Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 636/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.636
Ședința publică de la 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul -, împotriva deciziei penale nr.465 din 4 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul -, asistat de avocat, apărător ales și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru contestator, a solicitat admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.465 din 4 mai 2009 Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr-, invocând prevederile art.386 lit.e Cod pr.penală, în sensul că deși a fost prezent la judecarea recursului nu a fost ascultat.
Partea vătămată a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, întrucât contestatorul a fost audiat de către instanțele de fond și apel.
Procurorul a solicitat respingerea contestației în anulare, în cauză nu suntem în prezența cazului prev.de art.386 lit.e Cod pr.penală, contestatorul fiind audiat la fond și apel, instanța de recurs neavând obligația să procedeze la ascultarea inculpatului prezent.
Obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare statului.
Contestatorul își însușește concluziile apărătorului său și solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr.370/14.11.2008, Judecătoria Caracal în dosarul nr-, a dispus, în baza art.178 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.b Cod penal, condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, perioada arestării preventive începând cu data de 12 septembrie 2008 și până la punerea în libertate.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. teza II (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
În baza art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 5 ani (durata pedepsei plus 2 ani conform art.86/2 Cod penal), iar pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună conform art.86/3Cod penal, următoarelor măsuri: să se prezinte o dată pe semestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 Cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal raportat la art. 83Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b Cod pr. penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului -, arestat preventiv.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 14 și art. 346 Cod pr.penală, s-a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă și, în baza art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la 60.000 lei despăgubiri civile către partea civilă, din care, 25.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și 35.000 lei despăgubiri morale.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului; în baza art. 193 Cod penal, a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare, în favoarea părții vătămate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.573/P/19.09.2008, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 3 Cod penal.
S-a apreciat de instanța de fond că, din examinarea probelor administrate în cauză, respectiv:procesul-verbal de constatare din 29.02.2008, schița locului accidentului, planșele foto, buletinul, de analiză a alcoolemiei nr.239/240 /5.03.2008, raportul de expertiză medico-legală nr.1332/I/08 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, raportul de constatare medico-legală nr.78/A/19.03.2008, raportul de expertiză tehnică judiciară, declarațiile martorilor -, și, a rezultat că, în seara zilei de 29 febr. 2008, în jurul orei 18,30, inculpatul - și martora au plecat din comuna - jud. O, în com., cu autoturismul condus de către acesta marca 244, cu nr. de înmatriculare OT.96.SRl, pentru a face unele cumpărături (colăcei și prescuri de la brutăria din această comună); pentru că nu erau, cei doi au rămas să aștepte, inculpatul s-a deplasat la un local public situat lângă, unde a consumat băuturi alcoolice.
În jurul orei 20,45, după ce au luat colăceii și prescurile, cei doi s-au urcat din nou în autoturismul 244 și au plecat spre comuna, pe raza com., pe DN 54 la km 13+700, inculpatul pierzând controlul volanului și autoturismul, intrând pe contrasens și izbind violent partea stânga-față a autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare OT.51. condus de, în care se afla și soția acestuia - numita. a fost prins în elementele contorsionate ale autoturismului pe care-l conducea, iar în urma impactului cu autoturismul condus de inculpat, a decedat.
S-a arătat că, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie - eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală, a reieșit că inculpatul, în momentul producerii accidentului, avea o alcoolemie de 2,5 gr.%o la prima probă și de 1,90 gr.%o la acea de a doua probă, la cererea inculpatului - în faza de urmărire penală, Minovici B procedând la recalcularea alcoolemiei, iar din raportul de expertiză medico-legală nr.1332/i/2008, rezultând că, la data producerii accidentului, inculpatul putea să aibă o alcoolemie în creștere de 1,70gr.%
S-a mai reținut de prima instanță că, din raportul de expertiză judiciară a rezultat că locul accidentului s-a situat pe de mers a autoturismului 1310, ceea ce ar demonstra că autoturismul condus de către inculpat a părăsit sa de mers și a lovit autoturismul condus regulamentar de victimă, faptul că accidentul s-a datorat culpei inculpatului fiind confirmat și de martora și recunoscut și de inculpat, iar martora a declarat că înainte de a se urca la volan, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, această martoră confirmând că între autoturismul condus de inculpat și cel condus de victimă a avut loc un impact, producerea accidentului fiind relatată și de martorii Iulie, și.
