectiv locul de încărcare a materialelor la sol, cât și scripetele au fost amplasate in partea opusă ușii de acces in scara blocului, imobil care era locuit de locatar in momentul efectuării lucrării, astfel încât inculpații și nu puteau supraveghea ușa de acces in scara blocului, in condițiile in care nici nu puteau împiedica accesul persoanelor neautorizate.
Minorul - nepotul inculpatului, cunoscând că inculpații desfășoară această activitate, a pătruns in scara blocului și s-a urcat pe acoperiș. Inculpatul a sesizat acest lucru și i-a cerut să coboare de îndată informându-l și pe inculpatul despre acest lucru. Inculpatul i-a strigat de la sol minorului să coboare.
In timp ce inculpatul se ocupa de primirea materialelor pe acoperiș, victima s-a sprijinit de scripete care a cedat sub greutatea minorului și s-a prăbușit in gol.
Minorul a căzut la sol de la înălțime survenind decesul.
Ambulanța a intervenit operativ, insă pe traseul de la locul evenimentului până la Spitalul de Urgentă aceasta a fost angrenată intr-un accident grav de circulație ceea ce a dus la spitalizarea cu întârziere a victimei.
Inspectoratul Teritorial d e Muncă al județului B, in calitate de organ special de cercetare, investit potrivit art. 29 alin. 1 lit. din Legea 319/2006, a efectuat cercetarea pentru a se stabili dacă este vorba sau nu despre un accident de muncă.
Prin procesul verbal de cercetare nr. - din 12.07.2004 (filele 16-22 dosar ) ITM Bas tabilit că evenimentul nu se încadrează ca accident de muncă și nu se înregistrează și raportează ca accident de muncă.
Părțile vătămate și - părinții victimei nu s-au constituit parte civilă in cauză.
Din raportul de constatare medico legală nr. 824/23.06.2004 (filele 31- 32 dos. ) se evidențiază faptul că moartea victimei a fost violentă și că s-a datorat leziunilor produse prin căderea victimei de la înălțime și lovirea de planul dur al solului.
Din raportul de expertiză medico legală nr. 2223/30.05.2007 (filele 48- 50 dosar instanță) se evidențiază faptul că, "ținând cont de gravitatea leziunilor produse întârzierea transportului către unitatea spitalicească nu a contribuit decisiv la decesul accidentatului".
Pe parcursul urmării penale au fost audiați inculpații și martorul.
Din declarațiile martorului rezultă că acesta este persoana care a angajat lucrarea si că sub îndrumarea sa au lucrat inculpații, doar că acesta nu a fost prezent la momentul evenimentului la fața locului, fiind ocupat cu alte lucrări. Martorul susține că inculpații au respectat in împrejurările similare anterioare normele de protecție a munci, luând măsurile ce se impuneau pentru a nu se produce evenimente.
In ciuda demersurilor efectuate, inclusiv prin emiterea mandatelor de aducere și amânare repetată a cauzei, martorul nu a putut fi audiat in fata instanței, solicitându-se renunțarea la acesta.
Audiați fiind, inculpații au arătat că își mențin declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală, recunoscând că în prezența acestora s-a produs evenimentul respectiv.
Inculpatul (fila 35 dosar fond) a confirmat faptul că la data de 22.06.2004, după ce inculpații și au lucrat la confecționarea și montarea scripetelui, inculpatul a coborât, urmând să lucreze la troliul de pe sol. Inculpatul arată că s-a urcat si el pe bloc pentru a vedea de ce durează așa demult instalarea scripetelui, fără a participa la această activitate.
Inculpatul a arătat că după ce a început lucrul la sol alături de inculpatul s-a apropiat de ei victima care a purtat o discuție cu inculpatul, ulterior aflând că cei doi sunt rude.
Inculpatul a declarat că nu a auzit ce au discutat cei doi.
Mai apoi inculpatul a declarat că l-a auzit pe inculpatul strigându-le de pe bloc că victima s-a urcat acolo și declară că atunci inculpatul i-a strigat victimei să coboare de îndată, insă doar după câteva a văzut scripetele prăbușindu-se și victima căzând la sol.
Inculpatul (fila 21 dosar fond) a confirmat faptul că la data de 22.06.2004 a efectuat împreună cu inculpații și o lucrare privind construcția unui acoperiș pe un bloc de locuințe.
Inculpatul a arătat că mai întâi a procedat la instalarea unui scripete pe bloc și că, după ce a început lucrul la sol alături de inculpatul încărcând troliul, in condițiile in care inculpatul prelua materialele de construcție pe bloc, s-a apropiat de el victima care i-a cerut încuviințarea de a urca pe bloc.
Inculpatul a declarat că i-a interzis categoric victimei să urce pe acoperiș, arătând faptul că intrarea pe scara blocului se găsea pe partea opusă locului unde manevra troliul, astfel încât nu putea observa persoanele care intră sau ies din bloc.
Inculpatul a declarat că l-a auzit pe inculpatul strigându-le de pe bloc că victima s-a urcat acolo și declară că atunci personal i-a strigat victimei să coboare de îndată, insă doar după câteva a văzut scripetele prăbușindu-se și victima căzând la sol.
Inculpatul (fila 20 dos. fond) confirmă faptul că la data de 22.06.2004 a efectuat împreună cu inculpații și o lucrare privind construcția unui acoperiș pe un bloc de locuințe.
