Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 64/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 64/

Ședința publică din 29 Ianuarie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu

Judecător: - - -

Judecător: - -

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:

Procuror:

S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpații:, domiciliat în, sat, județul V, domiciliat în comuna, sat Berbești, județul V și părțile civile:, domiciliat în, sat, județul V, domiciliat în, sat, județul V și, domiciliată, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.137/A din 13 septembrie 2007 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 17 septembrie 2007, pronunțate de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Pronunțarea a fost amânată la data de 29 ianuarie 2008, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată;

Prin sentința penală nr.670 din 16 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.2315/2006, în baza art.35 din Legea nr.90/1996 a fost condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 31.07.1969 în comuna, domiciliat în comuna, județul V, fără antecedente penale la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.178 alin.2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicația dispozițiilor art.861Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.863Cod penal inculpatul a fost obligat să se prezinte semestrial la Biroul de Supraveghere și Reintegrare Socială de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA pentru a comunica datele prev. de art.863lit.a-d Cod penal.

În baza art. 37 din Legea nr.90/1996 a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 1.06.1964, în H, județul V, domiciliat în orașul Berbești, județul V, 2 copii minori, fără antecedente penale, la 3 luni închisoare.

În baza art.178 alin.2 Cod penal același inculpat a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicația dispozițiilor art.861Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.863Cod penal inculpatul a fost obligat să se prezinte semestrial la Biroul de Supraveghere și Reintegrare Socială de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA pentru a comunica datele prev. de art.863lit.a-d Cod penal.

S-a atras atenția ambilor inculpați asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864Cod penal.

Prin aceeași sentință penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile, și, toți domiciliați în comuna, satul, județul

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente Berbești, cu sediul în orașul Berbești, județul V, să plătească părților civile 3.100 lei despăgubiri materiale și 8.000 lei daune morale.

În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei, în solidar cu partea responsabilă civilmente, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul a fost obligat, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, la suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

În baza art.193 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească câte 1.000 lei părților civile, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate următoarea stare de fapt:

La data de 11 februarie 2005, la EM Berbești, județul V, s-a produs un grav accident de muncă, în urma căruia a rezultat decesul victimei în următoarele circumstanțe: în ziua respectivă, echipa de muncitori era alcătuită din brigadierul, electricianul, excavatoristul G și lăcătușii mecanici, și, care își desfășura activitatea la excavatorul E 140-02 din sectorul, unde se extrăgea cărbunele și se îndepărta materialul steril. Activitatea era coordonată de brigadierul. Între orele 800-1000, s-a excavat și transportat material steril prin cele două componente ale excavatorului și, apoi materialul era deversat pe transportorul cu bandă T 30 și dirijat prin alte transportoare spre stația de haldare. În jurul orelor 1000, pe o perioadă de circa 10 minute, fluxul tehnologic s-a comutat pe extracția și transportul de cărbune însă activitatea s-a întrerupt datorită unei defecțiuni tehnice la transportorul cu bandă defecțiune care a constat în secționarea covorului de pe conturul unei agrafări, ce a avut drept consecință oprirea tuturor benzilor și utilajelor aflate în amonte de acest reper, inclusiv E 1400-02 și T-30. Pentru că remedierea defecțiunii era de durată, s-a intrat în programul de revizie zilnică a utilajelor și s-a luat decizia de a proceda la poziționarea căruciorului cu bandă pe șenile () între excavator și transportor, operațiune realizată de muncitorii, și sub coordonarea inculpatului.

La operațiunea de cuplare a -ului a participat și electricianul inculpat care a montat cabluri electrice între cărucior și E 1400-02 pe de o parte, precum și între cărucior și T-30 pe de altă parte. După orele 1300, fluxul tehnologic a început să funcționeze pe traseul de excavare și transportare a materialului steril prin mijlocirea -ului a cărui supraveghere a fost încredințată victimei din dispoziția inculpatul.