S-a apreciat de instanța de fond că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 3 Cod penal, având în vedere că victima a decedat în urma unui accident de circulație provocat de inculpat, care în momentul accidentului conducea autoturismul său având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, care stabilesc criteriile generale de individualizare-dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă din partea specială cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește dispozițiile din partea generală a Codului penal, prima instanță a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 74 lit. c Cod penal, care atrag și incidența prevederilor art. 76 lit. b Cod penal, reținând în acest sens comportarea sinceră a inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal, fapt ce a contribuit la stabilirea adevărului în cauză privind împrejurările în care a avut loc accidentul de circulație. S-a concluzionat că reținerea acestei circumstanțe atenuante are ca efect imediat și aplicarea prevederilor art. 76 lit. b Cod penal - stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut în partea specială a Codului penal - în cazul infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Instanța de fond, la stabilirea pedepsei, a avut în vedere și gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat - faptul că în urma săvârșirii faptei o persoană a decedat, că inculpatul a săvârșit fapta cu nerespectarea prevederilor legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice - sub influența băuturilor alcoolice și pe timp de noapte, precum și alte aspecte legate de persoana inculpatului - anterior nu a mai săvârșit fapte penale, în comunitate este cunoscut ca o persoană care a respectat legea și regulile de conviețuire socială, criterii în raport de care, ținând seama de scopul sancțiunii penale, a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a mai reținut că aplicarea unei pedepse cu închisoarea atrage - potrivit dispozițiilor art. 71 Cod penal - și interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 CP.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că, în cazul inculpatului, sunt aplicabile prevederile art. 86/1 Cod penal, considerent pentru care a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani, urmând ca, pe durata acestui termen, inculpatul să se supună - conform art. 86/3 Cod penal - măsurilor de supraveghere prevăzute expres de acest text legal.
Dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, instanța de fond a dispus, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, pe aceeași perioadă, suspendarea și a executării pedepsei accesorii aplicată.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată. soția victimei - s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la 80.000 lei despăgubiri, din care 30.000 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale, iar potrivit art. 998-999 civ. săvârșirea unei fapte cu vinovăție cauzatoare de prejudiciu atrage răspunderea delictuală a celui care a săvârșit-o, care este astfel obligat să acopere paguba cauzată printr- asemenea faptă, respectiv că, din declarațiile martorilor și, precum și din chitanța nr. 81/3.03.2008, factura 160/3.03.2008, nr.020/2.03.2008, chitanța nr. 384/6.03.2008, factura nr. 389/6.03.2008, nr. 37637/1.03.2008, 159/3.03.2008, precum și din bonurile fiscale atașate la dosar, prejudiciul material suferit de partea civilă în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat fiind în cuantum de 25000 lei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că prejudiciul moral suferit de aceeași parte civilă în urma decesului soțului ei, necesită o despăgubire în sumă de 35.000 lei.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și partea civilă.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracala criticat sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, primul motiv vizând nelegalitatea sentinței, respectiv că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 357 alin. 2.C.P.P. rap. la art. 88C.p., privind deducerea reținerii, în sensul că în mod greșit prin sentința menționată s-a dedus doar arestarea preventivă începând cu data de 12.09.2008, dar nu a fost dedusă și reținerea inculpatului, deși din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că acesta a fost reținut de Poliția municipiului C timp de 24 ore, la data de 11.09.2008.
Al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței sub aspectul individualizării pedepsei. S-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia aceasta nu au fost stabilite în raport de toate criteriile prev. de art.72C.p., nu corespund acestora, întrucât în momentul conducerii autoturismului inculpatul prezenta o alcoolemie în sânge de 1,70 gr.%o, producerea accidentului de circulație are la bază culpa exclusivă a inculpatului care datorită consumului de alcool a pierdut controlul autovehiculului și a intrat pe contrasens, lovind autoturismul în care se afla victima, aceasta din urmă decedând pe loc, din cuprinsul adresei Serviciului Poliției Rutiere O rezultă că în cursul anului 2003 inculpatul a mai fost depistat sub influența băuturilor alcoolice în timp ce conducea un autovehicul pe drumul public fiind sancționat contravențional conform art.44 alin. 3 din Decretul 328/1966 și toate aceste aspecte se impunea a fi avute în vedere la stabilirea pedepsei și alegerea modalității de executare a acesteia.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului-lipsa antecedentelor penale și atitudinea acestuia în fața organelor judiciare, s-a susținut că puteau justifica orientarea pedepsei către minimul special, dar pedeapsa aplicată - de 3 ani închisoare - a fost coborâtă mult sub minimul special, ca efect al circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond și, pe lângă un cuantum redus al pedepsei principale, s-a aplicat și o modalitate blândă de executare a acesteia, respectiv suspendarea sub supraveghere, iar termenul de încercare stabilit conform art. 86/2 a Cod Penal fost prea mic, sub aspectul duratei.