Inculpatul a arătat că mai întâi a procedat la instalarea unui scripete pe bloc și că, după ce a început lucrul pentru a prelua materialele de construcție pe bloc, la un moment dat l-a văzut pe minor sus pe acoperiș.
Inculpatul a declarat că i-a interzis categoric victimei să rămână pe acoperiș, strigându-i și inculpatului pentru a-l informa că minorul este acolo.
Inculpatul a declarat că l-a auzit pe inculpatul strigându-i de jos minorului să coboare de îndată, după care și-a continuat lucrul. Declară că minorul s-a așezat in mijlocul planșeului și a început să-i vorbească și că in timp ce își continua activitatea a auzit un zgomot și după câteva a văzut scripetele prăbușindu-se și victima căzând la sol.
Față de starea de fapt reținută de prima instanță, s-a constatat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, întrucât fapta s-a comis in condițiile nerespectării măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități, respectiv normele firești de protecție a muncii și, în consecință văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 Cod penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 45 de ani, fără antecedente penale, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social al acesteia, urmările produse în urma inacțiunii inculpatului, fiind vorba de un minor decedat, precum și atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei săvârșite.
Față de aceste considerente, cu toate că ne găsim în fata unei infracțiuni cu urmări deosebit de grave, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Vinovăția acestuia rezultă din faptul că nu a luat nici o măsură fermă pentru împiedicarea accesului persoanelor neavenite să urce pe acoperiș, limitându-se la a-l indemna pe minor să coboare și prin a cere sprijinul verbal inculpatului - unchiul minorului, după care și-a continuat liniștit munca purtând chiar discuții cu minorul. tolerantă in care a acționat inculpatul s-a dovedit a fi fatală pentru minor care a căzut in gol și a decedat.
Săvârșirea faptei nu are nici o legătura cu maniera defectuoasa de a instala un scripete întrucât decesul victimei s-a produs deoarece acestanu avea ce căuta pe acoperișfiind un fapt secundar acesta ca in cădere s-a agățat de scripete. Vinovăția inculpatul ar fi existat si in cazul in care victima ar fi căzut de pe bloc de pe o altă latură, astfel încât scripetele nu poate fi integrat ca un factor care a determinat producerea evenimentului. Victima putea bunăoară să se agațe de o antenă sau pur si simplu să se aplece in gol in orice alt loc al planșeului.
Totodată, faptul că inculpații nu erau autorizați ca persoane fizice sa efectueze lucrări in construcții, s-a reținut că nu impietează asupra dării soluției.
Datorită acestor considerente, ținând seama de faptul că inculpații și nu au putut avea cunoștință despre persoanele care foloseau scara de acces in imobil deoarece accesul se găsea pe partea opusă locului unde își desfășurau activitatea, s-a apreciat că aceștia nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând, prin motivele scrise și prin intermediul reprezentantului său, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, în sensul pronunțării unei hotărâri de condamnare și în ceea ce-i privește pe inculpații și, arătând că și aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a minorului, nu numai inculpatului, din probele administrate rezultând indubitabil că toți inculpații au cunoscut faptul că victima minoră se afla pe bloc, în timp ce aceștia desfășurau o activitate pe parcursul căreia trebuiau să ia măsuri pentru împiedicarea accesului persoanelor străine în acea zonă, iar pe de altă parte, se arată că montarea defectuoasă a scripetelui de către cei 3 inculpați a dus fără îndoială la dezechilibrarea acestuia și la producerea tragediei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că acesta este fondat, urmând a-l admite în consecință.
Criticile formulate de către apelant sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin Sentința Penală nr. 1725/2007 din data de 05.12.2007, instanța a dispus următoarele:
În baza art. 178 alin. 2 Cod penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a Teza II și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prev. de art. 83 Cod penal, care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin. 4 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În baza art.11 alin.2 lit. a și art.10 lit. c) Cod procedură penală, prima instanță a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 alin.2 lit. a și art.10 lit. c) Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
A constatat că nu s-a formulat constituire de parte civilă în cauză.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, emis în dosarul nr.4656/P/2004 din data de 18.07.2006, inculpații - -, și au fost trimiși în judecată pentru că în data de 22.06.2004 nu au respectat dispozițiile legale ori măsurile de prevedere pentru exercițiul unei meserii ori pentru efectuarea unei activități (neîmprejmuirea locului de muncă, interzicerea accesului în zona periculoasă a persoanelor străine, ancorarea necorespunzătoare a scripetelui, amplasarea troliului la un unghi greșit față de axa de ridicare, neluarea măsurilor ferme și imediate de îndepărtare din zona periculoasă a victimei, neluarea măsurilor imediate de încetare a lucrului până la îndepărtarea victimei), cauzând astfel producerea unui accident în urma căruia victima minoră - a fost lovit de scripetele dezechilibrat și proiectat de pe un bloc cu 4 etaje, în urma impactului cu solul acesta decedând, săvârșind astfel infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Apreciem că instanța de fond în mod greșit a dispus, în baza art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. c) Cod procedură penală, achitarea inculpaților și de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal, pe motiv că inculpații și nu au putut avea cunoștință despre persoanele care foloseau scara de acces în imobil, deoarece accesul se găsea pe partea opusă locului unde își desfășurau activitatea și astfel că instanța a apreciat, în opinia noastră, în mod nejustificat și nelegal că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii, aceasta fiind, de altfel, întreaga motivare privind soluția dată față de inculpații menționați.