În jurul orelor 1310nr.2 -ului a început să funcționeze cu intermitențe, împrejurare care a stânjenit funcționarea benzii nr.1 -ului și benzile și ale E-02 care în cele din urmă s-a. Inculpatul s-a deplasat în casa electrică unde pe ecranul programatorului era afișată mențiunea "deranj încărcare dotă, deviere termică", apoi a mers la limitatorul benzii nr. 2 (), a verificat legăturile electrice și a revenit în casa electrică observând că era afișată pe calculator aceeași defecțiune.

În fața limitatorului benzii nr.2, crezând că defecțiunea constă într-un contact imperfect la cablurile electrice, inculpatul le-a mișcat cu mâna, apoi s-a deplasat din nou la casa electrică pentru a verifica afișajul calculatorului. În acest timp s-a semnalat și o defecțiune mecanică la tamburul de întoarcere a benzii nr.1 -ului, defecțiune ce a constat în formarea unui inel de pământ în jurul tamburului și în deplasarea covorului de spre nord cu 30 de cm. acest covor nemaifiind centrat perfect pe tambur. În acest timp, victima a intervenit pentru remedierea defecțiunii, îndepărtând pământul de pe tambur și încercând să centreze covorul de prin acționarea cu ajutorul unei țevi asupra unor dispozitive laterale alcătuite dintr-un șurub și o piuliță. Pentru a îndepărta pământul de pe tambur, și pornea nr.1 prin acționarea pârghiei limitatorului, aceleași porniri și opriri fiind necesare și pentru centrarea covorului de.

În acest timp, inculpatul, primind asigurări de la inculpatul că defecțiunea electrică va fi remediată, s-a deplasat pe corpul metalic al benzii nr.1 al -ului spre capătul de întoarcere, loc în care a constatat că victima efectua operațiunea de centrare a covorului. În timpul deplasării inculpatul a observat că inculpatul a intrat din nou în casa electrică a -ului. a discutat cu victima despre natura intervenției sale la tambur și s-a întors spre scări pentru a coborî de pe bandă, observând că pârghia limitatorului era așezată pe poziția "". În momentul când victima a acționat cu ajutorul țevii asupra dispozitivului de centrare a covorului pe tambur, nr.1 -ului a fost pornită antrenând și comprimând pe victima între covorul de și tamburul de întoarcere ceea ce a generat decesul acesteia.

Martorii și, observând că din zona tamburului de întoarcere se prăbușește pe sol o cizmă aparținând victimei, și-au dat seama ca s-a întâmplat ceva grav, acționând butonul "Total Stop" și oprind astfel energia electrică ce alimentează E 1400-02, -ul și benzile transportoare. Inculpatul observând din cabină că -ul nu mai este alimentat cu energie electrică a ieșit din casa electrică, ocazie cu care a fost informat că victima a decedat. În momentul producerii accidentului de muncă, pârghia limitatorului de la transportoare nr.1 era așezată pe poziția "". Rolul limitatorului de deblocare a benzii nu putea fi anulat decât din casa electrică iar nu pornește accidental ci numai prin intervenția unei acțiuni umane.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, părțile civile, și, partea responsabilă civilmente EM Berbești, precum și inculpații și.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate apreciind că în mod eronat instanța de fond a aplicat dispozițiile art.33 lit.a în loc de art.33 lit.b Cod penal și nu a reținut ca temei legal al solidarității la plata despăgubirilor civile a dispozițiile art.1000 alin.3 Cod civil.

Părțile civile au criticat la rândul lor sentința susținând că în mod greșit s-a apreciat că și victima are o culpă de 20% în producerea accidentului de muncă iar acțiunea civilă a fost greșit rezolvată nefiind acordată despăgubirea globală solicitată de 170.000.000 lei, fără a se lua in calcul sumele primite de la terțe persoane care nu au obligația de a plăti aceste despăgubiri.

De asemenea, s-a criticat sentința susținându-se că nu au fost acordate despăgubiri periodice deși părinții sunt în vârstă și bolnavi, obligația de întreținere dintre părți și copii fiind prevăzută de dispozițiile art.86-96 și art.106 din Codul familiei.

S-a susținut că instanța a rezolvat greșit și cererea de acordare a daunelor morale, obligând inculpați la plata unei sume de numai 80.000.000 lei fără a se preciza cuantumul pentru fiecare dintre părțile civile.

