Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 61/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 61/ DOSAR NR-
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Manuela Filip judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 294/A din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 27 ianuarie 2009.
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 800/2009 Judecătoria Brașov, pornind de la faptul că dreptul la viață pe care legea îl asigură fiecărui om, necesită ocrotire penală și împotriva faptelor săvârșite din culpă, făcând aplicațiunea prev. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. "a" și "c" Cod penal, art.76 lit. "d" Cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare, alegând ca și modalitate de executare suspendarea condiționată permisivă prin dispozițiile art. 81 Cod penal, reținând că în data de 06.12.2006, aflându-se la volanul unui autovehicul proprietatea angajatorului, ce corespundea din punct de vedere al sistemului de frânare, direcție și semnalizare, nu a redus viteza în apropierea marcajului pietonal, rulând în condițiile unui carosabil acoperit cu mâzgă cu o viteză necorespunzătoare, accidentând mortal un pieton aflat în traversare.
Pornind de la concluziile inserate în expertiză potrivit cărora, în momentul impactului, victima s-a aflat la o distanță de 1,4 de marginea marcajului pietonal, ceea ce denotă că aceasta a traversat prin loc nemarcat, prima instanță a reținut o culpă comună concurentă în producerea evenimentului rutier, apreciind că victima nu s-a asigurat în momentul intrării pe sensul de mers al vehiculului.
Ținând cont că inculpatul nu s-a conformat unor norme prohibitive, respectiv dispozițiilor art.123 lit. e din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 circulând pe raza localității cu o viteză de peste 30 km/ ( 39 km/ ) în condițiile unei părți carosabile acoperită cu mâzgă și în apropierea unei treceri de pietoni semnalizată prin indicator, funcție și de culpa comună mai sus menționată, prima instanță, luând în calcul și coordonatele expuse în art.72 Cod penal i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 6 luni închisoare, aptă a se solda în opinia sa, cu reinserția socială a acestuia.
Pe latură civilă, transpunând în speță dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod civil, prima instanță, văzând raportul de prepușenie între inculpat și angajator, împrejurarea că la acel moment inculpatul s-a înscris în limitele funcției încredințate, a activat solidaritatea pasivă a acestora în plata despăgubirilor constând în cheltuielile legate de înhumarea victimei, a plății onorariilor achitate de părțile civile, bineînțeles proporțional cu culpa inculpatului în producerea accidentului rutier.
Funcție de dispozițiile Deciziei nr.1/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, de prevederile art. 57 din Legea NR. 156/2006 și de plafonul maximal al despăgubirilor acordate de asigurător (până la 200.000 Ron pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 1.000.000 Ron indiferent de numărul persoanelor accidentate), prima instanță a stabilit în sarcina SC Românească SA obligația plății daunelor morale pretinse și probate de cele două părți civile, corespunzător culpei inculpatului.
Mai exact, văzând că inculpatul ca și prepus a fost îndrituit să presteze o activitate, supunându-se directivelor comitentului angajator, că în persoana inculpatului sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, că fiecare comitent este solidar cu propriul său prepus doar în limitele părții de prejudiciu pe care a produs-o acest prepus, prima instanță a luat în calcul poziția de codebitor solidar a angajatorului, făcând, pe de altă parte și aplicațiunea prevederilor Legii nr. 136/1995, legiuitorul reglementând expres o acțiune directă, în favoarea persoanelor păgubite, îndreptată împotriva asigurătorului.
Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 294/A/2009 admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașova desființat soluția dată la fond sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile și rejudecând în aceste limite a admis în parte acțiunile civile promovate de partea civilă și de Spitalul Clinic de Urgență B, dispunând următoarele:
- în baza art. 14, 346 Cod penal, rt. 998- 999 cod civil rap. la art. 50 din Legea nr. 136/1995 a obligat pe asiguratorul de răspunderea civila SC Românească SA să plătească părții civile suma 1013,45 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare (despăgubiri la care s-a avut in vedere culpa victimei de 50 o/o).
- în baza art. 14, 346 Cod penal art. 998- 999 Cod civil rap. la art. 50 din Legea nr. 136/1995 a obligat pe asiguratorul de răspundere civilă Românească SA să plătească părții civile suma de 2500 RON cu titlu de daune morale (despăgubiri la care s-a avut în vedere culpa victimei de 50o/o) și a respins restul pretențiilor formulate de această parte civila.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență B și în consecință:
- în baza art. 14, 346 Cod penal art. 998- 999 Cod civil rap. la art. 50 din Legea nr. 136/1995 a obligat pe asigurătorul Românească SA să plătească Spitalului Clinic de Urgență B suma de 244,79 lei reprezentând 1/2 din contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei. A respins restul pretențiilor.