Din motivarea primei instanțe se desprinde faptul că, la baza soluției de achitare a inculpaților a stat faptul că inculpații și nu au avut cunoștință despre persoanele care foloseau scara de acces în imobil, respectiv de prezența victimei la locul accidentului, după ce din expunerea instanței rezultă că aceștia au avut cunoștință de prezența victimei pe bloc, aceștia având chiar contact direct și nemijlocit cu aceasta.
Astfel că, instanța de fond a arătat că în conformitate cu declarația inculpatului, acesta a observat când victima a purtat o discuție cu inculpatul, după care acesta a declarat că l-a auzit pe inculpatul strigându-le de pe bloc că victima s-a urcat acolo, că inculpatul i-a strigat victimei să coboare de îndată de pa bloc.
De asemenea, în motivare se arată că inculpatul a avut o discuție cu victima care i-a cerut încuviințarea de a urca pe bloc și că acesta i-a interzis victimei să urce pe bloc.
Așadar, examinând hotărârea apelată, se observă că, chiar însăși prima instanță a reținut faptul că toți inculpații au cunoscut faptul că victima a urcat pe bloc, iar în totală contradicție cu acest lucru, prima instanță, în mod absurd, i-a achitat pe inculpații și, tocmai pe motivul că aceștia nu au avut cunoștință de persoanele care folosesc scara de acces a imobilului, respectiv a victimei.
Văzând cele expuse, apreciem că această motivare a instanței de fond nu are nici un suport temeinic și logic, aspectele arătate de aceasta fiind în mod evident în contradicție.
Analizând și celelalte aspecte, pe care se bazează, în principal condamnarea inculpatului, și în subsidiar achitarea inculpaților și, apreciem că instanța a reținut că inculpatul a efectuat împreună cu inculpații și o lucrare privind construcția unui acoperiș pe un bloc de locuințe, că inculpații și au lucrat la confecționarea și montarea scripetului, iar inculpatul a ajutat la manevrarea troliului și i-a ajutat de asemenea pe ceilalți doi inculpați să monteze scripetele.
Instanța de fond, în urma examinării declarațiilor inculpaților a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului rezultă din faptul că nu a luat nici o măsură pentru împiedicarea accesului persoanelor neavenite să urce pe acoperiș, limitându-se la a-l îndemna pe minor să coboare, după care și-a continuat liniștit munca, iar în opinia instanței, greșită din punctul nostru de vedere, maniera tolerantă în care a acționat inculpatul s-a dovedit a fi fatală pentru minor care a decedat. În continuare, prima instanță a reținut că săvârșirea faptei nu are nici o legătură cu maniera defectuoasă de a instala un scripete, întrucât decesul victimei s-a produs deoarece aceasta nu avea ce căuta pe acoperiș, fiind un fapt secundar iar vinovăția inculpatului ar fi existat chiar și în cazul în care victima ar fi căzut de pe bloc de pe o altă latură. Concluzia instanței de fond a fost că scripetele nu poate fi integrat ca un factor care a determinat producerea accidentului, iar victima putea să se agațe de o antenă sau pur și simplu să se aplece în gol în orice alt loc al planșeului.
Apreciem că motivarea instanței este pur teoretică și că aceasta, nu a luat în considerare, de fapt, situația concretă din cauză, arătând în mod absurd că vinovăția inculpatului, oricum ar fi existat, independent de existența acelui scripete sau de montarea lui și chiar că decesul s-ar fi putut produce "prin căderea victimei de pe o altă latură a blocului sau că ar fi putut să se agațe de o antenă".
Este absurdă motivarea primei instanțe, conform căreia decesul victimei s-a produs datorită faptului că aceasta nu avea ce căuta pe acoperiș, fapt care a dus în mod singular la condamnarea inculpatului, în pofida faptului că din toate probele ce au fost administrate în cauză rezultă că montarea defectuoasă a scripetelui și încărcarea troliului necorespunzător au dus la producerea decesului victimei, activitate care a fost efectuată în mod direct de către cei trei inculpați.
În fapt: Proprietarii apartamentelor din scara Bal ocului Q 8 din O,- au hotărât să vândă uscătoria iar din banii astfel obținuți să construiască o șarpantă cu țiglă pe terasa blocului, mandatându-l pe, locatar al scării, să facă demersurile necesare în acest sens.
După ce a vândut uscătoria și a încasat banii, a făcut demersuri pentru obținerea avizelor necesare pentru executarea lucrării.
Martorul l-a contactat apoi pe, care executa, împreună cu o echipă de muncitori, o lucrare asemănătoare la un bloc din apropiere, între cei doi încheindu-se o înțelegere verbală privind executarea lucrării și la blocul menționat mai sus.
Întrucât avizele necesare pentru efectuarea lucrării nu erau încă obținute, executantul s-a angajat să ridice materialul lemnos pe bloc, urmând ca execuția lucrării să se efectueze după obținerea avizelor, moment în care trebuia să se încheie și o convenție în acest sens.
Lucrarea menționată urma să fie efectuată de o echipă compusă din, - -, cumnatul său, fost măcelar, fără ocupație, fost sondor, fără ocupație, și, pensionar, fost mecanic de locomotivă, în funcție de necesități echipa fiind completată de și cu alte persoane.
În dimineața zilei de 22.06.2004 inculpatul a sosit la locul unde urma să se efectueze lucrarea, după care au sosit și inculpații și - -, aceștia urmând să monteze un troliu cu care să fie ridicate materialele.