Partea responsabilă civilmente a criticat sentința pe latura civilă, susținând că, în mod greșit părților civile le-a fost acordată suma de 3.100 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Inculpații au criticat sentința, susținând că nu au nici o culpă în producerea accidentului care a avut ca urmare moartea victimei.

Prin decizia penală nr.137/A din 13 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA au fost admise toate apelurile desființată în parte sentința, în sensul că:

În baza dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.35 din Legea nr.90/1996 în art.35 raportat la art.40 din aceeași lege și din art.37 din Legea nr.90/1996 în art.37 raportat la art.40 din aceeași lege.

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice din art.37 din Legea nr.90/1996 și art.178 alin.2 Cod penal cu aplic. art.33 lit.b Cod penal, în art.178 alin.2 Cod penal.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal și aplicate dispozițiile art.33 lit.b Cod penal pentru ambii inculpați.

În baza dispozițiilor art.35 raportat la art.40 din Legea nr.90/1996 cu aplic. art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 31 iulie 1969, în comuna, domiciliat în comuna, județul V, doi copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare și la pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie prevăzută de dispozițiile art.64 lit.a, b Cod penal și pentru art.178 alin.2 Cod penal.

În baza dispozițiilor art.33 lit.b raportat la art.34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art.37 raportat la art.40 din Legea nr.90/1996 cu aplic. art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la 1 iunie 1964, în orașul H, județul V, domiciliat în orașul Berbești, județul V, doi copii minori, fără antecedente penale, la 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal și pentru art.178 alin.2 Cod penal.

În baza dispozițiilor art.33 lit.b raportat la art.34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate ambilor inculpați.

S-a înlăturat solidaritatea activă cu privire la daunele morale și în baza dispozițiilor art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală cu aplic. art.999 și 1000 alin.3 cod civil s-a majorat cuantumul daunelor morale la câte 8.000 lei pentru părțile civile și și la 4.000 lei pentru partea civilă, sume ce vor fi achitate părților civile în solidar de către inculpați și partea responsabilă civilmente.

S-a constatat că prejudiciul material a fost acoperit și a fost înlăturată obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 3.100 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Rezultă din considerentele deciziei că, în mod greșit s-a apreciat că infracțiunile comise de inculpați sunt în concurs real, deși pentru fiecare inculpat acțiunea sau inacțiunea datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmările produse întrunesc elementele constitutive a mai multor infracțiuni, iar temeiul juridic pentru prejudiciul cauzat este art.1000 alin.3 Cod civil.

S-a apreciat ca fiind corectă reținerea culpei victimei în procent de 20%, întrucât acesta a intervenit la organele de mișcare ale utilajelor, fără ca oprirea să fie blocată sau asigurată și nu s-a asigurat împotriva pornirii întâmplătoare a acestora.

Cu referire la latura civilă, s-a apreciat ca fiind corect stabilite despăgubirile materiale în raport cu probatoriul administrat în cauză, iar cu privire la daunele morale a fost înlăturată solidaritatea activă și majorat cuantumul acestora în raport și de culpa victimei, reținându-se că moartea acesteia din urmă, a produs traume psihice greu de evaluat pentru părinți și frate.

Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpații și, precum și părțile civile, - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA critică schimbarea încadrării juridice a faptei din art.35/art.37 din Legea nr.90/1996 în art.35/37 raportat la art.40 din aceeași lege, pentru a dispune pedepse în condițiile săvârșirii faptelor din culpă - unde minimul și maximul special se reduc la J, reglementare ce face obiectul art.39 din lege și nu al art.40 care prevede contravențiile la normele privind protecția muncii. În situația dată, trebuia să se aibă în vedere și dispozițiile art.37 alin.1 și 3 și art.38 alin1 și 4 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă care prevăd pentru aceleași fapte limite și pedepse mai reduse decât legea în vigoare la data producerii accidentului de muncă.

Din oficiu s-a invocat faptul că, tribunalul nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice adoptată de instanță cu ocazia deliberării, fiind pusă alta, situație față de care, inculpații nu au pus concluzii pe aceasta, ceea ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, precum și aplicarea art.13 ca fiind legea mai favorabilă, în raport de modificarea Legii nr.90/1998.