Partea civilă a formulat în scris motive de apel, la termenul din data de 24.11.2008, criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, privind cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia, raportat la condițiile concrete în care acesta a comis fapta și gradul ridicat al pericolului social al acestei fapte, acest motiv fiind completat la data de 25.02.2009 și sub aspectul laturii civileîn sensul admiterii în totalitate a cererii privind despăgubirile civile.
Prin decizia penală nr. 51 de la 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și partea civilă; s-a desființat în parte sentința, sub aspect penal și, în consecință, s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului - de la 3 ani, la 4 ani închisoare și termenul de încercare stabilit conform art. 86/2 de Cod Penal la 5 ani, la 6 ani, din care 4 ani pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp stabilit de instanță; s-a menținut menține modalitatea de executare a pedepsei principale - de 4 ani închisoare, respectiv suspendarea sub supraveghere prev. de art. 86/1
Cod PenalPotrivit dispozițiilor art. 86/3 alin. 2.Cod Penal, datele prevăzute de art. 86/3 lit.Cod Penal b, c și d, s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l
În baza art. 359 alin. 1.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 rap.Cod Penal la art. 83 și 84.Cod Penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în întregime, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 88C.p.,s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului și timpul reținerii de 24 ore din data de 11.09.2008, ora 1200- conform ordonanței de reținere din dosarul de urmărire penală nr. 573/P/2008, dispusă de Poliția C (fila 59 dosar ).
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar conform art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelului - în cuantum de 100 lei, din care 50 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu avansat din bugetul Ministerului Justiției, către Baroul O l t, pentru asigurarea asistenței juridice a intimatului inculpat la termenul din data de 4 februarie 2009 - au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comisă de acesta și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. Cod Penal
La individualizarea pedepsei principale, instanța de fond nu a apreciat însă just toate criteriile generale prev. de art. 7 2C.p. și efectul reținerii acestei circumstanțe legale, deși legal, conform art. 76 lit. b CP, respectiv atât circumstanțele personale ale inculpatului care îl caracterizează în mod pozitiv, împrejurarea că este la primul conflict cu legea penală, comportamentul manifestat după săvârșirea faptei, comportarea sinceră a inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal, fapt ce a contribuit la stabilirea adevărului în cauză privind împrejurările în care a avut loc accidentul de circulație, vârsta și starea precară a sănătății inculpatului, forma de vinovăție-culpa, precum și circumstanțele comiterii faptei - gradul ridicat al alcoolemiei-1,70gr%o,urmarea produsă în aceste împrejurări din culpa exclusivă a inculpatului care a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de victimă, ceea ce a condus la decesul acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator, astfel cum au fost menționate și în sentința apelată, dar eficiența acordată nu a fost temeinic stabilită. Aceasta deși și instanța de fond a reținut că la stabilirea pedepsei a avut în vedere și gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat-faptul că în urma săvârșirii faptei o persoană a decedat, că inculpatul a săvârșit fapta cu nerespectarea prevederilor legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice-sub influența băuturilor alcoolice pe timp de noapte, precum și alte aspecte legate de persoana inculpatului - că anterior nu a mai săvârșit fapte penale, că în comunitate este cunoscut ca o persoană care a respectat legea și regulile de conviețuire socială, așa cum au declarat martorii și.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că este întemeiat - din această perspectivă - motivul de apel privind redozarea pedepsei aplicate inculpatului și, în consecință, a reapreciat toate circumstanțele comiterii faptei, dar și pe cele personale ale inculpatului și a majorat pedeapsa principală de la 3 ani, la 4 ani închisoare, considerând că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52.