Conform rutinei dobândite la lucrările anterioare, inculpatul urma să acționeze echipamentul tehnic de ridicat (troliul fiind acționat electric), inculpatul - - urma să formeze și să lege sarcinile ce trebuiau ridicate, iar inculpatul urma să își desfășoare activitatea pe terasa blocului, având ca sarcină recepționarea și dezlegarea materialului lemnos.
Echipa formată din persoanele menționate mai sus a procedat apoi la montarea troliului, acesta fiind legat printr-un conductor electric la general din scara blocului, după care cei trei inculpați au urcat pe terasa blocului pentru a confecționa și amplasa trepiedul port-scripete.
Pentru echilibrarea eșafodului cei trei inculpați au poziționat peste grinda port-scripete unele materiale aflate pe bloc, care inițial erau utilizate ca suporturi pentru antene (cutii de vopsea umplute cu beton, o țeavă de metal sudată la o bucată circulară de metal), troliul fiind amplasat lateral la un unghi de cca. 260față de axa de ridicare a sarcinii.
După finalizarea operațiunii de montare a eșafodajului și poziționarea cablului de sarcină pe scripete, cei trei inculpați s-au deplasat la locurile de muncă prestabilite.
Victima -, minor în vârstă de 15 ani, i-a comunicat mamei sale, în jurul orei 11,00, că se va deplasa să se întâlnească cu unchiul său - -, acesta lucrând în apropierea domiciliului minorului, mama acestuia fiind de acord cu acest lucru.
De menționat este faptul că, așa cum rezultă din declarațiile martorului, minorul mai efectuase vizite anterior la locurile de muncă ale unchiului său - -, efectuând chiar unele munci ocazionale (darea unor scule la mână, aducerea de băuturi răcoritoare etc.), fapt pentru care era recompensat cu sume de bani atât de către cât și de către - -.
În aceste împrejurări, victima - s-a deplasat la locul unde se efectua lucrarea și, după o scurtă discuție cu unchiul său - -, minorul a urcat pe terasa blocului.
Din declarația inculpatului rezultă că acesta l-a atenționat pe inculpatul - - că minorul se află pe terasa blocului, dar acesta a solicitat doar să aibă grijă ca minorul să nu staționeze pe marginea terasei blocului. De asemenea, inculpatul mai declară că în timpul stivuirii materialului lemnos pe terasa blocului, minorul stătea pe capacul unui sifon de aerisire de la conducta de evacuare a apei de la baie.
În timp ce inculpatul stivuia materialul pe terasa blocului, echipa de la sol executa ridicarea unei noi sarcini.
În aceste împrejurări, datorită ancorării necorespunzătoare a eșafodajului, a greutății sarcinii cât și a excentricității direcției de tragere a cablului de tracțiune față de axa de ridicare a sarcinii, eșafodajul s-a dezechilibrat și a căzut la sol. Cu această ocazie, grinda port-scripete a descris un arc de cerc și l-a surprins pe minor, dezechilibrându-l și proiectându-l peste marginea terasei blocului, astfel că minorul a căzut pe sol.
La fața locului a sosit imediat salvarea, iar minorul a fost transportat de urgență la Spitalul Clinic Județean O, dar în drum spre spital ambulanța a fost implicată într-un accident rutier, fiind astfel necesară trimiterea unui nou echipaj.
Deși i s-au acordat toate îngrijirile medicale, minorul - a decedat la spital în jurul orei 13,00, în aceeași zi.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat că moartea minorului - a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne prin rupturi de organe, leziunile constatate la autopsie putându-se produce prin căderea victimei de la înălțime (precipitare).
În urma cercetării efectuate de către inspectorii B s-a stabilit că între, în calitate de reprezentant al echipei formate din muncitorii, - -, și, reprezentant al locatarilor de pe scara Bab locului Q8 nu a fost încheiat o convenție scrisă la data producerii accidentului. De asemenea, s-a mai stabilit că muncitorii în cauză nu aveau nici un raport juridic de muncă cu vreo societate și nici nu erau autorizați ca persoane fizice să efectueze lucrări în construcții, conform Legii nr. 507/2002 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice, astfel că în cauză nu există un accident de muncă în sensul legii și, implicit, nu sunt aplicabile textele incriminatoare prevăzute de art. 34 și 35 din Legea nr. 90/1996.
În plus, s-a mai constatat că locurile unde își desfășura activitatea echipa nu erau semnalizate în mod corespunzător pentru împiedicarea accesului persoanelor ce nu au legătură cu activitatea desfășurată în zonele periculoase, conform prevederilor Normelor generale de protecția muncii.
În concluzie, s-a stabilit că evenimentul în cauză s-a produs datorită unor acțiuni care nu au legătură cu procesul de muncă, astfel că, întrucât minorul - nu desfășura la momentul producerii evenimentului o activitate organizată de vreo persoană juridică/fizică și cu care să aibă raporturi de muncă (contract de muncă sau altă formă legală de muncă), evenimentul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 90/196 privind protecția muncii și ale art. 4 din Normele metodologice și, ca urmare, nu se încadrează ca accident de muncă.
Inculpatul - - a recunoscut că troliul a fost montat într-o poziție laterală față de bloc și față de scripete, aceasta din cauza unor autoturisme care ocupau spațiul în care în mod normal și firesc trebuia amplasat troliul. De asemenea, inculpatul recunoaște că a asigurat eșafodajul scripetelui cu obiecte găsite pe bloc, eșafodajul fiind transportat și montat de toți cei trei inculpați împreună. Esențial de reținut din declarația inculpatului - - este că acesta i-a spus inculpatului să mai pună câteva grinzi ca și contragreutate pe eșafodajul scripetelui, cum procedau de obicei.