Prin aceeași decizie, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu motivația că acesta avea obligația de a reduce viteza în preajma trecerii de pietoni, reținând culpa concurentă a victimei care nu s-a angajat în traversare chiar pe marcajul trecerii de pietoni, ci în imediata apropiere a acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care opinează în sensul reținerii greșite a culpei concurente, câtă vreme între cele două expertize tehnice existente la dosar există discrepanțe vădite relative la distanța în care se afla victima de marcajul trecerii de pietoni, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se stabili cu exactitate veridicitatea unei sau alteia din expertizele efectuate cât și inculpatul ce ridică problema achitării sale funcție de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală.
Mai exact, Parchetul învederează că nu s-au cerut lămuriri experților de unde rezultă această diferență de distanță, diferență considerabilă ce poate avea repercusiuni asupra stabilirii gradului de culpă reținut victimei sau inculpatului, nu s-a clarificat viteza premergătoare impactului ( 40,93 km/ sau 43 km/).
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, văzând motivația apelului făcută de către Parchet constată că în expertiza tehnică de la fond expertul susține că în momentul impactului victima s-a aflat la o distanță de 1,4 de marginea marcajului trecerii pentru pietoni, înspre B, aceasta neasigurându-se la trecerea de axul drumului, deși carosabilul era acoperit și prezenta o aderență scăzută ( fila 171 - 172), în timp ce în lucrarea întocmită în faza de urmărire penală se arată că victima în momentul impactului se afla în afara zonei marcate cu 0,8 ( fila 41 - 42).
Or, pentru a stabili dacă acțiunea victimei de a traversa în afara marcajului pietonal a fost una de natură să concureze culpa conducătorului auto trebuie analizate și posibilitățile de evitare ale accidentului.
Astfel, ambele expertize concluzionează că dacă inculpatul ar fi circulat cu viteză inferioară celei avute, în condițiile unui trafic ce se desfășura pe timp de noapte, carosabil umed și dacă respecta obligația instituită de legislația rutieră de a circula în localitate cu o viteză care să nu depășească 30 km/ atunci când partea carosabilă e acoperită cu mâzgă mai ales că se află în apropierea trecerii de pietoni marcată și semnalizată prin indicatoare rutiere, accidentul se putea evita de acesta prin frânare.
Raportul de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătorești mai menționează la capitolul referitor la posibilitățile de evitare a accidentului și faptul că se putea evita dacă victima se asigura din partea dreaptă la trecerea de axul drumului și permitea trecerea autoturismului având în vedere că aceasta se putea opri mult mai ușor decât vehiculul în sine. Această concluzie contravine pe de o parte declarațiilor martorilor și G care susțin că autoturismul condus de inculpat a frânat brusc, iar apoi au simțit impactul ceea ce denotă că acesta n-a adaptat viteza condițiilor de vizibilitate redusă și carosabil alunecos, nu a observat în timpul necesar victima care se afla angajată în traversarea străzii, iar pe de altă parte, declarației martorului care se afla în zona unde s-a produs accidentul rutier și care învederează că victima s-a asigurat și a traversat pe trecerea de pietoni.
Prin urmare nu s-a stabilit cu certitudine dacă accidentul rutier, în condițiile de viteză cu care circula inculpatul ar fi putut fi evitat dacă victima se afla pe trecerea de pietoni, atâta timp cât inculpatul a sesizat prezența sa pe carosabil numai când aceasta depășise axul drumului, nu s-a clarificat viteza autoturismului condus de inculpat în momentele premergătoare impactului, locul impactului, considerentele față de care Curtea, sesizând că proba cu expertiza tehnică s-a solicitat la instanța de fond, nu direct la instanța de recurs, consideră necesară în vederea justei soluționări a cauzei și pentru aflarea adevărului casarea deciziei atacate, desființarea soluției dată la fond și trimiterea cauzei primei instanțe în scopul rejudecării ei, făcând astfel aplicațiunea prev. de art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală.
Prin urmare, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, a lămuririi complete și exacte a dinamicii producerii accidentului rutier, ținând cont că instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra discrepanțelor existente între cele două raporturi de expertiză, neconfruntându-le, cu repercusiuni asupra culpei inculpatului, Curtea casează în tot decizia recurată, desființează de asemenea soluția pronunțată la fond funcție de cele menționate în cuprinsul art. 38515pct. 2 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, urmând a se rejudeca atât latura penală cât și cea civilă a cauzei.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 294/A din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o casează, desființând și sentința penală nr. 800 din 12 mai 2009 Judecătoriei Brașov și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoriei Brașov.
În baza art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, dispune plata către Baroul Brașova sumei de 50 lei reprezentând 25% din valoarea onorariului ce s-ar fi cuvenit doamnei avocat C.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE judecător JUDECĂTOR 2: Alina Mandu
- - - C - - -
Grefier
- -
Red.MF/27.01.2010/Tehnoredact.DS/27.01.2010/2 ex.
Jud.fond. /Jud.apel./
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Alina Mandu, Constantin Epure
