Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 590/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 590/R/2008
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către garant - asigurător de răspundere civilă SC SA împotriva deciziei penale nr. 49 din data de 18 iunie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, pentru garant asigurător de răspundere civilă SC SA se prezintă reprezentant legal, consilier juridic, pentru partea civilă se prezintă din cadrul Baroului S, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile, Spitalul Județean S și Serviciul de Ambulanță
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 16 septembrie 2008 motive de recurs de către garant asigurător de răspundere civilă SC SA, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta legală a garant asigurător de răspundere civilă SC SA solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Sălaj, desființarea deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună modificarea în parte în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale, respectiv înlăturarea cheltuielilor judiciare dispuse în sarcina SC SA. Prin decizia penală atacată s-a dispus obligarea SC SA la plata sumei de 30.000 lei alături de inculpatul, cu titlu de daune morale către partea civilă. Consideră că această sumă este deosebit de mare în raport cu fapta comisă, persoanele implicate în incident, respectiv cu practica instanțelor în materie. Potrivit art. 51 din Ordinul nr. 113.133/2006 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicole, ordin în vigoare la data producerii accidentului, în caz de deces asigurătorul RCA suportă daunele morale, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Sunt însă situați în care sumele acordate în astfel de cazuri nu depășesc 15.000 lei. Solicită să se aibă în vedere conduita inculpatului după producerea accidentului, în sensul că a oprit ca să dea primul ajutor familiei victimei. A oferit acea sumă de bani familiei victimei, pentru a acoperi prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu aceasta a declarat că nu are nicio pretenție. Tribunalul Sălaj nu a micșorat suma de bani acordată cu titlu de daune morale, avându-se în vedere și această sumă de bani. Consideră că și vârsta victimei este un criteriu de stabilire a daunelor morale, în condițiile în care aceasta era destul de înaintată în vârstă, iar în practica judiciară se pot observa decizii prin care instanța, pentru pierderea unui copil, a acordat despăgubiri în cuantum considerabil mai mic decât în situația de față, deși trauma psihică este incontestabil mai mare în cazul dispariției unui tânăr care are toată viața înainte. Potrivit art. 15 alin. 6 din Ordinul nr. 113.133/2006 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicole, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, asiguratorul sau conducătorul autovehicolului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata de despăgubiri. În baza acestui text legal SC SA în calitate de asigurator RCA nu are posibilitatea și nici obligația de a despăgubi persoanele păgubite într-un accident de circulație vizavi de cheltuielile enumerate anterior.
Apărătoarea aleasă a părții civile solicită respingerea recursului declarat de garant asigurător de răspundere civilă ca nefondat, hotărârea pronunțată în cauză fiind temeinică și legală. S-a făcut referire la împrejurarea în care s-a produs accidentul, victima însă a murit pe trecere de pietoni. Vina inculpatului a fost stabilită. S-a făcut referire că victima este o persoană înaintată în vârstă și prin urmare viața sa are mai puțină importanță. Nu poate fi de acord cu această susținere ca și modalitate de reducere a cuantumului daunelor morale. Apreciază că se impune obligarea societății de asigurări alături de inculpat la plata despăgubirilor, astfel încât hotărârea pronunțată în cauză este temeinică și legală. Solicită respingerea recursului declarat de garant asigurator de răspundere civilă ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că susține recursul formulat de asigurător, inculpatul având posibilitatea să formuleze recurs însă nu a făcut- Raportat la poziția procesuală a inculpatului apreciază că acesta este admisibil sub aspectul diminuării cuantumului despăgubirilor. Solicită admiterea recursului formulat de către SC SA așa cum a fost formulat. Cu onorar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de garant asigurător de răspundere civilă SC SA ca nefondat. Prima critică adusă hotărârii se referă la cuantumul daunelor morale, destul de ridicat. Având în vedere că asigurătorul nu a declarat apel, art. 3851pct. 4 proc.pen. prevede că nu pot fi atacate cu recurs sentințele care nu au fost atacate cu apel. Prin decizia pronunțată de Tribunalul Sălaj asigurătorul a fost obligat în solidar cu inculpatul, ca urmare a admiterii apelului declarat de parchet. Hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul Sălaj este temeinică și legală, apelul fiind corect admis. Solicită respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește cea de-a doua critică adusă hotărârii o apreciază ca fiind inadmisibilă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Zalău prin sentința penală nr. 119 din 10 04 2008 l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 14.03.1984 în loc. Râmnicu-V, jud. V, cetățean român, studii postliceale, maistru militar la Unitatea de Pompieri Z, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în loc, nr. 12, com., V, cu reședința în Șimleu-S, str. 1 -, -. 4, S, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 3 ani pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
Conform art. 71 al. 5 Cod penal, pe aceeași durată s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În temeiul prev. art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și 998 cod civil s-a admis cererea părții civile și a fost obligat inculpatul, reținând culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului alături de asiguratorul de răspundere civilă, SA - Sucursala S, acesta din urmă în limita contractului de asigurare să-i plătească suma de 30000 lei cu titlu de daune-morale.