Inculpatul - - a mai declarat că după începerea activității, la un moment dat a sosit lângă el nepotul său, care l-a întrebat cum este pe bloc, acesta susținând că i-a spus minorului să nu urce pe bloc, după care și-a continuat activitatea. Potrivit celor declarate de inculpat, după ce la scurt timp după aceasta, a fost strigat de pentru a-i spune că minorul este pe bloc, i-a strigat acestuia să coboare, minorul fiind atunci chiar pe marginea blocului. După acesta, inculpatul - - și-a continuat munca, fără să verifice dacă minorul s-a conformat și a coborât de pe bloc. Oricum, inculpatul susține că prăbușirea scripetelui s-a produs la cca. 5-10 minute după momentul în care l-a văzut pe minor pe bloc și i-a strigat să coboare, timp în care toți cei trei inculpați și-au continuat activitatea, deși știau că minorul se află pe bloc.
Inculpatul a declarat că troliul a fost amplasat lateral față de scripete și că eșafodajul scripetelui a fost montat de toți cei trei inculpați.
În legătură cu modul în care au confecționat eșafodajul scripetelui, inculpatul a arătat că au folosit pentru aceasta coarne și grinzi de lemn, prinse cu ajutorul unor cuie și bucăți de sârmă găsite la fața locului, baza fiind asigurată și cu ajutorul unor scânduri. Potrivit inculpatului, el și inculpatul au ținut grinzile pentru ca inculpatul - - să poată cuiele în scândurile folosite pentru rigidizare. După încheierea acestei operațiuni, au fost puse ca și contragreutate pe eșafodajul scripetelui obiecte găsite pe bloc, respectiv un suport de antenă construit dintr-o volantă metalică, un alt suport de antenă format dintr-un bidon de 20 litri umplut cu beton.
Inculpatul a declarat că a urcat pe bloc din proprie inițiativă pentru a-i ajuta pe ceilalți doi inculpați să fixeze eșafodajul scripetelui iar după terminarea acestei operațiuni inculpatul a montat coarda pe scripete iar pe capătul opus al scripetelui acesta a pus contragreutăți. Inculpatul mai arată că l-a auzit pe inculpatul - - avertizându-l pe inculpatul "să pună încă mai multe grinzi de contragreutate", dovedindu-se astfel că toți cei trei inculpați au realizat încă de la început că scripetele nu este ancorat corespunzător, cu toate acestea ei continuând activitatea și, astfel, au acceptat riscul producerii unui accident. Inculpatul recunoaște că au continuat să ridice greutăți pe bloc deși nu știau dacă victima a coborât de pe bloc, așa cum i s-ar fi cerut.
Potrivit art. 178 alin. 2 Cod penal, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În literatura juridică s-a arătat că este necesar ca subiectul activ să fie un profesionist, un meseriaș, sau să îndeplinească o activitate determinată și să existe reguli, dispoziții legale, măsuri de prevedere edictate prin diferite acte normative, referitoare la exercitarea acelei profesii, meserii sau activități, pe care subiectul să nu le fi respectat. (Al., op. cit. p. 201).
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de ucidere din culpă se săvârșește printr-o acțiune sau inacțiune (în speță, învinuitul a săvârșit atât acțiuni, respectiv montarea defectuoasă a schelei, cât și inacțiuni, respectiv neasigurarea echipamentului individual de protecție, lipsa supravegherii etc.).
Important de menționat este însă că, în timp ce actul de omor intenționat dă expresie unei conduite violente, reprezentând o formă de manifestare a autorului care a luat hotărârea de a suprima viața unei persoane și se folosește de mijloacele apte să realizeze acest scop, în cazul uciderii din culpă nu avem un act de violență ci o conduită greșită a autorului într-o situație periculoasă, susceptibilă ca, în anumite împrejurări, să producă consecințe grave pentru viața persoanei. (, Infracțiuni contra vieții, Ed.,. 1999, p. 189).
Pe lângă marea majoritate a manifestărilor umane care sunt lipsite de pericol pentru viața altor persoane, există și acțiuni care conțin, într-o măsură mai mare sau mai mică, o potențialitate de pericol (conducerea unui autovehicul, mânuirea unui agregat, dispozitiv mecanic, aparat etc. efectuarea unei operații chirurgicale etc.), astfel că se elaborează reguli de diligență care trebuie respectate (semnalizarea unui obstacol, luarea unor măsuri de precauție etc.) spre a ține sub control pericolul care rezultă din desfășurarea acestor activități și a evita producerea de consecințe grave pentru viața omului.
În literatura juridică s-a arătat că în cadrul manifestărilor și îndeletnicirilor lui curente, îndeosebi în conjunctura alertă a vieții moderne, omul este confruntat cu forme variate de pericol pentru viața lui sau a altor persoane. El nu le dă însă întotdeauna rezolvarea cea mai fericită ceea ce, în raport cu o conduită greșită, produce efecte mortale. Însă nu materialitatea în sine a actului interesează pentru ca efectele respective să corespundă infracțiunii de ucidere din culpă, ci caracterul lor periculos pentru viața persoanei, rezultat din incidența manifestării (acțiunile de montare defectuoasă a schelei și omisiunile, în principal, în asigurarea echipamentului individual de protecție) cu o anume împrejurare care conține surse de periculozitate (lucrul la înălțime). (, op. cit. p. 191).