Cod PenalPe cale de consecință, s-a impus și majorarea termenului de încercare stabilit conform art. 86/2 Cod Penal, de la 5 ani la 6 ani, din care 4 ani pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp stabilit de instanță, dar a menținut modalitatea de executare a pedepsei principale de 4 ani închisoare, respectiv suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 86/1
Cod PenalPe de altă parte însă, instanța de apel a constatat că, la individualizarea pedepsei, prima instanță în mod legal și temeinic a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod Penal, cu consecința stabilirii unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 lit. b Cod Penal, având în vedere și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră pe întreg parcursul procesului penal, a recunoscut și regretat fapta atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetarea judecătorească, descriind modalitatea de comitere a faptei și contribuind astfel la aflarea adevărului în cauză, doar eficiența acestei circumstanțe atenuante și a celorlalte circumstanțe personale ale inculpatului fiind reapreciată de instanța de apel în sensul menționat anterior, fără însă a fi înlăturate.
Cu privire la modalitatea de executare, Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut just că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86/1 privind Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei - cuantumul pedepsei aplicate, chiar majorate prin prezenta decizie la 4 ani închisoare, cât și celelalte cerințe reglementate de dispozițiile legale menționate, în sensul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior așa cum reiese din fișa de cazier judiciar dar și cu privire la aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție având în vedere toate aspectele menționate, atitudinea sinceră și regretul exprimat de inculpat față de faptele comise, comportamentul manifestat după săvârșirea infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului astfel cum au fost expuse și în sentință. Astfel, referitor la starea sănătății acestuia-din cuprinsul deciziei asupra capacității de muncă nr.2265/24.07.2008 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă C, a rezultat că inculpatul se încadrează în gradul 2 de invaliditate și are capacitatea de muncă pierdută în totalitate-fila 21 ds. apel, fila ds.nr- al Tribunalului O l t, potrivit certificatului medical nr.1887/23.10.2008 inculpatul suferă de insuficiență cardiacă și alte afecțiuni-fila 30 ds. fond, impunându-se a fi avută în vedere și situația familială - inculpatul are în îngrijire un copil minor (fila 16 ds.nr-), dar și pe mama sa în vârstă de 70 ani, care suferă de numeroase afecțiuni și necesită îngrijire și supraveghere din partea familiei așa cum rezultă din adeverința medicală atașată la fila 14 din același dosar, aspecte confirmate și de martorii și, care au declarat că îl cunosc bine pe inculpat și acesta a avut un comportament foarte bun în familie și societate, se ocupă de copilul și de mama sa bolnavă, niciodată nu a săvârșit fapte antisociale, pe de altă parte și starea sănătății sale este precară fiind pensionat medical-fil.37,38 ds. fond, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului aflat la primul conflict cu legea penală, comportarea anterioară foarte bună în familie și societate așa cum a rezultat din declarațiile martorilor menționați, audiați nemijlocit de instanța de fond, aspecte similare fiind susținute și de martora -fil.20 ds.fond, dar și atitudinea manifestată după comiterea faptei, achitarea periodică a unor sume de bani soției supraviețuitoare a victimei -2000lei la data de 7 noiembrie 2008 așa cum s-a menționat expres în cuprinsul încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond la acea dată-fila 39 ds.fond dar și ulterior soluționării cauzei de prima instanță conform mandatelor poștale atașate la fil.19,20 ds.apel, prezentarea în fața organelor judiciare și comportamentul sincer, contribuind astfel la aflarea adevărului în cauză, regretul exprimat în mod constant rezultat și din încercarea inculpatului de a înlătura urmările faptei comise atât cât ar mai fi posibil - prin achitarea daunelor materiale și morale în favoarea soției supraviețuitoare a victimei.
La individualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, dar și al modalității de executare, instanța de apel a apreciat că se impune a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, mediul în care a trăit, în concret faptul că, potrivit probelor administrate, climatul familial este unul stabil, bazat pe relații de înțelegere, atașament și sprijin reciproc, în localitatea de domiciliu inculpatul are o imagine bună, manifestând un comportament adecvat normelor sociale, nefiind cunoscut ca o persoană cu un comportament frecvent de consum de alcool, toate acestea putând reprezenta factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional: sprijinul din partea familiei și existența relațiilor de atașament și înțelegere intrafamiliale, imaginea bună de care inculpatul beneficiază printre cunoscuți, îndeplinirea adecvată a rolului parental și preocuparea acestuia pentru asigurarea întreținerii și îngrijirii familiei, regretul pentru fapta săvârșită și asumarea responsabilității pentru această faptă precum și lipsa comportamentelor antisociale în antecedentele inculpatului.