Conform art. 313 din OUG 72/2006 s-au admis cererile părților civile Serviciul de Ambulanță S și Spitalul Județean de Urgență Z și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul SA- Sucursala S, acesta în limita contractului de asigurare, să le plătească 233,76 lei, respectiv 247,36 lei, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, și în baza art. 193 Cod procedură penală, 700 lei părții civile, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut în fapt următoarele:.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău în dosar nr.743/P/2007 a fost trimis în judecată inculpatul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 pen. reținându-se în esență că în data de 12.03.2007, în timp ce conducea autoturismul cu nr.de înmatriculare - pe raza municipiului Z, încălcând regulile de circulație, a accidentat mortal pe victima.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că în dimineața zilei de 12.03.2007, în jurul orelor 10,00 inculpatul se deplasa la volanul autoturismului său prin Z, din direcția Centru - Gară, pe a 2-a de mers.
Ajungând în zona ITM S, unde se află o trecere de pietoni, inculpatul văzând că pe prima bandă este o coloană de mașini dintre care prima era o dubiță albă, a continuat să se deplaseze pe a doua. Ajungând în aproprierea trecerii de pietoni, inculpatul a observat o femeie care traversează dintre ITM spre, însă cu toate că a frânat, nu a reușit să evite impactul cu pietonul.
Victima a fost lovită cu partea dreaptă față a autoturismului, fiind proiectată pe de unde a căzut pe carosabil, în dreapta autoturismului.
Leziunile cauzate de impact au fost fatale, victima decedând la scurt timp după ce a fost transportată la spital.
În apărarea sa inculpatul a susținut că nu a văzut semnalizarea trecerii de pietoni unde s-a produs accidentul, vizibilitatea fiindu-i obturată de autovehiculele mai înalte care circulau pe perima bandă. Acest aspect nu a putut fi stabilit cu certitudine și oricum inculpatul trebuia să vadă presemnalizarea trecerii de pietoni, amplasată la înălțime în loc vizibil.
În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică auto.
În primul rând aceasta stabilește că impactul dintre autoturism și victimă a avut loc pe a doua a sensului de mers centru-gară, la sfârșitul marcajului "trecere de pietoni", în sensul centru-gară, în condițiile în care inculpatul circula cu o viteză de cca 70 km/
În expertiză s-a concluzionat că impactul putea fi evitat de către inculpat prin frânare, dacă viteza de deplasare a autoturismului ar fi fost de 40 km/
Expertul a mai concluzionat că accidentul nu putea fi evitat de către inculpat prin virare, deoarece spre dreapta se deplasa victima iar spre stânga nu era posibil datorită scuarului care desparte cele două sensuri de mers.
Totodată s-a opinat că accidentul putea fi evitat și de victimă dacă nu tranversa strada în stare de ebrietate (alcoolemie 1,25 gr./l) și dacă, după traversarea primei benzi a sensului de mers centru-gară, se, ținând cont că a putut vedea prezența pe bada a doua a autoturismului condus de inculpat.
Analizând întreg materialul probator, instanța a apreciat că starea de fapt a fost corect stabilită. însă unele concluzii din expertiză sunt contrare stării de fapt și legislației în domeniu, situație în care nu au fost luate în considerare.
Astfel, observația cu privire la starea de ebrietate a victimei ca factor care a contribuit la producerea accidentului este incorectă.
S-a solicitat de la spital fișa medicală a victimei precum și alte documente medicale, însă din acestea nu se poate stabili altceva decât s-a concluzionat în raportul de constatare medico-legală cu privire la alcoolemie.