Modalitatea prevăzută de alin. 2 al art. 178 Cod penal. se referă la caracterul activității în legătură cu care s-a săvârșit fapta, astfel că profesionistul sau meseriașul care nu săvârșește faptul în exercițiul profesiei sau meseriei răspunde pentru forma simplă sau de bază, în schimb cel care nu are nici o profesie sau meserie dar exercită în fapt o activitate specifică și fără să respecte regulile acestei activități va răspunde pentru ucidere din culpă în forma agravată. (Al., op. cit. p. 200).
Astfel, în practica judiciară s-a decis că ori de câte ori o persoană, cu sau fără cunoștințe minime, se angajează într-un sector în care există reguli specifice de exercitare a acelei activități, și prin nerespectarea regulilor săvârșește un accident mortal, răspunde în baza agravantei prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal. (Plenul Tribunalului Suprem, decizia de îndrumare nr. 8/1980, în de decizii pe anul 1980, p. 48). Pentru existența acestei modalități a infracțiunii nu are relevanță, spre exemplu, în cazul accidentelor rutiere, dacă autorul are sau nu cunoștințe de conducere, dacă este profesionist sau amator, dacă posedă permis de conducere sau nu.
Ori, normele specifice de protecție a muncii prevăd în mod detaliat care sunt aceste reguli specifice care trebuie să fie respectate de toate persoanele care desfășoară o activitate specifică.
Astfel, potrivit art. 15 din Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime, aprobate prin Ordinul nr. 235/26.07.1995, toți cei care lucrează în condițiile lucrului la înălțime, indiferent de domeniul de activitate, vor purta echipament individual de protecție, specific eliminării pericolului căderii în gol.
Potrivit art. 22 din aceleași norme lucrul la înălțime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat și dotat din punct de vedere tehnic și organizatoric astfel încât să prevină căderea de la înălțime a lucrătorilor iar potrivit art. 24 accesul la și de la locurile de muncă amplasate la înălțime trebuie asigurat împotriva căderii în gol a lucrătorilor.
De asemenea, potrivit art. 16 din Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrările de zidărie, montaj prefabricate și finisaje în construcții, aprobate prin Ordinul nr. 116/27.03.1996, este obligatorie împrejmuirea zonei de lucru în raza de acțiune a utilajelor de ridicat, respectiv a lucrărilor ce prezintă pericol.
Art. 21 din aceleași norme specifice prevăd în mod prevede fără echivoc că "șantierul va fi împrejmuit pentru a se evita accesul persoanelor străine".
Art. 28 din normele specifice aprobate prin Ordinul nr. 116/27.03.1996 prevăd că manipularea mecanizată pe orizontală și verticală a diferitelor încărcături se va executa numai cu respectarea tuturor prevederilor legale de lucru în vigoare, cu ajutorul mijloacelor de ridicare și transport pe verticală și orizontală.
Alte articole din normele menționate sunt de asemenea relevante în cauză:
- art. 30: Primirea încărcăturilor pe construcție se va face de către personalul muncitor numai după oprirea completă a mijloacelor de ridicat;
- art. 31: Se interzice aplecarea personalului muncitor în afara construcției pentru a desprinde elementele din cârligul mijlocului de ridicat. Apropierea încărcăturii se va face cu cârlige de tragere sau frânghii ajutătoare. Personalul muncitor va fi asigurat cu echipament de protecție pentru lucrul la înălțime și locuri periculoase.
- art. 32: Ridicarea încărcăturilor se va face pe verticală. Nu se admite poziția oblică a dispozitivelor de prindere și nici târârea cu mijlocul de ridicat.
- art. 114: Zona de montaj se va îngrădi pentru a interzice accesul persoanelor străine. și ridicarea elementelor prefabricate se va face cu respectarea prevederilor privind legarea, ridicarea și desfacerea încărcăturilor cu mijloace de ridicat.
- art. 164: Ridicarea elementelor lungi (cum este cazul grinzilor, coamelor a ridicate de învinuiți), care se montează în poziție orizontală, trebuie efectuată prin cel puțin două.
- art. 177: Prinderea scripeților și a palanelor de elementele de construcții definitiv montate anterior este permisă numai după verificarea prealabilă prin calcul a acestor elemente la sarcinile suplimentare ce apar.
Ori, în raport de textele de lege menționate, apreciem că inculpații nu respectat regulile minime de diligență întrucât au ancorat necorespunzător scripetele (au folosit ca și contragreutăți improvizații; nu au folosit contragreutăți suficiente, așa cum au recunoscut chiar învinuiții; troliul a fost amplasat la un unghi greșit față de axa de ridicare, determinând crearea de sarcini suplimentare); grinzile ridicate nu erau prinse prin cel puțin 2, astfel că și aceasta a contribuit la dezechilibrarea scripetelui; nu au împrejmuit locul pentru a împiedica accesul persoanelor străine, în speță a victimei minore; deși știau că minorul se află pe bloc, inculpații nu au întrerupt imediat activitatea pentru a se asigura că acesta este îndepărtat din zona periculoasă,m continuând desfășurarea activității, astfel că au acceptat riscul ca, prin rămânerea minorului pe bloc, acesta să se expună unui pericol de accidentare ori cădere de la înălțime.