Părțile civile critică decizia sub aspectul ignorării probelor administrate în cauză și menținerii culpei în procent de 20% în sarcina victimei, dovedindu-se că, pe tot parcursul executării manevrelor de centrare a tamburului pe banela, victima acționa pârghia limitatorului pe poziția "", știind că manevrele lui sunt văzute și acceptate de brigadierul, care coordona utilajul ce nu putea porni întâmplător ci prin acțiunea directă a electricianului, precum și a oamenilor din subordine.

Greșit nu li s-au acordat despăgubirile materiale în sumă de 170.000.000 lei, din care nu trebuia scăzute cele acordate de unitate cu titlu de ajutor de deces în baza contractului de muncă.

Cu referire la despăgubirile periodice solicitate, tribunalul a ignorat criteriile de acordare ale acestora în materia răspunderii civile delictuale, întemeindu-și motivația pe disp.art.86 alin.2 Codul familiei, reținând greșit că părinții victimei nu se află în nevoie datorită vârstei pe care o au, deși din probele administrate, rezultă cu certitudine că victima locuia împreună cu aceștia care nu beneficiau de pensie și pe care îi întreținea el.

Cu referire la daunele morale, arată că acestea nu reflectă acoperirea prejudiciului moral și nu există nici o justificare pentru diferențierea cuantumului acestora, respectiv câte 8.000 lei pentru părinți și 4.000 lei pentru frate, deși valoarea suferinței și a traumelor psihice este la fel pentru toți.

Inculpatul invocă faptul că nu a fost motivată în nici un fel hotărârea tribunalului și nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu a coordonat activitățile electricianului și victimei, nu a luat măsura de a bloca și opri, inclusiv prin decuplarea siguranțelor, nu a coordonat activitățile, din tot probatoriul administrat în cauză nerezultând vinovăția sa.

Recurentul-inculpat susține critica invocată din oficiu în recursul parchetului cu privire la schimbarea încadrării juridice, iar pe de altă parte precizează că inculpaților le-a fost înrăutățită situația în propria cale de atac.

Astfel, apelul formulat de parchet și părțile civile împotriva hotărârii primei instanțe, nu vizează individualizarea pedepselor aplicate acestora, iar în dispozitivul deciziei, tribunalul arată că, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și în baza art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii a ambilor inculpați și cu privire la pedeapsa principală nu se mai pronunță cu nimic ca modalitate de executare.

Această greșeală gravă nu a fost îndreptată și nici nu putea fi îndreptată prin încheierea din 17.09.2007, împotriva căreia s-a și declarat recurs.

Prima instanță prin adăugirea la minută a încălcat dispozițiile art.194 Cod procedură penală, aceasta fiind greșită și de către tribunal care, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a încercat a se acoperi greșeala respectivă.

Toate aceste aspecte atrag casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceeași casare fiind determinată și de nepronunțarea instanței asupra motivului invocat de inculpat la tribunal, conform susținerilor și notelor depuse la dosar.

Astfel, infracțiunile privind protecția muncii, nu sunt compatibile cu reținerea unor infracțiuni de rezultat, în speță fiind vorba de art.184, art.178 alin.2 Cod penal, împrejurare față de care, nu poate fi condamnat același individ și pentru cele de pericol și de rezultat.

În final, precizează că nu rezultă vinovăția inculpatului, întrucât acesta nu a fost atenționat sub nici o formă de activitatea pe care partea vătămată o începuse prin intervenția la partea electrică, neputând să-l observe pe acesta din cabina unde se afla.

Asupra recursurilor penale de față:

Examinând cu prioritate motivul de casare invocat din oficiu de către Parchet și însușit de către inculpatul cu privire la nepunerea în discuție a schimbării încadrării juridice, se constată că la cererea apărătorilor inculpaților s-a pus de către instanță în discuție schimbarea încadrării juridice din cele 2 infracțiuni, respectiv protecția muncii și uciderea din culpă, într-o singură infracțiune de ucidere din culpă, însă, atunci când s-a deliberat, s-a ajuns la concluzia că cea intenționată la protecția muncii trebuie schimbată în infracțiunea din culpă și aceasta din urmă schimbare de încadrare nu a fost pusă în discuția părților.