Potrivit acestor circumstanțe, instanța de apel a apreciat că riscul de recidivă în cazul inculpatului este scăzut, ținând cont și de impactul pe care l-a avut această faptă asupra sa, comportamentul prosocial manifestat până în prezent și perspectivele de reintegrare socială a inculpatului care sunt ridicate, acesta putând evita pe viitor comiterea unor fapte antisociale.
Astfel, prima instanță a reținut corect că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia ar reprezenta un avertisment suficient în măsură să conducă la reeducarea acestui, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială astfel cum este prevăzut expres în dispozițiilor art. 52 alin. 2.Cod Penal, să își conformeze conduita exigențelor legii penale în viitor. Cu atât mai mult cu cât pe lângă argumentele expuse anterior, așa cum rezultă chiar din denumirea acestei modalități de executare a pedepsei, suspendarea este sub supraveghere, această perioadă reprezintă un interval de timp în care neexecutarea pedepsei este condiționată de comportamentul inculpatului, în toată perioada suspendării sub supraveghere acesta este obligat să respecte măsuri de supraveghere, iar pe de altă parte și această perioadă reprezintă un interval de timp în care săvârșirea unei noi infracțiuni, neexecutarea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau nerespectarea măsurilor de supraveghere cu rea credință ar putea atrage executarea în totalitate a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, pedeapsă care nu s-ar contopi cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ulterioară conform art. 86/4 rap.Cod Penal la art. 83 și 84.Cod Penal, ceea ce este de natură să reprezinte pentru inculpat o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare conform art. 52 alin. 1.Cod Penal, care să-l determine să-și cenzureze cu multă strictețe și responsabilitate comportamentul ulterior, să respecte toate normele legale și valorile sociale.
Pentru aceste argumente, Tribunalul a apreciat că susținerile invocate atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, cât și de partea civilă, în cadrul motivului de apel privind netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, referitor la modalitatea de executare, respectiv solicitarea de a se dispune executarea pedepsei în regim de detenție, sunt neîntemeiate, întrucât instanța de fond a apreciat temeinic și legal îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 86/1 privind Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și nu există nici o dispoziție legală care să interzică aplicarea acestor dispoziții, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74.
Cod PenalPe de altă parte, Tribunalul a constatat că, deși instanța de fond a făcut referire la dispozițiilor art. 359 alin. 1.C.P.P. și în baza acestora a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării, a omis să facă referire și la celelalte prevederi exprese ale acestui text legal, care impun să se atragă atenția inculpatului asupra comportamentului impus pe întreaga durată a termenului, constatându-se omisiune și cu privire la precizarea comunicării datelor prevăzute în cadrul măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 lit. b, c și d Cod penal.
Prin urmare, Tribunalul a complinit sentința apelată, n sensul menționării complete a dispozițiilor legale indicate parțial și de instanța de fond
În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal vizând nelegalitatea sentinței întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 357 alin. 2.C.P.P. rap. la art. 88.Cod Penal privind deducerea reținerii, Tribunalul a apreciat că este fondat, din înscrisurile atașate la dosar constatându-se că, prin ordonanța emisă de Poliția municipiului C în dosarul de urmărire penală nr. 513/P/2008, s-a dispus reținerea inculpatului pe timp de 24 de ore, începând cu data de 11.09.2008 ora 12,00 (fila 59 dosar ), iar prin sentința menționată s-a dedus doar arestarea preventivă începând cu data de 12.09.2008, dar nu și reținerea inculpatului, nefiind respectate astfel dispozițiile legale menționate.
În consecință - în baza dispozițiilor art. 88.Cod Penal, conform cărora "timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei pronunțate", având în vedere și dispozițiilor art. 381 alin. 1.C.P.P. care reglementează verificarea de către instanța de apel dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanță a dispozițiilor privitoare la computarea reținerii și arestării - Tribunalul a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului, pe lângă durata arestării preventive și timpul reținerii de 24 ore din data de 11.09.2008,ora 1200- măsură preventivă dispusă prin ordonanța de reținere menționată.