Alcoolemia de 1, 25 gr/l stabilită în raportul de constatare medico-legală a fost contestată de partea civilă, fiica victimei, susținând că mama ei nu consuma băuturi alcoolice, fiind audiați martori cu privire la acest aspect.
martori, cunoștințe vechi și apropiate ale victimei au susținut afirmațiile părții civile, arătând că victima nu consuma băuturi alcoolice în general, și cu atât mai puțin s-ar fi aflat sub influența acestora în dimineața accidentului.
Acest aspect contestat și rămas oarecum în dubiu, oricum nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, separat de existența sau inexistența alcoolemiei, victima, în momentul impactului era regulamentar angajată în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni.
În expertiză s-a mai afirmat că victima mai putea evita accidentul dacă se asigura din nou în timpul traversării, ținând cont de faptul că putea vedea prezența pe a doua de mers autoturismului condus de inculpat.
Instanța a apreciat că această opinie este tendențioasă, ca de altfel și aceea cu privire la alcoolemie ca factor favorizant al producerii accidentului și încearcă să culpabilizeze parțial și victima.
S-a apreciat că victima, odată ce s-a angajat regulamentar în traversarea drumului, fiind deja la capătul trecerii în momentul impactului, nu mai avea nici o obligație de a se asigura.
Tot cu scopul de a diminua culpa inculpatului, s-a mai apreciat că acesta nu putea evita accidentul prin virare, deoarece din dreapta venea victima, iar spre stânga se afla scuarul care desparte cele două sensuri de mers.
Analizând fotografiile de la fața locului, instanța a apreciat că dimpotrivă, având în vedere înălțimea și limitele scuarului, inculpatul putea vira spre stânga, cu consecințe mult mai puțin grave decât moartea victimei.
În legătură cu viteza de circulație a autoturismului condus de inculpat s-a stabilit că era de cca 70 km/, deci peste limita legală pentru respectiva porțiune de drum, opinându-se că la o viteză de 40 km/ accidentul putea fi evitat prin frânare.
Conform art. 49 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/, iar conform art. 123 lit. i din a OUG 195/2002, conducătorul de autovehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localitate la trecerile de pietoni nesemnalizate, semnalizate prin indicatoare, marcaje, etc.
Analizând probatoriul s-a constatat fără urmă de îndoială că inculpatul a încălcat ambele prevederi legale menționate mai sus, revenindu-i culpa în întregime pentru producerea accidentului.
Cu toate că în mod tendențios s-a încercat să se inducă ideea că există și o culpă a victimei în producerea accidentului, instanța apreciază că aceasta a avut o conduită conformă cu legislația rutieră și culpa exclusivă îi revine inculpatului care a încălcat cele două prevederi legale menționate mai sus.
Pentru motivele expuse mai sus, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În legătură cu individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal care stabilesc criteriile generale în materie.
Instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani pentru infracțiunea comisă, având în vedere gravitatea acesteia.
Având în vedere că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, iar cuantumul pedepsei aplicate este de 3 ani, s-au constatat îndeplinite primele două cerințe ale art. 81 Cod penal.
Inculpatul a avut o conduită corectă după comiterea infracțiunii atât în fața organelor judiciare, cât și față de partea civilă, fiica victimei, plătindu-i acesteia o sumă de bani pentru a ajuta la cheltuielile de înmormântare.
Față de acest comportament, instanța a apreciat că este îndeplinită și cea de-a treia cerință a art. 81 Cod penal, în sensul că scopurile pedepsei stabilite de art. 52 Cod penal, reeducarea și prevenția vor putea fi atinse și fără privarea de libertate a inculpatului.
Pentru aceste motive, având în vedere și prevederile art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 3 ani pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal, referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art. 71 alin. 5 Cod penal pe aceeași durată s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Fiica victimei s-a constituit parte civilă în cauză, cu respectarea prev. art. 15 Cod procedură penală, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Cererea părții civile este întemeiată, urmând să fie admisă.
Instanța a apreciat că suma solicitată va fi de natură să compenseze în oarecare măsură suferința cauzată de pierderea rudei celei mai apropiate, mama.