De asemenea, sunt justificate și susținerile inculpaților cu referire la nepronunțarea instanței pe modalitatea de executare a pedepsei principale, după ce în prealabil a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii a ambilor inculpați, împrejurare ce le-a agravat situația în propria cale de atac.

Ca atare, motivul de recurs sesizat din oficiu de către Parchet și inculpatul se încadrează în disp.art.3859pct.10 Cod procedură penală, potrivit căruia se poate face recurs când instanța nu s-a pronunțat și nu a pus în discuția părților cereri esențiale de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

De asemenea, motivul de recurs privind nepronunțarea instanței pe modalitatea de executare a pedepsei principale se încadrează și în dispozițiile art.3858Cod procedură penală, întrucât inculpaților le-a fost înrăutățită situația în propria cale de atac.

Din examinarea deciziei tribunalului, se constată că aceasta a omis să se pronunțe asupra modalității de executare a pedepsei principale de către cei doi inculpați.

O atare omisiune constituie caz de casare a hotărârii, potrivit art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, tribunalul nepronunțându-se asupra unei chestiuni esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, așa cum am menționat anterior.

Ulterior pronunțării minutei, respectiv la 17.09.2007, aceeași instanță printr-o încheiere pronunțată în ședința camerei de consiliu, în dosarul nr-, din oficiu, în baza art.195 Cod procedură penală, a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta deciziei nr.137/A din 13.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în același dosar și în consecință a adăugat următoarele:

Alineatul nr.6 va avea următorul conținut: "Înlătură aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal și aplică dispozițiile art.33 lit.b Cod penal pentru ambii inculpați". Alineatul nr.2 va avea următorul conținut: "În baza dispozițiilor art.37 rap.la art.40 din Legea nr.90/1996 cu aplic.art.13 Cod penal:". Alineatul nr.18 va avea următorul cuprins: "Dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate ambilor inculpați".

Cu ocazia redactării deciziei penale nr.137/A din 23.09.2007, Tribunalul s-a referit în considerente și în dispozitiv și la aspectele care au făcut obiectul încheierii din 17.09.2007, prin care au fost îndreptate unele erori materiale strecurate în minuta deciziei penale.

Încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de tribunal la 13.09.2007 este vădit nelegală și în consecință lovită de nulitate absolută.

Dispozițiile art.194 Cod procedură penală, care are denumirea marginală de"modificări în acte procedurale" se referă la cu totul alte situații decât cele avute în vedere de instanța de apel în încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată în speță.

De asemenea, dispozițiile art.195 Cod procedură penală, care are denumirea marginală de "îndreptare a erorilor materiale" se referă la erori materiale evidente din cuprinsul unui act procedural.

Dispozițiile art.196 din Codul d e procedură penală care are denumirea marginală "înlăturarea unor omisiuni vădite" enumără în concret ce anume se înțelege prin noțiunea de "omisiuni vădite".

Doctrina și practica judiciară în materie au subliniat în mod constant că aceste erori materiale nu pot viza soluții asupra cererilor care au format obiectul judecății.

Din cuprinsul încheierii menționate, rezultă că, TRIBUNALUL VÂLCEAa înțeles să soluționeze pe această cale aspecte ale fondului cauzei.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, se vor admite recursurile declarate și se vor casa în întregime atât decizia penală, cât și încheierea din 17.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA.

Se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la T IBUNALUL VÂLCEA.

Celelalte critici invocate în recursurile Parchetului, părților civile și inculpaților vor fi avute în vedere de instanța de trimitere, cu ocazia soluționării apelurilor cu care a fost sesizată.

Potrivit dispozițiilor art.189 și art.192 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, de către inculpații, și de către părțile civile, și, împotriva deciziei penale nr.137/A din 13.09.2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.

Casează în întregime decizia recurată și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17 septembrie 2007, pronunțate de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, TRIBUNALUL VÂLCEA.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

,

Grefier,

Red./11.02.2008

GM/4 ex.

Jud.fond:

Președinte:Teodora Gheorghe Sorescu
Judecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Gabriel Săndulescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 64/2008. Curtea de Apel Pitesti