În ceea ce privește motivul de apel suplimentar invocat de partea civilă sub aspectul laturii civile, Tribunalul a apreciat că este nefondat, întrucât daunele materiale au fost stabilite de prima instanță în raport de toate probele administrate-înscrisurile atașate la fil.41-48 reprezentând chitanțe și facturi privind cheltuielile de înmormântare și pomenire a victimei coroborate cu declarațiile martorilor și, iar daunele morale just apreciate. Sub aspectul laturii civile se constată însă că instanța de fond în mod greșit nu a scăzut din despăgubirile civile stabilite, suma de 2000lei achitată de inculpat la data de 7 noiembrie 2008 așa cum s-a menționat expres în cuprinsul încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond la acea dată (fila 39 ds. fond).
Însă, s-a apreciat de instanța de prim control judiciar că sentința nu poate fi reformată sub acest aspect, întrucât inculpatul nu a atacat-o cu apel, iar calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, deși cuprinde și un motiv în favoarea inculpatului - privind deducerea reținerii - acesta a fost declarat numai sub aspectul laturii penale.
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat recurs - în termen legal - Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticându-le pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului - - și modalității de executare a acesteia, susținând în esență că pedeapsa stabilită de instanța de apel nu corespunde criteriilor de individualizare stabilite de legiuitor prin dispozițiile art. 52 și art. 72 Cod penal, neținându-se seama în acest sens de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, împrejurarea că în momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie foarte mare, iar anterior a mai avut abateri de la normele legale privind circulația pe drumurile publice, în anul 2003 fiind sancționat contravențional pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.
Prin decizia penală nr.465 din 4 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, a casat în parte decizia penală nr.51 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt și sentința penală nr.370 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal.
S-au înlăturat dispozițiile prevăzute de art. 861și următorii Cod penal.
În baza art. 178 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.c și 76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul -- la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate, inclusiv detenția preventivă.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea a reținut că inculpatul a condus autoturismul marca 244 cu nr.înmatriculare - pe DN 54 pe raza Comunei Județul O, având o îmbibație alcoolică de 2,5 gr%o în momentul producerii accidentului și în această stare, a pierdut controlul volanului, părăsind sa de circulație și intrând pe contrasens a izbit violent autoturismul marca 1310 condus regulamentar de numitul, care a decedat în urma impactului dintre cele două autoturisme.
Potrivit dispozițiilor prev.de art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în speța de față este evident că în raport de criteriile de individualizare avute în vedere în speță, finalitatea dispozițiilor legale arătate mai sus, nu poate fi realizată prin modalitatea de executare stabilită de către instanța de fond și cea de apel, în sensul reținerii incidenței disp.prev.de art.861și urm.Cod penal, mai ales dacă avem în vedere că în antecedent inculpatul a fost sancționat contravențional tot pentru faptul că a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, fiind evidentă perseverența sa infracțională, precum și predilecția pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, care sunt infracțiuni de pericol și consecințele unui asemenea comportament s-au produs și sunt grave, ci numai prin executarea unei pedepse în regim de detenție.
Pe cale de consecință, cum susținerile parchetului dau conținut cazului de casare prev.de art.3859pct.14 p, invocat, în temeiul disp.prev.de art.38515pct.2 lit.b p, va fi admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și vor fi casate în parte decizia și sentința pe latură penală, în sensul că vor fi înlăturate dispoz.prev.de art.861și urm.Cod penal, și în baza art.178 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.c și 76 lit.d Cod penal, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Se vor interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b p, pe perioada prev.de art.71 alin.2
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei, inclusiv cele privind detenția preventivă, iar cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător din oficiu, va rămâne în sarcina statului.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârea atacată, în raport de motivele contestației în anulare invocate, în raport de motivele contestației în anulare invocate, Curtea constată că în raport de prevederile art.38514alin.11Cod pr.penală, instanța de recurs nu avea obligația să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, întrucât acesta a fost ascultat la instanța de fond și apel.
Prin urmare, contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.465 din 4 mai 2009 Curții de Apel Craiova, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul -, împotriva deciziei penale nr.465 din 4 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 iunie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CD
RE
PS/16.07.2009
18 iunie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice C va încasa de la contestator - suma de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