Contrar susținerilor inculpaților, în urma efectuării cercetării la fața locului, s-a stabilit că victima nu se afla la momentul producerii accidentului pe un sifon de aerisire ci chiar pe marginea blocului lângă scripete, având în vedere că, dacă s-ar fi A pe sifonul de aerisire, A la o distanță de 7 metri de marginea terasei blocului, nu ar fi fost lovit și proiecta de pe bloc de grinda port-scripete, care avea o lungime de 5 metri, din care 4 metri pe terasa blocului.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, în literatura de specialitate s-a arătat că în situația în care acțiunile sau inacțiunile mai multor persoane sunt concordante și de natură să realizeze împreună rezultatul infracțional, toate aceste acțiuni sau inacțiuni alcătuiesc antecedența cauzală a rezultatului produs. Astfel, într-o speță aproape identică, s-a reținut că mai mulți muncitori pe un șantier ridică împreună un bloc de piatră și, rupându-se dispozitivul de susținere, este ucisă o persoană. În această situație, toți muncitorii au acționat cu aceeași culpă, deci sunt răspunzători. (Al., op. cit. p. 194).
Analizând legătura de cauzalitate dintre activitatea celor trei inculpați și moartea victimei, în literatura de specialitate s-a arătat că potrivit teoriei cauzei proxime, trebuie considerată ca având valoare de cauză aceea împrejurarea care se află în imediata vecinătate a rezultatului produs. Conform teoriei cauzei preponderente, este cauză, aceea împrejurarea care a avut rolul cel mai important în producerea accidentului.
Conform teoriei echivalenței condițiilor are valoare de cauză orice acțiune sau inacțiune anterioară în absența căreia rezultatul nu s-ar fi produs. (Drept Penal, Partea Generală, )
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea analizată se poate săvârși numai din culpă, care se poate înfățișa sub ambele modalități, respectiv cu ușurință sau neglijență.
Astfel, subiectul activ va răspunde dacă a cunoscut regulile domeniului de activitate și a înțeles finalitatea lor, dar nu le-a respectat, sperând în mod ușuratic că rezultatul nu se va produce.
va răspunde, însă, și dacă a nesocotit regulile instituite, dând dovadă de lipsă de interes față de ele, sau le-a cunoscut greșit, vag sau trunchiat, fără o prezentare largă a funcționalității lor deși, cu un mai mare efort de voință, avea posibilitatea să se documenteze și să evite încălcarea lor, situație în care se manifestă culpa sub forma simplă (neglijența).
O caracteristică a culpei, sub aspectul procesului volitiv, este încălcarea, prin actul nonvoit, a unor reguli de diligență, de prudență, a căror respectare ar fi condus la evitarea rezultatului ilicit.
Aceste reguli de diligență pot să conțină, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, obligații negative și anume ca persoana să se abțină de la activități periculoase sau obligații pozitive și anume ca autorul să ia unele măsuri de prevedere spre a limita sau exclude pericolul ori să se informeze asupra normelor aplicabile și a condițiilor în care se va desfășura o anume activitate (de exemplu, șeful unei lucrări de construcții trebuie să cunoască normele de protecție a muncii în domeniul respectiv) sau să-și aleagă corespunzător colaboratorii și să controleze, totodată, activitatea acestora (culpa in eligendo și culpa in vigilendo). (, Vinovăția penală, Ed. Academiei Române,. 1995, p. 161).
Autorul, dacă nu are cunoștințele și experiența necesară pentru a desfășura o anumită activitate trebuie să se abțină de la acțiune. Dacă, însă, nu se poate abține de la acțiune, acesta trebuie să ia măsuri de prevedere, de control, de supraveghere pentru a împiedica producerea unui rezultat periculos și a ține sub control sursele de pericol.
În literatura juridică s-a arătat (, op. cit, p. 166) că acțiunea culpoasă implică nu numai o manifestare exterioară a autorului care, prin nerespectarea unor reguli de diligență, determină, fără voia sa, producerea unor rezultate periculoase, dar mai este necesară și o anumită implicare a proceselor intelective, individuale.
Astfel, caracteristic culpei, sub aspectul procesului de cunoaștere, este incompleta cunoaștere a realității de către subiect. Acesta își dă seama de realitatea înconjurătoare și de efectele acțiunii sale numai limitat la ceea ce este aparent și direct sesizabil și nu face un efort de cunoaștere mai profundă a realității.
Tot în literatura juridică s-a arătat că interferența a două sau mai multe acțiuni sau inacțiuni aparținând unor persoane diferite, dar toate în strânsă legătură cu rezultatul, constând din moartea prin imprudență se întâlnește frecvent în accidentele de muncă, de exemplu mânuirea de către mai multe persoane a unui dispozitiv periculos. În toarte aceste situații, contribuțiile mai multor persoane la producerea rezultatului se ordonează succesiv într-un lanț cauzal. În situația în care acțiunile sau inacțiunile mai multor persoane sunt concordante și de natură să realizeze împreună rezultatul infracțional, toate aceste acțiuni sau inacțiuni alcătuiesc antecedența cauzală a rezultatului produs. - spre exemplu, mai mulți muncitori, pe un șantier ridică împreună un bloc de piatră, rupându-se dispozitivul de susținere, este ucisă o persoană -. Toți au lucrat cu aceeași culpă, deci sunt răspunzători, sunt coautori la infracțiunea de ucidere din culpă ( - Infracțiuni contra vieții Editura, 1999, pag. 194.).