La data producerii accidentului inculpatul avea asigurare de răspundere civilă obligatorie valabil încheiată cu SC SA - Sucursala
Asiguratorul a fost citat în cauză și și-a formulat apărările, respectându-se prevederile 136/1995.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și 998 și urm. Cod civil, s-a admis cererea părții civile și s-a obligat inculpatul, reținându-se culpa exclusivă a acestuia, alături de asigurator SC SA - Sucursala S, la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Asiguratorul a fost obligat alături de inculpat, numai în limita contractului de asigurare.
În cauză, s-au constituit părți civile și Serviciul de Ambulanță S și Spitalul Județean de Urgență Z, solicitând despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea transportului victimei și îngrijirile acordate până în momentului decesului.
Cererile acestor părți civile sunt întemeiate iar în baza art.313 din OUG 72/2006 au fost admise și reținându-se culpa exclusivă a inculpatului în limita contractului de asigurare, acesta a fost obligat alături de asigurator la plata sumelor solicitate.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința sub aspectul laturii civile a cauzei, respectiv modalitatea de obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă, apreciind că acesta trebuia obligat în solidar cu asiguratorul la aceste cheltuieli, în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă, conform Legii nr. 136/1985.
Inculpatul a criticat sentința atât sub aspectul laturii penale a cauzei, respectiv, lipsa uneia din elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în formă calificată prevăzute și pedepsite de art.178 al.2 Cod penal, și anume vinovăția, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei, respectiv cuantumul daunelor morale și materiale la care a fost obligat față de partea civilă.
În subsidiar, inculpatul a solicitat, în cazul în care se va aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile achitării, să se rețină ca circumstanțe atenuante: lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului și faptul că acesta a reparat prejudiciul material cauzat părții civile.
Tribunalul Sălaj prin decizia penală nr.49 din 18 iunie 2008, a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.119/2008 a Judecătoriei Zalău, pe care a desființat-p în privința neobligării SC SA Sucursala S să plătească alături de inculpat cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă în limita contractului de asigurare.
Judecând cauza pe fond sub acest aspect, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare iar părții civile suma de 700 lei cu același titlu, alături de SC SA Sucursala S în limita contractului de asigurare.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.
Decizia Tribunalului Sălaja fost atacată cu recurs de către asigurator SC SA Z care a solicitat casarea acesteia pe motive de nelegalitate și netemeinicie și rejudecând cauza, a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de SC SA și înlăturarea cheltuielilor judiciare care au fost statuate în sarcina sa prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.
Curtea examinând recursul declarat constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că sentința penală 119 din 10 aprilie 2008 a Judecătoriei Zalău nu a fost atacată cu apel d e către asiguratorul SC SA Suc.S, ci doar de către inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău.
În urma judecării apelurilor, Tribunalul Sălaja apreciat ca fondat apelul parchetului, condiții în care a fost obligat inculpatul să achite statului 500 lei cheltuieli judiciare, iar părții civile suma de 700 lei cu același titlu, alături de asiguratorul SC SA - Suc. în limita contractului de asigurare.
Potrivit art.3851alin.4 proc.pen.rezultă că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 proc.pen. nu au folosit calea apelului. Persoanele prevăzute în art.362 proc.pen. pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Așa cum am arătat sentința Judecătoriei Zalău nu a fost apelată de către asigurator, iar aceasta a fost modificată în apelul parchetului doar sub aspectul obligării inculpatului la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă alături de asigurator, în limita contractului de asigurare. Astfel, critica asiguratorului cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat alături de inculpat, nu poate fi cenzurată în recurs, întrucât nu a făcut obiectul criticii vreunui apel promovat de către asigurator.
Prin urmare, recursul declarat de asigurator poate fi examinat doar în această limită a legalității și temeiniciei obligării inculpatului la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă alături de recurentă în limita contractului de asigurare.
Față de conținutul prevederilor art. 49 și 55 din Legea nr.136/1995 modificată, rezultă că obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă alături de asigurator în limita contractului de asigurare este perfect legală, condiții în care, recursul se privește a fi nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Întrucât partea civilă și-a angajat apărător ales pentru combaterea recursului asiguratorului, în baza art.193 proc.pen.asiguratorul va fi obligat să plătească acesteia suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.asiguratorul va plăti statului 200 lei din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC SA Z, împotriva deciziei penale nr.49 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe SC SA Z să plătească părții civile domiciliată în Z, str.- -, -9,.5, suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă pe SC SA să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
14.10.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