Analizând starea de fapt expusă în detaliu, precum și aspectele privind teoria și practica în domeniul infracțiunii de ucidere din culpă și a legăturii de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea inculpaților și rezultatul producerii decesului victimei, apreciem că inculpații se fac vinovați în mod indubitabil, de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, și că activitatea celor trei inculpați a dus în mod cert la producerea decesului victimei întrucât, așa cum am mai menționat aceștia nu au respectat regulile minime de diligență ce au constat în ancorarea necorespunzătoare, în folosirea contragreutăților - improvizații, în folosirea contragreutăților insuficiente, în amplasarea troliului la un unghi greșit față de axa de ridicare, determinând astfel crearea de sarcini suplimentare. defectuoasă a scripetelui de către cei trei inculpați a dus, fără putință de tăgadă, la dezechilibrarea scripetelui. De asemenea, inculpații nu au împrejmuit locul, pentru a împiedica accesul persoanelor străine, mai mult inculpații au cunoscut faptul că minorul se află pe bloc și nu au întreprins nimic pentru a-l îndepărta pe minor din zona periculoasă. Văzând acestea, este evident că inculpații au acceptat riscul ca, prin rămânerea minorului pe bloc, acesta să se expună unui pericol de accidentare, fapt care s-a și întâmplat.
De menționat că, în cauză, a fost invocată, de către avocatul inculpaților intimați, excepția tardivității declarării apelului, susținându-se că la dosarul cauzei sunt depuse doar motivele de apel înaintate instanței peste termenul legal de declarare a apelului.
Reprezentantul Parchetului, însă, a arătat că apelul a fost declarat în termenul legal, și anume la data de 13 decembrie 2007. În acest sens, a fost depusă o copie de pe condica de evidență a căilor de atac din care rezultă că, la poziția 87/2007, în data de 13 decembrie 2007, procurorul de ședință, respectiv d-na procuror, declară apel împotriva sentinței penale nr.1725/5 decembrie 2007, dosar nr-.
În consecință, văzând că sentința penală nr.1725/2007 a Judecătoriei Oradeaa fost pronunțată în data de 5 decembrie 2007, iar apelul Parchetului de pe lângă Jud. Oaf ost declarat în data de 13 decembrie 2007, instanța va respinge excepția tardivității declarării apelului, constatând că acesta a fost declarat în termen legal.
Față de cele ce preced, tribunalul, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 1725 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o, în sensul că va înlătura dispoziția de achitare a inculpaților și de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 2 Cod penal, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c) Cod procedură penală.
În baza art.178 al.2 Cod penal, a dispus condamnarea inculpaților și la câte o pedeapsă 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, făcând aplicarea art.71 al.5 Cod penal.
Va menține restul dispozițiunilor sentinței apelate.
În baza art.191 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate și menținerea hotărârii pronunțate de către Judecătoria Oradea prin care a fost achitat pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că lucrarea a fost contractată de altă persoană, inculpatul fiind chemat să țină frânghia care era legată de capătul scripetelui pe unde se cobora și urca materialul de construcție, în momentul venirii sale eșafodajul fiind deja montat, iar el doar a ținut de această frânghie; a mai arătat inculpatul că persoana vinovată este cea care a contactat lucrarea, el nici măcar nu făcea parte din echipa de lucru.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, curtea va reține că aceasta este legală și temeinică pentru următoarele motive:
În mod corect a stabilit instanța de apel, că ori de câte ori o persoană cu sau fără cunoștințe minime, se angajează într-un sector în care există reguli specifice de exercitare a acelei activități și, prin nerespectarea acestora săvârșește un accident mortal, răspunde în baza agravantei prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Din acest punct de vedere, normele specifice de protecția muncii prevăd în mod detaliat regulile care trebuie să fie respectate de toate persoanele care desfășoară o activitate specifică.
În speță cei trei inculpați au încălcat dispozițiile ordinului S nr. 235/1995 privind normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime potrivit căruia este obligatoriu împrejmuirea zonei de lucru în raza de acțiune a utilajelor de ridicat, respectiv a lucrărilor ce prezintă pericol pentru a se evita accesul persoanei străine, iar lucrul la înălțime este permis doar dacă locul de muncă a fost amenajat și dotat din punct de vedere tehnic și organizatoric, astfel încât să prevină căderea de la înălțime a lucrătorilor.
Raportat la textele legale de protecție a muncii Curtea constată că nu au fost respectate regulile minime de diligență întrucât scripetele a fost ancorat necorespunzător, grinzile ridicate nu erau prinse cu cel puțin 2, nu au împrejmuit locul de muncă și au permis accesul minorului pe bloc precum și rănirea acestuia pe bloc, expunându-l pe acesta unui pericol de accidentare ori cădere de la înălțime.
Corect a reținut instanța de apel că între activitatea inculpatului și moartea victimei există legătură de cauzalitate întrucât nu au respectat regulile minime de diligență ce au constat în ancorarea necorespunzătoare, în folosirea contragreutăților-improvizații, în folosirea contragreutăților insuficiente, în amplasarea troliului la un unghi greșit, față de axa de ridicare, determinând astfel crearea de sarcini suplimentare și au permis accesul altor persoane la locul unde se desfășurau lucrările, fiind evident că aceștia cu acceptat riscul ca, prin rămânerea minorului pe bloc acesta să se expună unui pericol de accidentare, fapt care s-a și întâmplat.
Pentru aceste motive, Curtea constatând că recursul formulat de inculpatul este nefundat îl va respinge ca atare, iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 179/A din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
A în concediu de odihnă
semnează președintele completului,
Judecător
Red.. Jud. -
19.11.2008
Red.dec. Trib., jud.
Red. Sent.fond
Tehnored. Gref. M/ 20.11.2008/2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela
